Autumnsound


 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  GalerieGalerie  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  
Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata
Cine este conectat?
In total este 1 utilizator conectat: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 1 Vizitator

Nici unul

Recordul de utilizatori conectati a fost de 15, Mar Aug 02, 2011 8:49 pm

Distribuiti | 
 

 Vizitand cimitirul amintirilor

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul
AutorMesaj
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 15, 2015 7:41 pm

Ash se tara lent pe hol mergand catre camera lui Clayron, amanase acea vizita atat de mult incat putea sa o mai faca putin insa era a doua oara de cand formulase toata valiza pentru Clayron, doua saptamani a tot evitat sa-l viziteze insa acum nu mai putea da inapoi, trebuia sa-i duca valiza, era responsabilitatea pe care numai el putea sa o duca la bun sfarsit, dintre toti de acolo Clayron era singurul pe care il putea ajuta in momentul acela si nimeni altcineva nu ar fi avut cum sa-i arate lui Clayron tot ce gasise el inafara de el insusi, valiza ar fi fost un pai pentru Clayron insa lui ii parea putin greoaie taraind-o pe suportul ei cu roti pe care il incropise in graba ca sa nu mai existe riscul sa o scape printre degete, palmele ii transpirau cu mult inainte de a pune mana pe manerul valizei si nu se opreau din a-i fi umede nici o clipa cat tinea manerul, la naiba nici talcul nu facuse fata, nici fasele de box imbibate in talc nu au rezistat la cat de mult il dadea peste cap ce era in acele cutii, si cutia lui nici macar nu-l punea pe ganduri.
Ajuns in fata usi lui Clayron ciocani oarecum apatic, se simtea din toata postura lui ca era complet demolat de ce era in valiza si mai ales in cele trei cutii destinate lui Clayron, cutii care contineau cateva notite si arhive din vatican care tineau de perioada lui Clayron, sau cel putin asa presupunea el, erau arhive vechi de doua, trei si respectiv patru sute de ani, arhive care ar fi trebuit sa ramana atat si nimic mai mult.
- Deschide....sunt Ash.
Continua sa bata lipsit de vlaga.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 15, 2015 9:39 pm

Clayron auzii bătutul din somn. Altă noapte nenorocită cu multe coșmaruri idioate. Chipuri, corpuri arzând, un corp, nenorocita lui de verighetă. Se zvâcni din toți mușchii și-și șterse cu palmele fața transpirată. Se ridică pe pat cu ajutorul unei singure mâini. Era amorțit de sus până jos, simțind furnicături în fiecare por. Tâmplele îi pulsau a amețeală, delir. Își plescăii buzele uscate, crăpate de la deshidratare și oftă. Se ridică, cu greu și un regret absolut care-i trăgea corpul în jos. Se bucura totuși ca Erin e ocupată și putea lăsa masca de tip amabil pe raft.
Se înfioră când atinse parchetul recii, mușchii bustului gol umflându-se cu totul de sus până jos. 
-Intră, zise morocănos și își trase degetele prin părul ciufulit și ridicat în sus pe laterale. Îl deranja prezența lui Ash dintr-un motiv destul de absurd. Ea. Ura să fie nepoliticos cu oamenii dar nu suporta să-l vadă pe Ash pentru că nu putea să nu se gândească la obsesia lor comună.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 15, 2015 10:17 pm

Ash impinse usor usa impingand inaintea sa valiza imensa, dupa voce Clayron nu parea intr-o dispozitie buna, dar nu avea cum sa-l nimereasca intr-o dispozitie buna, era un morocanos si jumatate si mai mult deatat era foarte obosit de toate cele ce le patise, si la naiba a avut mai mult timp de reculegere decat orcine altcineva insa inca parea macinat de toate cele ce-i trecusera prin fata ochilor si care pasisera pe plajile mintii lui, valuri infinite ce-au trecut peste acele urme tot nu pareau sa le fi sters, Ash stia bine sentimentul de a pasi in urme goale a caror proprietari sunt de mult plecati si nu vor mai pasi prea curand pe acolo.
Intra in camera, si se simtea de departe ca lumea lui Clayron era tulbure, bine ca fusese inspirat sa-i aduca o punga de sange, nu avea inceredere ca " Dl. Vampir-cu-moralitate" a mai mers de ceva vreme la transfuzii si ca sa se asgure ca era bine pregatise un suport extensibil pentru punga il aseza langa fotoliu de vis-a-vis de unde se asezase, folosindu-se de suportul gentii pe post de masa dadu masuta mai la oparte si puse valiza in centru cu loc destul cat sa stea amandoi comod.
- Am doua informatiii sa-ti dau ambele nasoale, ti-am adus o punga de sange sa te mai intremezi inainte de a vorbi....te anunt deacum ca-mi pare rau daca te va rani ceva din ce ti-am adus.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 15, 2015 10:31 pm

-E ok, fă-te comod. Cafea, apă vrei?
Mormăii printre buzele crăpate și porni cu pași lenți spre bucătărie. Uitase sistemul aprins și încă rula un cd cu Mozzart, intrând în boxe recviemul „lacrimosa”. Zâmbii foarte puțin de ironia situației. Porni cafetiera și se concentră câteva clipe pe vjaitul făcut de apa fierbândă și vocea sopranei peste cor ce se auzea în surdină. 
-Deci, ce cadou mi-ai adus?
Râse ușor răutăcios bâtând un apropo la valize și la veștile lui neplăcute. Până ca Așh să-i răspundă deschise rpbinetul și bău un pahar de apă apoi se întoarse în sufragerie pentru cele câteva minute în care avea să se facă mult iubita lui cafea.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 22, 2015 4:03 am

Ash se uita distras catre Clayron cat acesta se deplasa linistit prin apartament aparent nebagandu-l in seama si lasandu-l linistit in treburile sale, se relaxa fara nici un soi de efort cautand sa-i fie comod, intrebarea lui trecu pe langa Ash fara a fi macar procesata, nu avea calmul necesar pentru a putea deschide subiectul mai mult, aflase despre trecutul cladirii, mai multe decat vroia fara sa deschida cutiile. Poate ca deindata ce le va deschide isi va regreta decizia de a fi facut asta, mai ales ca nu reusise inca sa treaca peste "ororile" pe care le intalnise in cartile si arhivele furate de prin depozit si cele furate de prin arhivele din subsolul cladirii.
- Cafea iti puteam face mai repede, trucurile mele, cum va place voua sa ziceti,  sunt doar termale nu si chimice, momentan, acum stai sa-ti iei cafeaua, inainte de cafea daca vrei sa vezi un spectacol demn de Cain poti sa te uiti in prima cutie, sunt toate arhivele legate de mine, macar asa poate-mi poti aduce niste lumina asupra cazului. 
Ash batu usor cu degetele peste cutia anterior mentionata si ramase cu mana pe ea putin timp apoi si-o retrase apatic, se vedea ca era vlaguit de acea intrevedere, chiar daca-i mai adusese niste arhive, aceea ar fi fost punctul culminant al povestii, mai ales ca ce primise in acele cutii ii depasea si lui asteptarile, avea sa fie o veste socanta pentru orcine ar fi indraznit sa citeasca, nu conta ce era respectivul, om vampir, nephelim sau demon pursange. Dupa o pauza indelungata ofta incercand sa-si dreaga glasul, aerul ii parasi plamanii parand o trasure de fum purtand intransa taria lui si tot ce-l facea puternic in fata acestor chestii, nu-si gasea nici cuvintele nici gandurile, cai din fata trasurii, asa-i pareau, iar el, singur ramas in castel, in pustiu fara reazem nici in pereti caci acestia se prabuaseau in jurul sau.
- Cat te-ai plimbat tu peaci ca o printesa adormita, am deschis toate cele 4 cutii, de cele mici nu te atinge pana nu ai cafeaua, vei avea nevoie de ea, si asta vine de la cineva care stie ca esti vampir, si inca ceva daca ai cosmaruri nu incerca sa ascunzi unui om cu demoni in el chestia asta, se simte incarcatura si presiunea in aer, tot vorbind de aer te deranjeaza daca deschid un geam?
Se ridica lent mergand spre cel mai distant geam si studiind putin mecanismul sa-si dea seama daca-l putea rabata sau daca se deschidea numai larg. aproape pierzandu-si suflul consumat de caldura din camera deschise hidrantul, caci asa ii parea acel geam si se aseza pe pervaz luand cateva guri de aer mai mult decat profunde, s-ar putea spune ca erau suprasatioase si depaseau necesarul de aer normal.
- Si nu-s asa de idiot pe cat par, prefer sa-mi risc viata ca oricum numai suicidul ma poate omora, o sa intelegi de prin dosarul ala totul...si mai ales cum de nu am murit de fapt. Te poti uita in el linistit, am trecut de mult peste masacrul ala insa nu pune intrebari mai stupide decat ale mele.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Vin Dec 25, 2015 11:59 pm

