Lumanari de ceara

Mâinile ii alunecară și cazu cu totul pe spate sub el. Crpul se acui involuntar pe forma corpului ei. Se încordă cu totul de teama. Știa ca nu are cum sa îl oprească, să il dea la o parte. Instinctul își suse cuvantul, era o luptatoare încă de mică. Își puse mainile pe umerii lui și încercă să îl împingă când nu reușii, înfipse unghiile ei late, lungi, roși cu ojă parțial mestecată, în umerii lui mari și lați și apăsă până când îl simții încordat de la durere. Abea atunci deschise ochii și încercă să îi susțina privirea cu a ei. Abea atunci realiză că lui îi făcea placere toată agitația ei, toată lupta. Se pagubasă, alunecă inertă sub el, lăsându-și corpul să se incordeze, să se excite sub fiecare atingere a lui cu toată ca aproape nu simțea nimic din ce el atingea. Părea totul o presiune insipidă, fadă pe pielea ei. Își descordă degetele doar lasându-le sa se odihnească pe umerii lui. Gemu scurt când îl simții pătrunzand-o cu limba.

O simti ca renunta si se infurie pe ea mai mult decat putea arata, pentru asta chiar o va aduce in punctul in care sa-l implore sa ii dea voie sa aiba orgasm. Se simtea luat peste picior, reactia lui ii parea mai mult un refuz, o respingere a sa ca provocare,  atacul unghilor ei ii placu dar in momentul in care ea renunta  la a-l mai ataca il rani, profund si pentru asta o va pedepsi cum numai lui ii era posibil. Continua sa o patrunda cu limba insa se opri brusc se ridica si-si lipi complet corpul de al ei, o saruta apasat tinand-o usor de ceafa, ii placea sa-i dea loc de fuga, destul cat sa nu-l poata folosi eficient, sa o simta ca incearca sa evadeze si ca se zbate dar nu are cum scapa. Isi strecura degetele in ea si incepu sa-i maseze unul dintre sani in timp ce-i elibera gura ca sa o poata auzi gemand si trasand o linie fina cu limba de pe obrazul ei pe gat cobora pe clavicule ii saruta sternul ca mai apoi sa-i linga sfarcul liber si intarit, incepu sa il suga incet si cu putere tinandu-l mult intre buze si trecand cu limba peste sfarcul ei in timp ce-si tragea capul inapoi, nu vroia sa-i lase loc de manevra dar ii placea sa o faca sa creada ca are loc de manevra, ca apoi sa o tintuiasca si sa-i redea loc de miscare, iubea acest schimb de putere intre el si ea, ii placea sa-i dea senzatia de putere ca mai apoi sa o domine iar cu sarutari si miscari tandre care o tintuiau in loc.

Instinctiv se incorda sub el. Spatele i se arcui cu totul spre el în timp ce umerii i se trăgeau în spate, se înfigeau cu totul in masa tare, făcând-o să scoată un scarțâit înfundat. Gemu tare. Când simții ca e prea multă excitație să mai suporte, prea mult stimul, pana aproape devenii dureros încercă iar să îl împingă. Cateva lacrimii ii căzura pe obraji transpirați și roși.
-Gata, ajunge! Termină-ți treaba și lasă-mă.
Se împinse tare în el, încercând să îl dea la o parte însă își amintii, speriată, câtă forță avea el asupra ei și renunța extenuată. Mai încercă o dată să îl dea la o parte cu picioarele însă nu reuși.
Rămase acolo, cu brațele căzute pe lângă corp și gâtul lăsat pe spate. Privii tavanul și zâmbii absent.

