why don't you do right?

in mod normal asa ceva era interzis dar cum el era decanul,nimeni nu avea ce comenta. Se privi pentru ultima oara in oglinda,costumul rosu inchis,stralucitor,fiind perfect. Ei il asteptau dincolo de usa aceea iar el era gata pentru asta. In fiecare sambata seara,biroul de muzica era inchis din ordinul lui. La miezul noptii insa,cei mai depravati elevi,cei mai rai dintre cei rai isi faceau loc in acea incapere pentru a asculta tot felul de genuri de muzica. Iar decanul era liderul lor. Fiecare persoana prezenta avea obligatia sa vina si sa cante. Iar acum era randul lui.

Un jazz din 1933 era perfect pentru o fosila ca el. Intra deci in incapere,aruncand priviri superioare tuturor celor prezenti. Se apropie deci de pian,instrument pe care se si urca,incepand sa cante.

You have so many money
And you're only twenty two
You wanna be my honey
They make a fool of you
Why don't you do right
Like some other would do?
Get outta here and
Gimme some money too.

Decanul se intinse pe pian,miscandu-se lasciv,in timp ce vocea lui calda si totusi senzuala,aproape feminina,rasuna in intreaga incapere.Si se simtea atat de bine.

I dreamed you about 20 years ago
You can't be my woman
If I can't love you from head to toe
Why don't you do right?
Let me love you slow.

Auzi scaunul insa nu se sinchisi sa se uite in directia celeia care scosese acel zgomot infernal. Era o femeie,asta era clar. In cele din urma canta inca de cateva ori refrenul si termina de cantat. Barbatii ramasera cu gurile cascate,femeile deja erau rosii de placere si dorinta si toti aplaudara. Oh,dragilor,nu va faceti griji,dau autografe tuturor. zise el ironic apoi se ridica de pe scaun. O observa pe cea care facuse zgomot mai devreme si se apropie de ea in clipa in care ceilalti se retrasera pentru a continua petrecerea lor privata in alta camera.
Deci dumneata il intrerupi pe zeul muzicii alias eu? I se adresa el razand apoi ii saruta mana,privind-o adanc in ochi. O considera absolut inocenta si totusi ceva din privirea ei ii spunea ca era mai mult de atat.

Cam ciudat,totusi,stii? Cantecul acesta este despre o dragoste falsa,doar fizica,pofta carnala. Trebuie sa fii avut o copilarie foarte interesanta rase el scurt apoi se uita in jur. Intr-adevar,nu mai era nimeni. Iar usa era inchisa. Foarte potrivit,oricum nu era decat miezul noptii ceea ce insemna ca nebunia de abia acum incepuse. Si-ar fi dorit sa-si aprinda o tigara dar acest viciu nu trebuia dezvaluit in fata elevilor exceptand acele fete cu care avea nesimtirea sa se culce sau baietii care ii furnizau droguri. Oh,dar unde imi sunt manierele? Eu sunt Morton James Rainey. Decan,fost locotenent de armata intrat in rezerva prea devreme. Iar dumneata esti?
Astepta un raspuns deoarece i se parea logic sa faca mai intai cunostinta inainte de a incepe o conversatie mai larga. O ruga din priviri sa se aseze,nedorind sa o lase sa astepte stand in picioare. Era tanara,frumoasa si atat de interesanta. Avea o sclipire de inteligenta in ochi care il atrase dintotdeauna.

Zimbi destul de fals cind ii auzi remarca referitor la cintec. Doar interpretarea la pian face parte din copilarie, nu si cuvintele. Faptul ca avusese o copilarie frumoasa plina de tot ce trebuia si ce era in plus, plina de rasfat si invatare oare se putea spue ca era interesanta?

Deci, chiar avusese dreptate cind se gindise la abundenta manierelor. Locotenet, asta ii amintea de bunicul ei, ce-i drept acela fusese general in armata rusesca, de unde si provenea mama ei. Rafi era pe jumatate rusoaica ceea ce ii dadea un prilej de mindrie intr-o oarecare masura. Rafaela Samantha Tenevi, domnule. Student in anul doi. Da anul intii il facuse la o alta facultate, habar nu avea de ce. In fine, se uita la el si nu prea ii venea in minte un motiv prin care ar fi putut fi in rezerva domnul Rainey. Nu era ea cea care sa judece luma deci isi lasa parerea pentru ea.

Avea o dorinta ne mai pomenita de a fi acum cu totul in alta parte, adica in dormitorul ei, daca va intirzia miine la ore va fi doar vina domnului decan care o tine de vorba. Cu toate ca ii era somn de murea, nu exista nici un indiciu care ar fi artat acest lucru. Da vroia sa plece, dar voia sa si ramina, sa sculte povesile decanului, nu in fiecare zi poti sta la scarpinat limba cu un om atit de important in institut.

Deschise usa dulapiorului care se afla in incaperen si de acolo scoase doua pahare de cristal,o sticla de coca cola si una de vin mai exact un Chateau Cheval Blanc veritabil,din 1957. Toate comorile sale se aflau in camera aceea. Oh, coca cola sau vin? Nu va cunosc preferintele,don'soara. Nici nu avea de unde,se cunosteau doar de o ora. Desi avea la dosar pozele tuturor si informatii despre fiecare in parte dar despre elevii noi nu se sinchisise sa invete. Din lene,din comoditate,dar mai ales din lipsa de timp.Nu era usor sa fii decan,fost militar,jucator de golf,producator independent de vin. Dar facea totul cu o placere enorma.
Se uita mai bine in dulapior si gasi acolo cutiuta rosie,din catifea,in care se afla vioara lui. Lua cutiuta,punand-o pe pian si scoase de acolo instrumentul de culoare neagra,aproape unic. De obicei viorile erau maronii,a lui era neagra,din lemn,data cu un lac special. Pe suprafata viorii era gravat,cu litere mici,aurii, numele AnnaSophia. Decanul zambi amar apoi o intreba pe Rafaela Nu-i asa ca e frumoasa?

Cum vrei... Mana ii tremura incontrolabil si pentru o clipa regreta ca acceptase. Lua vioara,o aseza pe umar apoi potrivi arcusul si incepu sa lase instrumentul sa prinda viata. Lemnul intunecat incepu sa vorbeasca,destainuindu-se prin note directe,dure,tipatoare,ca un raset demonic. Daca nu cumva uitase,probabil ca melodia se numea Trilul Diavolului. Nu o alesese in mod special dar ii aducea aminte de acea noapte in care isi permise sa plece,ultima noapte in care ea mai avusese forta sa cante inainte de a muri. Si desi Diavolul arata cat era de pasional prin acele note,prin acele ritmuri,Morton simtea ca i se facea din ce in ce mai frig.
Doar pentru o secunda deschise ochii pentru a o privi pe Rafaela care se parea ca gusta cu placere din ritmurile infernale dar pasionale ale cantecului. Preferase dintotdeauna o femeie care cunostea si aprecia muzica in locul uneia care ar fi preferat sa scrie sau sa picteze. Arta se exprima prin sunete,la fel ca si comportamentul si starea. Muzica inseamna viata. Muzica inseamna totul.