My creepy room

Am deschis ochii seninata. Priveam inainte, durerea de cap si de urechi disparu. Tonul vocii ei parea vesel, ceea ce ma inveseli oarecum. O priveam pe Elizabeth ce ma tinea de umeri, puteam respira in voie, asa ca m-am ridicat usor in picioare. Nu staim ce sa spun, priveam in gol, mai vroiam sa-i aud vocea.

Incercam sa repet cuvintele, repetam calma, lent niste cuvinte in timp e priveam forma vida a fantomei . Incercam din rasputeri, nu puteam sa o las sa faca rau
"Nu-ti vei recapata copii lovindo pe ea"

M-am intors catre Liz si m-am uitat la ea.
-Te rog, nu mai spune asta, o ranesti. am spus inceracnd sa o fac sa se opreasca.
ma uitam in ochii brunetei, vroiam sa-i arat ceva, dar nu stiu ce, rpobabil ceva ce ma facea sa fiu vesela.

Opreste-te !
O impinse de aceasta data pe Elizabeth,izbind-o si pe ea de peretele din spate si daramand un raft peste trupul brunetei.
Nu te baga !
Tonul ei redeveni nervos,geamurile reincepand sa vibreze si parfumul redevenind ametitor.

-Ce simti?..am replicat privindo serioasa pe blonda. Am realizat brusc ca anne ar trebui sa simte ce simte Rosebarthory, asa cum simteam si eu in fata semineului. La dracu` putea sa ne controleze pana si sentimentele!
Am inceput sa fredonez melodia
"Oi fi tare! Insa nu stii cine sunt!" continuam sa fredonez..aceeasi melodie de harpa folosita in exorcizari stiam ca nu o pot exorciza dar o puteam alunga pentru putin timp. Stiam...totusi..ca buzele nu mi se miscau eu fredonam in mine..

Cateva carti isi fosnira paginile repede,indicand furia ei.
Nu stii nimic !Nu te baga !Nu e inca randul tau !
Tonul ei capatase ceva trist,ascuns in spatele cuvintelor usturatoare.
Nu ai nici un drept sa ma judeci !

"Si tu ce drept ai sa ne ranesti? Ce vrei sa faci acelasi lucru cuma i facut cu ai tai copii? Rosebarthory, oprestete pentru numele Lui..cat rau mai ai degand sa faci?" in mintea mea inca fredona melodia cu acorduri soave si bine pronuntate, inca auzeam clar melodia..nu o puteam opri, nu stiu din ce motiv..poate teama

Cand vei inceta sa la judeci ?!Cand te vei opri sa ma ranetsi ?!
Un plans hohotit se auzi brusc in camera,venind parca din cel mai intunecat colt al incaperii.
Nu-mi poti face asta.Nu stii nimic ...
Reyusi sa murmure printre suspine si lacrimi.

"Eu? Tu ne ranesti in fiecare clipa a existentei! Daca te opresti tu, ma opresc si eu..." Stiam ca nu ma pot increde si totusi..totusi am incercat urmarindu-i existenta viduala.
"Nu-ti vreau raul, d`aia nu te atac inca.."

Am inceput sa plang. Dupa tonul vocii ei parea trista si foarte suparata.
-Te rog, Liz, opreste-te ! am spus atingand-o cu mainile pe umar si scuturand-o incet. O ranesti ! am spus lacrimand in continuu. Las-o in pace...

-Anne, la naiba! uram asta, stiam ca daca ma opresc m-ar fi controlat si totusi..
-O sa fie bine, ai incredere, am ridicat bratul care inca ardea si-am atinso pe blonda, speram..speram sa nu o ard. La naiba, orice vibratie joasa ar fi fost arsa, chiar daca nimeni nu vedea acel foc

Doare ... doare ... ma doare ...
Suspinele continuara sa se auda.Pana si parfumul ei dulceag inceta,raspandind acum in jur un miros inecacios de cenusa.
Opreste-te ...
Ingana inca o data,inainte de a disparea din incapere.