Se uita la ea confuz, nu intelegea prea clar ce se intampla, era confuz cum nu mai fusese vreodata, se pierduse enorm in placerea de a o vedea in extaz incat nu-si puse deloc intrebarea daca ei ii place mai mult decat pur fizic. Nu. Asta era raspunsul clar dupa ce reactie a avut in momentul ala. Se opri in loc si ii sterse lacrimile sarutandu-le si lingandu-le de pe fata ei, nu suporta sa o vada inlacrimata, cand opuse rezistenta iarasi simti ca era o repulsie sincera nu "in joaca" si nici "in focul pasiunii". Ii zari zambetul absent si se opri din orice miscare, isi amintise cat de mult se zbatuse prima oara, se lasa usor si lent deasupra ei cuibarindu-si capul intre umarul si capul ei, asa cum privea spre tavan si cu acel zambet dezolant il indurera incat mintea ii intra in vrie si devie de pe soseaua mentala pe care era si ajunse fix in sant iar impactul acela rupse tacerea partidelor abuzie de pana atunci si cu o voce calda dar pustiita de orice simtire inafara de dragoste incepu sa-i vorbeasca aproape soptind printre ceva ce pareau a fi suspine de plans.
- Nu stiu daca intelegi ca te iubesc si vreau sa te simti cat mai placut datorita mie, vreau sa gemi de placere si sa te bucuri de fiecare clipa in care-ti ating pielea, nu stii ce sentimente im produci, nu m-am simtit asa vreodata fata de cineva, esti motivul tulburarilor mele, din cauza ta ma infricoseaza si cea mai mica scama care te-ar putea atinge, nu-mi doresc decat sa fii fericita in bratele mele, daca-ai intelege asta...
Rabufni in lacrimi spasmotice insa inca avea degetele captive in interiorul ei si cu fiecare suspin o patrundea usor, deschizand si inchizandu-i labiile in timp ce gaura ei se infasura pe degetele sale si-l strangea de la stimularea de mai devreme. I se mai potolira putin lacrimile dar suspina in continuare patrunzand-o putin mai adanc la fiecare suspin.
- Nu te pot lasa pentru ca esti soarele orbitei mele prin spatiul asta numit viata, poate-ai zice ca-s obsedat si poate ai dreptate, sunt obsedat de toata fiinta ta, de fiecare miscare a ta, fie cat de cruda fata de mine ar fi imi da un sens de a fi, imi oferi ceva ce nu am avut niciodata, dorinta de a fi, de a trai si de a exista, nu-mi doream sa fiu, nu-mi doream sa fi trait cand toata familia mea a pierit insa m-am convins ca am ramas in urma numai ca martor pentru acea fiinta, insa dupa ce te-am intalnit am inteles ca Ala de Sus m-a salvat pentru tine, daca nu ai fi fost tu parte din viata mea in acea seara as fi pierit, iti datorez viata mea mai mult decat mi-o datorezi tu pe a ta, fara tine as fi pierit pierdut in ganduri nonsensice.
Isi dadu seama ca inca era cu degetele in ea si-ncepu sa-si traga usor mana inapoi sa-i dea ragaz sa respire si sa-i raspunda.

-Umm,ihm ahm îngăimă printre buzele roși, supervascularizate de sângele ce îi alerga ca la maraton. Își prinse mâinile în părul lui și îi trase capul mai aproape de pieptul ei, cald.
Se arcui înspre el forțată de reacțiile corpului ei. Îl detesta atât de tare pentru captivitatea în care era însă mainile lui...mâinile lui nu conteneau în a face sa reacțopneze cum nu își dorea.
Când încordarea musculară mai cedă și reuși să înțeleagă tot ce el dorea să ajungă la ea simții fiecare cuvant ca pe o lovitură în tâmplă și in suflet. Îl cuprinse cu brațele, susținându-i capul cu golul dintre coate și brațe.
-Tu nu știi ce aia iubire. Dacă m-ai iubii ai disparea, m-ai lăsa libera.. rasuflă extenuată printre buze. Respira greu, pieptul, transpirat și impregnat de pielea și mirosul lui se arcuia în fața și cobora lent. Corpul încă i se zbătea în spasme.

Il dureau cuvintele ei si-si trase mana inapoi complet, nu se putu abtine de la a-si linge degetel in fata ei, vroia sa-i lase imaginea asta intiparita in minte, vroia sa-i ramana intiparit in piele in toata fiinta ei, isi dorea ca ea sa vrea sa fie a lui fara sa o forteze insa asa ceva era dincolo de realizabilitatea din momentul acela, nu putea sa-si forteze iubirea asupra ei cu toate ca incerca pe cat posibil sa o faca. Ii zambi trist si incepu sa planga in timp ce-i zambea, in acelasi timp chicotea, ii venea sa planga si sa rada in acelasi timp, era trist deoarece auzise ce simtea cu adevarat fata de el insa totodata fericit ca auzise.
- Daca mi-ar fi posibil sa dispar as face-o dar ti-as duce dorul prea mult ca sa pot pleca iar sa te las libera-mi e prea teama de ce ai putea pati, nu pot sa renunt la tine....la naiba sufletul si toata fiinta mea iti apartin si tu nici nu intelegi asta, corpul iti reactioneaza asa la tingerile mele pentru ca stiu fiecare loc care-ti face placere sa fie atins -- ii mangaie soldul si coapsa in timp ce spuse asta -- fiecare loc unde-ti place sa fii sarutata -- spunand asta isi vobora capul si-i saruta scobitura de la baza gatului -- si fiecare loc unde-ti place sa simti atingerea unei limi fierbinti.
Cand spuse ultima parte o impinse mai mult pe masa lasandu-se in jos lingandu-i clitorisul si infasurandu-si limba in jurul clitorisului ei. Se excita mai tare, cat sa-si piarda cumpatul dar se stapani. Se ridica lent trasand urme cu limba peste "muntele lui Venus" apoi spre sold, urcand lent pe coaste evitand sa-i atace sanii si o saruta pe clavicula urcand lent spre gat continunad in sus spre ai-i saruta si suge lobul urechii.
- Datorita tie am invatat ce inseamna iubirea, sentimentul acela ca viata nu are sens sau rost fara persoana pe care o iubesti, totul devine trecator dar dureros cat esti departe de persoana aceea, minutele devin milenii, durerea singuratatii devine intolerabila, o agonie implacabila pe care numai prezenta persoanei iubite o poate spulbera, dar prezenta nu e destul, inseamna si impartasirea unei fericiri cu acea persoana sau primirea unei fericiri din partea acele persoane. Suna aberant?

