Istoria de langa carti

Ash isi pregatise cateva subiecte de abordat, la cursul pe care mai nou trebuia sa-l tina, fiind singura arhiva ambulanta de date istorice primise postul fara sa-l ceara sau sa-l vrea, asa ca acuma trebuia sa afle ce predase ala dinainte si unde ramasesera elevi, de fapt il interesa unde ramasesera elevi. Intra in clasa si inregistra pe toata lumea dintr-o privire, nu era nimeni foarte interesant inafara de Erin, care spre mirarea lui era la curs...ce naiba cauta acolo printre imbecili aia, sau cum ii numise ea, nu stia dar era binevenita. Isi trecu numele pe tabla omitand primul sau prenume doar pentru a preveni elevi de la a facu glume, dar era tentat sa faca niste glume la adresa lor asa ca in cele din urma il trecu inainte de tot restul numelui sau unde ii era locul.
- Bun, ala e numele meu, orice glume sunt binevenite atata timp cat veti agreea sa fiti suferinzi ai ciumei la cursul meu, altfel va rog tineti-va cozile si ghearele la locul lor caci capcane de sobolani am destule, incep de la nota unu si se termina la patru....daca vreti sa discutati cu seful de catedra -- se intoarse catre tabla si trecu un numar de telefon cu mesagerie -- sunati oricand si va va prelua robotul problemele...acum cine-mi face deosebita placere de a-mi spune pana unde ati reusit sa retineti, ma refer la cei care nu-si dau interesul, iar cei care va da-ti interesul, unde ar trebui sa fie predarea acestui curs?
Se aseza turceste pe catedra si-si scoase agenda din buzunar cu consemnarile despre ultimul curs predat de predecesorul sau ca sa verifice ceea ce se intampla in clasa, incepura murmuraturi despre numele lui, soapte stupide, pitipoance cu aere de cine se mai crede si asta, sau ce aere isi da ca e nou, diversele chestiuni de pustisme prostesti, isi scoase pumnalul din cravata si incepu sa curete agenda de pagini inutile, taind metodic si chirurgical fiecare pagina lasand-o sa-i cada in poala ca un les tocmai extras dintr-o sedinta de autopsie analitca, fara rezultat.
- Inca astept un raspuns...

Total plictisita si cu proiectul la arta aproape terminat, dupa ce termina de citit o carte si reusi sa mănânce ceva, Erin se gândi ca nu i-ar strica sa dea o fuga pe la cursuri.  Avea unul in jumătate de ora, iar daca se grăbea avea sa ajungă la timp, ceea ce spre mirarea ei se si intampla.
Cand intrase in sala de curs se aseza undeva in spate, la margine,  privind plictisita spre catedra. Când îl vazuse pe profesorul care intrase, zambi oarecum incantata ca e o moaca cunoscuta care nu-i provoca greata in încăpere. 
Nu se prezentase niciodată la acest curs, habar nu avea despre ce se discuta sau unde naibii rămăseseră cu materia, deci privi tacuta catre profesor.
"Nu stiu cat de interesata o sa fiu, dar macar nu stau degeaba in casa. " isi spuse in gand si privi ceasul de la mana.
Inca de cand se trezise nu fusese inspirată sa facă mai nimic. Lucrase la un proiect pentru ora de arta doar pentru ca trebuia terminat cat mai repede. Spera ca daca iese din casa o sa aibe cu cine comunica si-si va  lua gândul de la tot ce o bulversa.

Ash nu avea nici cel mai mic chef de a preda unui singur elev, mai exact eleva, adica Erin asa ca delibera intre lipsa lui de chef de a preda, un test bomba pentru a se amuza de raspunsuri sau sa le dea liber...din pura ura pentru un anume serial a ales sa dea din acel serial un test bomba.
- Cei care ati vazut Game of Thrones mana sus, si acum nu va dati mari daca nu l-ati vazut tinand mana sus, cei mareti vor cadea in haznaua hamesita hulpava hranita cu hoituri intrucat impersonarea intelegeri integrale indeosebi inutila incalzeste intunericul intelepciunii. O sa numar descrescator de la 10 cei care nu au vazut serialul mai au o sansa sa-si coboare mana.
Incepu sa numere asezandu-se mai bine si incepand sa completeze niste foi, fise de examinare cum le numea el.
- Zero, bun acum cei care inca aveti mainile sus veti da un test din nunta rosie, doresc o descriere detaliata si cronologica a evenimentelor care au condus la nunte, desfasurarea nuntii si consecintele ei in perspectiva isoriei personajelor...Cei care nu l-ati vazut aveti liber...la naiba am si eu liber...ce bine nu?
OOC::Maia, sa presupunem ca Erin nu a vazut Game of Thrones.

Erin ridica o spranceana, zambind amuzata de ceea ce tocmai auzise, observand la fel de amuzata cum unele din mainile initial ridicate se lasasera in jos, cu rasuflari de fericire ca au scapat defapt.
"Tu chiar ca vorbesti mult, domnule Ashcroft Siragana." gandi ea si chicoti. Spre fericirea ei, scapase de un curs la care nu era neaparat sigura ca vrea sa participe, doar pentru ca nu stia absolut nimic despre Game of Thrones. Astepta ca majoritatea sa iasa din sala de curs, ridicandu-se printre ultimii. Isi puse geanta neagra pe umar, isi lua paltonul pe brat si pasi cu grija spre catedra. Tocurile patratoase ale cizmelor provocau un ticait bland cand pasea, si ca in oricare alta zi, optase tot pentru o rochie. Se gandea uneori de ce naibii isi cumparase atatea perechi de blugi. Ajunsa langa catedra, isi drese glasul inainte de a vorbi.
-Domnule Siragana, m-ati salvat de ceva ce probabil m-ar fi facut sa plec pe la mijlocul cursului, zise zambitoare, jucandu-se cu pandantivul in forma de inima, din cuart roz, pe care-l avea atarnat de lantisorul din aur alb. 
-Nu ca m-ar fi deranjat sa particip la cursul dumneavoastra, pur si simplu am una din acele zile in care nu ma prea bate cheful sa fac nimic. Abia am terminat ultimele zece pagini dintr-o carte pe care ma chinuiam sa o citesc de vre-o saptamana.