Se uită la Ash puțin strâmb. Îl privii pe deasupra ochelariilor cu ochii îngustați de oboseală și surprindere și scârbă poate? Își ridică degetele albe și tremurânde de oboseală peste barba abea crescută, de câteva zile și se scărpină printre firișoarele aspre și țeopase. Mârâi ușor îngândurat. Îl urmări pe agitatul lui vizitator cu privirea stânga dreapta, părând gata gata să leșine de amețeală.
-Nerod ești! Ash, ai fi cel mai de căcat aparținator LGTB, transformi din aroganță oamenii în jucării supuse, cică.Da îți jur că dacă nu-ți ții movilițele alea de bălegar negre sa nu se mai fută cu psihicul meu, iți promit o mămițică de bătaie cum nici Papa nu ți-a dat pân acum.
Zise aspru și răgușit și duse  cana de cafea la gură, sorbi câteva înghițituri micuțe de cafea și trecu pe lângă Ash cu un pas obosit și lent. Se încordă, toți mușchii lui obosiți și prăpădit  se lipiră de oasele măcinate de durere care trosniră puternic. Căscă lesne apoi se puse lângă cutia cu „dosarele” lui. Oftă prelung, aerul ieșind hârșâit cu un sunte gros și dureros din gâtul lui.
-Deci, povestește-mi
Zise în cele din urmă luând la mână niște coli de hârtie peste care erau prinse cu agrafe câteva poze și își aprinse o țigară.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 12:22 am

Ash se prapadi de ras caleasca anterior plecanda parand sa revina in tromba iar ruinele redevenind castel, reactia lui Clayron il facu sa aproape cada de pe pervaz, spasmele rasului sau il faceau sa arata ca o virgina la primul orgasm, si totodata ca un acrobat in ultima sa reprezentatie inainte de declinul permanent. Cu greu reusi sa-si stavileasca rasul si spasmele musculare aferente spuselor lui Clayron, isi dadu seama ca Clayron ii acuza demoniii pentru ideea legata de cosmaruri, clar era faptul ca nu era asa.
- Fata cazuta, dispozitia partial alienata, si mirosul transpiratiei reci din timpul somnului, daca astea nu sunt clare indicii ale cosmarurilor si tu crezi ca imi trebuie demoni sa aflu asta, chiar ar fi trebuit sa iei gura de cafea inainte sa deschizi gura, si plus esti prin definitie imun chestiilor demonice, adica in puii mei, ti-ai depasit conditia "clasica" de vampir...si tu-mi zici ca demonii mei se plimba prin psihicul tau? Si nu-l include pe Papa in discutie ca nu cred ca ar vrea sa se stie de prezenta ta, au destui asasiini disponibili, nu e o amenintare e doar o informatie pentru ca nu vreau sa fii intr-un pericol inutil, adica banuiesc ca deja ti-a povestit cateva chestii Erin, si ce am vorbit cu ea....in cutie sunt arhivele finale, ultimele din set....singurele pe care evitam sa ti le furnizez....par legate de trecutul tau analizand anii si locatiile, dar nu-ti pot garanta, ti-am lasat onoare sa te uiti primul pe ele.
Se aseza mai comod si mai in siguranta pe pervaz si-si aprinse o tigara tragand din ea lent si ramanand cu privirea prinsa pe centrul jarului.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 12:33 am

Spatele lui Clayron se încordă brusc preț de câteva secunde semn că tresări și se lăsă mai pe spate, punându-se mai comod pe parchetul rece. Dădu câteva pagini apoi se resemnă și făcu un gest aprobator din cap.
-Eu vorbeam despre familia ta, cât despre asasinii vaticanului anunță-mă te rog când renunță la mituri și nu se mai laudă cu o victorie asupra unor persoane normale, în genre de origine arabă cu ceva cunoștiințe medicale.
Zise în cele din urmă cu jumătate de gură, morocănos.
Inspiră și expiră tare aer din piept, pielea fremătându-i sub urmele de transpirație, oboseală și frig. Își trecu mâna peste ochii înroșiți ce-l usturau.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 12:52 am

Ash fu iarasi captivat de un acces de ras legat de asasinii vaticanului mai ales ca portretizarea lui Clayron era mai mult realistica decat o simpla satira stupida si lipsita de date reale. Ash remarca faptul ca pe Clayron il afectau mai multe lucruri una dintre ele parand sa fie frigul asa ca, grijuliu pana si cu cei ce sunt importiva lui sau nu-l agreeaza, se ridica si-i puse lui Clayron o patura pe umeri apoi se aseza langa el luan dosarul si deschizandu-l la una dintre paginile pe care le memorase pe derost, fisa de autopsie a tatalui sau, cauza decesului era clara insa momentul decesului era ambiguu,inima se ioprise si fusese colaps cardiac insa ultima victima murise la 60 de minute dupa ce inima cedase, si asta era doar unul dintre motivele pentru care cazul fusese musamalizat, in mod normal o persoana nu poate supravietui fara inima o perioada asa de lunga, mai ales depunand efort, depasind eforturile disperate de aparare ale victimelor.
- Tatal meu a incheiat doua pacturi, al doilea cu Azazael pentru a scapa de primul, cu Sophia, insa ce e deranjant e ca nimeni nu a reusit sa gaseasca conditiile primului pact, ala e cauza a tot ceea ce s-a intamplat, tatal meu era un om fara suflet, un tip de existenta special, el putea trai fara un suflet dar totodata putea gazdui orice fiinta, se pare ca trebuia sa-l fi mostenit insa nu am facut-o, norocul meu, la mine e exact invers, pe el il putea manipula orice fiinta iar eu pot manipula puterea oricarei fiinte. Masacrul a avut loc la o cina in familie, casa era complet deschisa, vecinii tinand mese in curte si in gradini, usile casei erau deschise, pana cand s-au inchis brusc deodata toate si s-a asternut o liniste funebra, nimeni nu parea sa remarce asta
inafara de mine, ii tot spuneam mamei ca tata se poarta cidat, ca ceva nu e in regula, am ajuns sa zic asta a treia oara cand abdomenul ei s-a deschis ca o gura enorma, si tatal meu a incheiat prin a spune "Ai fost o dezmatata mereu, asa sa-ti inchei si socotelile cu viata, si sa mergi unbe-ti e locul", din moemntul ala pana am fost gasit de politie nu-mi amintesc nimic insa ce stiu este ca nu s-a auzit nici un sunet, imi pot aminti vag sunete si tipete groaznice chiar insa nu si ce-am vazut, nimic din ce-am vazut, si ce spuneam cand au ajuns poluitistii era doar "revin imediat" repetam asta si am repetat timp de cateva ore pana cand cumva mi-am revenit din starea de soc, ce-am aflat apoi a fost ca toata familia mea murise deja, nu mai ramasese nimeni intreg, sau capabil sa zica ceva, totul arata ca un amalgam de experimente etroce de disectie dezcarnare si extractii de orice putea fi extras, un studiu bolnav de anatomie si tortura, ce e infricosator e ca totul a fost depistat la doua zile dupa, asta e oroarea reala. Vrei sa intrebi ceva sau ti-ai dori sa te fi scutit de asta?
Ofta linistit si oarecum indurerat dupa ce termina de povestit si-l batu pe umar pe Clayron, era foarte posibil sa nu-l socheze imaginile din fata lui insa nu vroia sa mizeze pe ceva incert.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 1:24 am