Se cutremură la atingerea lui, la fiecare cuvnt, la fiecare stop de apa fierbinte cazută pe pieptul ei. Pielea i se infiora cu totul cand il simtii asa de cald si trist deasupra ei. Ii apuca cu ambele maini capul si ii ridica fata deasupra fetei ei, cu greu. Cu atat de mult efort incat gafaia.
-Iartă-mă, nu vreau sa suferi.
Il sărută apasat pe buze apoi ii lua buza superioara si i-o supse pana ramase fara aer. Trase adanc aer in piept inhaladu-i parfumul. Parca il trase pe el in interiorul ei insasi.

Ii primi sarutare ca pe un antidot al otravii care era suferinta sa, nu-l durea rana emotional cat ii placea ca era sincera, vindecarea veni ca o atingere nepamanteasca asupra suferintei sale, se pierdu in sarutul ei si cuvintele ei ii topira sufletul incat lacrimile-si schimbara sarea arzatoare intr-o dulcete ferice a carei izvor deveni nesfarsit, zambea si plangea in acelasi timp, asteptase momentul acela mai mult decat si-ar putea inchipui cineva ca poate unul ca el sa aiba rabdare, pentru ea avea mai multa rabdare decat dumnezeu pentru umanitate, nu regreta nici o clipa tumultoasa in care ea-i picurase otrava-n suflet si in inima caci putea trai cu asta, otrava aceea, fie cat de rea si-o dorea in locul tacerii si singuratatii. Spera doar sa poata dura mai mult decat clipa aceea care lui ii paruse eterna pana-si dezlipi ea buzele de ale lui, momentul acela il trezi la realitate putin mai mult decat si-ar fi dorit, dar nu destul incat sa-l raneasca, il inviora. Fluiera catre Ark sa se mute de unde statea ca sa se poata duce cu ea in pat, o cuprinse de talie si facu o pirueta ridicandu-se-n fund in prima faza tinand-o strans la piept apoi din inertie se ridica in picioare pe masa si sari cu ea in brate inspre pat, ii sustinea fundul cu mana sa libera iar talia i-o tinea strans cu tandrete.
Merse spre pat si se intinse tinand-o deasupra lui, vroia sa-i lase ei controlul, nu avea nici o forma de dubiu ca ia o decizie corecta, inca plangea de fericire cand ajunse pe pat si o puse deasupra sa, astepta sa vada ce va face ea, asta dupa ce-si va recapata rasuflarea, cat isi revenea ii mangaia spatele si fundul, indragea senzatia pielii ei sub palmele sale, putea sa-i cuprinda tot trupul in brate si sa nu o elibereze niciodata.
- As vrea ca tu sa ma ierti pe mine ca te-am capturat in dragostea mea bolnavicioasa, nu pot pierde asa ceva fara sa-mi pierd si viata mai apoi. 
Ii sopti asta dupa care-i saruta urechea si i-o prinse intre buze.

Își stranse bratele in jurul gâtului lui, lăsându-și palmele să atârne pe spatele lui. Degetele îi ajunseră pe câteva cicatrici, le mângâie cu buricele degetelor și se cutremură ca la cel mai puternic fior de excitatie. Își îndepărtă fața lipicioasă, transpirată de umarul lui puternic cu un  „slap” sonor. Pentru prima oară in lunile de captivitate din brațele lui îl privii cu atenție și realiză că în tumultul ei interir unde singura prioritate fusese evadarea ei, fie și suicidală nu reuși să cunoască nimic din acel „obsedat”. Poate că din disperare omise singura variantă eliberatoare, să îl cunoască.
Se foi puțin în brațele lui, nesigură atât pe ea câ și pe el, pe brațele lui, chiar așa puternice și dovedite in repetate rânduri ca o pot ține locului, susține in orice situație și pe greutatea ei. Oftă prelung.
-Îmi pare rău, nici măcar nu am încercat să te cunosc.
 Odată ajunsă deasupra lui rămase blocată, pentru prima dată nu știa ce să facă cu libertatea. Își lipii palmele de umerii lui, confuză
-Ajutămă... își lipii buzele de obrazul lui. Tremura puțin.

Ii simti tremurarea si fu profund miscat, ii ghida mainile udor pe pieptul sau cat sa-i dea un mic imbold in directia in care sa mearga dar destul de putin in cat sa nu o controleze, nu-si mai dorea sa o controleze, realizase cu greu ca asta o indurera enorm, ca tot ce facuse pana atunci fusese sa-si impuna dorintele si deciziile asupra ei fara a-i da sansa de a face ce si-ar dori, Ii misca usor mainile pe pieptul sau in timp ce ii mangaia spatele lent si apasand-o usor, vroia sa vada ce va face, ce si-ar dori sa faca, nu-i era teama de ea, oricat de agresiva ar deveni, oricat ar putea ajunge sa se imbete de la aceasta libertate, nu-i era teama de ea, poate ii era putin teama de miscarile ei stangace care ar face-o sa se simt incomod insa nu-i pasa de asta, o va ghida de fiecare data cand va gresi cu un zambete pe buze si o mana calda si iubitoare intinsa spre mana ei tremuratoare.
- Incerca acum sa ma cunosti, niciodata nu e prea tarziu decat daca vrei tu sa crezi asta, te ajut oricum mi-ai cere.
Ii mangaie parul si ceafa urmarind conturul claviculelor si a gatului mangaindu-i usor linia maxilarului si obrazul cuprinzandu-i fata in palma si sprijinindu-i capul in palma sa. Simtea ca e speriata, simtea ca e confuza insa nu avea de ce, chiar daca parea stranie situatia si noua pentru ea, nu era decat un inceput a ceva ce-si dorise atata timp.