Ash ridica privirea din agenda sa pe care si-o scosese notand fiecare elev care parasea clasa, tinea un soi de inventar cu mai multe rubrici legat de elevi si chestiile pe care le faceau, minimalist inventarul dar totusi relaxant ca ocupatie, avea obiceiul sa reorganizeze randurile ca sa-si faca desene din linii, inchise agenda si-si scarpina putin barba incercand sa-si aminteasca ce vorbise cu ea.
- Cum ti-a decurs seara dupa plecare mea? S-a suparat Craciunel, si te rog nu-i povesti ca i-am zis asa ca s-ar putea sa ma lase stafida...dar bine sunt multe lucruri pentru care m-ar putea el lasa stafiduta dar iarasi vorbesc prea mult. Pe scurt daca vrei sa afli mai multe intreaba linistita, inca mai cercetez volumul de la Clayron si j...mai bine nu ai sti asta.
Inca era putin descumpanit de faptul ca furase unul dintre jurnalele lui Clayron insa pareau prea interesante pentru a le lasa in urma si a nu le citi, plus poate Clayron....poate pe dracu...sigur Clayron stia mult mai multe despre cladire decat consemnarile existente sau altceva din ce era la indemana pe acolo.

Erin rosi usor in obraji, inepand sa se joace cu o suvita de par si privindu-si varfurile rotunde ale cizmelor maron. Trase aer in piept.
-A decurs bine, ii raspunse cu calm, nedorind sa intre in detalii legate de viata ei. In plus, nu stia de ce, dar avea impresia ca acesc Ashcroft stia mereu, inainte sa i se spuna, ce se intampla cu oamenii din jurul lui.
-Este totusi uimitor ca am gasit pe cineva care sa vorbeasca mai mult decat mine, mai spuse ea privindu-l de data asta si zambind.  Si de ce va luati toti de numele lui? 
De data asta rase, dandu-si seama si ea ca era ceva pe seama caruia puteai glumi putin, mai ales daca persoana e una morocanoasa ce nu prea stie de gluma si e posibil sa te omoare, facea totul mai incitant si mai amuzant. Isi lasa suvita de par si reincepu sa isi infasoare degetele pe lantisorul din jurul gatului.
-Se pare, oricum, ca eu mai bine nu stiu mai nimic, deci nu vad de ce m-as obosi sa incerc sa aflu lucruri. Oricum, ai reusit sa afli ce aveai nevoie?
Era extrem de curioasa, dar in acelasi timp nu dorea sa arate acest lucru.
"Ok, ai primit cu calm vestea ca Clayron e vampir. L-ai crezut probabil pentru ca, evident, si-a infipt coltii in tine, altfel i-ai fi ras in nas. De ce nu ai crede ca el e un exorcist, iar in tot acest loc imens bantuie fantomite care ar putea sa ne faca rau? Inca de mica ai vazut lucruri ciudate, Erin! Da, si mama mereu imi spunea ca cersesc atentie..." vorbi in gand din nou cu ea insasi. Incerca totusi sa alunge propria ei voce care de multe ori era prea dura, amintindu-i de anumite lucruri pe care incerca sa le uite.

Artis isi baga coada fara sa-i fie ceruta parerea, considerand ca a lipsit prea mult din peisaj si transmise tot acel gand tembel al lui Erin lui Ash. Dupa o mica cearta despre interventia Artisei se intreba daca ar fi o idee buna sa vorbeasca cu Erin despre ce gandise ea...putea sa-i demonstreze dar era mai riscant cu atat de multa lume in jur.
- Daca n-ai fi indragostita de Clayron si intr-un potential pericol poate ti-as fi ignorat acel gand pe care Artis mi l-a varat in cap...ma bucur ca ai acceptat bine vestea legata de Clayron si nu-ti fa griji nu-l voi vana pentru o singura muscatura...adica e absurd, salvez "demon"stratii de comportament mai grave decat aia...insa vino-n biroul meu...adica asta de aici si-ti arat...sper doar sa nu-mi dea si borsu pe nas sau sa tusesc sange pana vei intelege de fapt ce fel de exorcist sunt eu, mai repede sunt un maestru al ocultului cu multe trucuri de imprumut...altfel nu prea pot fi descris mai corect.
Spuse soptit totul dupa ce ajunse la pericol, sala era destul de mica incat lumea sa poata auzi, se ridica isi scoase pumnalul si debloca usa si o deschise.
- V-am notat pe toti pe o lista, dupa cum am zis sunt sefu de catedra deci daca binevoiti a nu preda testul va pic direct, daca-l predati incep notarea de la patru puncte din oficiu...macar asa voi aia prea orgoliosi o sa scapati cumva.....si inca ceva...da chiar voi nota asta, considerati asta o evaluare a capacitatii de memorare si analiza cronologica.
Impinse usa spre foarte deschis si o lasa asa aprinzand lumina.

Facand ochii mari si scotand un sunet slab de uimire, Erin nu reusi sa spuna nimic.
"Ok, asta intrece absolut orice lucru. Tipul asta ori e nebun, ori pur si simplu Clayron si el sunt foarte buni la a depana amintiri si a povesti care cui ce i-a facut. Asta daca nu cumva citeste gandurile. Si cine dracu e Artis? Erin, potoleste-te in numele a tot ce e normal pe lumea asta! Normal ca Clayron i-a povestit despre faptul ca i-a spus studentei lui cu care face sex ca este vampir si ca, ce sa vezi, a si muscat-o dupa ce i-a oferit un orgasm ca sa primeasca vestea mai bine, asa cum si el  spusese in gluma atunci. Nu discuta oare baietii, cand se plictisesc de moarte intre  orele de curs, sex si lupta cu fantome, despre cuceririle lor? "
Erin scutura din cap, venindu-i sa rada singura despre cat de aiurite puteau fi gandurile ei.  Il urma pe Ash si ofta obosita.
-Uite ce e, nu stiu cum o faci, dar as vrea sa aflu de unde naibii sti ce gandesc. In al doilea rand te-as ruga sa nu mai punctezi si tu faptul ca sunt indragostita de el, o stiu deja, o stie si el, e si asa destul de dureros deci sa nu ne mai gandim la asta. Si iarta-ma, dar cum adica "intr-un potential pericol"? 
Ridica o spranceana, punandu-si mainile in san si vorbind calm, in soapta, asteptand un raspuns cat se poate de sincer.
-Si te rog nu scuipa sange sau alte lucruri dubioase. incheie zambind slab.

