believe in me and my reality

Fereastra deschida,usa deschida,vant. Curent. Usa trantita,fereastra deschisa. Zgomot,injuratura. Rasete. In mod normal nu trebuia sa isi exteriorizeze furia sau orice alt sentiment uman. Daca nu ramanea mereu in garda,elevii ar fi devenit o adunatura de derbedei care ar fi facut tot ce si-ar fi dorit. Si nimeni din conducerea caminului si a facultatii nu-si dorea asta,probabil. Exceptandu-i pe profesorii mai tineri,care se puteau
lua de mana cu nesuferitii aia mici, cu acei viermi albastrii si rosii(macar dupa culoare sa ii diferentiem,female si masculi,toti plini de hormoni din cauza varstei). In fine.

Se ridica de pe scaunul lui confortabil,pentru a inchide usa dar mai intai pentru a arunca o privire glaciala elevilor care indraznisera sa rada de mica (defapt gigantica) lui injuratura,care se auzise pe intreg palierul. Era déjà a patra oara cand auzea usa
izbindu-se. Si asa ii era greu sa reziste,mai ales ca in urma cu o saptamana facuse cunostinta cu faimoasa fantoma de la Rose Autumn. Cand isi aminiti de ea,un fior ii cuprinse intreg corpul,facandu-l sa se intrebe ce se intampla cu el. De ce se panica, doar cand ii citea legenda? De ce fiecare miscare,fiecare fiinta vie din jur,fiecare respiratie calda si bataie a inimii, trebuia sa se afle acolo sau sa fie infaptuita de ea? Nu stia. Nici nu avea sa se mai gandeasca la asta,foarte mult.

In cele din urma se isi relua locul,lasandu-se mai mult pe spate si rasfoind plictisit o carte cu copertile negre,pe care statea imprimata,cu alb, o pentagrama satanista. Isi pozitiona ochelarii pe varful nasului,incepand sa ofere mai multa atentie acelei carti care devenea chiar interesanta. O bataie in usa il intrerupse din nou. ''Daca si de data asta se tranteste,jur ca imi iau concediu pe o perioada nedeterminata.''

Pe holuri era agitaţie ca deobicei. Puteai vedea mii de elevi plimbându-se, probabil fără o ţintă anume. Peste tot erau numai grupuleţe, nu observai pe nimeni singur, nimeni înafară de Ramona. Deşi începuse cât de cât să se acomodeze cu locul, nu reuşise să se integreze complet, în plus... n-o deranja nici să stea singură. Avea nevoie de asta după anii petrecuţi cu tatăl ei adoptiv care îi făcuse viaţa un coşmar. Se mira că nu înebunise din cauza lui, sau ceva.
Spre deosebire de restul, plimbarea Ramonei avea un scop. Unul foarte banal şi poate n-ar fi trebuit să se ducă la director pentru asta, ar fi râs de ea, sau s-ar fi enervat. Dar acum nu mai putea da înapoi, deja a ciocănit la uşă.
Oftă în sinea ei, surprinsă chiar de naivitatea ei. De când venise, becul din camera nu îi mergea, iar tânăra avea nevoie de el. Fiind o persoană cu insomnii, noaptea avea nevoie de lumină, mai ales când o apuca acel chef de pictat sau de citit.
Nu a reuşit să dea de instalator, deşi l-a căutat zile la rând. Poate că nu exista aşa ceva pe aici, sau poate... era în concediu. Eh, nu conta motivul, dar era hotărâtă să repare această chestie.
Nici n-a aşteptat să i se răspundă după ce a ciocănit, ci doar a deschis uşa, încet, chiar foarte lent. În acelaşi mod a şi închis-o. Trebuia să se comporte cu grijă, nu voia să-l audă pe decan înjurând din nou. Uneori îi era chiar teamă de persoanele trecute de 30 de ani care începeau să înjure. Îi aduceau foarte mult aminte de Rey, tatăl ei ce îi traumatizase cu adevărat copilăria.
- Bună ziua! a spus, pe un ton destul de încet. Era prima şcoală unde îşi permitea să intre aşa uşor în biroul directorului. La restul, toţi fuseseră foarte severi, aşa că i-a evitat. Spera să nu fie şi cel de aici aşa.
Îl surprinse stând la birou şi citind o carte cu coperţile negre şi imprimată cu o pentagramă sanatistă. O mai văzuse undeva, de asta îi şi atrase atenţia aşa de tare.
- Pot să vă deranjez cu ceva? de fapt, nici nu aşteptă răspunsul. Unde e instalatorul?