Își lăsă corpul ghidat de el, lăsându-se grea, asezându-și soldurile pe ale lui. Îi simții erecția între labii și gemu scurt și involuntar incepu sa se miște fața-spate, frecându-și clitorisul de mădularul lui. Icnii scurt, printre gurile de aer luate in grabă. Se lăsă cu totul pe el, lipinu-și pieptul de el și împingându-si șoldurile încontră alor lui. Icnii excitată și se agăța cu totul de el, îi lua penisul și încercă să îl ia in ea însă el era prea mare si gemu de durere oprindu-se putin consternată. Un geamăt gutural îi scăpă printre buze.

Cand o vazu indurerata ii zambi si presandu-si mana usor pe ceafa ei o imbratisa si o saruta apasat frecandu-si penisul de clitorisul ei, stia ca-i place dupa cum reactionase mai devreme insa nu era indeajuns de mult stimul pentru ea, avea neovie de mai mult, dupa cele doua sesiuni de preludiu prelungit atata lucru nu mai era destul sa o stimuleze asa ca o tinu usor de umeri si ridicandu-i torsul de pe al sau incepu sa-i maseze sanii si sa-i ciupeasca usor sfarcurie, stia cat de mult o excita sa-i fie tachinati sanii si profita de asta ca sa o faca sa geama mai tare, corpul ei era liber sa se miste exact cum isi dorea ea sa o faca, el doar o ajuta sa poata face ceea ce-si dorea, nimic mai mult, astepta initiativa ei si momentul cand va putea sa-l primeasca in imbratisarea ei umeda si fierbinte si sa fie unit cu ea, sa fie ea din nou a lui dar nu ca inainte ci prin decizia ei.

Reușii să îl ia in ea, până la jumătate. Un fior rece, de durere, de usturime o încercă. Se oprii și se sprijinii cu palmele in el, sprijinindui-se in piept. Icnii scurt de excitație și durere simultan. Gâfâi scurt, rapid și rămase nemișcată.
-Îmi pare rău, nu cred că pot.
Se aplecă și îl sărută pe buze, scurt. Transpirase toată. Era încordată, în pline spasme, respirand intermitent, icniind excitată și în același timp imobilizată. Oftă prelung și reîncercă să îl ia in ea. Simții usturimea aceea puternică timp de câteva secunde și rămase nemișcată peste el. Îl simții tare și nu rezistă. Își infipse unghiile în umerii lui și-l folosii ca punct de sprijin. Se ridică lent, simțindu-i tot mădularul, pe toata lungimea. Ceea ce îi provoca fiori reci, puternici pe șira spinării. Oftă prelung și se lăsă pradă insinctelor. În punctul critic, la orgasm, îl săruta apăsat varându-și limba printre buzele lui. Îi urlă numele și se lăsă grea peste el, cuprinsă de spasme.

Simtindui-o orgasmul acesta dorit asa de mult de ea, asa de intens si sentimentul pe care-l simti cand ea il domina si-l controla, cum numai ea ar fi putut vreodata, il facu sa fie si el aproape de orgasm insa extazul ei il soca pana-n adancul fiintei sale si ramase putin blocat, cand ii striga numele isi pierdu controlul complet si se elibera in ea printre pulsatiile ei care-l trageau mai adanc in ea, simtea cum nu vroia sa-i dea drumul, un soi de pedeapsa pentru captivitatea pe care i-o aplicase el, isi inhiba strigatul insa o prinse de solduri si o apasa in timp ce savura senzatia contopirii orgasmelor lor.
- Te iubesc Francesca.
Reusi sa sopteasca asta printre gafaieli si spasmele ei care-l strangeau indeajuns incat sa-i taie respiratia.

Se rostogoli lângă el extenuată. Zâmbii, involuntar, printre gâfâieli. Se mai împinse o singură dată în mâini în încercarea de a se ridica de pe pat. Voia, și nu, o țigară. Voia să simtă mirosul fumului inconjurând totul în jurul ei și pe ea. Câteva secunde se scurseră până conștienitiză poziția în care se afla. Rușinea față de propiul corp o izbii iar, o amintire a repulsiei față de ea însăși. Se acoperii cu cearceaful dintre ei și se ghemui. Se simțea epuizată.
„Nu îmi doream asta, nimic din asta. Voiam să dispari, speram să scapi de mine dupa acest act. Nu să ma iubești, ceva asemanator „Colectionarul(ui) de fluturi.Dar nu, am picat într-o gaură de șarpe și ma adâncesc singură în ea. Îmi caut călăul veninos în tine. Iartă-mă. Iartă-mă ca urăsc tot dar e bine să te simți ca o obsesie”
Își strânse ochii abtinându-și lacrimile. Se sufoca.
-Îmi poți da țigările și cafeaua, te rog?

