Doar Ide.Neimportant.

Am trântit capul pe pernă şi simţeam cum intram într-un somn rapid şi intens.Visam că mă aflam pe câmpii mari şi roz,că faceam curse cu inorogii pe curcubeu.Visam frumos.Foarte frumos.Afară soarele lumina cu putere cerul şi camera mea.O mică strălucire a soarelui pe faţa albă ca de mort şi tâşt,eram deja în picioare.Am luat aparatul de pe măsuţa din sticlă din faţa patului şi am zbughit-o spre balcon,fotografiind cerul din toate unghiurile.Mă simţeam excelent.Nici eu nu ştiam de ce.

Am batut incet la usa incercand sa-mi iau atitudinea de bine-voitoara. ce incercare minunata. Am oftat si m-am lasat pagubasa dupa ce m-am ocnvins ca in aceasta zi nu aveam sa zambesc si pace, am batut usor auzind ecoul lemnului putred.

Mi-am tras gluga deasupra capului,sperand ca si crestetul se va incalzi..ce naiba..?! Mereu simteam acelasi frig..parca in permanenta degeream..mereu.De ce ?! CHiar nu stiam raspunsul.Din nou,mi-am frecat palmele,si am batut.Am asteptat un raspuns,sperand ca ma va invita inauntru.Asteptam,si asteptam si iarasi asteptam..imi venea sa cad din picioare si sa adorm acolo pe podea..dar nu cazusem,nu pana acum.CI doar tineam ochii deschisi.Am oftat usor.

Am auzit bătăi în uşă.Sper că nu era nimeni care avea să îmi facă ziua oribilă.Mă simţeam perfect şi asta conta.Am lăsat aparatul pe măsuţa din lemn de palmier de pe balcon şi m-am îndreptat cu paşi mici spre uşa mare de la intrare din lemn roşu închis de cireş.Adoram uşa aia.Era perfecă,într-un cuvânt.Am simţit cum un fior mă trece pe şina spinării când mâna mea caldă şi mică făcu contact cu clanţa argintie,rece.Am apăsat uşor clanţa iar aceasta scârţâi uşor şi se deschise în faţa mea şi am putut observa 2 persoane care stăteau în prag.Le-am zâmbit cald şi i-am salutat în cel mai drăguţ mod pe care îl puteam face,după părerea mea.
-Salut,iar vocea imi sună ca şi scoasă dintr-un cântec,cu tonuri ridicate si melodioase.

Sunetul vocii ei aproape ca mi-a zburat timpanul din loc, la naiba!Sunetul de symphonic metal power, goth power, alternativ sau doar power metal sunt mai lente decat o voce vesela. Ce ganduri cretine pot sa am si eu.
-Salut, am incercat sa zmabesc desii mainile mi se miscau nervotic, to tinvarteam acel ceva al cartui nume nu vreau sa spun, pe degete, auzind cum se loveste de inelele metalizate de pe mana mea.

Am oftat.Nici eu nu ştiam de ce,dar am oftat.I-am întins mâna fetei din faţa mea,care mi se păru ciudată de când am văzut-o.
-Salut...Sunt Ide,şi am început să strănut când am inhalat aerul de pe hol.Mirosea a mort şi nu-mi plăcea.

Am zambit, sau macar am incercat,
-Liz, pe scurt, am zambit scurt si m-am intors realizand ca mai e cineva cu noi. L-am analizat un timp, imi parea cunoscut dar numele lui nu-mi venea deloc in minte...ce moment pentru lapsus

Mi`am dat o palma peste fata caci ramasesem cam intepenit la auzul voci tinerei,ma atrasesera si acei ochii atat de albastri..Mi`am bagat apoi mainile in buzunar,cautand ceva,nu stiam ce..
-Hmchr..Allan.
Mi`am pus gluga pe cap,am rasuflat.

Mi-am îndreptat privirea spre băiat şi am zâmbit cât de drăguţ am putut.
-Încântată,am răspuns ridicând puţin mai tare glasul.Era amuzant.Tot timpul mă amuza asta.Din nou,sunt Ide.Doar Ide.Şi atât.I-am invitat înăuntru.Vai,ce noroc aveam că vremea era cât de cât bună afară.Am deschis uşa de la balcon şi am lăsat aerul curat să pătrundă camera.Aproape că uitasem de aparat!M-am grăbit spre măsuţa de sticlă din balcon şi am reuşit să îl recuperez.Dracu!Drace,cum vrei tu.S-a terminat bateria.Trebuie să-l pun din nou la încărcat.

Doamne.Oare eram eu nebun? Vedeam cu proprii ochii mei ochii ca afara era senin,fara nori cum vreti voi .. Dar nu stiam,eram singurul care simtea acel frig parca ma dobora din picioare..Eram eu nebun?Poate..
-Incantat. Am zambit formal si mi-am trecut mainile prin par,ah Doamne,era asa de greu sa scot mainile din buzunar.

I-am invitat să i-a loc pe canapea,între timp ce am plecat spre bucătărie să pregătesc nişte cafele.În timp ce frecam nessul cu apă,am auzit un zgomot care aproape că îmi înfundă urechile.Nu din nou!Sara s-a pierdut...din nou!
-Pis,pis,pis,pis,am strigat gâtuit după Sara,iar siameza mea preferată sări de pe pervazul ferestrei,scoţând un mieunat şi se alintă pe lângă picioarele mele.I-am dat un bol cu lapte şi unul cu wiskas,continuându-mi treaba.Peste două minute,am adus 3 cafele pe o tavă neagră din metal şi am pus-o pe masa din faţa canapelei.
-Serviţi,vă rog...Dacă chiar vreţi altceva,spuneţi.Mă simţeam naşpa.Zici că eram servitoare.

Am facut usor un pas in fata, apoi rapid unul inapoi, amuzandu-ma de sunetul pe care-l scotea podeaua sub picioarele mele. La un moment dat, m-am oprit in loc, gandindu-ma ca ma amuzau cele mai stupide si simple lucruri posibile. Dar, asta eram eu. Usor de impresionat. Am ranjit usor, apoi am mai facut cativa pasi pana in dreptul unei usi -prima usa care mi-a iesit in cale.
Am batut la usa, asteptand sa vad daca se afla cineva in incaperea din spatele usii, cineva dispus, poate, sa-mi deschida. Si, daca nu se afla nimeni acolo, era un loc numai bun de explorat!