Ash rase si pasi in biroul lui si se aseza la biroul reconditionat pe fotoliul pe care tocmai cu 2 zile in urma terminase sa-l retapiteze, se aseza relaxat isi scoase o tigara si dezinvolt facu o bila de foc si isi aprinse tigara. Arata spre un scaun facandu-i semn lui Erin sa ia loc, Artis incercase sa-si bage iar coada si o opti imediat ce ajunse sa intrebe cine e Artis.
- O sa-ti adresez vie care chestiune in ordinea inversa a cum le-ai pus, nu voi tusi sange daca nu fac exces de puteri...pericolul era aici dinainte, insa acum din nefericire chestia pe care o vanez eu a ajuns aici si a inceput sa trezeasca multe entitati latente, mai multe decat pot combate singur...Artis este un demon care se hraneste cu gandurile negative a celor din jurul gazdei, pe scurt, gandeste orice negativ despre mine automat voi sti cu precizie elvetiana. A fost captiva intr-o tipa paranoica, tipa a fost ucisa de un criminal in serie Artis a trecut in criminal amk exorcizat criminalul insa Artis nu vroia decat sa traiasca deci nu am expulzat-o in iad am pastrat-o cu mine, pactul din pacate ii permite sa-mi puna la dispozitie orice gand...mai ales cand e vorba de femei, e forma ei de a-mi mltumi ca am lasat-o in viata, stie ca imi e greu sa inteleg ce trece prin capul femeilor, asa ca-mi da clarificari adesea, o opresc, cum ar fi mai devreme, se pregatea sa continue cu a-mi transmite ce gandeai dupa intrebarea ta "Si cine dracu e Artis?", si inca ceva, nu suntem prieteni asa de buni sa-mi povesteasca in ce pozitii a-ti facut sex...nu ca as dori sa stiu...multumesc...bila de foc e abilitatea unui demon pe care l-am cam sigilat definitiv, toate abilitatile mele sunt imprumutate de la demonii pe care-i salvez de la "un bilet dus catre iad", nu fac asta decat daca e obligatoriu...in al doilea rand sunt destul de prietenosi cum ar fi fumurila care poate creea animale din ei bine fum.
Sufla un nor de fum si facu un mini lup pe birou, vroia sa aiba un mini lup de amuzament si a zis ca nu e ocazie mai buna decat asta.
- Acum ia un loc si-ti voi face un pahar de apa cu zahar sa nu lesini pe masura ce procesezi ce-am zis.
Se ridica si scoase dintr-un dulapior un pahar si merse in chicineta pe care si-o facuse si ii pregati paharu cu zahar apoi isi puse la facut o cafea.
- Daca te intrebi de ce dezvalui astea...ei bine...nimeni nu crede in exorcisti, demoni sunt doar in jocuri si in filme deci....da e perfect de inteles de ce nu-mi fac griji...plus de asta si focul si lupul de pe birou pot fi vazute doar de cine vreau eu, fara obiectii...aia ar trebui sa o reglez totusi....Intrebari sau clarificari, ce doresti? Am pus de-o cafea doar sami zici cum o preferi.

Zambetul i se sterse complet de pe chip. Ochii i se marira, iar pupilele i se dilatara enorm, parand negri. Clipi de cateva ori, crezand initial ca delireaza la vederea bilei de foc. Il ascultase cu o atentie vizibila, devorand fiecare cuvant pe care i-l adresa si aproband din cap din cand in cap, semn ca il auzea si evident il si credea. Inghiti in sec, vrand sa spuna ceva, dar nu indrazni. Buzele ii stateau intredeschise si parea ca s-a scurctsoata culoarea din ele, la fel si din obraji. Era palida si socata, dar in ochi ii sclipeau de incantare.
-Ador lupii, spuse scuturand din cap, vrand neaparat sa spuna ceva, orice, de frica ca daca nu vorbeste acum o sa ramana fara voce definitiv, asa ca spuse primul lucru stupid care-i trecu prin minte. Se aseza pe scaun si privi paharul pe care i-l pusese in fata, constienta de faptul ca aflase atat de putine lucruri in atat de scurt timp despre oamenii din jurul ei incat se simtea  de-odata banala si stearsa, mai mult decat deobicei.
Cand isi reveni, intr-un final, il privi.
-E fascinant. Ma bucur ca nu discutati despre noi, ma bucur ca te-ai oprit din a-mi citi gandurile... Te asigur ca nu e mai nimic in capul asta blond. E cam gol. Poate doar foarte multa drama siropoasa.
Ofta si isi duse degetele la tample, masandu-le. 
-Deci tu esti un exorcist urmarit de 3 demoni care-ti sunt prieteni si-ti dau puteri, asta pentru ca nu i-ai trimis in iad si i-ai salvat, tinandu-i cu tine. Faci foc, animale din fum si citesti gandurile. Mi-o trag cu un vampir in capul caruia habar nu am ce este sau ce gandeste, iar locul asta e bantuit.  -pufni - Iar eu sunt blonda de la arte care a picat in mijlocul actiunii. Ce spanac e asta? Un scenariu de film? 
Ofta si isi puse mainile pe birou.
-Uite ce e, e imposibil sa spun ca nu te cred, caci vad clar cu ochii mei, dar crede-ma si tu pe mine ca deja e prea mult. Incep sa ma gandesc ca m-a internat cineva la nebuni si din cauza pastilelor pe care ma forteaza sa le iau delirez. Cat despre cafea, as prefera un pahar mare de vodka... Dar ma multumesc cu trei lingurite de zahar in cafea si niste lapte, eventual.