I simti lacrimile ce stateau sa se reverse abtinute doar de incapatanarea si temerile ei de moment se ridica si o imbratisa, stia ca nu asta-i ceruse dar tigarile si cafeaua nu-i vor alina decat corpul fara sa-i limpezeasca mintea, doar va fi mai greu sa vada efectele picaturilor ce le lasa sa-i cada inspre interior, cand vor lovi marginile si se vor intoarce nu vor fi blande, dar va fi acolo sa-i stea in fata cu un zambet pe buze inlaturand orice val ce-ar veni spre ea. Trase usor de pe ea cearcaful si o dezgoli, vroia sa o vada goala fara sa implice extazul ei vroia sa-i vada trupul dezgolit de orice pentru ca stia ca-n momentele alea si mintea ei era dezgolita de orice ascunzisuri.
"Te simti Colectionar de fluturi?"
Artis putin suparata pe cretinul careiai spunea "gazda", se decise sa nu-l mai ajute, dintre toti era singura care-si controla abilitatea dupa bunul plac tocmai de aceea se decise sa-i dea Francescai un mesaj poate neinvitat dar macar trebuia sa priceapa si ea cine era blegul care o iubea.

"Hehehe, calau pe naiba, nu te-ar fi ranit daca-ar fi realizat ca o face. Nu ar exorciza nici demoni daca n-ar fi obligat de vatican, doar ar face intelegeri cu ei sa nu mai faca mai mult rau decat le e necesar sa traiasca, asa e el, prea bland si prea grijului dar prea tolomac sa-si faca intentiile intelese, nu o sa renunte la tine asa usor, te iubeste cu toata fiinta lui, oricat de imbecila ar fi uneori, incearca sa intelegi de ce pe tine, ca nu e doar de ochi frumosi si futai bun, nici nu se limiteaza la corpul tau perfect. Si da-mi voie sa ma prezint Artis Arachnos, noua ta prietena si din pacate tovarasa acestui idiot de langa tine...Daca vrei sa te asculte cineva doar spune-mi numele."
Artis se retrase din mintea fetei, acum ca-i spusese numele nu mai era ingrijorata pentru ea asa de mult, putea sa-i vorbeasca oricand ar fi dorit sa fie ascultata si totodata putea sa-i explice "idiotului" cat de idiot era cand era idiot.
- Nu as renunta la tine pentru nimic in lume, te iubesc cu toata fiinta mea, oricat de ireal ar parea.
O stranse usor in brate si-i aduse in fata cafeau pe care o incalzise intr-o bila de foc si pachetul de tigari pus deasupra.
- Acum poti sa-mi vorbesti, daca vrei binenteles, ce te tulbura la dragostea mea fata de tine? Nu stiu daca ai incercat sa intelegi pana acum dar te rog incearca.

Se acoperii cu mâinile însă realiză ca el avea să le dea și pe ele la o parte deci se resemnă.Luă, vizibil reconfortată, cafeaua din mâna lui. Lua câteva inghițituri și-o puse lângă pat apoi se întinse pe pat, răsucită spre el.
-Nu, dar dacă ma iubești tine spiritele departe de mintea mea. Redă-mi libertatea măcar acolo.
„Oricum e indubitabil încolțită de prezența ta. De ființa ta absurdă, de teamă ca vei aparea mereu acolo de parcă te-ar invoca cineva. Și totuși îmi e teama și de absența ta, de parca as suferi de sindromul Stockholm”
Se întinse către el și începu să-i mângaie cicatricile.
-Nu cred in iubirea ta, cred in obsesia ta, deci convinge-ma! Vorbește-mi despre răni.
Își aprinse țigara și suflă fumul spre el.