Se încruntă. O paloare ciudată îi cuprinse obrajii și iar ochii fură loviți de o umbra străvezie a îndoielii și incertitudinii și a curiozității. Își mușcă plinătura buzei în timp ce, trecând printre pagini se opri asupra unei poze. Asupra cadavrului femeii, întors cu capul în jos. Ash avea dreptate, își zise. Era o lecție, strșnică sadică și grotească de anatomie. Un fel de cum să omori un om în 1001 moduri chinuitoare și expuse. Da, cel care omorâse această familie vruse să expună pe deantregul păcatele mortale ale oamenilor. Un Mephisto sadic ce a târât cu iadul și cercurile lui în bieții oropsiți ai Terrei.
Clayron oftă și puse dosărelul jos, cu prima pagină în jos, asigurându-se că nu e la vedere poza primei pagini și nici numele dosarului. Oftă prelung. Ceva îi sclipea într-un colț al minții, parcă auzise, văzuse sau citise-de menționat că nici el nu era sigur de asta- ceva despre asta cu ceva mai mult timp în urmă. Chiar și pentru el era greu să-și amintească chiar totul ajugând la o vârstă seculară respectabilă, de moșneag absolut. Uneori se amuza singur întrebându-se dacă memoria lui va mai exista atunci când va ajunge sau va depăși vârsta matusalemică.
-Mmm, tatăl tău era un fel de Pandora să-nțeleg.
Clayron oftă și se lăsă mai pe spate, relaxându-se cu totul.
-Eu nu pot înțelege ceva.Pe toate oasele sfinte! Cum a ajuns tatăl tau la Sophie? Nu are nici sens nici noimă.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 1:39 am

Ash fu socat de doua chestii, prima fu reactia indignata si iritata a lui Clayron iar a doua, care oase sfinte, ceea ce si soptise, nu existau, din punctul sau de vedere, vreunele, doar moaste asa zis sfinte.
Analiznad mai atent tot ce facuse Clayron, acum fiind asa de aproape de el, putea examina fiecare reactie ca sa priceapa cum gandea omuletul asta, din punctul de vedere al lui AshClayron era doar nemuritor, nimic mai mult decat conditia sa, care, desi cu o conditie diferita, tot o forma de nemurire ii oferea.
- Incearca intai sa afli din dosare cine a fost tatal meu si vei intelege, cum de traia fara un suflet nu e asa de usor de intelese mai ales ca nu exista nimeni care ar putea raspunde si el, nemernicul, nu raspunde nici torturat in cele mai intunecate colturi ale iadului, adica doar stii bine ca acolo trebuie sa fi ajuns, am aflat ca e acolo si ca nu o duce bine, cum si merita insa asta nu clarifica de ce Sophie si cum a ajuns sa-i ofere ceva ce nu are, adica ok, sa insinuam ca puterea lui Sophie nu ii da voie sa se materializeze fizic in lumea asta, ceea ce poate foarte bine fi o aberatie documentata de boii mei de "superiori", insa ce a cerut tatal meu in schimb si ce trebuia sa ofere de a facut un al doilea pact sa-l anuleze pe primul, si nu in ultimul rand, ce-ar putea fi chestia pe care o vanez daca stim amandoi ca saracul Azazael e legat in lanturi de o stanca, corectie munte.
Ash spuse toate astea dintr-o rasuflare si cu o nota de iritare si indignare in glas mai ales ca acum deveniseras multe lucruri mai clare dar nu destul de clare incat sa fie inteligibil.
- Ma ajuti sa-i protejam pe toti de chestia asta ca aparent niciunul dintre noi nu pare dispus sa plece de aici, si cred ca nu vei dori sa pleci dupa ce citesti jurnalele medicilor din acele cutii -- isi dadu seama socat ce spusese, fusese prea prins de inversunarea sa si prea incantat de cunostintele lui Clayron incat isi scapa fraiele mintii ii cazu vocea si relua dupa o pauza in care gura de aer pe care o lua ii continea si piciorul, metaforic -- mai sunt si alte jurnale si arhive in acele cutii, tu vei intelege mai bine...le esti contemporan.
Cu ultima remarca incerca sa se detensioneze si sa-si scoata iciorul din gura, incerca cu disperare sa evite legatura pe care o vazuse si pe care nici el insusi nu io putea identifica.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 1:52 am

Clayron își puse mâna peste dosar și-l mângâie ușor cu podul palmei. Priviea ăi fu destul de absentă preț de câteva secunde. 
„Probabil nici el nu-și dă seama cum se contrazice singur.Deși prinde un soi de sens”
Închise ochii preț de câteva clipe.
-Tatăl tău nu a ajuns in iad, era deja acolo.
Zise în cele din urmă cu un oftat. Apucă nenrocita de cana de cafea și luă câteva guri mari și amare, de-i strâmbară toată expresia facială. Semăna cu un om care părea să fi dat cel puțin două shoturi de tequilla proastă și spirtuasă.
-Nu știu dacă înțelegi pe deplin situația Ash. Tatăl tău nu s-a născut realmente, nu a venit pe pământ ca ființă. În orice caz, amândoi suntem conștienți că e proape imposibil să dai de un amărât de demon, mai ales pentru un pact. Ceva e putred în Danemarca, Hamlet de sec 21 ce esti tu.
Zise în cele din urmă și se ridică, vădit obosit. Își îndreptă oasele obosite și începu să se plimbe prin cameră.
-E aici o încurcătură demnă de Daedalus, prietene.
Răsuflă consternat și se îndreptă spre fotoliul lui de birou. Se puse în el, destul de relaxat. O pală de aer rece ăl izbii în spate, peste transpirația rece și el se înfioră. Îl urmării atent pe Ash cu privirea.
-Înțelegi ceva din ce vreau să spun? Ah, da, tu cumva ai fost ridicat de Vatican pe sus de când ai fost descoperit?
Clayron se încruntă brusc.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Sam Dec 26, 2015 2:14 am