Ase se intoarse spre ea...uitase ce face lupul...dezvaluie adevaratele sentimente ale unei persoane pentru 2 secunde, asta doar daca se uita la o persoana si mergea numai odata per chemare a unui lup dar era obositor sa tina multi lupisori, la naiba intr-o noapte cand adormise Francesca la el in camera facuse o mini haita de nu mai avea loc in camera de ei si a trebuit sa deschida geamul sa-i trimia la plimbare, nu mureau sau dispareau doar ca nu mai erau materiali ci ramaneau in asteptare de fum.Aflase ca se simtea banala.
- Daca ai fi fost banala si stearsa cum te-ai simtit mai devreme ia-ti paharu ala de vodka si lasama sa-l citez pe un bun prieten "coincidentele nu exista", deci poate cumva in toata aceasta afacere ai si tu o implicare, si da-mi voie sa te corectez, vanez un singur demon si am 3 demoni ca aliati si doi subjugati, Artis citeste ganduri, fumuruila face animale de fum care au cateva proprietati speciale cum ar fi acel mini lup care poate percepe ce simti timp de doua secunde, al treilea aliat e mai straniu, nu stiu ce face, fugarul, cum ii zic eu, facea bile de foc, si ultimul este partenerul celui pe care-l vanez, nu stiu ce abilitati are si pe ce emotii functioneaza....si sa nu crezi ca daca-mi spui ca ai capul gol sunt veu fraier sa te cred...doar ai venit la cursul meu, nu a fost o coincidenta nici asta deci probabil cumva in sinea ta vroiai sa stii mai mult...cumva...daca da intreaba....oricum am memorat mare parte a arhivelor din vatican si alte cateva biblioteci importante deci poti intreba orice.
Apasa pe suportul de stilou de pe birou si din acesta se ridica un mini-bar cu o gramada, destul de mare, de alcool, de la gin pana la "ce tren m-a lovit aseara ca am baut doar un pahar", si un set de patru pahare generice groase si rezistente cu baza din inox.
- Pahare mai mari nu am si da beau la munca...oricum nu ma pot imbata...avantaj de la cei cinci demoni, vindecarea gazdei...stii daca ai un magazin care-ti place ai avea grija sa nu se duca de rapa nu? asa si ei ma vindeca sa nu ramana fara papica, e o simbioza buna.
Turna doua pahare unu de vodka unu de gin si il dadu pe al sau peste cap si mai turna unul, in timp ce se aseza inapoi pe scaun linistit si incepu sa se joace cu gin-ul in pahar.

-Este deja mult prea ciudat.
Erin lua paharul cu Vodka intre degete, ii multumi, apoi il dadu pe gat, pe tot, punandu-l cu zgomot pe birou si strangand din ochi, simtind cum alcoolul o arde pana in mijlocul inimii. Rasufla usor aerul, isi prinse tamplele intre degete masandu-le apoi isi lasa palmele pe birou, privindu-l.
-Din partea mea poti bea oriunde si orcand si ma bucur ca nu te poti imbata, e nasol sa fi mahmur. Cat despre mine, crede-ma, nu sunt asa desteapta pe cat esti tu dragut sa incerci sa ma faci sa ma simt.  Singura mea implicare logica in toata treaba asta este ca ma aflu aici in momentele astea.  Nu am venit la curs ca sa te caut, pur si simplu nu aveam stare. Si sunt total alte ganduri care ma dau peste cap, in nici un caz cele legate de fantome. Oricum, crede-ma, sunt al naibii de banala. Inafara de a arata dragut atunci cand ma chinui suficient si de a canta in dus, nu prea am multe calitati, in nici un caz deosebite. Nici nu stiu ce te-as putea intreba! E mult prea devreme sa realizez ca toate aceste lucruri sunt adevarata... Am nevoie de mama sa ma readuca cu picioarele pe pamant spunand ca doar am visat sau cersesc atentie, termina ea razand fortat, apoi incepu sa scormoneasca prin geanta dupa pechetul de tigari. Se intrista de-odata, insa incerca sa para zambitoare. Stomacul o cam ustura de la viteza cu care terminase paharul.
-Daca tot sunt prinsa in povestea asta, spune-mi despre cartea luata de la Clayron, despre ce ai gasit acolo. Eventual spune-mi daca eu pot sa stau pe langa voi fara sa fiu posedata, bantuita sau atacata... 
Isi aprinse o tigare, tragand agitata din ea, nesigura si totusi curioasa sa afle cat mai multe, insa nu prea stia ce intrebari sa ii puna.

Ash scoase cartea dintr-un alt buzunar din geaca, de aia nu prea dadea geaca jos, deja putea fi numita geaca rucsac, fara sa stea prea mult pe ganduri deschise cartea folosind o agenda pe post de suport pentru cealalta coperta, incepu sa rasfoiasca si gasi paginile pe care le observase in neregula.
- Am gasit cateva pagin cu miros de sulf, acum pentru un om normal doar "pute naspa", pentru un exorcist sau cunoscator al ocultului, e un semn de ceva interventie malevolenta, toata cartea mirosea initial asa insa paginile astea au pastrat mirosul mai multa vreme decat restul carti, inca persista putin...si inca ceva daca mama ta spunea ca cersesti atentie nu lua lucrurile de genu ca certitudini, si eu ziceam ca tatal meu se poarta cidat la o masa de craciun, in cele din urma a fost posedat si a masacrat intreaga familie murind in cele din urma inainte sa ma prinda si pe mine...pact cu un demon ca sa scapi de un pact cu un demon, afacere proasta evident. Tu intamplarea face ca esti chiar imuna, adica singura chestie care cred ca te-ar putea afecta ar fi ceva demonic manipuland un corp uman, mai mult deatat nu ai avea ce pati, nu din ce-mi pot da seama...ce-am gasit in texte...o gramada de posibile traduceri interesante insa doar una mai clara, legata de un anume pact intre Sophia si un om care-si abandonase deja sufletul si-l avea pierdut inainte de-a face pactul....stranie chestiune sa faci un pact cu Sophia cand ai sufletul pierdut...daca afla automat ar rezulta in moartea celui care a facut pactul si al oricarui beneficiu adus de pact...e o traducere libera, mai plastica sa spunem insa nu asta conteaza, mesajul e ce conteaza, tatal meu a facut doua pacturi, unul dintre ele a fost incalcat si a murit toata familia mea mai putin eu...nu am inteles niciodata ce s-a intamplat atunci si ce a avut in intentie dar nu voi afla niciodata....e si el mort....daaaaaaaaaaa...cred ca s-o fi terminat ora si testele alea trebuie verificate...inca ceva, felicitari ai un zece la materia mea pentru ca nu ai vazut game of thrones...daca vrei inca sa crezi spusele mamei tale faci cum vrei insa nu-ti va fi cu nimic deajutor...eu sunt dovada vie...restu dovezilor sunt deja ingropate...nu e nimic in neregula, doar vrei atentie, totul e normal cu tatal tau, doar nu te-oi gandi ca va veni sa ne omoare pe toti acuma...asta a zis inainte sa-si prinda matele inainte de a lovi podeaua...dragut cadou de craciun...
Se ridica dupa ce mentionase de game of thrones se dusese la biblioteca si scosese un album de fotografii care era impartit in doua una dintre parti avand un lacat masiv pe ea, il aseza cu fata catre Erin si ii arata cateva poze de la acel craciun si apoi se opri la coperta sectiunii incuiate si puse o cheie deasupra tilului.

