Lost

Vara, 4 August 2011, ora 6:38, 16 secunde si 3 milisecunde, PM

Am verificat laterna: pocnise. Parea ca buzunarele mele pline de baterii nu aveau prea mult succes si rol, iar pentru prima oara mi se intamplase ca sa am tot ceea ce-mi trebuie si soarta sa-si bata joc intr-un ultim hal. Mi-am spus razand ca singurul lucru ce mi-ar mai lipsi ar fi o apoplexie, care sa ma arunce ca intr-un joc si sa ma lase sa inghet, desi era greu realizabil. Am continuat uitandu-ma in urma si tinand sirul camerelor labirintice, trecusem probabil de jumatate, ma-ntrebam unde ducea cu adevarat.
Cald, inabusitor de cald, stiam ca trebuie sa grabesc pasul daca vreau sa prind o raza de lumina si daca vreau sa-mi fi mai usor cu gasitul semnelor in caz de orice. Mi-am dat mana prin par ca si cum gestul meu ar fi fost raspunsul tuturor problemelor si mi-am continuat drumul, crapandu-mi dintii si nu prea vrand sa recunosc ca s-ar putea sa existe o posibilitate de 47% sa ma fi ratacit.
Capul imi vajaia, simteam ca nu sunt singura si ca cineva ar trebui sa-si faca aparitia curand. Acel feeling mizer ma obseda.