Ash se resemna, nu mai reusea de multi ani sa mai gaseasca ceva nou in cazul acela, nici in dosare si cu atat mai putin in notiunile supra naturale care se perindau in jurul povestii, deja era mult prea depasit de situatie iar datele noi erau intratat de neconcludente incat nimeni incafa de Clayron nu parea sa inteleaga. 
Prima remarca legata de tatal sau parea aberanta dar ii era clar ca putea avea un sens care lui inca ii era neclar si care lui Clayron ii sarise in ochi din prima clipa, nu era posibil sa fi ratat o astfel de premisa decat daca incercarile lui nu mersesera pe acea pista, si cum ar fi outut fi deja in iad si viu in acelasi timp, suna imposibil, trebuia, din multe puncte de vedere sa fie imposibil insa chestia asta deja era o imposibilitate in sine, mai ales notand fortele implicate, si situatia lui, nemurirea stranie pe care o dobandise fara voia sa. Remarca legata de hamlet il facu, pe el om in toata firea sa rada ca ultima scolarita de fata cu creush-ul ei, si se imbujora putin, Dedal insa ii dadu putin cu ulei pe rotitele din cap incat incepura sa se invarta, dar ceva tot ramanea neclar, referinta la dedal, labirintul si evadarea, toate erau putin prea amalgamate si aveau o nota de ilogic, daca poate fi inclus in aceasta discutie ceva logic.
Intrebarea venita ca din pusca legata de vatican il tulbura mai mult decat vroia sa dea de inteles, mai ales ca depasise cu mult realitatea asteptarilor sale, si nu numai atat cat nu-i era nici lui prea clar, fusese in numeroase orfelinate, mutat des insa unde se aflase nu-si amintea, sau daca plecase cu autobuzul, vaporul sau avionul sau ceva de genu, nu-si amintea nici un drum intratat de lung insa mintea lui era tulbure in vremea aceea si devenise din ce in ce mai greu sa-si pastreze memoriile create in acea perioada.
- Am fost un soi de moneda de schimb prin orfelinate insa nu-mi pot aminti clar cand am ajuns la Vatican mai ales ca nu-mi pot aminti prea multe lucruri clare din perioada aia, a fost un amalgam de fete tulburi, haine intunecate sau albe, in functie de caz si multi oameni discutand agitati in jurul meu, s-au intamplat cateva chestii ciudate, cum ar fi un copil care a facut infarct cand am intrat in camera si nu a supravietuit, nu au putut sa-i faca nimic, nici macar sa-i miste corpul pana nu a fost irecuperabil de mort, altul a inedunit spontan si s-a injunghiat la masa cu furculita, si unul, mai din urma a executat doi paznici apoi s-a sinucis, toate astea intamplandu-se intr-o sala de mese foarte bine luminata de parca avea vitralii dar erau mate, nu se vedea exteriorul, apoi cand luciditatea mea si-a revenit, cand mi-am revenint din :debilizare", abia atunci au aparut oamenii de la Vatican, atunci imi amintesc clar ca erau Vaticanezi, asa imi place mie sa le zic, m-au inrolat "cu forta" nu ca m-ar fi deranjat, oferta lor era sa aflu ce s-a intamplat, si am acceptat-o cu drag, eram legal capabil sa o fac aveam 14 ani cand s-a intamplat asta dar pana atunci nu-mi pot aminti clar ceva aparte, adica nu avea nimeni din camin uniforme sau alte forme de organizare bisericala, adica nu aveam rugaciune obligatorie, lecturi speciale sau altceva de genu.
Se opri si ramase putin pe gnaduri, analiza respectiva il puse si pe el in impas, acum fiind prima oara cand o studia, nu daduse atentie multa vreme tineretilor sale, mai mult deatat chiar nu-i pasase de ce se intampla cu el in vremea aceea cat timp ii era bine si avea ce manca si o ocupatie.
- De inteles inca-mi e neclar dar nu vreau sa te intrerup din cercetarea ta, daca vrei sa-mi axplici si nu te incurca din partea mea orice lamurire e bine venita insa cred ca ce carti am citit eu nu se ridica la nivelul cunostintelor tale.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 5:47 am

Clayron se încordă brusc când îl auzii, rânjii printre dinți, ușor arogant și zeflemitor, fiind cât pe ce să-i arunce un nume de alint lui Ash. Apuc una dintre cutii și se duse cu pași mici spre birou.
-Am o bănuială, repet bănuială, supoziție cum vrei tu. Puse cutia pe birou și se așeză în fotoliul lui comfortabil din imitație de piele. Luă n BlackStone Vanilla și-l aprinse. Mirosul de Vanilie era cel mai al naibii și puternic calmant pentru el. Cercetă suprafața mată a cutiei apoi trecu prin cameră și se oprii asupra lui Ash, se încruntă către el, ațintindu-l cu privirea oblică, tăioasă, cu pupilele îngustate de concentrare și o ușoară nervozitate. Plescăi din buze și începu să se bălăngăne cu scaunul pe rotile stânga dreapta rupând încărcătura tensionată a aerului. Oftă prelung fumul gros din plămâni și se întinse după cana de cafea.
-Uite ce e, cred că tatăl tău nu a fost om. O fi fost un damnat absolut al cărui corp pe pământ a fost un pur portal. Ceea ce înseamnă că nici tu nu ești om, sau cel puțin nu erai la început.
Făcu o pauză cât să soarbă din cafeaua acum călâie. Se poziționă mai bine pe scaun, ce era drept oboseala începu să-l lovească prin toți porii și avea neplăcuta stare de calcifiere absolută și oase casante. Se repoziționă pe scaun apoi își aranjă cu degetul mijlociu ochelarii pe nas și-și ațintii iar privirea cercetătoare și concentrară asupra lui Ash. Tuși scurt, sec, dregându-și glasul.
-Adică gândește-te, apucă un pix de pe masă și începu să-l închidă și deschidă presându-l de blatul e mahon maro, ritmic asemenea unui metronom. Era agitat, de parcă încerca să-și pună în ordine ideile.
-Gândește-te la...mmmm, murmură pe un ton gânditor și vesel în timp ce-și mușcă interiorul obrazului, la bietul Faust, singurul motiv pentru care Mephisto sau Sophie, dacă vrei, a apărut în fața lui a fost pariul cu Dumnezeu. Pe ăl de jos îl doare fix în respectabilul și, cel mai probabil, inexistentul dos de muritorii de rând. sau nemuritori dacă vrei. Defapt cred că-l interesează tot atât de puțin și de demoni și cavaleri sau apocalipsă și păcat da să nu ne filozofim degeaba. Dacă o luăm logic băiatu cu merele și înțelepciunea e prea puțin interesat de ce se întamplă în jurul lui dacă nu are legătură cu o șicană sau cu o dovadă a ceva la adresa tatălui mare. Practic tatăl tău nu avea cum să ajungă la Sophie, cât despre bietu Azzazel nu ar fi ajuns nici să întindă gheara fără știrea luminiței căzute. Ceea ce e și mai ciudat e că te urmăresc aceste nefaste șiruri de „blesteme” (se oprii arătând în aer semnul ghilimelelor). Tatăl tau, sau mai bine zis corpul lui a fost o cutie a pandorei, pe scurt. Motiv, chestie? Habar nu am și probabil dacă am să caut puțin prin tonele de mitologii și religii de mult apuse am să găsesc și un nume pentru o astfel de ființă. Acum, la drept vorbind poate fi o aberație sau un pas înainte ceea ce spun.
Trase un fum de țigară și se lăsă greu și molatec în fotoliu. Expiră tot fumul dintr-o dată și lăsă țigara în scrumieră, apoi își scoase ochelarii și începu să-și frece asiduu tâmplele timp de câteva secunde. Își puse iar ochelarii și reluă țigara. 
-Scuză-mă, sunt puțin obosit, acum dacă nu ai nimic e obiectat adăugat la ipoteza mea ridicolă ce e în restu?
Dădu din cap către cutii și expiră un șuvoi lăptos și dens de fum către direcția în care stătea Așh.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 6:43 am