Erin inghiti in sec, buimacita de spusele lui. Era pe punctul de a vorbi si a-si exprima parerile de rau, insa cat incerca sa adune niste cuvinte demne el ii trantise deja pozele pe masa. Inchise ochii initial, intorcand capul intr-o parte. Stinse tigara in scrumiera si privi catre Ash.
-Dumnezeule... Nici nu stiu ce sa spun, imi pare rau... 
Isi drese glasul, stiind ca orice spunea ar fi sunat prostesc.
-Mersi pentru zece, presupun... Si da, probabil ca au terminat cu testele... Mersi si pentru Vodka si mai ales iti multumesc ca mi-ai spus ca sunt in siguranta, oarecum. Sper sa nu dau de oameni controlati de demoni.
Spuse toate astea intr-o suflare, tragand apoi aer in piept si privind la tatuajele de pe antebratele ei. Incerca sa se adune, sa ignore imaginile pe care le vazuse, sa isi limpezeasca mintea si eventual sa uite de Clayron macar pentru o secunda, lucru imposibil ei. 
"Ok, Erin, ce te uimeste sa iti confirme cineva care nici macar nu-ti stie trecutul ca da, fetita in rochie albastra nu era doar o nascocire pentru a cersi atentia? Poate faptul ca toata povestea asta suna atat de ampla de mistere si paranormal incat e greu sa o crezi? Si totusi o cred."
-Cine e cel care a facut 65 de victime?  intreba de-odata privindu-l curioasa.

Ash stranse dosarul vazand cat de tulburata fusese Erin, pozele de inceput erau cele frumoase, cele inchise in segmentul cu lacat erau cele care nu trebuiau vazute, in segmentul ala erau si consemnarile complete ale celor veniti la fata locului, ale tuturor terapeutilor cu care a avut deaface cand era copil, tot ce tinea de trecutul sau, avea de gand intr-o zi sa mearga sa-l roage pe Clayron sa-i tina companie cat se uita prin ele, era singuru destul de zdravan incat sa-l ajute daca avea vreo alta criza, poate chiar reusea sa-i castige increderea daca ii dadea dosarul...vorbise relaxat despre tot acel eveniment insa nici o dovada, le furase pe toate cand ajunsese la Vatican, a luat tot ce putea fi gasit si le-a aruncat in acel dosar, le-a studiat pe toate mai putin dosarele cunostintelor care povestisera despre familie, nu pastrase legatura cu nimeni, nu vroia un masacru 2.0
- Erin, mai ia un pahar de vodka si calmeaza-te, am trecut de mult peste, doar vroiam cat de rea poate fi decizia de a ignora chestii de genu ca parinte, adica maicamea a fost toata viata dezmatata si asa si-a incheiat si socotelile cu viata, legat de victime...a fost tatal meu, fiind posedat aparent de Azazel...aparent...dar nu stiu pe deplin care e situatia, descopar pe parcurs...daca vrei sa vorbesti cu cineva legat de supranatural stii cum sa ma gasesti, doar injura-ma in gand si o sa stiu, dar fa ceva clar de priceput mesajul...daca vrei sa intrebi ceva acuma...nu e nici o problema, poti intreba...adica sa-ti zic sincer esti singura persoana care stie de dosar inafara de mine...si in definitiv...daca "doar atrageai atentia" nu cred ca.......deja ma enerveaza Artis, de cand cu o anumita intamplare nu mai imi da pace si-mi tot repeta chestii incontinuu si nu o mai pot face sa taca...e tulburatoare treaba...zi-mi cei cu fetita in rochie albastra.......o sa ma chinuie Artis la nesfarsit...si eu nu citesc ganduri, ea o face si-mi zice ce are chef...mai ales cand suna interesant.....e o canapea langa geam daca vrei sa te asezi comod......nu-ti bate capul cu acel dosar...e mai mult decat pare...ala e doar primul volum...din trei.
Se aseza pe fotoliul de vis-a-vis de canapea si astepta in liniste reactia ei.

Erin se aseza pe canapeaua respectiva, oftand obosita si zambind, gandindu-se cat de interesant era sa afli ceea ce gandesc cei din jurul  tau. Mereu isi dorise sa poata citi ganduri.
-Am inteles... Imi pare oricum nespus de rau pentru cele intamplate.  Sunt onorata insa sa aflu ca sunt singura care stie de dosar, chiar daca este atat de tragic...  Cat despre fetita in albastru - incepu ea pufnind usor amuzata - Era oarecum prietena mea in copilarie. Mama ii spunea mereu tatei ca am prieteni imaginari. Cand am crescut si nu am mai vazut-o mi-am spus ca poate da, era doar o nascocire a imaginatiei mele, dar apoi, cand aveam vre-o 14 ani am vazut-o iar. O tot vedeam, defapt, cam in fiecare seara, insa fiind mai mare si constientizand ca ea nu era vie defapt, ma speria. Atunci mama a inceput sa urle la mine ca cer atentie. Prolema era ca, cu cat incercam sa o alung, cu atat ea devenea mai trista, mai agitata, uneori urla incontinuu nelasandu-ma sa dorm. Uneori insa era calma si doar vorbea. Imi povestea diverse.
Erin dadu din umeri, avand impresia ca este un fel de nebuna la psihiatru.
-Nu am mai vazut-o de ani buni. Mai exact de cand am plecat de acasa. Banuiesc ca era legata de casa unde am crescut. Oricum, inainte sa te intrerupa Artis ai spus ca daca doar atrageam atentia nu credeai ca... Ca ce?