Trase dezinvolt fumul in piept nelsand gestul ei sa devina o ofensa, il amuza reactia ei, daca ar fi avut control asupra Artisei atunci ar fi facut ceva dar nu avea, Artis era, in lipsa de alt mod de a o spune, libera sa traiasca. O mangaie usor pe cap si-si privi cicatricile de pe brate, multe erau cioburi sparte, misiuni aproape esuate si demoni cat paci sa-l sfasie.
Fara sa-si dea seama inchise ochi si se simti absent...pierdu legatura cu ce se intampla in jurul sau dar de data asta nu-i fu frica, doar cineva anume putea face asta si aceea era Artis. Corpul sau se misca foarte lent si trase tigarile spre el si aprinse una complet dezinvolt, vocea era lenta si soptita, cat sa poata doar Francesca auzi.
- Sunt Artis, imi pare rau ca-ti invadez mintea insa imi lipseste compania unei persoane inteligente, pot sa-ti zic sincera ca milenii de izolare in tenebrele iadului pot fi foarte plictisitoare, dar cel mai mult, pot fi traumatice, la fel ca tenebrele suferintei captive in spatele unei masti, nu-ti zic sa te destainui complet, dar incearca sa nu mai ascunzi ce simti cu adevarat, sau ce gandesti, de multe ori ti-am lasat intimitate in ganduri, dar sunt si eu ingrijorata pentru tine, din doua motive, primul e ca esti prima femeie pe care el o iubeste, iar al doilea, e mai egoist, pentru ca-mi place mintea ta inteligenta si involburata de atatea ganduri marete si complexe. Ti-l las sa-ti povesteasca.
Stinse usor tigara si se aseza mai comod, dupa cateva clipe de liniste solemna Ash isi deschise ochii si se uita spre Francesca zambind, se parea ca Artisei chiar ii placea de ea, era fericit sa stie asta, era fericit ca Artisa o placea si ca in felul ei vazuse ceea ceva ce o facea sa o indrageasca pe Francesca.
- Artis ti-a vorbit mai devreme, si cu asta-ti voi povesti si despre cicatricile de pe bratele mele, o mare partine din ele mi-au aparut atunci. Ea a fost posesoarea mintii unui psihopat, la momentul acela fosta ei gazda fusese ucisa de acel psihopat si l-a posedat pe el, eu am fost trimis sa salvez victima, din niste erori birocratice am fost trimis prea tarziu, nu am ajuns decat sa constat si eu scena crimei, Artis deja incerca cu disperare sa-l opreasca insa mintea lui fiind deja dezmembrata ii supra alimenta puterea si nu se putea opri, cand am gasit-o in cele din urma preluase partial controlul si se chinuia sa-l opreasca. Asistentul meu, un novice cu potential credea ca va face ceva de bine aruncand cu apa sfintita si spunand rugaciuni insa ce nu a inteles el era ca omul prelua puterea demonului si o facea a lui nu invers, practic omul devenise posesor al puteri demonice si fiind inca posesorul mintii sale se supra alimenta cu putere, eram intr-o fabrica de sticla abandonata, au zburat spre asistentul meu doua placi de sticla pe care le-am blocat cu bratele cat sa pot sa-l salvez, bin acel incident am multe dintre semnele de pe brate, umeri si prin alte parti, am cateva si pe umeri. Terifiat pentru asistentul meu imbecil i-am zis sa plece, dupa ce i-am strigat sa plece si nu am mai fost in zona am inceput sa folosesc ce stiam mai bine, argint, sare si incantatii "interzise", nimic altceva nu putea sa salveze omul acela insa nu am reusit decat sa-l infurii, sa-i dau mai multa putere, Artis era foarte puternica insa mi-am dat seama ca daca faceam un exorcism o condamnam la a fi om, omul acela era posesorul fortei demonice, daca-l exorcizam Artis ramanea legata de corp si devenea om. Nu puteam condamna o fiinta ca incercase sa supravietuiasca in singurul mod in care ii era posibil...asa ca am apelat la ceva mai drastic, am ales sa il fac pe ala sa lesikne cumva, sa-si recapete Artis puterea si sa-i dau sansa de a fi pasnica si sa nu vie avara cu "hrana ei" sau sa o trimit inapoi in iad de unde venise, evident lucrurile nu mergeau asa de bine, pierdeam sange destul de mult prin toate taieturile, deja incepeam sa-mi pierd cunostinta, am lluat prima teava la indemana si l-am lovit in ceafa cat am putut eu mai bine in starea aia, a lesinat dar odata cu el si eu, apoi artis mi-a aparut in minte, mi-a zis ca accepta prima optiune daca poate ramane cu mine. Alege o alta rana ca sa-ti mai pot povesti ca nu le tin minte pe toate perfect.

Își lipii capul e brațul lui. Îi privii curioasă fiecare urmă de pe braț. Începu să-și treacă degetele  peste marginile zgrumțuroase de piele, rămase în țesut cicatrizat, privindu-le atent, analizându-le. Oftă prelung și se întinse spre spatele lui. Î-l sărută apăsat cu interiorul buzelor. Pe o bucată de piele curată și nedă apoi pe o urmă ce părea de glont și poate cuțit de campare. Din acelea adânci proiectate să omoare.
-Zi-mi despre asta! își trecu brațele prin prejurul lui, mângâindu-i coastele, în cele din urmă își impreuna degetele peste abdomenul lui și se lipii cu pieptul de spatele lui. Capul și-l odihnii pe umărul lui.