Am atins pardoseala imprastind focul
"Ar trebui sa o tina la distanta un timp" am oftat si m-am indepartat de anne.
-Sper a te trezesti, am raspuns in cele din urma tragandu-mi mai bine geaca pe mine, cei drept ma durea capul si stiam..stiam mult prea bine ca daca aveam sa ma enervez as fi platit cu viata! m-am indreptat catre iesire.

Am cazut in genunchi in fata lui Liz plangand in hohote.
-O ranesti, o doare foarte tare, te rog, Liz, opreste-te. Nu ami continua, nici tie nu ti-ar placea, sa stai singur atata timp...si sa nu te inteleaga nimeni...

-ameno, am replicat, Anne trezestete femeia asta si-a omorat familia, acum ne loveste pe toti, indiferent cat de singura se simte nu are dreptul sa incerce sa ne omoare! Am replicat privind-o bland si i-am pus mana pe fata spunand o rugaciune
-Ameno..am mai spus ceva legat de voia Domnului si -am iesit din camera, insa nu inainte de ai spune baiatului sa aiba grija de ea.

Stateam jos privind in gol. "Nu-i adevarat...nu cred...ca si-a omorat familia" am spus muscandu-mi limba inferioara, lucru pe care nu-l faceam inainte. daca era adevarat, de ce nu-mi spusese, probabil, o minciuna...asta era...

Se retrase pana intr-un colt intunecat al incaperii,ascunzandu-se intre grinzile de lemn ce sustineau tavanul nu foarte inalt al dormitorului.
Acolo,la adapostul intunericului incepu acelasi cantec format din suspine si insotit mereu de scartaitul greu al lemnului.

Am strambat usor din nas si din buze, apoi m-am ridicat de pe jos ducandu-ma in dreptul baiatului. Aveam privirea lasata in jos si o expresie trista pe chip. Am dat dimn umeri oftand, apoi m-am uitat inspre saten.

M'am ridicat luando pe fata de mana si am traso inspre iesire
-Hey,nu mai fi trista...nu ai de ce.Si in plus ajuta'ma sa inteleg ce s'a intamplat...

M-am uitat in jos, apoi mi-am fixat privirea spre el.
-E vorba despre...o fantoma...
M-m uitat in alta parte.
-Poti sa-mi spui in fata ca sunt nebuna, asta pana cand te va bantui si pe tine.

-Nu,nu te cred nebuna...Nu as avea de ce.In plus am vazut ca si acea fata bruneta crede.Nu as putea sa cred asa ceva despre tine...nici macar nu te cunosc,dapai sa zic ca esti nebuna...Si,nu mai fi trista,bine?

Am clipit rapid, apoi mi-am intors privirea spre el. I-am zambit cald , apoi m-am uitat in jos.
-Hai sa mergem in alta parte, camera ta nu pare prea in siguranta acum. am spus chicotind usor.

De ce ma lasati singura din nou ?
Se auzi un glas scartait si neplacut de undeva din spatele grinzilor ce sustineau tavanul jos al incaperii.
Ferestrele se deschisera din nou zgomotos si o pala rece de vant aduse cu ea parfumul dulceag si ametitor de iasomie,verbina si rozmarin.

Inghetasem din nou, iar ramasesem paralizata. Parfumul dulceag se raspandea rapid prin aer, devenea din ce in ce mai greu de suportat. Ma gandeam..." De ce nu vii si tu cu noi?" am intrebat...probabil cea mia proasta intrebare pe acre am pus-o vreodata.

-FUGI!Nu mai sta aici!
M-am dat cativa pasi inapoi,eram nervos ca se intoarse.Ce mai vroia de data asta?Ma saturasem,vroiam sa plec dar stiam ca asta nu e posibil
-Ce vrei iar?De ce te'ai intors?