Nu o prii prea atent ci doar se uita afara pe geam, nici macar nu putea procesa compasiunea ei, era deja de mult resemnat cu singuratatea sa si nu avea de gand sa lase pe cineva sa stie mai mult, doar o singura persoana ar fi putut afla insa ar fi durat luni pana ii va putea arata Francescai dosarul acela, mai ales ca in poze apare si el la scena crimei, nu a indraznit nimeni sa-l atinga sau sa-l miste de unde era pana venea un psiholog specializat pe pediatrie, isi amintea ce simtise atunci, a considerat totul un spectacol frumos, dar destul de prost, efectele speciale erau prea realiste, mult prea realiste ca sa fie o inscenare, dar asta nu a trecut in real decat dupa multi ani, o vreme indelungata a crezut ca a fost un truc ieftin ca sa scape de el. Isi aprinse o tigara si dadu un picior in manerul subred al gemului lasandu-l sa se tranteasca in afara si un curent violent de aer rece sa-l izbeasca in plin, nu-i placea caldura sau agitatia insa simtea ca ii va veni sa planga dintr-un motiv nebunesc insa nu vroia sa se vada dar nici nu-si putea abtine toate lacrimile asa ca avea neovie de scuza fumului in ochi, nicicand nu patise sa vrea sa foloseasca acea scuza mai mult ca in momentul ala.
- Nu cred ca ai fi putut vedea nici bila de foc nici lupul, cele doua apar in forma lor reala doar celor care au avut tangenta cu supranaturalul, o tangenta mai profunda in rest lupii nu sunt vizibili, si bila de foc pare doar o bricheta zippo supra-incarcata, nimic mai mult. Poti sa-i duci volumul ala lui Clayron, cred ca l-ar tenta sa-l vada, ma rog, de fapt nu i-l duce...s-ar supara pe tine ca ai facut ceva ce ti-am cerut eu.
Se duse la birou lua dosarul si deschise dulapul in care le avea pe restul, arhiva sa personala, scheletii din debaraua lui cum le zicea el, si il puse la locul sau de drept langa celelalte doua volume de caz si restul informatiilor adunate despre familia sa, lasa usa deschisa privind insistent la niste foi partial iesite dintr-un plic cu sigiliu pe el, sigiliul vaticanului se putea vedea foarte clar...lua plicul si inchise usa grabit.
- Aici sunt singurele informatii, despre ce s-a intamplat, care au disparut din restul arhivelor, ce s-a intamplat atunci nu a fost nimic normal si a fost musamalizat intens.

-Imi inchipui si eu ca nu a fost deloc normal... Eu crede-ma, inca sunt absolut socata de tot ce am aflat azi... O sa-mi ia ceva sa realizez ca nu sunt intr-un vis defapt.
Erin ii zambi politicoasa, privindu-l cum pune dosarul inapoi,  incercand sa ignore totusi imaginile ce i se derulau in minte cu pozele din dosar, cu amintirea fetei in albastru care din spusele lui Ash se pare ca nu era doar imaginatia ei. Acest subiect ii amintea de casa, de mama ei, iar aceste amintiri o intristau.  Se simtea si flatata ca era singura care vazuse acel dosar. Refuza insa sa-si bata capul cu asta. Se gandi la ce ii spusese Clayron, la faptul ca-l numise pe Ash un Egoist. Intelegea perfect faptul ca e obsedat de Francesca, in fond era o fiinta adorabila, eleganta, superba. 
"Sa o ia naiba de latura a ta care adora fetele, Erin. " se gandi ea si ofta usor.
Poate ca o iubea cu adevarat, iar toata aceasta dragoste se transformase intr-o obsesie teribila si greu de controlat, ca apoi sa devina toata un simplu zid de egoism pe care el il crease in jurul ei, de frica sa nu o piarda, facand absolut orice sa o tina aproape. Dar pana la urma ea nu era in stiinta de cauza incat sa judece, sa critice sau sa isi dea cu parerea. 
"Sper doar ca toata aceasta situatie sa nu ii faca totusi rau bietei Francesca. Inca am sa ii datorez niste scuze si eventual sa ii fac cinste cu o cafea.  Sper doar sa nu imi dea ea cu ceva in cap de data asta..."
-De unde rivalitatea asta dintre tine si Clayron? intreba curioasa, fastacindu-se usor pe canapea. Si nu cred ca s-ar supara pe mine daca i-as duce ceva ce tu m-ai rugat. Nu cred ca e chiar atat de nesuferit pe sub stratul ala de rautate. Incep sa cred ca doar vrea sa se pastreze pe pozitii... incheie ea zambind bland si rosind usor in obraji, privind plicul pe care Ash il scosese din dulap.