Ash chicoti, rana aia fuses un accident idiot, o neatentie de mkoment a lui in care-si aproape pierduse un bun camarad pe front, niciodata sa nu crezi orbeste in stabilitatea mentala a camarazilor tai, mereu sa te indoiesti de ea ca sa-i poti ajuta sau sa te poti proteja daca se ajunge la ce e mai rau.Isi rasuci mana cat sa o poata tine de ceafa si sa i-o maseze usor ca sa o pregateasca pentru ce poveste va urma.
- Daca nu as sti cat de iknteligenta si perspicace esti as da vine pe noroc pur, aia chiar e o rana de glont langa una de cutit, o aveam pe Artis atunci cu mine, multumita ei am supravietuit, acum ca sa-ti pot povesti vreau sa fiu sigur ca poti face fata unei povesti mai neplacute, implica nebunie, tradare si umpic de imbecilitate din partea mea, a avut loc pe front -- facu o pauza lunga si chicoti -- ca sa stii nu era menit mie glontul ala dar de, ce sa fac salvez pe toata lumea daca pot. In divizia la care am fost alocat de urgenta datorita unor alte cacanarii birocratice, o misiune in care partenerul care-mi fusese trimis a murit pnetu ca avea probleme congenitale si nu a supravietuit exorcizarii, m-au expediat pe front falsificand pregatire militara, stii nu e greu pentru o organizatie secreta sa faca asa ceva...am fost expediat de urgenta intr-o echipa nou formata care primise un comandant cam comunist si colac peste pupaza, era si putin sarit de pe fix, instructia a fost simpla nu-i impuscati pe aia care arata ca voi restu da-ti pana nu mai misca. Intr-o noapte dupa ce am pierdut jumatate din pluton si dintre supravietuitori multi erau raniti, comandantul incepuse sa delireze, ca-si va pierde rangul, ca misiunea va esua, ca nu vor primi extractie de la locatie dupa ce vor fi opriti inamicii si toate chestiile posibile. Am incercat sa-l ignor si sa am grija de raniti, intre timp incepuse sa abereze despre cei complet neraniti, eu eram unul norocul meu ca stiu sa folosesc o pusca cu luneta am ramas mai in spate, si colegul meu, fost vanator de performanta care se inrolase ca sa-si foloseasca abilitatile pentru a ajuta, altruist dat naibi, ce sa mai zic. Comandantul a inceput sa zica ca suntem tradatori ca din cauza noastra o sa-si piarda rangul, ca noi vrem sa esueze ca sa fim promovati si sa-l depasim in rang, nimc din astea nu era adevarat insa tot ignorandu-l asa a ajuns amicul meu, vanatorul sa-i vorbeasca, incercand sa-l calmeze ca motivul pentru care nu eram raniti era doar ca ne pusese sa stam pe foc de la distanta, inainte sa apuce sa mai zica ceva, comandantul scosese pistolul si incepu sa urle insubordonare, zicea ca avea dreptate ca ar trebui sa ne omoare pe amndoi acum ca sa protejeze misiunea si rangul sau, tot agita arma catre vanatorasul cel zelos, si cobora piedica, atunci cand facu asta am sarit, cum stii bine ca fac deobicei, intre arma si vanatorasul cel zelos, m-a nimerit glontul in urma dar spre norocul meu, am baut destul lapte incat sa nu treaca prin insa s-a blocat in os, intre timp vanatorasul a luat un pietroi s l-a lovit pe comandant in cap lasandu-l inconstiein in insubordonarea lui conspirationista, apoi incepu sa-si faca griji despre mine si rana mea, sangera destul de grav, i-am explicat cum sa destepeneasca glontul din os, de acolo rana adanca de cutit, i-am zis sa foloseasca un cutit ca parghie altfel nu avea sansa, era bine prins in os iar carnea deja se incordase si-l tinea presat, nu aveam bisturie sau un patent macar mai bun nu aveam nimic pentru o procedura chirurgicala, l-am ghidat prin toata procedura si cum sa-mi puna fasa dupa care am lesinat, atunci partenerul LUI, nu exista inca deci era ok, dupa cateva ore m-am trezit cu un junghi stupid in umar, m-am ridicat si am luat o dusca de vodka apoi am mers la vanatoras si i-am dat o castana ca a folosit un alt cutit decat ii zisesem. Am ras toata seara si am jucat poker cu baieti mai treji la minte si la maini, dupa ce-am dormit si noi linistiti am declarat comandantul dement si am solicitat extractie. Am primit-o dupa 3 zile enervante si inca cativa inamici eliminati, pazeam baza eu si vanatorul, nu prea ne trbuia somn si plus trebuia sa ne asiguram ca cei care supravietuisera vor ajunge intregi la familiile lor, era minimul posibil. Ok asta e si cu cele doua de acolo, mai alege, sunt destule de povestit dar prea multe, plus alegi povestile cele mai interesante sau controversate, asa ca te las sa continui sa alegi.

Se întinse pisicește pe lângă el, încolăcindu-și picioarele pe lângă coapsele lui. Îi trecu cu mâna pe spatele plin ochi de urme, îl privea fascinată, pentru prima dată din acele două luni în care îl cunoscuse. O amuza teribil bărbățelul din fața ei. Un tip trecut, cică, prin o mie și una de nopti ale Seherezadei, cu o frică teribilă de furtuni. Închise ochii pentr a îl simții mai bine. Iubea senzația de piele pe piele, de căldură de mângâiere. Își frecă obrajii de pielea gâtului lui și zâmbii. În ciuda tuturor urmelor de pe el, era fină.
-Cum ai făcut rost de porcăria aia?
Arătă spre pictură prin câteva mișcări ale creștetului capului. Încerca să înțeleaga ceva despre omul din fața lui dar realiză ca el era mult prea impersonal. Se detașa prea mult de tot ce însemna el sau trecutul lui în orice caz. Nu avea rost să continuie cu întrebări fără rost.
Se aruncă pe spate, desprinzându-se brusc de el și privii prin luminatoriul din tavan. Se gândi amuzată că era sigură de existența lor încă din prima seară când fusese acolo, după blestematele de lumânări de ceară, cu care acum în mod ciudat se indentifică. Se topea.