O voce feminina aproape ca ii sparse timpanul. Auzul ii era foarte bine dezvoltat iar acum fata parea sa vorbeasca tare si raspicat. Neplacut,deci. Lasa cartea pe masa,ridicandu-se foarte lenes,zambindu-i fetei pe cat posibil desi de obicei ieseau doar niste strambaturi jalnice.Banuiesc ca nu avem unul,inca. Dar te pot ajuta personal.Deci,care este problema de baza ? Vocea lui era soptita,totusi foarte groasa,masculina. In acea dimineata purta o uniforma militara,de data asta nemteasca,gri iar la gat ii atarna lantisorul cu svastica nazista.

In final ii intinse mana,sperand sa raspunda la salut si sa nu se temea de faptul ca avea unghile neobisnuit de lungi si de ingrijite pentru un barbat. Era ingrozitor de scunda fata de el,a carui inaltime era de aproximativ doi metrii. Nu il interesa in mod general impresia pe care le-o lasa elevilor,din moment ce nu prea tinea la ei,dar ii respecta pe cat posibil,stiind ca avea sa primeasca acelasi respect din partea lor.Nu poate fi ceva atat de grav,nu? Ia loc. Ii intinse pachetul de tigari,cu vesnica aroma de lemn dulce. Ii facu semn catre automatul de cafea. Putea sa se serveasca. Nu era genul care sa muste.

Ramona avusese chiar emoţii odată ajunsă în birou, îi era teamă de ce fel de om se va afla acolo, dar decanul acestei şcolii nu era la fel de dur ca cei pe care îi întâlnise până acum, lucru ce o lăsă surprinsă, dar într-un mod destul de plăcut.
Totuşi, aşa cum bănuise, nu exista nici un instalator pe aici, dar decanul se oferise sa o ajute. Ciudat.
Salutul acela o miră şi mai mult, dar i-a răspuns la el, ba chiar mai mult a încercat să afişeze şi ea un zâmbet. Se uita în sus la el, era foarte înalt. Sau ea era foarte scundă. Cel mai probabil a doua variantă, iar uneori o deranja. Se simţea ca un copil printre toţi adolescenţii foarte înalţi faţă de ea.
S-a aşezat pe acel scaun foarte comod, în care ar fi putut să şi adoarmă. I s-a oferit o ţigară, cât şi o cafea. Foarte generos din partea lui, dar nu acceptă nimic din toate astea.
- Tot ce vreau e un bec în camera, al meu s-a ars de cum am ajuns aici. Mă puteţi ajuta?
Privi lung spre bărbatul din faţa ei, îmbrăcat într-o uniformă de militar. Dar cel mai mult o atrase medalionul de la gât cu semnul nazist. Se uita la ea el într-una, nu-şi mai dezlipiea acum privirea de acolo.

Rase scurt,fortat.Un bec? Pentru atat lucru apelase la el? Un...bec?! Ma rog,nu era cel mai frumos sau serios lucru pentru care sa apelezi la un barbat cu aproape 20 de ani mai in varsta decat tine,dar era bine si asa. Se ridica de pe scaun,zambindu-i pe cat posibil,ca si pana acum.Eu iti voi oferi un bec nou pana la orele pranzului,crede-ma. Daca vrei iti cumparam si o veioza. Stiu cum e sa ai insomnii sau sa-ti fie frica de intuneric. Dar fac toate astea cu o conditie.Probabil ca fata avea sa se gandeasca la ceva pervers,sexual. Catusi de putin. Se culca numai cu femei,nu cu fete. Chiar daca aveau un trup tanar,femeile din viata lui aveau o inteligenta si un comportament de om inteligent,intelept,inchis in sine.Iar domnisoara din fata lui era plina de energie si veselie. Neplacut,mai ales pentru unul ca el,care traise pentru misiuni si instructii.

Numele tau.Si compania dumitale pentru urmatoarele 60-120 de minute. Si tin sa te anunt ca ai venit mai repede. E de abia 6. El nu dormea decat cel mult 3 ore pe noapte. Iar noapte trecuta fusese...o doamne, o adevarata experienta. Nu vroia sa vorbeasca despre asta,dar se parea ca schimbarea in bine reiesea si din atitudinea sa total schimbata. Zambetul sau se largi,devenind natural,normal. Astepta in liniste un raspuns.