Ash lua plicul inapoi si se uita la sigiliu, nu era prea interesant insa era veritabil, asta stia sigur, doar il primise din etaju 70 ultima oara cand trecuse pe acolo, trebuia sa-i mai duca ceva lui Clayron, un anumit dosar pe care il comandase special...special pentru a afla cine e Clayron si care era implicarea lui in toate, ok era vampir, unu batran, inteligent si care depasise toate defectele vampitilor ilustrati in numeroase povestiri si carti despre ocultism.
Deschise lent un sertar mai ciudat al dulapului si scoase o cutie de metal grea si foarte solida, avea doar o toarta si aproape nici un mod de a fi deschisa, tot ce avea era o emblema a vaticanului, Ash stia su ciguranta ce contine, el formulase toata solicitare, spre surprinderea celor din Vatican memorase complet structura arhivelor si ceruse explicit fix trei casete de arhiva, casete in care deobicei erau tinute documente speciale si care nu ar trebui sa paraseasca vreodata Vaticanul insa misiunea lui era prea importanta si prea periculoasa ca sa se mai tina cont de permisiuni, orice ii era necesar in cadrul acele misiuni primea.
Aseza cutia in pe masuta de cafea din fata canapelei si scoase mai apoi inca una similara si apoi una mare cat cele doua la un loc. Le deschise in ordine inversa prezentarii lor si puse in cea mica plicul si in cea mare ambele cutii, aseza apoi cutia cea mai mare pe masuta si le inchise cu inelul in care era in relief insigna vaticanului, sigila fiecare cutie atent si metodic sa fie perfect inchisa si lasa cutia cea mare pe masa.
- Am memorat structura arhivelor vaticanului si inventarul, in acea cutie sunt niste lucruri care l-ar putea interesa pe Clayron, mai ales ca au legatura cu el si trecutul lui, de ce erau in vatican nu-ti pot explica, nici mie nu-mi pot explica......de ceva vreme le-am solicitat si tot de cam acelasi timp astept sa le duc, celui care ar putea face ceva sens din ele......imi e greu sa o fac...stiu foarte bine ce contin cutiile, nu stiu detaliile complete ale continutului fiecarei cutii, sunt trei cutii acolo...nu ai cum sa iei singura cutia......i-o voi duce eu insa nu-i povesti nimic despre intrevederea noastra.......Nu suntem rivali.....e mai simplu deatat, cercetarile mele au dus intr-o directie care lui nu-i va fi pe plac, si ba da il va deranja ca te-am implicat si pe tine in toata povestea asta, mai ales ca acum incepe sa devina mai tumultoasa decat era pana acum....si nu in ultimul rand periculoasa....de fapt singura persoana in pericol de aici esti tu...eu nu pot sa mor decat de mana mea......orice altceva ma incapaciteaza grav...cateva ore daca nu chiar zile....insa moartea de mana mea inseamna si sa renunt la ce ma motiveaza sa traiesc....momentul acela ar fi cel in care-mi voi inchide ochi ultima oara.......dar lasa asta deoparte.....cred ca doar o bratara de protectie va fi destul pentru moment....alege una din cutia rosie de pe raft....toate au aceeasi incantatie....nimic diferit inafara de model.
Se aseza inapoi de unde se ridicase si privi in continuare afara pe geam stingand tigara in scrumiera portabila. Spera sa se poata duce la Clayron sa-i dea cutia, ca va reusi sa faca asta fara sa-i franga ultimele ramasite din inima lui Clayron, intradevar nu era nesuferit, era doar prea indurerat ca sa mai poata simti acelasi sentiment care-i franse inima in trecut.

Erin il privi in liniste, cu calm, analizand fiecare miscare pe care el o facea. Se uita la cutii, neintelegand initial ce e cu ele, privind doar cum le scoate, cum le pune una intr-alta,  ramanand cu ochii atititi asupra cutiei mari de pe birou si ascultandu-l cu atentie. Isi ridica brusc privirea spre el, usor inspaimantata, in momentul in care i-a spus ca singura persoana in pericol e ea. Ighitii in sec.
-Ce naibii spui acolo? Ok, incepe sa nu-mi mai placa treaba asta... De ce sa fiu in pericol? Si de ce nu ar trebui sa stie Clayron ca ne-am vazut? Si sa ne intelegem, nu m-ai implicat in nici o poveste, doar mi-ai raspuns la niste intrebari. Nu vreau sa fiu amestecata cu nimic ce m-ar putea ataca, omori... Ceea ce e ironic pentru ca sunt indragostita de un vampir cu care ma si vad si... - se opri de-odata rosind usor - Si care ar putea sa o ia razna oricand si sa ma omoare, dar asta nu se pune, presupun.
Se ridica de pe canapea si incepu sa se miste agitata prin camera, numarand pasii pe care-i facea dintr-un capat in altul. Se opri brusc si se intoarse spre el. Cateva suvite ii alunecata pe frunte, iar ea sufla inspre ele pentru a le da din ochi.
-Uite ce e, nu am nevoie nici de bratarele cu incantatii care sa ma apere, nici sa ascund cu cine ma vad fata de nimeni, pentru ca nu am gresit cu nimic nimanui, nu am facut sacrificii invocand diavolul pentru a face vre-un pact cu el si fi sigur ca nu am de gand sa o fac nici pe viitor. 
Mainile ii tremurau incontrolabil in incercarea de a-si aprinde o tigare.
-Du-i lui Clayron cate cutii vrei tu, cu absolut orice vrei in ele, citeste cate manuscrise sau carti iti pofteste inima, dar te rog nu mai spune ca sunt implicata, caci nu sunt implicata in nimic. Sunt o simpla studenta de la arte care e si asa destul de socata ca in doar cateva zile a trait mai mult decat a facut-o in totii anii astia ai ei blestemati!
Se tranti inapoi pe canapea dupa ce tipa, tragand din tigare si sufland fumul in aer, apoi isi masa tamplele cu degetele de la mana stanga. Ofta ametita.
-Iarta-ma pentru faptul ca am tipat. 
Se simti brusc rusinata de reactia ei.
"Dar pe buna dreptate, doar nu se astepta sa spun : Superb, da-mi o bratara draguta si hai sa asteptam sa ma apere de un posibil demon sau mort umblator. Da, asta mai lipseste, sa imi vorbeasca de nenorocita aia de zana a padurii si de vre-un cadavru umblator."