Se uita la pictura fascinat apoi realiza ce spusese ea o privi inbufnat, lui chiar ii facea placere sa-i priveasca picturile, mai ales cand nu-si putea da seama in ce faza era lucrarea, caci asa era ea fiecare etapa a unei lucrari sau a orice facea ea era atat de desavarsita incat nu stiai daca era incipienta sau finala, stiai doar ca e, nimic mai mult nu puteai spune decat daca incercai sa analizezi in detaliu. Se uita inspre pat si cu o voce suparata ii raspunse.
- Nu-ti spun daca tu crezi ca e o porcarie...doar am reusit sa o recuperez din depozit, avem un depozit stii nu?, lucrarile elevilor sunt tinute acolo de foarte multi ani, de cand e institutul si internatul e si depozitul, multi il evita, cica e bantuit, dar cu "anonimul", nu vrea sa-i stie nimeni inafara de mine numele, care ar fi alk treilea demon prietenos din mine, nu-mi fac probleme fantomele sau orice bantuici, el le poate izgoni usor daca nu au nimic care le tine inafara de ceva gresit sau vreun contract iluzoriu de mult expirat.
Ii urmari privirea spre iluminatorul de tavan si rase destul de tare.
- Ai vazut vreodata un corb dresat sa foloseasca sapun si un burete, Ark a curatat iluminatorul ala prin care te uiti acum...e fosrte iscusit la chestii de genu, de finete.
Incepu sa o mangaie pe abdomen si ii saruta cicatriea de pe talie urmarind linia ranii foarte lent, ii parea rau pentru ce se intamplase si in cele din urma si intinse langa ea punandu-si capul langa al ei, inchise ochi si ofta in timp ca ii mangaia parul cu o mana si abdomenul cu ceakkakkta, ramase cu palma pe abdomenul ei fierbinte si continua sa-i mangaie parul.

Se întinse pe spate, un ușor fior rece o trecu pe spate. Se băgă sub asternut, oboseala se resimțea prin frig. Privii peretele alb de lângă pat și-l urmă cu privirea până pe farfturi. Citii cu greu câteva titluri, neavând ochelarii pe fată. Erau ceva titluri pentru un bun studiu al metafizicii.
-Tocmai mi-am dat seama ca cearceaful e îmbibat in lichidele noastre ca nu am fost să mă curăt...râse scurt și se ghemui sub pilotă.
-Apropo, am citit puțin din carțile alea...cea cu coprtă verde. Um, vorbește despre Bardo, dar nu in stilul cărții morțiilor. Parcă vorbește despre ritualuri recente, întâmplate aici, plus câteva descoperiri. E ca un jurnal de paranormal și cercetare. Îmbina și ceva șiință pe acolo. Bine nu am reușit să citesc prea mult.

Se uita la ea suparat si cu putin efort o tinu in brate cu doar o mana cat sa poata scoate cearcafurile de sub ea si sa ia din raftul de langa pat unul nou pe care-l arunca putin sifonat sub ea si-i dadu drumul cam stangaci ca nu-si revenise complet in toate fortele sale din orgasmul extrem pe care il avuse. Rase cand ea cazu, ca o mica pana pierduta-n vant, pe pat, se uita la ea cum era rusinata de ce se intamplase si o lua in brate mergand catre baie.
- Mai bine ca nu ai citit prea mult, e un jurnal mai vechi, dar e in mare parte incomplet, consistenta datelor e variabila si evident acest lucru se reflecta in concluziile trase, am incercat sa-l analizez dar ma depaseste, poate mai incolo cand se vor linisti apele si vei fi mai putin tulburata vom studia in preuna daca vrei. Acum ca tot ai deschis subiectul....de unde ai stiut acea mantra si a doua pe care ai zis-o cand te-am purtat in brate in ziua aceea?

Își lăsă capul pe umărul lui, greoi. Se simtea obosită dar plină de energie. Îl ascultă cu atenție și își cântării cuvintele. Să-i spună sau nu? Oftă prelung și privii inspre tavan
-Mi-am luat un job part-time, o să fiu puțin mai ocupată.

Nu știa cum să-i răspundă mai ales că trăia cu senzația că în ziua aia avusese un coșmar și doar se trezise la el în cameră, cu doctorul acolo pentru ca i se făcuse rău de la whiskey. Poate a bolborosit din obișnuință mantrele pentru a sta calmă. Poate vorbi în somn.
-Hai să lăsăm accidentele mele cu alcoolul care au dus la dle doctor să se deranjeze cu mine din ziua aia ok? Știu că delirez când îmi e rău.