Nightmare

OOC: Intr-o zi de sambata, 6 august, ora 1:20 noaptea Pe bune? fratilor, suntem in toamna, puteti tine putin cursul povestii?. Te rog sa modifici si sa fi in toamna, eventual dupa 15 cand incepe scoala. Admin Odradek
Bic: Desi era tarziu in noapte, Andrew nu avea deloc somn. Dupa ce statuse cu multe ore dupa terminarea programului in sala lui mult iubita de muzica, cautand niste partituri de care avea nevoie la scoala luni, negasindu-le, se hotarase sa le caute in beci. Stia ca decanul ave ao boala sa arunce acolo toate cutiile lui doar pentru a nu le mai vedea imprastiate prin sala. Ofta adanc, nervos ca trebuia sa coboare in locul ala si sa caute ore intregi partiturile. Inchise sala de muzica in urma lui, luand o lanterna ca sa-si lumineze drumul. In scurt timp coborase in incaperea cu aer inchis, urat mirositoare si intunecata. Pe langa aceste aspecte, mai era plina si de panze de paianjen, pe care le ura din strafundul inimii. Aprinse lanterna, coborand cu grija scarile pentru a nu se impiedica ca apoi sa cada, oprindu-se in fata unor cutii. Se asezase in genunchi, nepasandu-i ca-si murdarea pantalonii skinny begri. Ce vroia era doar sa gaseasca cat mai repede partiturile alea si sa se intoarca in sala. Puse lanterna de-oparte, desfacand cutiile, dintr-o data ramanand fara lumina; bateriile lanternei erau moarte.
-La naiba!

Era captivat de ceea se numea intuneric, motiv pentru care existenta sa zlnica in beci era neintrerupta. Era imbracat intr-o pereche de blugi skinny de culoare albastru inchis, acestia fiind accesorizati cu un lant pana la nivelul genunchilor.Tricoul negru era mulat pentru el, motiv pentru care se putea distinge o mica bucata a tatuajului sau, ce continua pe antebrat, ocupatandu-i intreaga parte dreapta a corpului sau, de la abdomen spre gat.Isi trecu instinctiv limba peste buze, dupa care deschise usa beciului coborand scarile. Era obisnuit cu intunericul, motiv pentru care nu se speria. Isi lasa mainile pe langa corp, inchizandu-si ochii si indreptandu-si spatele amortit. Uneori traia cu senzatia ca imbatraneste mai repede decat normalul. Fara a-si da seama se impiedica in cele din urma de ceva, lucru ce il obliga sa-si piarda echilibrul si lovinandu-se la nivelul tamplei. Nu era nimic grav, insa scrasnea nervos din dinti, dorind sa vada de ce se impiedicaseSe ridica in sezut, apoi taraindu-se in genunchi pentru a atinge acel lucru.
-Uhm, ce esti mai exact?
Intreba, mainile cazandu-i asupra buzelor unei persoane, fapt pentru care dase deja verdictul : se impiedica de o fiinta umana.

Desi auzise usa de la beci deschizandu-se, nu isi muta privirea de la cutia pe care inca se chinuia sa o deschida. De ce nu-i trecuse prin minte sa ia si un cutter la el? Asa i-ar fi fost cu mult mai usor sa deschida cutiile. Ofta adanc, incruntandu-se cand tot nu reusea, simtind din senin o greutate ce cauze asupra lui, facandu-l sa cada pe spate, murdarindu-se tot de praf. Se lovi usor la cap, ducandu-si instantaneu mainile in locul lovit, injurand printre dinti, doar cat pentru el. Ce naiba se intamplase, habar n-avea. Isi deschise ochii cand isi simti buzele atinse, muscand, nu prea tare, acele degete, dandu-si seama ca cineva, un om, daduse din greseala peste el.
-Din cate stiu sunt un om, daca nu ma insel.
Lasa vocea-i groasa sa i se auda, ochii sia albastrii incepand sa-i straluceasca din nou in intuneric de parca ar fi avut neon pe ei. Asa era de cand se nascuse, neavand ce face in legatura cu stralucirea lor stranie in intuneric.