Ash deduse ca acea cafea se racise, gemul deschis nefiind un calorifer sau hota asa ca forma o bila si o puse in jusrul canii asiguranduse ca evita in toate modurile posibile sa-l friga si pe Clayron, era totusi dificil neavand material de referinta pentru chimia si anatomia lui dar parea destul de uman in moemntul ala incat ajustarile lui sa functioneze perfect, deja devenise un reflex incontrolabil sa reincalzeasca cafelele, mai ales ca cineva anume nu agreea cafeaua calaie sau rece si instinctele sale, indiferent de caz nu-i permiteau sa lase o cafea sa se raceasca sau sa devina calaie.
Inceputul ipotezei lui Clayron, referitoare la inumanitatea tatalui sau era o concluzie mai veche la care ajunsese si el insa arhivele vaticanului punctau doar o referinta la cum poti deveni nemuritor, mai exact conditiile similare cu cele in care exista tatal sau, intradevar umanitatea sa era contestabila mai ales luand in calcul abilitatea sa inascuta si pe deasupra conditia lui de nemurire, legatura era evidenta insa implicatiile acestei legaturi nu se aratau la fel de evidente.
Momentul clantanirii de arc a pixului aflat intr-un real viol si pentru pix dar si pentru simturile lui Ash ii bloca putin atentia creand un moment de pauza in ceea ce procesa el din jurul sau, auzi totul de cand fu mentionat numele lui Faust, un nume pe care nu se astepta sa-l auda introdus in discutie, nume care depasea cu mult asteptarile sale insa numele de Mephisto si Sophie il facura sa tresara ca de fiecare data cand auzea pe cineva rostindu-le, mai ales intr-un contex de genul acela insa fiorii sai reci isi gasira alinare in gluma lui Clayron despre respectabilul dos probabil inexistent, daca ar fi fost sa aiba unul intradevar ar fi fost imun la durere, isi abtinu chicotelile insa baiatul cu merele si intelepciunea il facu sa scape un ras puternic insa sugrumat ca sa-l poata urmari in continuare pe Clayron, decizia fu inteleapta pentru ca punea in lumina existenta unei sicane sau dovezi la adresa tatalui mare, si intradevar asta avea un sens, dar practicalitatea mentionata de Clayron era imprevizibila, mai ales ca existenta tatalui lui Ash era prin definitie aberanta si implauzibila, si asta numai datorita conditionarilor care-l faceau viu, si totodata faptul ca modul in care exista era exact azimuthic.
- Daca ai fi aberat te opream de mult si stiu bine ce e insa nu stiu cum de era asa, felul in care era el e o forma de existent azimuthica, azimuthul este regiunea rezultata in urma proiectarii unui punct pe axa nordica si intersectia lui cu proiectia ortogonala a unei stele, acum daca trecem asta in metafizic devine in felul urmator, sufletul existen in sfera a 9-a in afara conceptiilor lumesti, se proiecteaza doar in planul al 5-lea, adica lumea materiala umana in care ne aflam, asta implicand inexistenta artor corpuri energetice in alte planuri si energia bruta a acelor corpuri materializandu-se sincretic in planul al 5-lea, mai corect ar fi sa zici ca manifesta doar un corp si atat, fara restu ar trebui sa fie mort insa forma transcedentala a sufletului care se proiecteaza, fiind deja dincolo de comprehensiunea timp-spatiu nu e nevoit sa respecte nici una din legi, insa asta nu explica decesul subit si spontan.
Facu o pauza si transforma norul de fum intr-o reproducere fidela a statuii ganditorului in reproducerea ei din renastere, o aprecia putin mai mult decat pe cele din antichitate, era mai plastica, realizand ca mai ramasese destul fum facu si o vulpe si o lasa sa zburde prin birou, ii placeau vulpile si pinguinii, si cand se gandi la pinguini sufla si el fumul care-i mai ramasese in plamani dupa lunga sa explicatie si facu si un pinguin vulpea incepand sa fugareasca pinguinul care surprinzator o depasea. Ofta prelung realizand mai clar despre ce era vorba si de ce se intamplase ce se intamplase si cum de ajunsese tatal sau unde era.
- Daca nu as sti mai bine, poate nu as fi interesat sa discut subiectul insa din pacate am de mentionat un asspect, situatia tatalui meu ma face sa fiu identic, insa ceva nu se potriveste, in datele de pana acum, tatal meu ii era cunoscut si unui demon pe nume Alistar, insa acel demon era cu mult distant de surse de informatii legate de el...insa poate doar motivul damnarii lui si modul in care s-a intamplat ii sunt nefamiliare ca ceea ce a facut este arhi-cunoscut...acum ca ai intrebat de cutii, sunt date despre cladire, despre o femeie care a locuit prin zona si niste jurnale care fac parte dintr-o serie mai lunga a caror volume lipsesc si cateva scrisori la fel de stranii, sunt corect datate insa segmente intregi de discutie lipsesc, doar ca cele prezente sunt cel putin "socante si depasesc orice intelegere cand sunt puse cap la cap", acum nu vreau sa te acuz de ceva dar imi e foarte clar ca stii mai multe despre locul acesta decat esti dispus sa-mi spui si in definitiv, scuza-mi aroganta, poate ar trebui sa stiu si eu cu ce am deaface si cine e "omul" cu care am deaface.....dar acum serios vorbind, ai de gand sa iei transfuzia aia sau vrei sa lesini si sa iti dau restart la inima cu forta, arati de parca ai ratat mai mult de 3 transfuzii.....si zic asta doar uitandu-ma la cearcane...nu cred ca vrei sa ajung eu sa-ti aplic procedura de restart nu? Adica nu voi fi prea gentil sau ceva de genu si arati mai fragil decat pinguinul si vulpea mea, fara suparare.
Zambi nonsalant dupa ce spuse toate astea si-si scoase din jacheta un trabuc si se protapi inapoi pe geam aprinzand trabucul si tragand cu sete din el.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 7:52 am

Clayron îl ascultă atent pe Ash, din când în când ochii lui mijindu-se sau privirea lui devenind tăioasă. Oftă prelung în cele din urmă. Își duse degetele lungi sub bărbia îngustă pronunțată și începu să se scarpine printre firele de barbă răzlețe. Oftă prelung și se întoarse cu totul spre Ash.
-Am fost de dimineață, mulțumesc. Am și eu demonii mei neprietenoși, de aia par de vârstă matusalemică. Vocea îi șuieră a iritare. Oftă prelung și luă o gură de cafea, apoi trase ultimele fumuri e țigară. Se relaxă în scaun, aparent deși chipul îi era chinuit și posac ca al unui filosof în colapsul minții când nu știe explica ucenicului o idee și nu găsește o anecdotă iscusită. Pe fundal se auzi în surdină un concert de pian de-al lui Rachmanicoff, începând într-un allegreto în major -puternic, tulbure și grav. Își semideschise ochii și-l privii pe Ash printre gene, direct prin centrul ochelariilor.
-„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Partea paternă universală a creat o carcasă și a desprins din el bucățele pentru a creea ceva. Așa a fost și cutia Pandorei deci are sens. Tu, cel mai probabil ai fost o carcasă ce fost absorbită de umanitate, ai câștigat dreptul la a fi om practic. Cât despre tatăl tău, cel mai probabil e un spirit bătrân și vechi, damnat. Poate de pe vremea lui Cain poate mai recent. 
În cele din urmă mai aprinse o țigară, dar de data aceasta scoase de unde de niciunde unul dintre pachetele ei de Dunhill roșu lung uitate prin casa lui. Aprinse țigara și se lăsă molatec în scaun.
-Despre casă nu sunt multe de spus, e o tanti tânoră-babo nefericită și alte spirite triste prinse aici de emoții. Deși cumva am senzația ca e o trece dimensională aici. Nu sunt sigur, cert e că fiecare pom sau obiect are o anumită sacralitate sau demonizare a sa, poate fi și faptul că e un loc vârstinc.  
Ochii lui se scurseră peste țigară ca peste cel mai voluptos trup, iar degetele lui parcurseră inconștient tubul alb, de hârtie groasă de parcă ar fi alintat acel corp cu buricele degetelor. Mișcat profund dar temător de parcă ar fi putut face acel corp să dispară, să descopere o iluzie. Oftă prelung, inconștient și-și mută ochii grizați către fereastră.
- Ce vrei să știi despre mine?
Zise în cele din urmă cu un aer absent. Capul îi căzu în piept, picioarele se desfăcură iar brațele se relaxară cu totul pe brațele scaunului. Părea un om cu totul demolat. Privirea se ațintii pe un punct invizibil al camerei. Ai putea jura ca este o stană de piatră, moale și în prăbușire spre neant, dacă nu ar fi tras cu atâta nesaț din țigară, de parcă s-ar fi agățat de ultima  rază de viață.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 8:14 am

