Noaptea pe holuri

PLictisit de atata stat in camera am hotarat sa ma plimb prin casa sa vad ce mai e. Am iesit in camera si am inceput sa ma plimb pe holul mare si intunecat. Totul mi se parea foarte sinistru si infricosator. Cativa fiori de teama pusera stapanire pe corpul meu. Lucruri sadice si infricosatoare imi invadara mintea. De obicei nu imi era frica de intuneric sau chestii de genul, dar in acel moment eram destul de infricosat.

Stateam in camera mea si repetam la chitara. Ma enerva faptul ca nu imi iesea melodia. Stiam ca era ceva in neregula cu ea, dar nu imi puteam da seama ce. Enervat, am pus chitara deoparte. "Si acum ce fac?" m-am intrebat. Am hotarat sa ies din camera, sa ies afara undeva. Nici nu mi-am mai pus un tricou pe mine. Am iesit asa, pur si simplu, luand-o de-a lungul holului. Am observat ca nu era singur. Am mers pana la intrerupator si am aprins lumina. Apoi am observat ca persoana care se mai afla acolo era Satoshi. Am ranjit. Ma bucuram sa il vad.

Eram cu spatele asa ca nu am observaat cine a aprins lumina, de fapt nici nui mi-am dat seama ca mai era cienva cu mine. Cand s-a aprins lumina am treasri si m-am intors speriat. Cand l-am vazut pe Shiba am scos un tipat scurt, apoi mi-am tras o palma."Fraiere!! De ce ai tipat?" m-am mustrat in gand, apoi am revenit la starea mea normala.
-Hei, man! i=am zis ranjind.
Am observat ca avea corpul bine facut. "Frumosi pectorali" mi-am zis.

Satoshi a tipat, iar atunci am tresarit. Apoi am inceput sa rad.
-Salut, frate! De ce ai tipat? Te-am speriat? l-am intrebat chicotind si apropiindu-ma de el.
Brusc, in minte mi-a venit o idee. Eram singuri pe hol, chiar daca putea iesi oricand cineva. Totusi, era noapte si cel mai probabil lumea dormea. M-am hotarat sa incerc ceva cu el, sa vad cum reactioneaza. M-am apropiat foarte mult de el, dar nu l-am atins.

-Speriat? Niciodata. A fost asa... jucam teatru, i=am spus incercand sa ma scot. Am fost penibil. MI-am dat ochii peste cap. Am observat ca Shiba se apropiase destul de mult de mine si am ranjit. L-am lasat sa continue ce avea de gand desis tiam pera bine ce vroia. Vroiam sa vad daca e bun pentur mine. "Sa te vad!" mi-am zis in gand.

Satoshi a ranjit. Ma intrebm daca sta ce avaem de gand sa fac. De fapt, nu stiam nici eu ce voiam sa fac. Nu puteam sa sar pe el asa, pur si simplu. Totusi, am incepu sa imi plimb degetele pe pieptul si abdomenul lui, zambind.

OOC: Sa vedem deci acum ... (nu va suparati prea tare pe mine ^^" )

BIC

Ce faceti aici ?E tarziu ... ar trebui sa fiti in camerele voastre.E periculos sa umblati pe holuri la ora aceasta ...
Se auzi o voce subtire si plansa,venind parca de nicaieri.
Indata,atmosfera deveni apasatoare,incarcandu-se cu parfumul cel dulceag si ametitor de iasomie,verbina si rozmarin.

Am capaat o fata serioasa si m-am uitat in jur. Nu era nimeni, dar am putut auzi o voce de femeie. Inima incepuse sa-mi bata cu putere. Atomsfera deveni apasatoare si se putea simti un miros placut de iasomnie, verbina si rozmarin. Ma simteam ca in filmele horror. Nu ma simteam in tare sa mai scot un cuvant, M-am uitat la Shiba. Vocea aceea ne spuse ca era periculos sa umblam noaptea pe holuri.
-De ce? am reusit intr-un final sa intreb.
"Aiurea, am continuat in gand, ce ni se poate inatmpla?"

Am auzit o voce de femeie si un parfum placut de iasomie, verbina si rozmarin mi-a inundat narile. Voiam sa ma intorc la ea, insa mi-am dat seama ca nu stiam din ce parte venea vocea. Era... peste tot. Satoshi capatase o fata ingrijorata si a intrebat-o de ce e periculos. Am inceput sa chicotesc.
-Gata, plecam. Hai la mine in camera, i-am spus provocator.

-Nu rade! i-am spus iritat.
Nu mi se parea nimic de ras in faptul ca eram ingrijorat. Nu aveam de gand sa plec de acolo fara un raspuns. Vroaim sa aflu de ce e periculos si cine e fantoma aceea.
-Nu plec nicaieri fara un raspuns.

