Pasul

OOC: Noapte de 16 septembrie.
BIC:
Doamne, ce mocirla pe aici, oamenii de serviciu ce naiba fac?
Lovi cu umarul usa mansardei, simtind tot fumul cuibarindu-se-n plamanii ei, o clipa, doar ca apoi sa iasa intr-un acces de tuse neplacuta si groasa. Praful ii inavda deasemenea si porii si urma o neplacuta mancarime de piele. In plus lemnul rece si umflat ii invinetii pielea umarului.
cat chin pentru o tigara, Doamne, vreau eu in mansarda, fir-ar sa fie de ras ideile mele fixe.
O lovitura, doua lovituri, trei lovituri...sapte lovituri. Usa se deschise.
Intra inauntru, odata ce usa incepu sa scartaie agasant. Linistea ce contrasta cu pasii ei pe lemnul aproximativ putred de la apa scursa in acoperisul internatului, parea infernala.
Se oprii intre doua schele din lemn, ce pareau, oarecum rupte de restul acoperisului. Se sprijini de ele. Degetele lungi, de pianista se odihnira oclipa pe schelele lemnoase in forma de "V", maroniu-putred ce contrastau puternic cu unghiile ei, lungi, patratoase si rosii. Lemnul crapa.
Fir-ar
Tunica, medieval-feminina, cu maneci usor bufante, aproximativ piratersti, se impanzii de praful gri. Tusii scurt si se grabi sa strabata incaperea pana la o lada, ceva mai veche si mai neputreda aparent.
Isi aprinse o tigara.

Trezit din propia visare, mintea sa plutind spre lumi necunoscute unde se simtea ea cel mai bine, clipi des din ochi incercand sa alunge durerea infernala de cap ce o simtea. Nu era deloc obisnuit cu astfel de dureri insa stia ca cel mai bun remediu pentru ele era o tigare fina, fumata intr-un loc de unde putea admira o priveliste frumoasa, stiind si unde anume putea gasi acel loc. De multe ori, cand ii era interzis sa fumeze din cauza ca oferea un prost exemplu elevilor, se refugia in mansarda, locul lui preferat. Acolo putea reflecta la multe lucruri, la schimbarile din viata lui, si putea fuma in liniste mult iubita lui tigare. Parasind clasa in care, de cateva ore bune, corpul ii incremeni acolo, urca fara a se face nevazut la mansarda. Nu ii placea cand elevii il opreau din drum pentru a vorbi de tot felul chestii, cand el se gandea numai la scumpa lui tigare si la relaxarea pe care o simtea atunci cand ii inhala brutal fumul. Ajuns in fata usei, vrand a scoate cheia ce o tinea mereu la el din cauza unor partituri depozitate aici, observa ca usa era descuiata, lucru ciudat, deoarece el isi amintea sigur ca usa asta era mereu inchisa. Dadu indiferent din umeri si intra intr-un final in incapere, privind fix inainte. Pe chipul lui nu se putea citi nici o expresie deosebita, doar plictiseala ce-l chinuia de ceva timp incoace. Se apropie de mijlocul mansardei, scotandu-si din buzunar pachetul de tigari si bricheta, aprinzand una in timp ce si-a oprit trupul inalt si masiv in fata geamului, privind pierdut afara, fara sa-i mai pese ca nu era singur in acel loc.