Drept castigat...daca ar fi valida ipoteza atunci cum de....dar de ce nu avusese in sine dreptul de a fi om, si in definitiv daca il castigase atunci capacitatile sale extraumane erau o anomalie, ceva nefiresc deci intr-un sens inca nu era pe deplin uman, sau poate nu era om in definitiv ci si el doar o carcasa care nu-si cunostea potentialul real, daca era ultima varianta explica perfect, si daca nu era atunci totul devenea o absurditate, cu toate ca versetul biblic ales era destul de atipic pentru a argumenta ipoteza lui Clayron, nicidecum gresit insa doar distant de ceea ce ar fi adesea folosit pentru a argumenta asa ceva.
- As zice eu de dinainte de Cain, multi damnati din vremea aceea nu au fost notati, ramanand doar pildele despre divin in marile arhive, exceptii fiind doar cateva rare mentiuni legate de Lilith dar nu prezinta relevanta aceia, insa ce e interesant e ca daca tatal meu a fost un azimuthic inseamna ca si eu sunt, puterea mea de a subjuga demoni in mine nu e naturala, nu e documentata si nici nu poate fi studiata, pe scurt depaseste limitele acestei realitati insa nu indeajuns cat sa fie relevant...mai precis nu incalca nici o regula a realitatii destul incat sa se ia masuri corective la adresa mea.
Merse lent spre birou si se sprijini cu ambele brate de birou, privea statuia fumeganda din fata lui si vreme de cateva clipe chiar se intreba daca marmura ia foc in anumite conditii, concluziona ca trebuie analizate diverse conditii si alesese sa zica nu pentru moment.
- Doua intrebari la care vreau un raspuns clar fara pilde filozofice, nu ca nu le-as intelege dar ma tem ca le folosesti impotriva mea doar pentru a obtine ragaze de timp. Prima: ce varsta ai, si ce-a de a doua de cati ani esti vampir?
Se gandea ca nu va primi un raspuns si va fi nevoit sa recurga la datare cu carbon, insa era inutil sa faca asa ceva mai ales ca era depasit de situatie si de conditiile specifice. Terminand de spus cele doua mirobolante intrebari se intoarse cu spatele si lua prima dintre cele 3 cutii in care era un set de scrisori din partea unei domnisoare catre un preot si totodata catre inca niste persoane, prima scrisoare fiind cea mai bine pastrata dintre toate.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 10:13 pm

Clayron se lăsă mai mult în scaun și căscă, leneș și prelung. Începu să se joace cu filtrul țigării între degete, apăsându-l și eliberându-l aproape spasmic.
-Nu neapărat, nu trebuie să fi ca el. Concepția e simplă, natura umană a mamei tale și natura azimuthică a tatălui tău te-au făcut o himeră sau un fel de Hercule pe plan spiritual. În fapt nu ești primul om care are această putere. Mediumii sunt la fel, nici ei nu sunt permanent în trupuri și au loc pentru a primii și subjuca sau elibera.
Oftă și stinse țigara când simții ca filtrul roșu se aprinse între degetele lui. Se întoarse iar cu scaun cu tot către ferestrele mari din tavan până în în pământ. Se sprijinii cu bărbia de podul mâinii și oftă plictisit.
-500 de ani, 465. Ce pot să zic, Tuthankamon mă  invidiază.
Zise scârbit și cinic apoi se întoarse către cameră. Privii ceasul, era destul de târziu, în jur de ora patru și puți, destul cât să se poată avânta în wisky fără a se simții alcoolic. Deschise mini barul ascuns în birou și scoase tăvița cu carafa de whiskey și pahar. Își turnă duă degete și dădu shot.
- Vrei?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 10:32 pm

Ash se uita la wiskey si intr-un fel ii parea rau daca ar bea ca oricum nu-i simtea gustul sau aroma din cauza vindecarii rapide si a celor cateva sticle de vodka basculate intr-o seara tarzie undeva in jurul orei doua noaptea depasise cu mult limitele unei come alcolice insa nu insemna ca nu ar fi fost deloc afectat asa ca-si facu drum catre bucatarie lua un pahar mai maricel, unul care parea potrivit pentru wiskey si intorcandu-se turna pentru amandoi si se uita la pahar sorbi o gurita lenesa din el dupa care-l turna pe gat, erau patru degete de wiskey in el, accentul punandu-se pe erau.
- Himera, corect. A fi primul om cu aceasta putere, gresit, metodologia e unica, dar nu vrea niciunul din noi sa filozofam, si daca as putea, putin mai incolo as prefera sa-mi fac un ceai negru, macar ala are mai mult efect decat cafeaua, ai putea spune ca e amanta mulatra care ma tine treaz in noptile in care surioara mai mica, numita cafea, nu-si face treaba.
Chicoti spunand asta si scoase din geaca o punguta cu ceai negru indian, comanda speciala catre niste prieteni pe care si-i facuse intr-o misiune, multe dintre misiunile lui ii lasasera la dispozitie o gama variata de resurse, cele mai importante fiind de natura tehnologica, mai ales ca reusise sa imbine ocultul cu stiintificul amplificand cu mult capacitatile tehnice ale multor aparate.
- Tuthankamon ar invidia pe oricine ca tine, sau ca mine dealtfel, legat de mediumi stim amandoi ca e destul de variata povestea cu abilitatile lor. Deci transformat la 35 de ani, impresionant, si mai impresionant e ca nu prezinti nici unul din simptomele clasice de vampirici, sincer sa-ti zic daca o faceai nu cred ca mai discutam acum asa, dar asta e alta poveste. Legat de povesti, deja stii de fantome, nu ma surprinde insa ce vreau sa mai stiu, mai in gluma mai in serios este legat de cineva cunoscut amandurora, am senzatia ca e cava ce tu stii si imi ascunzi, nu as vrea sa recurg la metode mai agresive de a te intreba deci spune-mi ce stii, ca nu sunt singurul care face cercetari despre dubiosenii pe aici, evenimentul cu moira si decizia ei semi-constienta de a invalida lucrurile ca vise nu se pupa prea bine.
Se sprijini de birou si-i tinu in fata lui Clayron paharul de wiskey fara nici un stres sauu temere sii ii oferi cel mai diabolic si sadic zambet disponibil, stia ca nu avea efect insa ii placea sezatia in muschi atunci cand facea acea grimasa care in mod normal terifia oamenii simpli.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 10:47 pm

Clayron dădu din cap aprobator când el vorbi despre Tuthankamon și ridică paharul în aer de parcă ar închina înainte să-l dea cu totul pe gât. Își strânse ochii și scutură agresiv capul câteva secunde până ce arsura din capul pieptului începu prin a se mai domolii. Oftă  prelung de plăcere și-și mai turnă puțin whisky în pahar. Ochii începură să-i sclipească. Întoarse iar scaunul către Ash și-l privii curios dar atent, precaut. Se gândii cum ar trebui să înceapă discuția despre asistenta lui paranoică. Din act reflex își mușcă colțul buzelor apoi interiorul obrazului. Chipul îi era consternat. În cele din urmă ridică paharul și luă câteva înghițituri cumpătate.
-Nu cred că știu nimic în plus față de tine. A fost un copil speriat de bombe în care s-au pus speranțe mistice, când le-a invalidat a fost trimisă pe câmpii la sanatoriu. E conștientă și nu de abilitățile ei și ce întâmplă în jur. Știe și neagă sau acceptă. Depinde de ce vrea să se agațe, nebunie sau realitate. Mmm și-ar mai fi depersonalizarea și bipolarismul ei ciudat. Dar deja știai asta. Ce mă întrebi defapt?
Clayron dădu paharul pe gât. Nu observă că inconștient începuse să se joace cu urmele fine de verighetă de sub haine. Aerul absent îl invadă brusc, acoperindu-l ca un val imens.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 11:14 pm