OOC: Ma bag si eu=))
BIG: Sete, o noapte in care setea imi distrugea smnul. Am iesit pe hol si-am incremenit un flux rece si fierbinte in acelasi timp si mirosul obisnuit de iasomie.
"Iar?" am pasit incet, era un singur mod in care puteam sa stiu exact de udne vine, am scos una din bratari si m-am lasat ghidata. M-am lipit de perete vazandu-i pe cei doi si mi-amd at seam ace moment handicapat mi-ama les sa ies in tricou negru, larg, lung si boxeri.

M-am uitat serios la Satoshi.
-E o farsa. Sunt numai stundenti aici. Sigur se tin de glume.
De ce i se parea ca e pe bune? Farse de genul asta faceam si eu cand eram in liceu. Chiar nu vedeam de ce era asa de ingrijorat. Am azut-o pe Liz in capatul holului. Sigur ea ne vorbise.
-Uite! i-am facut semn spre ea. E doar Liz.

-Poftim? Abia am iesit din camera...am replicat usor nervosa, eram nervoasa din cauza psoturei proaste si-a mirosului mult prea bine cunoscut. Mi-am acoperit nasul, mirosul mi se parea puternic.
-La dracu` ce puternic e mirosul!

-Vezi? Nu e o farsa!
Stiam foarte bine ca nu era o farsa. Nu avea cum sa fie Liz cea care ne vorbise cu ceva timp in urma. Ea tocmai ce iesise pe hol. MIrosul devena tot mai puternic. Uram mirosurile dulci.
-Sunt de acord cu tine, Liz.

-Deschideti dracului un geam! Simteam cum tusea imi invada plamanii si gatul, nu mai aaveam aer..de ce? Simteam nervozitatea crescand si tusea aceea...
"Drace, drace!" icnercam sa-mi repun bratara pe mana desii imi tot scapa
"Haide...haide!"

M-am uitat mirat la Liz. Nu vazusem niciun geam pe acel hol. M-am uitat ingrijorat la ea. MIrosul acela puternic ii provocase o criza de astm. Chiar nu stiam ce sa fac si cu ce sa o ajut asa ca am decis sa ii fac vant. NU stiam ce am rezolvat cu asta, dar speram sa-i mia treaca criza, iar parfumul sa dispara.

Am simtit cotnrastul dintr emana mea rece si umarul lui cald.
-Scoate-ma de-aici te rog, am inceput sa tusesc nervotc intorcandu-mi capul in directia opusa baiatului.
"De ce imi faci asta"

Am dus-o pe Liz ceva mai incolo. Mirosul nu mai era asa puternic, dar inca se simtea. M-am uitat ingrjiorat la ea si am intrebat-o nesigur:
-Cum esti? Iti aduc apa? Sau ceva?

-As vrea ca ea sa dispara, am reusit sa marai prin tusea innecacioasa. Inca ma sustineam de umerii lui incercand sa-mi pastrez un oarecare echilibru si , sa pastrez o oarecare distanta intre mine si baiat.
-Niste apa suna al dracului de bine, am incercat sa rad dar..

Liz facuse o criza. L-am privit dezamagit pe Satoshi cum pleca impreuna cu ea de pe hol si i-am urmat. Earm putin gelos, dar in momentul acela chair nu era nevoie sa fiu.
-Inhalatorul e in camera? am intrebat-o.

off: inhalator se numeste, nu?

Ajunsese abia cand criza lui Lizzie se terminase, dar inca aveam timp. M-am apropiat de cei trei pana la un anume punct in care m-am oprit, aplecandu-mi capul.
- Ea a fost, nu-i asa? Am simtit si eu parfumul. E diferit aici, cel putin pentru mine.
Am incercat sa ma concentrez. "Ma auzi?"

-Nu...am icentat sa il folosesc acum mult timp, am replciat incercand samia btin o a doua criza, am privito pe papusica incercand sa zambesc.
-Da ea..a fost, mi-am pus mana pe piept tusind anemic. Copil-papusa..tineo departe de minte te rog..

M-am intors cu paharul de apa pentru Liz. I l-am intin si abia atunci am observat o fata blonda. M-am uitat la ea, apoi mi-am indreptat din nou privirea spre Liz. "Ea a fost? Care ea?" mi-am spus in gand. Mi-am zis ca nu avea rost sa intreb, asa ca am intrebat-o pe Liz cum se mia simte.
-Cum esti?

Am dus paharul la gura, incghitituri mici acompanaite de respiratia care, in sfarsit, revenea, nu mai conta vroiam doar sa treaca.
-Ma bine, am dat paharul pe gat bucurandu-ma de senzatia placuta