Cand isi simti degetele muscate, scoase un mic tipat, retragandu-si-le. Sufla asupra lor pana in momentul in care ii auzi vocea, ridicandu-si privirea si observand acele culori, a caror evidenta era de remarcat. Inghiti in sec, constientizand ca e baiat, cel mai probabil un barbat analizand vocea sa.
-Cat de prost poti fi incat sa ma musti? Esti un pusti razgaiat si plin de sine! Cine te-a pus sa stai acolo? E locul tau? Prostule! Imi poti cere scuze incepand de acum sau nu te mai iert!
Spuse reamintindu-si ca ii muscase degetele, fapt pentru care temperatura corpului sau crescuse usor demonstrand ca era nervos.Isi lasa una dintre maini la tampla, masandu-si-o si scotand mici sunete pe alocuri, durandu-l chiar si cea mai mica rana. Nu era un adept al acestora,iar frica pentru durere era cu mult superioara decat starea fizica.
-Uite ce ai facut! Acum ma doare tampla din cauza ta! Si daca vrei sa ma contrazici, voi insista ca esti si insolent!
Murmura, incepand sa se vaiete iar cu privire la durerea resimtita la fiecare atingere.

Isi dadu ochii peste cap cand pustiul incepu sa vorbeasca intr-una, simtind ca-l lua durerea de cap mai mult decat de la lovitura. De ce trebuia el sa aiba parte numai de pusti razgaiati care tipau pentru cea mai mica zgarietura suferita? Il impinse din dreptul lui ca sa poata ajunge inapoi la cutie, stand iarasi in genunchi. Lua lanterna de jos, lovind-o usor, aceasta aprinzandu-se din nou spre bucuria lui. O indrepta asupra chipului pustiului, privindu-l incruntat, lasand-o apoi la nivelul cutii.
-Mai taci odata, vorbesti prea mult.
Spuse sec, ridicandu-se de jos. Pe-aici trebuia sa fie un intrerupator si un bec cu siguranta. Plimba lanterna peste tot, gasind intrerupatorul. Se apropie de el, aprinzand becul, nefiind de-ajuns ca sa lumineze ca lumea insa se bucura si de-atat. Corpul solid si exagerat de inalt putea fi admirat acum mult mai bine. Incepuse sa caute un cutter sau un ciob cu care sa taie cutia bine sigilata, ignorandu-l pe pusti.

Il privi printre gene in momentul in care indreptase lanterna spre chipul sau, nereusind momentan sa distinga nicio trasatura fizica de-a lui. Cu toate ca era dranjat de replica si reactiile lui, avea sa se obisnuiasca si asta doar pentru ca era ultima oara cand ii permitea sa comunice cu el. Isi lasa antebratul la nivelul ochilor cand acesta aprinse becul, fiind o lumina orbitoare pentru Seth.Ii luase cateva secunde bune pentru a se obisnui si a vedea clar ceea ce il inconjoara, inghitind in sec. Pustiul se dodevise o adevarata cladire pe roti, motiv pentru care se ridica de jos, scuturandu-si blugii. Nu reusi sa ii vada fata , fiind mult prea ocupat cu inaltimea lui ce il speria.
-Deci esti mai inalt decat mine.
Remarca sa era inutila, insa dorea sa isi confirme adevarul. Se apropie de el, ridicandu-se pe varfuri si intinzandu-si mainile pentru a-i atinge umerii. Stia ca el cauta ceva anume, insa dupa capriciile lui Seth, acesta trebuia sa stea drept pentru a-l masura. Nu dupa mult timp isi lasa palmele in jurul corpului sau, imbratisandu-l.
-Nu scapi de mine! Trebuie sa platesti pentru faptul ca maine voi avea o vanataie!
Afirmatia sa era lipsita de logica, insa caracterul prostesc al lui Seth iesea si de data asta in evidenta.Isi lasa buzele pe materialul ce ii acoperea abdomenul, muscandu-l usor

Isi indrepta privirea spre pusti, iritat de faptul ca inc anu vroia sa taca si sa-l lase in pace. De ce trebuia sa fie atat de nepoliticos? Cred ca habar n-avea ca ii era profesor, iar el un simplu elev. Ofta adanc, incercand sa se calmeze. Trebuia sa dea de partiturile lui cat mai repede ca apoi sa scape din cosmarul asta. Totusi se opri din cautari atunci cand pustiul il imbratisa, lasandu-si capul exasperat pe spate. Acum chiar era scos din sarite.In momentul in care pustiul il musca, se incrunta, indepartandu-l de langa el. Adevarul era ca diferenta de inaltime era considerabila, mai ales diferenta de forta. Andrew era un tip solid, bine facut si foarte puternic chiar daca n-o arata. Ura sa fie nevoit sa foloseasca forta asa ca se abtinea de cele mai multe ori.
-Uite ce e pustiule, nu am chef de jocurile tale puierile acum. Nenea are treaba asa ca du-te si joaca-te in alta parte.
Da, pentru el brunetul nu era decat un copil rasfatat. Gasi intr-un final un cutter, apucandu-l imediat. Se intoarse la cutia lui, taind-o, stand in sezut in stil turcesc in fata ei, rascolindu-i continutul cu atentie ca nu cumva sa strice ceva pe-acolo.