Privi stupefiata, cum in timpul notpii un alt om urca in locul linistii ei, in locul cel mai pudic si sfant din acel loc :Mansarda. Se lasa tacerea, inafara de sunetul expirarii (din doua guri aproape concomitent) fumului de tigara linista blinda, parca, mansarda internatului Rose Autumn, de orice pericol existent si totodata de sentimentul sigurantei. In mintea ei, de proaspat majora, totusi inca plina cu fantasme alegorice, ale unei copilarii ravasite, lucrurile lau turnuri de teapa unor povesti horror, mai mereu, sau pur si simplu lucrurile erau ce era. Ea si-un individ, sau o individa, in incaperea, pe care nu de mult o considera doar a ei.
Un fum, doua fumuri....Arch, am ajuns la filtru, la burete, sec!
Simti cum pielea ei se basica instantaneu de la arsura si ofta neplacut, expirand ultimul fum de tigara. Era una din noptile cand ar fi fumat pachete de tigari dupa pachete de tigari. Corpul cerea al naibii de tare. Ofta, sau ami degraba schenanui, cand stinse, filtrul, in miniscrumiera din argint, incrustata cu un dragon pe ea.
Se ridica. Scartaitul lazii trezii, parca, orice por al casei.
Scuze, soptii, parca, tematoare sa nu strice armonia sau fang-shui-ul incaperii.
Aschii ii intrara-n talpi si degete.

In intunericul atat de placut al incaperii, atat de linistitor pentru sufletul lui chinuit de multe ore petrecute azi in compania unor persoane ce nu-i intelegeau deloc pasiunea pentru muzica, ochii sai albastrii straluceau amenintatori, fara voie. Adesea se chinuise el sa-i convinga sa nu mai straluceasca intr-un astfel de mod, insa era in zadar, tot ce vroiau ei faceau. Pe el nu-l deranja lucrul asta, considera ca datorita acelei straluciri putea vedea atat de bine in intuneric, fiind un avantaj mare pentru o persoana nocturna, asa cum era el. Clipi din ochi, incercand sa alunge gandurile neplacute ce i se ingramadeau atat de deranjant in minte, facand loc celor ce-i conveneau. Trase brutal fumul din tigare in plamanii lui devastati, expirandu-l cu aceeasi brutalitate. Enigmatic, misterios, corpul lui inalt nu se miscase macar un centimetru din locul ales, fiind asemenea unei statui de marmura (facand aluzie la pielea foarte alba a acestuia), animata de cruda viata. In momentul in care auzi persoana ce-i tinea companie, ca sa spunem asa, o privi cu coada ochiului, analizand-o intens. Era o fata, posibil una dintre eleve sale, nu stia sigur, insa i se parea cunoscuta. O privea intr-un asa mod incat parca vroia sa-i patrunda cat mai adanc in suflet, sa-l citeasca ca pe o carte deschisa, si sa plece in asteptarea altor cuvinte inafara de acel ''scuze'' adresat in secundele trecute.

Ii intalnii enigmaticul alabastru si aproape ca se infiora. Isi simtii coloana strabatuta de mii si mii de fiori, o clipa dancindu-se doar in acea senzatia, scapata de sub control. Toate simturile se adancira in stralucirea aceea albastra, vioaie, lipsita de orice urma de suflet. Se sperie si totusi era in contradictoriu o senzatia placuta, cam ca atunci cand intrii vara in cea mai rece apa din jur.
Linistea puse stapanire pe tot ce era injur, lucru aproape enervant (cel putin daca stai sa te gandesti, cat mai adanc, asupra acestui tip de stres, e aproape cel mai panicant, adica, te inghite cu totul, psihic si fizic, pana ce te trezesti in cea mai dezgustatoare mare e ganduri si senzatii frivole)
Inghitii in sec. Ce putea sa spuna?-de parca ar fi avut sens sa spuna ceva-
Simtea aprdoseaua sub piciaore, aspra, atat de aspra c-o simtea si prin slapi ( cu care umbla dupa ore pe holurile si scarile reci.). Simti un dezgust la adresa proprii fiinte-teama te dezgusta si de tine insuri-, asa ca-si lua inima indinti, aproape cum face un iubitor de sport extrem si se duse spre ceea ce-o invaluia. Stralucirea extrema si albastra.
Noapte alba? zambii sec si se apropie, pana aproape ca se lipii de bietul om, numai ca sa poata vedea cine e.

