Vizitand cimitirul amintirilor

Clayron se consternă, intră într-un rigor mortis absolut al greței și temerii. Îl privii cu colțul ochiului pe bietul nebun cu înclinații cel puțin bisexuale neștiind cum să reacționeze. Primul impul fu să sară ca arsul cât mai departe de el, însă se chinui să rămână calm.
-Sunt reguli create pentru tine. Știi care e prima regulă în psihologie? Dacă unui om îi e bine bând spirt, lasă-l să bea împotriva a tot ceea ce crezi - puse un acent stringent pe crezi-tu. În ciuda a ceea ce ai putea crede, sunt fericit-foarte fericit așa. Nu am nevoie de vreo eliberare mistică sau emoțională, iar în ciuda faptului că tu crezi că-s în vreo perioadă de negare abține-te. În al doilea rând, dacă vrei să mă ajuți, nu o mai distruge pe femeia pe care pretinzi că vrei să o protejezi.
Încheie în cele din urmă, vizibil nervos. Cel puțin enervarea lui se putea simții crescândă pe măsură ce se apropia de subiectul „ea”
Trase o dușcă sănătoasă, direct din sticlă și aprinse altă țigară.
-Altfel spus, ori stai în banca ta de țânc cu vise mesia și ideologii bazate pe studii precare, scrise pe fese de babe, ridate, care acoperă ridurile, ori te poftesc afară pe ușa aia și te rog să nu te mai întorci.

Ash fu cuprins de inca un acces de ras la auzul replici legate de spirt si dadu din cap aprobator insa nu-si intoarse privireacatre Clayron decat abia in momentul in care acesta il declara tanc cu vise de Mesia. Replica aceea il deranja intratat incat se intoarse furios catre Clayron, realizand ca el era cu spatele ocoli biroul si trantindu-si indignat palmele pe birou il privi pe Clayron furios mijind ochii la el apoi se resemna, merse la masa lua jurnalul si bazandu-se pe reflexele lui Clayron il arunca direct spre fata lui.
- Citeste-l si comenteaza dupa...asta daca mai vrei sa comentezi, ai mai multi ani si mai multe carti insa intelegi multe lucruri gresit, dincolo de gresit, gasesti motive ulterioare unde nu sunt, nu vreau sa-ti schimb situatia, vreau sa ma asigur ca nu-ti face vreun rau de care nu stii inca.
cand elibera cotorul cartii isi scoase grabit o tigara si terminand de zis ce avusese de zis isi aprinse tigara cartea fiind undeva pe la jumatatea drumului dintre el si Clayron.

Clayron se ferii lăsând jurnalul să cadă pe lângă el, lăsându-l să se lovească direct de panoul de sticlă ce reverberă tare, asurzitor, într-un geamăt de durere vibrantă. 
Se repuse la loc, cu bărbia pe podurile palmelor și rânji. Când Clayron uita să-și nege aptitudinile toată lumina de profesor ponosit de acritura vieții, aruncat ca o pagină ruptă între rafturile prăfuite ale unei biblioteci și uitat acolo până ce a devenit o foaie translucidă de hârtie dispărea subit. Se lumina într-un mod malevolent. Ochii îi erau ageri, veșnic ațintiți și chipul schimonosit de cel puțin trei trăsături asemăntoare unui mephisto modern: zâmbetul, strălucirea unui om care folosește informația ca putere absolută și chipul alb, fără cusur, de o perfecțiune demnă de sculpturile lui Michellangelo sau Donatello. El se aplecă mai mult peste birou și-l săgetă pe Ash cu aceeași privire rece și precaută.
-Crede-mă, nu e nimic acolo despre cazul ei sau despre mine. Cât despre rău, rânjii scurt-cu o urmă de emoție umană: regret- am testat limita, e mare. Acum, ne întoarcem la treabă, cercetare sau ne poticnim în curiozități aberante?

Ash nu fu surprins de raspuns insa nici prea incantat, nu se astepta la mai putin de la Clayron, in definitiv el folosise resursele Vaticanului eptnru a face acelasi lucru, mai exact similar, nu era identica situatia cu cea a lui Clayron insa nicidecum nu era prea diferita, singura aparenta diferenta consta doar in metodele folosite ale lui Ash fiind externe si mai mult ca sigur ale lui Clayron fiind interne.
- Am presupus si eu atata lucru si nu regreta ca ai incercat limita, macar iti iei un spirt de calitate -- spuse chicotind si aratand catre sticla de wiskey si apoi catre pieptul lui Clayron, remarcase gestul de mai devreme si nu-i daduse atentie ca sa nu-si bage prea mult coada -- poti sa-mi zici ce s-a intamplat? Nu vreau sa comentez despre tine sau sa ajung sa te consider un ursuz integral fara sa stiu ce-ai patit, am inteles, doua razboaie mondiale dar nu-mi suna a fi destul ca sa te faca asa...efectiv imposibil de inteles, nu te vad ca omul ursuz care te pretinzi si nici n-am de gand sa stau cu o sarada, oi fi eu un mascarici din punctul de vedera al oricarei fiinte mai batrane dar un lucru e sigur, eu cred in lucrurile pe care le fac si pe care le simt, insa tu-mi arati ceva ce-mi miroase pe alocuri a falsitate, nu ai de ce sa stai in transee cu piedica trasa cand eu nici nu incerc sa te atac, vreau sa lamurim ce se intampla aici, si chestiile care nu-s legate de mine, adica la naiba avem un nephelim in cladire cu o arma antica, Perdition si nu e o damnabila coincidenta.
Se ridica de pe fotoliu si merse lent catre birou trecand pe langa arhivele irelevante de prin cutii cu o miscare searbada lasandu-si degetele sa se prelinga peste muchiile rotunjite ale fiecarei cutii in parte care inca era intredeschisa si cu capacul lasat jos. Ajunse la birou si se lasa pe vine langa volumul pe care-l aruncase si privind coperta il ridica molesit si lipsit de chef, era deja o cauza pierduta acel volum si nu stia daca-si doreste sa mai continue cercetarile la adresa sa, mai ales ca ar fi epuizat resursele sale mult prea repede. Tinea cotorul volumului si il privea sictirit stiind ca e doar o copie pana cand ceva ii paru straniu, nu era copie, era originalul, in stare perfecta, cumva se pastrase.
- Altceva ce nu e in regula acum e ca am cerut reproduceri de la Vatican insa ce am aici e un volum original se remarca paginile lipsa, intr-o reproducere nimeni nu pastreaza detaliul asta, sunt pagini care au fost eliminate, mai mult ca sigur sunt in posesia ta insa sunt la jumatatea jurnalului, de la jumatatea carierei sale si-a inceput maretul renume pana atunci era doar buna dar pe la jumate s-a "intamplat ceva care l-a schimbat" si a devenit un geniu si un zeu in domeniu...acum eu stiu ca are legatura cu sotia ta insa ce anume stii doar tu si daca vrei sa-mi zici chiar as vrea sa te ascult...poate asa mai reusesc si eu sa te inteleg mai bine....altfel nu-mi lasi loc sa incerc.
Se ridica tinand volumul si deschise unde incepeau primele pagini rupte, era sfarsitul unei sedinte, ani nu erau trecuti nici zilele doar lunile pareau completate si se afla un set destul de lung de sedinte care lipseau insa neclar era inceputul lunii urmatoare mai mult deatat faptul ca ulterior segmentelor lipsa paginili erau impanzite de consemnari rapide grabite si coerente de o corectitudine si exactitate contemporana.