Ash nu fu deloc surprins de reactiile lui Clayron ii ghicise deja toate ticurile insa vroia sa fie un domn pentru moment si sa nu-l atace cu ele, inca nu era momentul, dar explicatia lui "simplificata" il deranja profund pentru ca ceea ce zisese era doar o replica searbada la adresa a ceea ce afirmase el anterior, nu-i conveneau astfel de retorisme, erau ca o portie de paste bologneze fara sos, sau carne, sau paste in definitiv doar o farfurie goala, la fel de goala ca atunci cand fusese pusa pe masa.
Ash nu era genul de om cu prea multa rabdare sau tact, adica dispunea de amandoua dar prea putin ca sa le si foloseasca efectiv sau mai mult de cateva secunde legate, asta avea sa se remarce in actinuea lui de a-i intoarce spatele lui Clayron si de a merge in biblioteca unde gasise in vizita sa anterioara un soi de jurnal pe care, din neglijenta, nu-l citise, sau furase cum facuse cu majoritatea arhivelor din vatican, doar nu le folosea nimeni nu?, asta era premisa lui de a folosi lucrurile si resursele din vatican, si considerand rapoartele despre activitatea lui totul era perfect corect si incontestabil adica nimeni nu-i putea da alte motive pentru a nu lua ce ii era necesar, si nici sa-i ceara sa le aduca inapoi nu putea nimeni ca nimeni nu stia ca nu mai erau acolo.
Reveni in camera cu un jurnal in mana si citea atent din el, se folosise de o coperta fantoma pe care o tinea cu el special pentru astfel de ocazii.
- Citez Vă aduc la cunoștintă ca de astăzi colaborarea noastră în ceea ce privește tratarea soției mele se încheie. Nici medicamentația și nici practicile atât de bizare pe care le folosiți nu au auds îmbunătățiri stării ei, nici măcar o ameliorare. Din contră. au înrăutățit atât starea de spirit cât și luciditatea. Acest Immanuel Dasfuger e consemnat ca fiind cel mai bun terapeut insa din scrisoarea asta reiese ca ar fi avut un esec, deci fie scrisoarea e un fals, ceea ce stiu ca e incorect, fie situatia era mai delicata decat e portretizat aici, vrei sa detaliezi, ca daca ti s-a parut vreodata ca nu voi verifica te-ai inselat, din primul moment in car am aflat ca esti vampir am stat sa cercetez si am nimerit numeroase fundaturi, in special despre viata ta familiala, nici in Vatican nu existi, cel putin nu in toate chestiile pe care le-am furat pana acum, deci imi poti clarifica situatia inainte sa ma uit eu personal in cutii, una dintre ele contine si jurnalul acestui doctor renumit si cred ca voi gasi acest caz acolo, printre multe alte consemnari voi da peste el.......nu-ti fa griji, poti da foc la cutii, ce e in ele sunt transcrieri si reproduceri identice facute special pentru a fei transmise, adica nici macar eu nu pot lua chestii 100% originale din vatican exceptie facand artefactele mistice cu toate ca-mi pot face singur destule.
Ash incepu prin a vorbi molcom in timp ce reproducea fragmentul de scrisoare insa de indata ce termina de citit citatul, totunl sau, calm si relaxat se preschimba intrunul caustic, mai caustic decat probabil isi dorise sa fie insa nu isi schimba tonul parand un tenor in crescendo mai repede decat un om comunicand. Cand facu acea scurta pauza tonul sau se reintorsesed spre nonsalanta rece si pasnica si amicala de care dadea dovada pana si in fata unui pericol la adresa vietii proprii, ajunsese sa se indoiasca de utilitatea sa in absenta ei iar acum din cauza lui Clayron, si apropierii lui fata de ea, absenta aceea devenea cu atat mai dificila de tolerat. Tranti scrisoare indignat pe birou si-si paga coperta fantoma inapoi in haina unde-i era locul, merse si se aseza in fotoliul in care, nu cu mult timp in urma statuse Clayron, si intinse mana catre prima cutie.
- Ascult sau ridic capacul.
Statu cu mana pironita pe capac si il fulgera pe Clayron drept in ochi staruind cu privirea pe pupilele sale care-i pareau ca in secunda urmatoare isi vor incepe baletul agitat si haotic de om prins cu ocaua mica.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Lun Dec 28, 2015 11:29 pm

Clayron clipii șocat câteva clipe. Stomacul i se strânse cu totul, o senzație de greață înăbușindu-l. Rămase tăcut preț de câteva clipe încercând să-și controleze furia ce începu să-l macine ca pe un ștulete de porumb în moară. Mușchii începură să-i zvâcnească spasmotic pe trup, de la coapse până la bicepși și abdomen, făcându-i respirația să sacade. Se prinse cu  degetele de marginea biroului strângându-l tare până ce încheieturile și îndoiturile degetelor începură a i se înălbi.
-Parcă ți-am spus să nu te fuți cu mintea mea, șuieră printre dinți. Își lăsă capul în piept. Ochii deveniră roșcați maronii și sticloși. Săgeta orice mișca în jurul lui. Rămase câteva clipe locului, privind în jos, atent la parchet. Brusc un rânjet lat și mefistotelic răzbii dintre buzele lui. Se ridică în capul oaselor și-l privii direct în ochi pe Ash. Tacticos își scoase ochelarii, tachinând puțin ramele între degetele-i lungi și anorexice apoi îi puse jos. Se puse picior peste picior iar torsul i se relaxă brusc. Îl fulgeră pe Ash cu privirea-i obligă și rece. Brusc stana de piatră muribundă se transformă într-un mephisto vampiric, constructor de labirinturi.
-Detest hoții, probabil d-aia simțeam un fel e putoare venind dinspre tine, dar te rog, te rog apucă-te să citești. Te invit, chiar!
Puse un accent ciudat și răspicat dar tactic pe „invit”, asaltând fiecare literă cu o claritate absorbitoare de sine stătătoare.
El nu lăsa urme, mai ales dacă era necesar să o protejeze pe ea sau imaginea ei. Zâmbii răutăcios și înclină mâna spre cutie, făcându-i semn să înceapă lectura.
-Dar te rog politicos să-mi returnezi ce ai furat și să nu îmi mai ieși în cale.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 29, 2015 1:47 am

Ash bufni in ras, imaginea aia era la fel ca toate datile cand moartea ii iesise in cale si se infuriase ca el scapa, cu greu reusi sa se opreasca din a rade si dadu drumul capacului raspunzandu-i lui Clayron co o privire goala si plictisita, era destul de insipida reactia lui clayron mai ales ca o astepta intr-o probailitate de 90%, spera sa-i fie inselate asteptarile dar fu incantat ca nu i-au fost inselate asteptarile, intr-un fel vroia sa-l ajute pe Clayron pentru ca acel omulet devenise important pentru ea si de aceea vroia ca acel om sa fie bine si sa nu aiba probleme in viata.
- Daca ai incerca sa intelegi de ce "ma fut cu mintea ta" domnule tulburat-de-trecut-dar-nu-vreau-sa-rezolv-asta incearca sa lasi lumea sa te ajute pentru ca realul pericol pentru cei din jur devii tu, crede-l pe omul cu a carui furie te-ai luptat, daca nici pe mine nu ma lasi sa te ajut atunci chiar vei ajunge sa fii un pericul pentru elevi tai, pentru Erin, si nu in ultimul rand pentru Francesca. Vrei sa te las sa te lupti cu demonii care te bantuie de atata vreme singur sau ai de gand sa intelegi ca de la mine chiar vei primi ajutor cu sila, nu ti-am furat tie nimic, acea scrisoare mi-a cazut intamplator in mana de la Fumurila, nu am control asupra lui, e imprevizibil, din pacate e si foarte protectiv si crede ca poti deveni un pericol, eu nu vreau sa admit asta, vreau sa te consider un prieten insa nu pot face asta daca alegi sa nu ai incredere in intentiile mele.
Isi scoase o tigara normala si creand o flacara mov aprinse tigara si lasa flacara sa pluteasca in aer, merse la birou fara sa-i dea atentie domnului "Infricosator", rasfoii prin dosarul de pe birou si scoase cateva fise din dosar legate de tatal sau, si tatal sau avusese cosmaruri repetate si deabia dupa doua luni se produsese catastrofa, consilierul tatalui sau consemnase chestiile astea si ii tinu foaia in fata lui Clayron.
- Aia e fisa psihologica a tatalui meu si mai jos pe tabela sunt consemnate intrevederile si cosmarurile, tu la fel ai cosmaruri, intelegi de ce nu pot avea incredere in tine pana nu stiu ce ti le cauzeaza si pana nu mai prezinti un pericol, mai ales ca esti in preajma ei -- ofta ingandurat, nu se simtea fericit sa-i faca asta lui Clayron, mai ales dupa seara mirifica cu moira, dupa o pauza lunga relua -- in preajma Francescai.
Cobora foaia si o lasa pe birou apoi isi mai puse un pahar de wiskey si-l dadu iarasi shot si se puse inapoi pe fotoliu complet demolat, se vedea clar ca ce facuse il afectase mai mult decat putuse sa-l afectezxe pe Clayron, cat de mult il afectase deveni clar de inteles in momentul in care incepu sa tuseasca din cauza alcoolului si faptul ca nu se mai vindeca de data asta, avu un acces de tuse violent din care-si revenise cu greu si isi aprinse o tigara scurgandu-se ca un jeleu amorf pe fotoliu.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Clayron Santahat
Admin
avatar