Ochii sa-i albastrii refuzau sa priveasca in alta parte, continuand sa te analizeze. Isi amintea vag de tine, stia ca te vazuse de multe ori la cursule sale insa mintea-i plina de alte ganduri nefolositoare il impiedica sa-si aminteasca numele tau sau macar un alt detaliu despre persoana ta. Se parea ca orele petrecute cu mult peste finul programului isi spuneau si ele cuvantul. Ins anu avea ce face, de cand muzica clasica il pasiona atat de mult nu isi mai gasea locul inafara de sala lui de curs. Inconjurat de numeroasele instrumente, mirosind cerneala invechita de pe partiturile lui dragi, ascultand melodia nemuritoare a linistii ce rasuna peste tot, nu avea cum sa-l lase inima sa se indeparteze de acel loc. Insa, uneori, cand se simtea atat de doborat de oboseala si plictisit de aceleasi chipuri ce nu manifestau macar cel mai mic interes pentru pasiunea sa, trebuia sa ia o pauza, oricat de mica ar fi fost. Si-ar fi dorit sa iasa la o plimbare, sa se detaseze de ce-i era drag, insa cu greu ii venea sa paraseasca acel loc. Isi inchise ochii cand vocea ta ii alinta auzul, indulcindu-i oarecum sufletul chinuit de lipsa de interes al celorlati, zambind slab in coltul gurii, tipic lui. Isi fixa din nou privirea inainte, asupra unui punct fix, incercand sa-si goleasca mintea cat de mult putu.
-Noapte alba? Posibil, pentru cineva care a dormit macar o singura data pe saptamana.
Lasa sa i se auda vocea-i groasa, rasunatoare in linistea ce se asternu din nou in jurl lor. Nici nu-si mai amintea cand dormise ultima oara.

Domnule profesor, esti un inhibat, scarbos, cu obsesii de calibrul A, cum sa-ti spun eu tie daca nu ai avea pasiunea asta pentru muzica as abanona saracia aia a ta de curs, esti un tip mult prea obosit chiar si pentru cineva cu stari hibriduidale, ca mine. Cateodata nu-mi vine sa cred, ca la ce minunatii scoti din degete, poti fi asa un om lipsit de gust pentru anatomia simtirii! gandurile ii se invarteau in cap, asemnea unei tornade mentolate intr-o cafea fierbinte, pusa cantitativ prost. Un supliciu negativ. Il privii pe profesor, pentru prima data de la egal, defapt, daca s-ar fi gandit bine, nu l-a putut privii niciodata lipsita de vreun sentiment : amuzament, indignare si de cele mai multe ori admiratie, dar acum il privea de la egal, ca si cum ar fi privit un alt om de speata ei, cea joasa.
Profesorul neatractiv fizic, dar c-o pasiune atat de puternica incat te facea sa te mulezi pe el, pe ideile si conceptiile lui muzicale, apoteotice.
Mai stati la o tigara...sir?

-Cu siguranta scumpa Francesca.
Si uite ca intr-un final reusi sa-si aminteasca numele ei. Isi mai aminti si de faptul ca era una dintre cele mai bune eleve ale sale, ce-i faceau orele mai placute. Isi indrepta privirea spre ea, de data asta parca ceva prinsese viata in stralucirea ochilor lui. Ceva mic, un semn de prezenta spirituala. Trebuia sa se odihneasca cat mai curand, altfel avea sa clacheteze instantaneu. Deja de ceva timp incoace nu mai putea fi considerat o fiinta vie. Era complet alb la ten, slabise desi corpu-i era inca masiv, si devenise din ce in ce mai neatent si visator. Isi freca scurt ochii, intorcandu-se cu spatele la fereastra, sprijinindu-si spatele de peretele de langa aceasta. Stinse tigarea ce ii ajunsese numai un simplu filtru, scotandu-si alta din pachet, aprinzand-o imediat. Se calma din ce in ce mai mult, lucru bun.
-Ar trebui sa-mi cer scuze pentru starea mea... deplorabila, ca s-o numesc asa. Nu e deloc frumos sa ma afisez intr-un astfel de hal in fata unei domnisoare atat de dragute si talentate ca si tine.
Tonul vocii lui devenise unul usor mai inviorat, mai melodios ca inainte, asemenea pieselor cele triste pe care le canta tot timpul la pian si pe care le adora.