Nu a putut să ignore acel râs, stârnit din cauza cererii ei. Era destul de stupid sa vi la directorul şcolii ca să ceri un bec, dar daca instalatorul nu exista, atunci unde s-ar mai fi putut duce? Bineînţeles că a încercat la o profesoară, dar ea pur şi simplu a ignorat-o. Se bucură de înţelegerea primită.
- Sigur, mi-ar plăcea să primesc şi o veioză pe lângă acel bec, ar fi perfect.
Se uita înspre pachetul de tutun. Brusc i se făcuse pofta, aşa că lua una. Scoase din buzunarul jachetei de blugi o brichetă galbenă, veche, pe care o folosi să-şi aprindă ţigara. Trase în plămâni tare, apoi scoase afară o mică parte din fum. Ba chiar începu o joacă aiurea, făcând cerculeţe în aer, mai mult din plictiseală...
Se gândi ce condiţie i-ar impune pentru nişte lucruri aşa de banale, dar nici cum la lucruri cu tente sexuale. Nu a avut parte de asemenea lucruri la nici o şcoală şi poate de asta. Oricum, tipul nu părea chiar genul, sau cel puţin aşa credea Ramona şi se spune mereu că aparenţele înşeală.
- Numele meu? Aaa... Ramona Frey, spuse scurt, cu gândul în altă parte, de parcă intrase în transă, adică nu o mai interesa ce e prin jur, mintea ei fugise în altă dimensiune.
Vreau vacanţă. Mă întreb dacă voi reuşi s-o mai revăd pe mama.
- O să-mi ţin singură companie. Şi... îmi cer scuze că am venit aşa devreme, sper că nu vă deranjează asta.

Lua un dosar imens,deschizandu-l la pagina potrivita. Zambi.Oh,ia uite-te la tine. Ramona Frey,intocmai.Nou venita. Inchise dosar,punandu-l la loc,apoi o analiza pe fata din punct de vedere fizic. Cum se asteptase,doar un copil cu probleme copilaresti. Nu era nimic iesit din comun la ea,avea un chip placut si un corp obisnuit pentru cineva de varsta ei. Plictisitor de normala,chiar.

Se aseza apoi pe marginea biroului,mai aproape de ea. Se lasa putin intr-o parte,astfel incat sa ii poata vedea chipul,privind-o direct in ochi. Isi aprinse si el o tigara,dar nu se grabi sa traga din ea nici macar un fum.Ii atinse umarul,dar foarte putin,foarte ..delicat,nelasand-o sa-i simta greutatea mainii.Nu m-ai deranjat doar ca am anumite motive sa nu va mai las sa umblati atat de liberi prin camin. Si nici sa dormiti pe scari atunci cand aveti insomnii. In final trase un fum din tigara,apoi inca unul,lasand scrumul sa cada pe jos.

<< Oh,ia uite-te la tine. Ramona Frey,intocmai.Nou venita. >>
Ramona zambi, ca si cand l-ar aproba, apoi tacu brusc. Nu mai avea nimic de spus si nici nu dorea sa continue discutia. Era inutil pana la urma. Si-a spus oful, acum putea sa plece. Probabil avea sa se intoarca in camera ei si cum era zi, avea destula lumina incat sa continue un tablou la care lucra de doua zile.
Se opri din fumat si isi atinti privirea asupra directorului, care de asemenea o privea si parea sa o analizeze, sau ceva in genul. Lasa privirea intr-o parte. Desi ei ii placea sa stea tacuta si sa urmareasca cu atentie oamenii din jur, nu-i placea sa fie si ea privita. Uneori i-ar fi placut sa fie chiar invizibila.
Mana lui s-a asezat usor pe umarul sau, atat de usor incat nici n-a simtit-o, ca o fantoma sau asa ceva. Ceea ce zise in clipa urmatoare o puse chiar pe ganduri si curiozitatea din interiorul ei se aprinse mai mult ca niciodata.
- De ce nu? Ah... tacu brusc cand auzise si partea cu scarile. Asta i-a adus aminte de ea, pentru ca obisnuia sa stea pe scari, langa acel bec care palpaia mereu, dar macar acolo avea lumina si putea sta sa citeasca.