Mesaje : 321
Data de inscriere : 09/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 29, 2015 4:09 am

Clayron fu la un pas din a se ridica și-al prinde pe bietul Ash de gulerul cămășii numai pentru a avea acces la zona chakrelor din spatele gâtului. Își dorea al naibii de mult să le închidă astfel închizându-i robinetul de energie ce-l ținea în „bucata de lut” pe care o numea trup, sau „viață”
„Da, nu poți muri pentru că ești ce ești, asta dacă nu-ți oprești tu conexiunea sau nu apare cineva care știe cum să o oprească!”
Clayron își scutură capul bubuind a nervozitate încercând să-și alunge gândurile neplăcute, morbide chiar. Dacă până în acel moment nu-l suporta pe Ash pentru simplul fapt că ajunsese  în raiul lui înainte ca el să se așeze măcar la linia de start a cursei în acel moment în care capul îi vâjâia energic a frustrare și dorințe de tip Vlad Dracul îl ura pe bietul blondin pentru simplul fapt ca exista. Se lăsă mai moale în fotoliu, încercând să-și păstreze cumpătul. Deși totul în jurul lui mirosea a moarte iar aerul vibra a cel puțin sodomie de suflete. Își drese iritat vocea și se chinui să asculte-deși abea reușea să țină pasul cu vociferarea mesianică a lui Ash- ce avea de spus omulețul-poartă. Mușchii îi zvâcniră iritați parcă la fiecare înșiruire sensică de sunete produse de bărbat. Oftă prelung și apucă paharul de whisky în mână. Luă o guriță.
-Uite care e situația, ai venit la mine, făcu o pauză pentru a-și drege iar vocea într-o încercare (aproape) deznădăjduită de a-și calma tonul nervos și a-și deșcleșta maxilarul ce aproape că scotea sunete demne de auzit într-un atelier de creeare a obiectelor de artiznat din piatră și os la cum îi scrâșneau dinții de la presiune și macerare,
-Căutând ajutor în problema...arborelui tău genealogic. Sunt...am fost dispus să te ajut și să te suport ca pe un copil de doispe' ani ce ești dar tu, ca un țânc cu exces de zel comfuzi lucrurile și te bagi unde nu ar trebui. Vrei să te ajut, atunci respectă-mi regulile! Prima, dacă pică în mâna ta ceva personal de-al meu, nu contează dacă fumurilă sau găozările ți le pune în mână le pui jos fără să te uiti. A doua regulă, nu suntem tovarăși de bere, ține minte asta. Și nu în ultimul rând nu ești în măsură să te dai cu părerea asupra potențialului meu de a fi pericol social. În special după ce ai stat pe lângă mine aproape un an fără să realizezi că nu-s mai mult de un simplu profesoraș plictisitor
Clayron își duse mâna la gură și trosni o tuse forțată și iritată din adâncurile plămânilor. Se lăsă mai mult pe spate, intrând cu totul în pernele scaunului (la o adică putea să simtă arcurile scaunului, probabil dacă s-ar fi împins mai mult ar fi spart spătarul). Aprinse o țigară și trase un fum puternic, aproape făcând-o rachetă. Oftă prelung și rămase în tăcere preț de zece minute în care îl țintui pe Ash cu privirea, aruncând săgeți otrăvite de iritare și morbiditate concrentată peste blond. Închise ochii și expiră tare, profund într-o ultimă încercare de a se calma. În cele din urmă rămase doar cu amorțeala provocată de adrenalină și starea de oboseală puternică. Își ridică palma stângă, mare, de pianist peste tâmple ciufulindu-și părul. Mai trase un fum, mult mai calm și se aplecă peste birou, sprijinindu-se în coate. Începu să vorbească pe un ton calm, tacticos, precaut dar oarecum trist.
-În cazul meu ar trebui să te îngrijoreze dacă nu aș avea coșmaruri. Am trecut printr-o inchiziție și două războaie mondiale.
Își lăsă privirea și capul în jos, parcă urmărind să găsească ceva. Apucă urmele fine ale verighetei de sub tricou și oftă fumul din plămâni.
-În scrisoare e vorba despre soția...fosta mea soție.  Își mușcă nevrotic colțul buzei inferioare, tare. Amintirea ei-ca și prezența sa de altfel- îl tulburau în orice moment. Rămase astenic, privind (Atât cât intra în câmpul vizual, deși îl dureau ochii în orbite din cauza modului în care îi chinuia) la urma, acum bine conturată de degetele lui, ale verighetei de sub haine. O strânse tare în palmă parcă încercând să o sugă în corpul lui. Strânse ochii, dureros de tare apoi își mută iar privirea, mai calmă, spre nerodul din fața lui. Trase un fum, lăsându-se cuprins de moleșeală.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ratsuky Ashcroft Siragana
Admin
avatar

Mesaje : 231
Data de inscriere : 08/11/2015

MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   Mar Dec 29, 2015 4:35 am

Ash se uita deznadajduit la Clayron, cedase, si oricat de mult isi dorise sa-i faca rau intelectul sau ii statu in cale, pe deasupra parea sa fi abandonat intentia de a-i face rau, dar cu ceva Clayron parea ca se inseala, de fapt chiar se insela mai ales ca Ash nu era obtuz insa si el avea regulile sale, nu se baga sa caute demoni pertsonali ai unei persoane decat atunci cand deveneau un pericol, nu pentru altii cat pentru persoana in sine, mai ales in locul ala ar fi fost si mai rau daca nu intervenea si cum Clayron parea mai tulburat de ceva vreme incoa acum nu putea sa mai treaca cu vederea.
- Daca regulile tale ma impiedica sa-ti fiu prieten atunci ma autonumesc primul care le incalca, si totodata daca regulile tale ma obliga sa nu0mi pese de tine, atunci ti le resping direct, prefer sa-ti pierd ajutorul decat sa pierd un om ca tine, si da chiar daca ai 500 de ani si o nevoie debilizanta de sange tot om te consider.
Se duse langa clayron si il stranse prieteneste de umar, nu avea de gand sa-l lase prada demonilor lui, el nu se intorsese inca din acea pestera dar parea ca ii poate da o mana de ajutor lui Clayron. Din reflex incepu sa-i maseze lui Clayron scalpul. Miscarea deveni fluida si involuntara parand mai mult independenta de Ash, cu cealalta mana isi aprinse o tigara si statea intr-o postura destul de zdrobita, genunchii fiind inmuiat si preschimbandu-i picioarele intr-un jeleu instabil si incert, iar bratul cu care-si tinea tigara tremura foarte sec.
- Nu-ti pot accepta ajutorul fara a ti-l oferi pe al meu, nu as mai putea merge mai departe fara acest echilibru karmic...si mai ales ca mental nu-s cel mai integru om, poti spune ca ma simt dator fata de toti din jurul meu sa le ofer ajutorul.
Se opri din a-i masa scalpul si il stranse iar de umar, mai ferm si mai sigur pe sine apoi merse catre geam sa priveasca inseratul, soarele-si abatea privirea de la micutul campus si se ducea sa-si incalzeasca ceilalti spectatori iar celor de aici le arata o coborare a cortinei indelungata si profunda petrecandu-si razele lent peste fiecare copac funza tulppina si deal din departare si de mai aproape.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Vizitand cimitirul amintirilor   

Sus In jos
 
Vizitand cimitirul amintirilor
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 2Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Autumnsound :: Palierele Casei :: Palierul doi: camere si bai-
Mergi direct la: