An Opheliac in me

ooc:03.00, 27 septembrie

ic:
Alergase ca o nebuna pe aleile intunecate ale gradinii, incercand sa gaseasca ceva, ceva anume ascuns bine undeva sub pamant care nu mai putea astepta prea mult.Era imbracata intr-o rochie alba cu multe volane parul ei blond leganandu-se usor in timp ce capatul rochiei se tara pe jos innegrindu-se din cauza prafului.Era o nebunie completa, si tot ce facea in acea seara fusese o nebunie, insa nu s-a putut abtine.Isi dorea de atata timp sa faca asta, si acum era gata.Surase, rujul rosu stralucind in lumina unui felinar atunci cand trecu pe langa el si continua sa alerge.Era groaznic sa alergi in pantofi cu toc insa lucrurile groaznice erau la ordinea zilei cand venea vorba de ea.

Se uita scurt in stanga apoi in dreapta cand ajunse la o intersectie de drumuri si alese sa o ia spre stanga.Trebuia sa gaseasca urgent locul, si era si ora la care trebuia sa faca ce trebuia sa faca.Continua sa alerge pana ce intr-un final ajunse intr-un loc mai ferit ascuns printre dicerse plante care mai de care mai mari.Cazu in genunchi deasupra unei movilite mici de pamant si scoase din posetuta ei micuta un cutitas.Incepu apoi sa sape usor cu mainile in pamant, pana ce intr-un final ajunse la ceea ce isi dorise.Zambi scurt apoi lua cutitul si se taie putin in palma, suficient de mult totusi ca un firisor de sange sa se scurga lent pe degetele ei albe pana ce intr-un final ajunse exact pe acel lucru ascuns in pamant.Scoase din posetuta un pansament cu care isi lega mana, apoi sterse cutitul si il puse la loc.Cu mana sanatoasa, prinse ceea ce era in groapa apoi zambi si stranse la piept un ursulet de plus nu foarte mare patat de sange si plin de namol.
Bine ai revenit dragul meu!sopti ea pana ce auzi un zgomot venind din spre copaci.
Isi scoase repede cutitul si stranse si mai tare la piept ursuletul chit ca rochia devenise deja maronie in loc de alba.Astepta in liniste aparitia oricarei persoane...asta daca avea sa fie o persoana.

S-a aplecat pe sub o creanga plina, frunze fosnindu-i pe sub pantofi.
Da, acum da, acum isi facuse simtita prezenta.
Era aproape de gradina propriu zisa, si inca nu se simtea obosita. Trecuse vesela prin invalmaseala aproape uscata de copaci, cu pantofii din nou nepotriviti, cu o creanga sau doua intepandu-i obrajii. Ar fi trebuit sa oboseasca pana acum, dar nu, mersese putin si era inca vesela.

Si-a intins mainile inaintea sa, atingand cu varfurile degetelor, apoi cu toata palma scoarta unui copac. S-a lipit de el, aplecandu-si capul spre dreapta spre a vedea in afara copacilor.

Da, stia ea ca era cineva acolo!
In lumina vaga produsa de cine stie ce felinare visatoare lucea usor o silueta, toata deschisa la culoare. O silueta cu parul blond cald, cu o rochie alba murdarita sepia si cu ochi interesanti, mai mari si mai expresivi in lumina vaga. Ce personaj! Shinku zambi scurt, imobil, iesind delicat din spatele trunchiului.

S-a apropiat numai putin - personajul asta parea sa fuga in orice secunde, protectiva, neinteresata. Si mai ales... tinea ceva in brate... un...
"Un ursulet de plus!"

- Vai, ce dragut, ce dragut!
Cu mainile impreunate ca intr-o rugaciune extaziata, vocea aproape stridenta a lui Shinku a rasunat cu un ecou usor pana printre copacii din spatele ei. Toata fata i s-a luminat intr-un zambet, aplecandu-si capul inainte spre a vedea mai bine personajul si ursuletul ei de plus.

Se uita putin la papusa in marime umana din fata ei, sau cel putin la ceea ce parea a fi o papusa si isi ascunse cutitul.Aproape ca uita de ursuletul din mana ei, insa isi aminti foarte repede si zambi.Se apropie usor de fata uitandu-se la ea, analizandu-i fiecare particica din corp si incercand sa evite pe cat posibil o discutie legata de ursuletul de la pieptul sau.Nu ca nu i-ar fi placut sa discute despre el, insa avea cu totul alte planuri in legatura cu mica jucarie murdara si cu o urechusa aparent muscata.
Cam murdara imagine nu e asa?zise ea ridicand usor colturile buzelor in ceva ce ar fi trebuit sa fie un zambet.