Ura sa fie indeparta, motiv pentru care o facuse din propria vointa in cele din urma. Nu suporta ca cineva sa se comporte astfel cu el, devenind iritant. Isi aranja parul, in urma impactului acesta fiindu-i ciufulit, similar unei electrizari. Trase aer in piept, dupa care se aseza jos, intr-un colt, lasandu-si capul sprijinit de una dintre cutiile ce il inconjurau. Iar se simtea asemenea unui om jenant, penibil ce-si tine capriciile similar unor lucruri vitale. Ofta, inchizandu-si ochii si cerandu-si scuze, chiar daca situatia, dupa parerea lui Seth, nu cerea sa fie marcat cu un astfel de sfarsit.
-Nu-mi pasa daca ai ajuns sa ma urasti, insa tin sa mentionez ca regret comportamentul meu de adineauri. Acum pleci si mai lasi, fiind ultima oara cand avem un contact vizual?
Intreba in cele din urma, ochii fiindu-i inchisi pentru a nu-l mai vedea. Era atat de prost uneori, incat nu puteai sa ii estimezi o varsta atat de inaintata. Sesiza si el ca actionase prostesc si putea da vina pe acea lovitura la nivelul tamplei, insa decursul lucrurilor nu prevestea nicio consecinta. Percepea viitorul drept unul predominat de monotonie.

Zambi multumit cand ii auzise scuzele, fiind exact ceea ce vroia Andrew sa auda din partea lui. In momentul cand cineva se purta frumos cu el, atunci si el se purta la fel de frumos; platea cu aceeasi moneda, simplu.
-Nu cred, avand in vedere ca esti unul dintre elevii mei.
Spuse simplu scotand din cutie niste foi vechi, incepand sa le citeasca pe rand. Erau interesante ins anu era ceea ce cauta el. Iar daca nu gasea acele foi, orele lui de luni aveau sa fie un dezastru, din nou. Dase cutia la o parte din fata lui, tragand alta in locul ei, desfacand-o si pe aceea. Urma acelasi tratament, scotocind prin ea, gasind un iepuras de plus, in stil gotic. Il analiza cu atentie, ranjind larg. Era interesant, ins ael nu mai era de iepurasi. Il arunca in poala pustiului, continuandu-si cautarile nestingherit si mult mai calm ca inainte. Isi mai stergea din cand in cand fruntea de sudoare, fiind groaznic de cald in incaperea asta mica si neaerisita, avand in vedere ca mai erau si in luna lui august.

Ascultandu-i momentul debutativ al frazei sale, se incrunta, deschizandu-si ochii dorind sa se ridice revoltat de jos. Acest act remarcabil cu siguranta i-a fost taiat din scurt, redus de catre restul afirmatiei sale. Profesor? Grozav! Niciodata nu se intelege cu vreun profesor, iar acum continua cu aceeasi repulsie fata de ei, sentimentul fiind de fiecare data reciproc. Prinse iepurasul pe care il aruncase neintentionat, cel mai probabil, strangandu-l usor in maini. Era atat de pufos si atat de tipic lui, incat ii era greu sa nu il priveasca insistent.
-Nu te vreau ca profesor!
Afirmatia sa era un plina de incredere, hotarat de ceeea ce tocmai spuse.Isi musca instinctiv buzele, lasandu-si privirea asupra tipuluI.Intr-adevar era insolent, insa trebuia sa recunoasca: avea si calitati fizice prin care orientarea sexuala a lui Seth iesea in evidenta. Se ridica de jos, tinandu-si inca iepurasul si lasandu-si o mana sa i se strecoare pe sub materialul ce ii acoperea bustul si intorcandu-i chipul dorind sa il sarute fugitiv pe buze. Se opri pret de cateva secunde, dupa care se indeparta , reluandu-si locul.
-Avand in vedere ca tu imi vei fi profesor, iar eu elevul tau, nu voi veni la ore. Tu nu ma cunosti, eu nu te cunosc. Raman, asta e! Orele nu au importanta in viata mea