Zambii sec si scoase pachetul de tigari
Trei dunhilluri rosii lungi, pana poimaine ofta sec si lua una din pachet, cu amaraciune, intr-un fel ochii ei plecasera departe, spre niste calcule matematice pure. Cum, cum va supravietuii ea cu doua tigari pana poimaine, dupa-masa? NU vroia s amai ceara tigari, era prea jenata de-o astfel de situatie, o stiuatie care te punea in stadiul de cersetor-anonim si usor de batjocorit.
Starile palpabil conventionale, sunt doar pentru cei care, nu uita magia teatrului
iar tu, esti un bou replica sec, zambetul enigmatic, pastrandu-se pe buzele ei rosii si carnoase, de parca porii ei ar fi exaltati de ideea unui sarut lasciv, uitat de ei, ramas doar intre pereti si totusi, era doar impresia.
Se intinse de spate in sus, apoi se indrepta si ea spre ferastra cu tigara intre buze. Ochelarii ei cu rame groase, caramizii, iesira o clipa in evidenta, in lumina lunii, al fel si unghiile ei rosii si inelul cu cap de mort.

-Un vocabular destul de bogat si nepotrivit auzului meu. In fond, nu sunt decat un om simplu, fara pea multa experienta in domeniul cuvintelor.
Stramba deranjat din gura caci pentru el, astfel de cuvinte absolut enigmatice nu reprezentau nici un interes. Iar unde nu se gasea interesul la care tinea atat de mult, se plictisea repede si incepea sa se detaseze din nou de lumea reala, mintea lui fugind spre locuri necunoscute de orice fiinta rationala. Simtea ca tot ce-l inconjura nu-i era pe plac, parca doar pianul il intelegea pe deplin. El ii cunostea pasiunile, visurile si dorintele, nu-l judeca pentru ca era om si-l aprecia pentru muzica cantata pe clapele pure. Pentru el pianul ii era ca o iubita scumpa pe care nu avea s-o paraseasca niciodata, insa, intr-un fel, ii lipsea vechia viata pe care o dusese in timpul cand calatorea in jurul lumii, agitatia concertelor si zgomotul haitelor de oamenii ce se imbulzeau in jurul lui. Insa, daca n-ar fi renuntat la toate astea, oare si-ar fi descoperit dragostea ce-o poarta muzicii clasice, pianului? Cu siguranta nu, si se simtea recunoscator pentru noua sanse ce-i fusese data. Expira fumul nociv, brutal din pieptul si plamanii sai, privind ganditor inainte. Ochii nu-i conteneau nici macar o clipa din stralucirea lor stranie, atat de amenintatoare, oferindu-i tipului un aer de mister de nepatruns. O privi o clipa pe fata cu coada ochiului, apoi isi arunca mucul de tigare la picioare, calcand pe el, astfel stingandu-l.

Din casti ii urla o piesa de hip-hop romaneasca, pe care, chiar o fredona
si iau gat dupa gat dupa gat, ca atila unu, pana-mi da sanagele pe nas atila1, cat despre sticla, n-am voie in exces cica, dar vlad dobrescu e prea beat ca sa mi-o zica
Punfi in ras, o amuza totusi gandul ca un Shivas, un whisky fara reziduri de petrol ar merge exceptional in acel moment. Fiecare por al fiintei ei se raporta la un hau intern ce se referea exclusiv al a te umple cu alcool. Se gandi o clipa ca frigiderul din camera ei, in fine, mini-frigiderul, o astepta o sticla de vodka si-o sampanie, ciudat, nu? Inca se intreba cum naiba sunt acolo. Ofta prelung si isi ridica privirea catre luna. Nimic nou, asta ii amintea de un banc de oameni frecati si fututi la cap de iarba.
Se intinse de spate. Fara sa-si dea seama isi misca degetele mainii drepte de parca ar canta Fur Elise, de mult timp chestia asta devenise un tic al ei.
Pacat, ma gandeam eu ca dv si cu mine nu ne vom intelege nicioata decat prin muzica

-Nu incerca sa te intelegi cu mine prin alte mijloace, scumpa Francesca. Sti foarte bine ce fel de persoana sunt si nu am de gand sa ma schimb. Oricum, lasand asta la o parte, ti-as fi recunoscator daca ai lasa de-oparte limbajul atat de formal. Nu-mi place sa mi se vorbeasca cu ''dv.''. Spune-mi simplu, Andrew.
Spuse cu o urma de dezgust in voce cand pronunta ''dv.'' fiind de-a dreptul ingrozit de cuvantul acesta. Se simtea mult mai batran decat era cand il auzea, si nu suporta asa ceva. Ar fi vrut sa traiasca vesnic, sa fie alaturi de pianul lui pentru eternitate insa era doar un simplu om, un simplu muritor, dorinta asta fiind un adevarat non-sens. Isi aprinse o noua tigare, hotarand ca dupa aceasta sa se intoarca de unde venise, avand in vedere ca era profesor de servici in noaptea asta. Ii displacea la culme sa aiba grija de toate acele persoane ce-l calcau pe nervi cu lipsa lor cunostinte in materie de muzica, insa nu avea incotro. Isi trecu o mana prin parul negru, dandu-si la o parte bretonul de pe ochiul stang, incomodandu-l. Ar fi dat orice acum pentru un ragaz de odihna, pentru cateva ore de somn. Era distrus atat fizic cat si moral, noptile petreceute treaz spunandu-si intr-un final cuvantul.

Bine bine, Andrew pronunta mai puternic "w-ul de la final, icnercand practic sa ia o atitudine materna, dar mai mult in gluma decat oricum altfel.
Dar la ore, va trebui sa pastrez formalitatea il stiinta si ii zambi sec. Parca se inveselii brusc, astfel incat, fuse, parca, o secudne starea de lancezeala sufleteasca
Deci Andrew, ia spune, ce ai chef sa faci? inafara sa dormi? Noaptea abea a inceput, iar eu ma simt, dupa mult timp, extrem de revigorata chicotii scurt si arunca chistocul de tigara. Parca ceva din ea ii interzicea depresia din noaptea aceea, incerca sa revina la ce era ea in timpul zilei. o zanateca.

O asculta cu atentie, dand usor din cap, fiind de-acord ca macar la ore sa pastreze formalitatea, desi ar fi preferat sa renunte definitiv la ea. In fond, trebuia si el sa se comporte ca un profesor, altfel ar fi avut probleme si nu vroia asta. Isi indrepta privirea spre ea, cazand pe ganduri. Ce schimbare brusca suferise insa era ceva mai placut, avand in vedere ca acum vorbea pe intelesul lui.
-Hmm... as fi vrut sa stiu. Insa, daca ma crezi, nu am nici ce-a mai vaga idee. Dar, ca sa iti arat ca sunt dispus sa petrec noaptea cu tine, te las pe tine sa hotarasti in locul meu. Poate tu ai mintea mai deschisa si poti alege ceva interesant.
Spuse dand usor din umeri, continuandu-si tigarea, fara a o slabi din priviri. Il interesa din ce in ce mai mult persoana fetei, iar silueta ei zvelta il atragea intr-un fel, dar asta nu insemna ca va sari direct pe ea. Putin ii pasa lui ca erau interzise relatiile cu eleve. In momentul cand o fata il interesa, facea orice numai s-o aiba, iar cu unele nu-i era deloc greu.

Se puse cu coatele pe pervazul geamului, cu un aer ganditor. Ce-ar putea face cu profesorul ei de muzica?
Mhh, nu am nici o idee, serios, din pacate chiar...o plimbare! O sa-mi vina mie o idee in timpul unei plimbari. Cred ca asa e cel mai bine.
Zambii sec insa ideile nu veneau, era paralizata, deci ultimele ei ganduri erau o plimbare, eventual sa ia o oarecare bere si sa mearga prin gradina gigantica.
Mai ramase o cliap pe pervaz, inspirand mirosul de aer proaspat, nocturn, racoros ce contrasta cu praful uscat din incapere. Isi inchise ochii ramand o clipa intr-o stare meditativa. Cand deschise ochii simti paloarea vantului mangaind-o pe chipul alb. Vantul ii lua suvitele pe sus, incurcandu-i vederea. Cu un gest nonsalant isi dadu firele de par pe dupa ureche.
Intredeschise ochii si in cele din urma ii spuse.

Luam o ebre si emrgem prin gradina? E singura idee, in acest moment, cel putin zambii catre el si se indeparta de fereastra.

-Suna destul de bine pentru un inceput. Insa eu nu mai beau.
Spuse dupa ce cugeta putin asupra deciziei ei, stramband din gura cand auzi cuvantul ''bere''. Se lase de baut de ceva vreme, iar acea bere ar fi fost de-ajuns sa-l imbete si sa-i trezeasca din nou pofta de a bea zilnic. Nu vroia asta, stiind ca facuse multe greseli in trecut pe baza alcoolului, si nu ar mai suporta sa le repete. Arunca tigarea ce-i mai ramasese, dezlipindu-si spatele de perete, indreptandu-si privirea spre fata. Ii zambi misterios, intinzandu-i bratul ca aceasta sa-l cuprinda si sa poata pleca din incaperea asta. O plimbare prin gradina cu trandafiri nu strica deloc; ba chiar era absolut perfecta ca el sa se poata relaxa.

Isi zambii siesi. Isi puse o mana pe sold si una sub barbie, si-si inchise ochii. Nu dupa mult timp pocni din degete
Atunci luam doua cafele de la bar, sunt destul de bune si ieftine.
Ii observa bratul, in prima instanta o amuza aceasta "politete" romanciera. Isi lua mana de pe barbie si si-o puse pe gura numai ca sa poata chicoti ceva "mai ascuns". Expira puternic (parca asa, sa-si faca curaj) si il apuca pe prof de brat. Doar cu palma, astfel incat o clipa isi vazu rosul unghiilor formand o pata pe bluza lui. Isi zambi siesi, buzele ei carnoase, usor rujate cu un rosu-corai inchis, formand o pata in acel joc de clar-obscur al incaperii. O clipa simtii mirosurile puternice, din incapere, la care se adauga si parfumul lui Andrew. In cele din urma isi ridica, cu mana libera, ochelarii si privi injur. Racoarea provocata de aeru de afara ii dadu fiori, mai ales ca acum simtea bratul lui Andrew, care era cald, aproape, pentru ea, parea incins.
Isi surase, mai mult, siesi gandindu-se ca ar utea sa-i fie frica in rochita alba, simpla, de matase. Gecuta de blug, in care-si tinea telefonul, cheile, tigarile si bricheta, s-ar putea sa nu-i fie de asa mare folos cand e vorba de caldura.

Isi lua inima-n dinti, si facu ea primul pas spre iesire, mai mult tragandu-l pe bietul profesor spre ea. Simti scandurile sigure sub balerinii ei, desi pana in acel moment simtea ca scandurile alea se vor rupe, abia in acel moment isi dadu seama cat de sigure sant. Motivul introspectiei? Necunoscut, dar mai bine asa. Era mai sigura in necunoscut decat in prezent.