In mod normal poate ar fi fugit de acolo, insa cine stie ce putea fi acea fetita foarte draguta din fata ei, si avea de gand sa afle.Daca ea facea parte din ritual, desi nu auzise de o astfel de stafie, avea sa fie numai bine, daca nu, avea sa vada ea ce putea face.De preferat sa o faca sa uite ce a vazut in acel loc.
Ce cauti tu aici?intreba ea pe un ton dragut tinand bine ursuletul la piept murdarindu-si si mai tare rochia.

Noroc ca era intuneric..

Ce cauta ea acolo?
A zambit cald.
- Ma plimbam! Am tot cautat o vrajitoare, si ele apar numai noaptea. Toate padurile au vrajitoare, dar se pare ca nu si asta.
A oftat scurt, numai o secunda, ca si cum ar fi alunecat fara simtiri de la o stare la alta - sau ca si cum s-ar fi jucat pur si simplu. A constientizat inca o data maroul pamantului pe rochia ei.

- Nu, nu cred ca e o imagine murdara. Cred ca o imagine libera, aproape naturala. Stii, eu mereu ma chinui sa imi pastrez toate hainele curate si aranjate, dar numai ca sa imi falsific imaginea - si astfel, imi fac imaginea impura, si impuritatea poate avea o legatura cu murdaria. E o murdarie... diferita!

S-a lasat sa alunece pe jos, in sezut, cat sa nu o doara, indreptandu-si apoi spatele si incepand sa dea usor din picioare. Acum se va murdari si ea putin, si gandul asta o facea, pentru prima data, sa se simta mai bine.

- E randul tau sa imi povestesti acum ce cautati voi aici.
A folosit pluralul, referindu-se evident si la ursulet.

Se plimba deci.O mica plimbareata nocturna.Asta ar fi fost probabil dragut daca nu ar fi fost vorba sa o prinda intr-o astfel de ipostaza, imbracata intr-o rochie ce avea un aer destul de vechi insa totusi foarte frumoasa, si mai mult, si murdara alaturi de un ursulet fermecat, sau cel putin ce trebuia sa fie fermecat.
O dureau picioarele, trebuia sa recunoasca, dar nu prea avea de gand sa se descalte pentru un moment.Veni aproape de fata si se aseza in genunchi in fata ei tinand in continuare ursuletul la piept.
Ne plimbam!zise ea cu un zambet.Cum de te plimbi la o ora atat de inaintata intr-o gradina in care in orice moment poti pati ceva rau?Nu ai auzit de legendele locale?Ce faci daca te va prinde criminalul?zise ea incercand sa se gandeasca la altceva in afara de impuritatea de care adusese aminte fata, pentru ca numai pura nu se putea ea numi ca era.
Pe de alta parte, fetita..fata, semana cu o adevarata papusa de portelan in marime naturala, iar pe langa ca era ciudat era chiar dragut.Problema impuritatii, ei bine, nu prea parea prezenta la ea, insa niciodata nu era bine sa iei o carte dupa coperta, iar aceasta carte, desi parea deocamdata una foarte interesanta, putea fi de asemenea plina de lucruri pe care nu ar trebui sa le descoperi, sau cel putin nu daca esti slab de inger.
Cum te cheama?intreba in cele din urma.

"Criminal...?"
Da, criminalul! Auzise si ea cat de cat legendele locale, caracterul lor desi atat de urban incurcand-o. Realitate! Aceea era realitate, nu carti, nu desene animate, nu filme... chiar ar fi putut fii un criminal acolo, undeva, la panda? Si daca ar fi fost, ar fi putut ea fi urmatoarea victima doar pentru ca s-ar plimba noaptea?

Gandurile ii zburau ametita si isi pierduse atentia, constientizand intrebarea o secunda mai tarziu. Chipul i s-a luminat din nou, cald, ca dupa o hipnoza usoara.
- Ma cheama Shinku!
Ii placea sa se prezinte; da, oameni noi, prezentari. Ii placea asta.
- Pe tine cum te cheama? Dar pe el?
I-a zambit subtil si ursuletului.