Praf din agonii pierdute

"le 12 Octobre, une date tres important pour moi..."
Citeam un jurnal ciudat, in cea de-a doua limba ce-mi era cunoscuta: franceza. Mansarda era un adevarat birou parasit, plin de carti, hartii si documente. Gasisem jurnalul, copertele lui de piele neagra fiind vizibile printre dunele de hartie prafuita. Nu avea un autor, dar titlul spunea multe: "Poussière de agonie perdu"*.

Off: Poussière de agonie perdu - Praf din agonii pierdute (nu stiu cat e de corect, franceza mea de balta isi spune cuvantul)

-Ce faci?! striga ea dintr-un colt luandu-i apoi jurnalul din mana si lipindu-i spatele de perete, tinand mana pe umarul ei. O privea rece si totodata dezamagita. Acea privire neinteresata si dureroasa pe care nimeni nu ar vrea sa o vada. Si totusi zambi formal.
-Cred ca...ar fi mai bine sa ti-l inapoiez. Oricum fantoma nu s-ar supara,cred...replica ea vag, fara pic de tandrete, de ura, de tristete in glas
Era ca o moarta care nu mai simtea.

- Da, si eu cred lafel.
Vocea mea suna oarecum amuzata, lucru care m-a determinat sa zambesc scurt. I-am luat jurnalul din mana, cautand cu privirea randul la care ramasesem. Verdictul: pierdut. Am oftat, inchizand cartea si strangand-o la piept. Aveam de gand sa reincep capitolul, asa ca m-am asezat pe canapeaua veche si imbibata cu praf. Pastrandu-mi ochii in randurile scrise cu cerneala, i-am vorbit Lisettei.
- De ce nu iei si tu o carte si mi te alaturi? Durerea e aiurita aici, n-o cauta.

-Mh..exista mai multe tipuri de durere:fizica si morala. Eu mereu o aleg pe cea morala.Te ucide mai repede.
Sufla ca si cum avea fum de tigara in gura si dorea sa il elimine. Isi purta varfurile unghilor date cu oja rosie pe cotoarele cartilor pana gasi una alba.
-Ia uite!
Citi titlul care se intitula"Tango in 4" . Dupa ce citit cateva randuri realiza: era codata si povestea era monotona.