-Cine m-ar vrea ca profesor?
Intreba ironic, totusi asta fiind adevarul. Ii era rgeu in functia asta pentru ca era cel mai tanar dintre profesori, iar elevii preferau sa chiuleasca de la orele lui, iar fetele sa-l aibe in patul lor. Insa putin ii pasa lui. Prefera sa fie singur in sala de muzica, doar el si cu pianul sau, atat. Nu mai avea nevoie de nimeni de nimeni si de nimic. Era fericit cu cat avea. Renuntase la viata agitata de rocker pentru slujba asta, pentru un nou inceput, si nu vroia sa piarda tot atat de devreme. Continua sa citeasca partituri dupa partituri, punand unele foi de-oparte, iar pe celelalte inapoi de unde le luase. Se opri o clipa cand simti ce-i facea pustiul, oftand adanc in sinea sa, incercand sa-si pastreze calmul. Nu mai vroia dureri de cap, nu atat de tarziu in noapte. Il privi patrunzator, fara vre-o expresie anume pe chip atunci cand i-a intors chipul, inchizandu-si scurt ochii in momentul cand pustiul vorbise. Isi indrepta din nou capul in fata, asupra cutiei.
-N-ai decat sa faci ce vrei, nu cred ca ti-am interzis eu ceva. Daca nu vrei sa vi asta e, nu-i sfarsitul lumii pentru nimeni. De trecut oricum vei trece, nu-mi prea bat eu capul cu chestiile din vara cand ar trebui sa am concediu. Nu eu te-am obligat sa vi aici pustiule si sa ma ai ca profesor. Daca nu-ti convine, n-ai decat sa-ti inchizi ochii cand treci pe langa mine ca sa nu mai ma vezi.

Isi duse picioarele la piept, sprijinindu-si barbia de unul dintre genunchi. Avea dreptate, nimeni nu-l obliga sa aiba o prezenta impecabila si nici sa-l vada zilnic. Il enerva atat de rau indiferenta sa, incat sigur ar fi venit sfarsitul lumii pentru Seth.Se simtea asemenea unei culori compatibila cu apa, insa inferioara ei. Se extindea in nestire, mentinand vie amprenta sa si schimband apa in functie de ceea ce dorea. Faptul ca majoritatea actionau ei pentru a purta o conversatie cu Seth era motivul pentru care se comporta indiferent, insa profesorul sau era opus , caracterul sau urmand situatia. Ar fi dorit sa faca o antiteza intre trasaturile personalitatii sale, insa nu era instare. Dorea, vroia sa fie luat in considerare de tip, insa capacitatea sa de a gandi era redusa datorita nervilor ce ii capatase in urma loviturii la tampla.
-De ce nu esti ca ei? Incepe sa ma deranjeze comportamentul tau!
Spuse, ridicand usor tonul , insa nu asta ii era intentia.Stramba din buze in momentul in care sesiza ca isi pierduse controlul, tragand puternic aer in piept.
-Bine bine! Promit ca voi fi de fiecare data prezent, ca ma voi supune si ca nu-ti voi mai reprosa nimic, insa vorbeste cu mine! Nu-mi raspunde ironic, scurt! Vreau ceva complex, ceva care sa ma convinga ca port o conversatie cu tine
Spuse, dupa care se ridica in genunchi, taraindu-se iar pana la el. Se opri in dreptul sau, privirea fiindu-i atintita asupra ursului, insa nici macar aerul declansat de situatia tensionata nu-l mai marca

Stramba usor din gura, intrebarea fiind una usoara pentru el. Ins ace nu intelegea el era comportamentul pustiului. Vazuse multe persoane la viata lui, multe tipuri de caracter insa niciodata ca al pustiului. Il privi scurt cu coada ochiului, cazand pe ganduri, lasandu-si privirea asurpa mainilor sale ce tineau diferite lucruri in ele. Le lasase pe toate jos, punandu-si mainile pe genunchi, meditand putin. Il privi pe pusti atunci cand se apropie de el, analizandu-i cu atentie chipul.
-De ce sa fiu ca ei? Fiecare om este special pentru ca este diferit. Nu vreau sa fiu cauza unor discutii rautacioase intre elevi. Nu sunt un profesor mosneag, ii inteleg pe tineri, chiar foarte mult. SI eu am fost la scoala si am urat sa fiu inchis intre patru pereti, ascultand de un profesor plictisitor. Prefer sa-i las pe copii sa faca tot ce vor, sa fie liberi, si macar de ora mea sa nu-si faca griji. Nu e asa de importanta ca alte ore cu materii de baza.
Stramba scurt din gur, indreptandu-si privirea inainte. Isi continua treaba caci se facea destul de tarziu iar el uitase sa incuie sala cu cheia, inchizand-o doar de forma.
-Oricum, ti-am zis, daca nu vrei sa vi, te inteleg si nu te oblig. Esti liber sa faci ce vrei. Iar cat despre atitudinea mea, nu am ce face. Nu cred ca as fi in stare sa ma schimb prea curand. Cand esti profesor aici trebuie sa sti la perfectie indiferenta, altfel toti ti se vor urca in cap.

Replicile sale n-aveau logica ,erau chei simbolice pentru Seth. Profesorul le reda un alt sens cuvintelor, aratandu-le mirificul ascuns atata timp in spatele unui vocabular limitat si de cartier ca al brunetului. Stia ca se grabea, insa ii era greu sa accepte infrangerea. Nu era obisnuit, nu ii statea in caracter, nu ii statea in fire. Seth Clayton, un pusti a carui trecut n-avuse nimic deosebit si de care dorea sa se lipseasca. Era greu sa accepte ca ceea ce a fost nu poate fi remediat si sters, asemenea clipelor prezente ce treptat faceau parte din definitia unicului cuvant.
-Pai renunta! Nu vreau sa vorbesc cu o personalitate de fatada, un caracter zidid de laturile infometate ale unor alte persoane ce nu prezinta si n-au prezentat niciodata interes.De ce vrei sa fii doar o copie?
Intreba , melancolia revenind in vocea sa, fiind una dintre starile ce ii provoaca repulsie.Cu toate ca sesiza faptul ca il va respinge, isi duse din nou mainile in jurul corpului sau , strangandu-l cu putere si inchizandu-si ochii.Nu asta si-a dorit sa creeze si probabil nici sa devina un astfel de pusti.
-Stiu ca nu prezint importanta in viata ta si sunt etichetat drept un elev oarecare, insa vreau sa renunti la indiferenta ta!
Isi spuse parerea cu aceeasi incredere,dupa care isi ridica usor chipul cat sa il poate vedea, sa ii analizeze pentru prima oara trasaturile fetei.

Cuvintele pustiului avea o oarecare logica, ins anu reprezenta adevarul ascuns de catre Andrew. Nu era chiar ascuns insa datora multe reusite in viata de cand cu postul de profesor. Renuntase la drogurile ce-l adusese in pragul mortii, la bautura ce aproape ca ii furase mintile, nefiind noapte in care sa n-o consume, la viata agitata a concertelor, la noptile nedormite ce-i slabeau organismul, la aventurile atat cu fete cat si cu baieti, ranind multe persoane astfel. Datora toate aceste lucruri faptului ca era profesor, ca avusese sansa la un nou inceput, la o noua viata, si nu vroia sa renunte nici cum. Daca ar fi renuntat ar fi ajuns iar ca inainte si ar fi insemnat sfarsitul sufletului sau. Il asculta cu atentie pe pusti, lasandu-l sa-l imbratiseze. Daca il privea mai bine, era chiar dragut si dulce, putin cam lingusitor, insa dragut si dulce. Isi puse tandru mana in capul brunetului, mangaindu-l tandru, zambindu-i calm si calduros.
-Nu sunt o copie, nu intelege gresit. Sunt profesor, ins asunt in felul meu. Daca nu as fi fost profesor, m-as fi adancit in droguri si in alcool pana ce mi-as fi pierdut sufletul si as fi murit. Traiesc pentru ca, odata cu slujba de profesor, am inceput o noua viata. Numai ca nu sunt un profesor tipic, ci unul modern. Prefer singuratatea, asa am fost invatat, nimeni nu ma poate intelege ca sa-l las sa ia locul singuratatii. Daca ar renunta, atunci as pierde noua viata pe care cu greu mi-am cladit-o. Daca as renunta, ar insemna infrangerea mea; m-as intoarce de unde am plecat, as muri cu siguranta. Oricum, nu-ti face griji pustiule, in ochii mei fiecare sunteti diferiti. Unii mai dragi decat altii. Daca vrei sa renunt la indiferenta, atunci ma voi stradui s-o alung.
Spuse cu o voce calma, sarutandu-l scurt pe frunte.

Expresia sa faciala acum emana nesiguranta si nedumerire, si asta din momentul in care ii simti mana atingandu-i capul, parul. Il asculta lasandu-si capul inclinat in directia palmei sale, caldura acesteia transmitandu-i mici fiori ce se extingeau in intreg corp.Isi inchise ochii, mimica sa capatand un cu totul alt sens. Zambi usor si chinuit, nefiind ceva ce ii statea in fire.
-Iti multumesc, insa cred ca gestul meu va schimba lucrurile.
Spuse, dupa care trase aer in piept si stramband din buze. Se simtea similar unui copil ce nu stia cum buzele sale sa se concentreze asupra unui sarut. Isi duse mainile in jurul gatului sau, corpul sau fiind patat cu diferite amprente. Seth n-a fost si nici n-avea cum sa apartina unei singure persoane; preferintele sexuale erau diferite de majoritatea, motiv pentru care se limita la el si nu reusea sa aiba o relatie stabila.Isi reinchise ochii dupa care se ridica putin astfel incat sa ii simta buzele, gustul lor si sa desprinda o apetenta din acestea.Acum era subliniata o antiteza, contrastul, diferenta, dintre el si restul persoanelor.Totul se rezuma la ceea ce el vroia, la cum s-a nascut si din pacate cu ceea ce a fost inzestrat. Ii musca spre sfarsit buza inferioara si se indeparta, inca tinanu-si mainile in jurul gatului sau.Dorea ca profesorul sa fie cel ce se crizeaza, cel ce il indeparteaza, nu Seth pe sine.
-Presupun ca acum tu vei fi cel ce iti inchisi ochii cand ma vezi.
Spuse usor amuzat de situatie, zambetul sau inca zbatandu-se sa se mentina pe fata sa.

Mari usor ochii cand isi simti buzele cuprinse de cele ale pustiului, luandu-l prin surprindere. Isi pastrase calmul totusi, inchizandu-si scurt ochii, lasandu-l pe brunet sa faca ce vroia. Nu mai vroia sa-l alunge; in plus nu il deranja deloc. Avusese multe relatii cu baieti, deci nu se punea problema de confuzie sau de dezgust, sub nici o forma. Isi deschise ochii cand sarutul lua sfarsit, privindu-l patrunzator pe pusti, ranjind salb. Ofta adanc, ciufulindu-i parul, dand negativ din cap. Ce prostut putea sa fie. Chiar credea ca avea sa se supere doar dintr-a atat?
-Stai calm pustiule, nici vorba de asa ceva. Habar n-ai tu ce profesor ai in fata ta.
Chicoti malefic, lasandu-si capul pe spate. Daca ar sti multi cat de pervers putea sa fie, si cate relatii sexuale intretinuse cu elevi din academia asta, cu siguranta ar fi fost dat imediat afara. Isi duse o mana pe obrazul sau, mangaindu-l tandru, zambindu-i cald in timp ce-i privea chipul. Il saruta pe frunte, ridicandu-se de jos odata cu brunetul, mai mult luandu-l Andrew pe sus pe pusti. Il puse jos, luandu-si foile ce-i trebuiau si lanterna, privind spre pusti.
-Mergi cu mine in sala de muzica?

Cand sesiza ranjetul indecent pe care il afisa, nedumerirea avansa iar durerea de cap se amplifica.Replica sa ii dase un raspuns incert, Seth avand impresia ca profesorul il intelege , spre deosebire de parintii sai.Cand ii simti din nou palma pe obraz, acesta isi incorda fiecare muschi component al trupului sau, sarutul facandu-l sa tremure involuntar. Isi revenise repede, momentul acela fiind cel in care tipul il ridica, punandu-i o intrebare, din punctul de vedere al lui Seth, retorica. Il privi insistent, dupa care dadu pozitiv din cap. Asta dorea si asta avea sa faca indiferent de posibile consecinte.
-Vreau! Adica, sigur ca voi accepta. Nu ma simt in masura de a te refuza.
Spuse, dupa care se apropie complet de profesor, stiind ca profita prea mult de nelamurirea sa. Isi inclesta degetele intre ale brunetului, dupa care ii zambi discret.
-Sunt Seth, Seth Clayton. 18 ani, chitara si pian de mic. De asta nu-mi permit sa lipsesc de la orele realizate de catre tine. Si tin sa mentionez ca nu am invatat cartea bunelor maniere, de aceea nu exista dumneavoastra in vocabularul meu.
Ii spuse pentru a-si scuza lipsa de politete , dupa care isi ridica privirea asupra lui. Chipul imaculat, conturul perfect al buzelor, culoarea ochilor sai. Nu-i venea sa creada ca a pus ochii tocmai pe un profesor!
-Uhm, stiu ca e aiurea insa as dori sa ma saruti.Promit sa nu spun nimanui!

Dadu afirmativ din cap cand isi spusese numele, plus acele informatii suplimentare. Deci si el canta la pian. Asta schimba cu totul lucrurile. Avand in vedere ca Andrew adora pianul, il iubea mai mult decat se putea iubi pe sine insusi, sa afle ca si pustiul canta la pian il bucura mult. Zambi fericit, multumit de cum se comporta acum Seth.
-Ei bine Seth, eu sunt Andrew Kage, 23de ani, profesor de muzica clasica, specialitate: pianul. Si ma bucur ca in vocabularul tau nu exista cuvantul ala, ma enerveaza la culme cand aud pe cineva ca-l foloseste cand mi se adreseaza. Mi se ridica parul in cap, brrr.
Se scutura scurt, stramband din gura. Domnul Kage, ah ce nasol suna insa auzea asta zilnic, enervandu-se la culme, insa n-avea incotro, trebuia sa accepte. In momentul cand Seth isi inclesta degetele intre ale sale, Andrew il stranse tandru de mana, sorbindu-i fiecare cuvant in parte. Chicoti amuzat de cele spuse, dand negativ din cap. isi puse o mana pe obrazul sau, privindu-l patrunzatori in ochi, parca voind sa-i patrunda in suflet, sa-l citeasca, sa-i examineze si cele mai ascunse coltui, ca apoi sa-l lase ca pe o carte deschisa. Isi apropie chipul de-al pustiului, ranjind usor pervers.
-Pustiule, nu e nevoie sa taci din gura. Toti stiu ce fel de persoana sunt.
Termina de vorbit, lipindu-si buzele de ale lui Seth, sarutandu-l pasional, numai asa cum stia el, pricepandu-se la chestia asta, multi si multe spunand lucrul asta, adesea seducand pe unii doar dintr-un sarut ca asta.

Cand il auzi, il privi la fel de nedumerit, replicile sale fiind un contrast intre stire si nestire. Nu intelegea, ce fel de persoane era? Nu conta acest lucru atat timp cat il saruta, limba sa patrunzand in lacasul umed al barbatului.Se ridica pe varfuri si-si duse o mana la nivelul pieptului sau, inchizandu-si ochii. Era asemenea unei epave vechi pentru prima oara, ce dorea sa se lase purtata de valuri intr-o continua dorinta apasatoare. Relatia dintre ei era una diferita, profesionala, si totusi acest lucru nu-l deranja pe Seth. Era mai bine sa nu vorbeasca nici unul despre trecutul sau prezentul lor, avand in vedere ca brunetul , pentru prima data, nu se simtea mandru ca-si vindea trupul pentru bani. Intr-adevar, parintii sai i-au oferit totul, insa nu cat dorea Seth, acesta tinzand intotdeauna la mai mult decat are.In cele din urma ii prinse limba cu dintii, apasand usor. Mirific nu definea nimic, fantastic prea putin spus, iar iubirea mult prea detaliat si imposibil. Ii placea, la fel ca in majoritatea cazurilor, exceptii fiind cele de pe platourile de filmare.
-Iti multumesc.
Spuse in cele din urma, bucuros de faptul ca accepta sa ii ofera sarutul.
-Asta imi doream sa vad, sa observ si aceasta postura, aceasta latura opusa indiferentei. Desigur, nu spun ca acum detii sentimente calde si profunde, pentru ca nici eu nu le-am cunoscut

Isi deschise ochii cand sarutul lua sfarsit, privindu-l atent pe pusti. Andrew stia deja cate ceva despre firea lui, ins anu vroia sa comenteze. Prefera sa pastreze comentariile doar pentru el, atat. Cand il auzi, mari usor ochii, razand amuzat.
-Pustiule, chiar esti o figura, nu gluma.
Ii ciufuli parul, luandu-l din nou de mana, plecand din beci. Trebuia sa se intoarca cu partiturile in clas,a sa le aranjeze si sa-si faca planul de predare pentru luni, ca in weekend sa poata sta linistit. Era weekendul lui liber in care nu trebuia sa faca de servici, asa ca vroia sa profite din plin. Cat despre cele spuse de pusti, habar n-avea el. Andrew simtise dragostea de multe ori, chiar si atunci cand nu se astepta. Era un tip ce se indragostea usor, insa si care uita repede, uneori prefacandu-se foarte bine ca nu simte absolut nimic fata de-o persoana cand defapt era exact opusul. Cat de curand avea si pustiul sa simta acele ''sentimente calde si profunde'' chair daca nu dorea asta. Si el era om si, in ciudat trecutul sau, inimii nu-i puteai dicta oricat de mult ai fi vrut. Isi vedea linistit de drumul sau, luminand in intuneric cu lanterna pana ce au ajuns in fata salii. Stinse lanterna, deschizand usa, intrand primul inauntru. Se apropie de catedra, lasand partiturile acolo si cu lanterna, cautandu-si printr eo gramada de foi carnetelul rosu si pixul.

Isi arcui buzele , dorind sa arate similar unui zambet sters, si asta doar pentru ca il facuse figura. Nu isi acorda atentie pentru a-si analiza si comportamentul sau, insa putea afirma ca timpul petrecut cu profesorul a fost unul indelungat, fata de restul conversatiilor. Ca toti ceilalti, Seth detinea o personalitate ironica, falsa si expusa de fiecare data cand trebuia sa deschida gura. Vazand ca ajunse in sala , o privi intrand dupa Andrew si inghitind in sec. Putea resimti notele de mult cantate la pian, degetele ce parca mimau aceeasi atingere tandra a clapelor.Isi inchise ochii si redeschizandu-i in momentul in care ajunse langa catedra. Sesiza ca este un profesor dedicat, motiv pentru care il aprecia si n-avea de gand sa il mai evite sau sa ii dea impresie de repulsie.
- Mi-a fost dor sa vad un profesor de muzica. Faptul ca am fost exmatriculat de la fost scoala, a fost ceva cu intentie. Parintii mei nu mi-au inteles niciodata pasiunile, preferintele sexuale.
Spuse, stiind ca poate avea incredere in tip, sau cel putin traia cu aceasta conceptie.
- Doream sa ma mai tai in foile predominate de note, de fiecare data gresind la acelasi cantec, portativ.
Spuse cu un zambet larg pe fata, amintirile acestea bulversandu-i mintea. Devenise la fel de vulnerabil psihic, similar unui copil de sapte ani.

Rasufla usurat cand a gasit carnetelul si cu pixul. Se asezase la catedra, pe scaun, rasfoind paginile carnetului, gandindu-se de unde sa inceapa. Avea atatea de facut si chef zero. Incepu sa se uite din nou pe partituri, analizandu-le, punandu-le in ordine, mai scriind cate ceva in carnet.

-Nu cred ca am intalnit vre-odata parinte ca sa inteleaga asta. Ei isi doresc ca noi sa fim fericiti insa ne impiedica sa facem acele lucruri ce ne fac fericiti. Si de ce? Ca se tem de ceea ce nu cunosc. Eu te inteleg, si iti respect orientarea sexuala. Suntem oricum cam in aceeasi oala.
Spuse lasand un zambet calm la vedere, fara a-si ridica privirea din carnet. Catedra lui era un adevarat dezastru social, lucru ce-l enerva caci foile incepuse sa-i cada pe jos.
-Offf... daca as fi un profesor bun n-as lasa un dezastru asa mare in urma. Oricum, nu mai trebuie sa-ti faci griji. Aici esti liberi sa fi tu insuti; nimeni nu te va judeca. Daca vrei, poti sa canti la pian sau la chitara, nu ma deranjeaza deloc. Am partituri pentru ambele instrumente daca vrei sa incerci ceva nou.

Observand ca Andrew il lasase la libera alegere, exprimarea sa era tentata sa isi gaseasca din nou rolul printre note. Se apropie lent de pian, asezandu-se si lasandu-si mainile sa pipaie din nou clapele pentru a-si aduce aminte. El tindea spre reusita, nu spre perfectiune, stiind ca niciodata nu va atinge un nivel avansat ca al profesorilor, indiferent de dorinta sa. Nu era genul care sa se refugieze in notele altor persoane, apetenta sa pentru acesta obligandu-l sa-si creeze singur partiturile. Apasa o singura clapa, sunetul acesteia facandu-l sa-si retraga mana. Isi lasa ambele palme pe acesta dupa care incerca sa cante ceea ce-si amintea din asa zisul sau cantec, constientizand ca ar trebui sa fie un esec daca era al sau. Insa din moment ce profesorul era ocupat, n-avea sa observe acest mic detaliu. Faptul ca putea sa mai atinga aceeasi suprafata ce necesita simtita ii insenina ziua, acesta fiind motivul pentru care isi dorise sa ajunga aici. Ajunse la un nou portativ, daca isi aduse bine aminte, notele fiind unele incalcite in mintea sa, deoarece la acesta avuse probleme.Incerca sa isi aduca aminte, continuand sa apese clapele, sunetul lor aducandu-l intr-o stare profunda ce-l misca de fiecare data.

Asculta cu atentie ceea ce pustiul canta, intre timp vazandu-si si de treaba. Acum ca avea ce sa asculte, mintea ii mergea mult mai repede, facandu-i treaba mult mai usoara. Isi puse toate foile in ordine, completand de zor in carnetelul sau, in tot acest timp fiind atent la ceea ce canta Seth. Intr-adevar, se observa ca era ceva compus insa pustiul avea talent. Era neslefuit, insa avea talent. Cu putina indrumare cu siguranta ar atinge un nivel mult mai avansat, insa toate la timpul lor. Acum il lasa se bucure in voie de pian, de clipele de liniste si de intimitate. Toti dormeau la ora asta iar sala era izolata fonic; perfect pentru un cantec nuptial. Zambea multumit ca avea parte de un elev ce punea atata pasiune atunci cand atingea clapele mult iubitului sau pian, simtindu-se oarecum mandru. De ce? Habar n-avea insa nu conta asta. Isi continua treaba, strangandu-si partiturile, punandu-le in sertarul catedrei, incuindu-l cu cheia sa. Canretul avea sa si-l ia la el in camera atunci cand va termina de completat. Abia astepta sa termine treaba si sa-si ia liber in sfarsit. Nu mai suporta atata munca si vroia sa se relaxeze cat mai curand.