Ash lua cutia si-i arunca o bratara aleatorie in poala de-asa natura incat sa-i atinga piele macar o secunda, era destul sa-si faca o parte din efect, cel de a tine departe energiile de orice natura, functiona cat timp nu era franta incantatia, si bine de tinut minte era ca doar el stia cum sa o dezlege pe aia, o concepuse cu greu intr-un efort de doi ani, nivelul la care era depasea cu mult barierele protective si orice alte efecte simple de genu farmecelor de protectie si vrajilor defensive, era o forma interconectata de tesaturi de protectie, fiecare incantatie redistribuind excesul intr-o alta si tot asa pana cand atacul se disipa complet.
- Daca ai de gand sa te incapatanezi nu incerca asta cu mine, nu-mi pasa daca tu vrei sau nu sa mori, e datoria mea si un juramant, sa protejez vietile si oamenii care nu se pot proteja singuri. Daca tu crezi ca tipand infuriata ma vei face sa-l incalc doar incapatanandu-te te inseli amarnic. Acum daca vrei sa stai cuminte si sa intelegi situatia, e destul de simpla, ai avut tangente cu supranaturalul, mai mult deatat cu ceva destul de puternic, si in ultimul rand esti momentan doar un om, poate vei invata dincolo de asta, daca vei vrea insa acum tu nu te poti apara sau feri nici macar de o simpla soapta maladiva sau macar de constiinta ta auto-distructiva, Artis nu conteneste sa fie curioasa cu privire la tine si-ti bantuie prin ganduri la fiecare pe care-l ai, sincer sa-ti zic deja ai pierdut prea mult timp, daca mai stai mult pe aici s-ar putea sa afli mult mai mult decat iti permite timpul de gandire pe care-l ai, si inteleg doar ca eu lucrez singuri pentru ca multi parteneri dati de Vatican mi-au murit in brate, de atunci i-am trimis pe toti la plimbare in arhive, sa lucreze acolo, eu aleg numai misiunile periculoase si aici, acum sunt inca in misiune oficiala, poftim, asta e ultima chestie pe care ti-o mai arat azi, deja e prea mult de procesat.
Scoase din dulap plicul oficial al misiunii si trimiterea sa acolo, obiectivul, destinatia misiunii si tot ce implica.

Erin tresari cand simti bratara ajungandu-i in poala. O prinse intre degete si o privi atenta, curioasa. Era simpla si draguta,  impletituri cu cateva pietre colorate, dar apoi o lasa sa ii cada din nou in poala, dar o baga in geanta, in timp ce-l asculta vorbind.
-Ok, am sa iau bratara, daca te face sa te simti mai bine...
"Si pentru ca, firas a naibii, deja ma sperie toata situatia..."
-Si fi sigur ca nu-mi doresc sa mor. De unde sti ca paranormalul asta cu care am intrat in contact e ceva atat de puternic? Si de ce mi-ar face rau?  Adica, nu am incercat sa invoc nimic rau, nici macar in gluma... Si ce vrei sa spui ca am pierdut deja prea mult timp? Doar nu am sa mor. Si da, sunt un om, unul care chiar nu vrea sa fie implicat in nimic in care nu isi doreste.
I se citea panica in glas, in privire.
Lua plicul si il cerceta, incepand sa se uite pe el si la ce continea. Isi scoase ochelarii din geanta, punandu-i pe nas si incepand sa citeasca, ducandu-si mana la buze, rasufland greu. Isi ridica ochii spre el, intinzandu-i plicul. Mana ii tremura usor. Se ridica in picioare si isi puse ochelarii pe cap, oftand.
-Sti ceva? Este deja prea mult, asa cum ai spus si tu. Nu mai am nevoie nici sa mi se citeasca gandurile de catre demonii salvati de tine si nici sa aflu alte lucruri care probabil or sa ma tina treaza mult timp de acum incolo.  Multumesc ca mi-ai raspuns la intrebari... Multumesc pentru vodka si pentru bratara. A, da, si pentru acel 10.   Acum totusi am sa plec. Am un proiect la arta care trebuie rezolvat si o posibila intalnire de programat... 
Ii zambi politicoasa, punandu-si geanta pe umar.

Ash se ridica si-si lua valiza imensa alunecandu-i printre degete caci ii transpirasera palmele deja din cauza a ceea ce-i povestise, fusese una dintre putinele situatii in care vorbise in felul acele de fosti lui parteneri, in mintea sa revenira imaginile lor consumati sau mistuiti de fiecare demon pe care el a ajuns sa-l infranga, l-a infrant deabia dupa ce corpul partenerului sau parteneriei lui fu distrus complet de posesie, niciunul nu era precatit de nimic din ce se intamplase, isi amintise si lancile de energie pe care le-au incasat unii dintre ei ca sa-l salveze, nimeni nu ar fi supravietuit inafara de el la asa ceva, le explicase insa ei nu puteau sa-si lase umanitatea deoparte ca sa infranga demonul si tocmai de aceea durea cu atat mai mult gestul lor, fiecare murise intr-o confruntare cu un demon dar murise ca un om dovedind pana-n ultima clipa ca e om, ca nu ar refuza sa-si riste viata pentru a salva pe cineva chiar daca respectivul poate muri doar prin suicid, purta in minte ultimele cuvinte ale fiecaruia si de fiecare data cand isi amintea de ele dureau mai tare ca prima oara, acele momente i-au frant concentrarea si inima insa nu l-au doborat, damnat cum era el trebuia sa se ridice sa onoreze sacrificiul celor de dinaintea lui, ii scapase iarasi o lacrima vizibil tulburatoare pentru el, nu era in felul sau de a fi sa planga defata cu lumea sau sa-si lasa sentimentele sa-i scape de sub control insa amintirile de genul, mai ales ca erau legate de oameni care-si sacrificasera viata pentru el erau mereu dureroase. Isi sterse lacrimile care se inmultira tacit izvorand din amintirile sale si observa cum geanta izbise podeaua cu o bufnitura rezonanta care rabatu prin toata camera si lasa un ecou vibrant in aer, nici briza de afara nu putu impinge inapoi sunetul pe care bufnitura aceea il facu, un mod al lumii de a-i reminti cum toti partenerii sai cazura la fel, un sunet mai dens mai greu de taiat cu cutitul ratiuni care era redus la un simplu otel bont care nu putea patrunde nici macar dincolo de sunet si sa ajunga la profunzimea durerii lui Ash, prinse din nou manerul gentii si o ridica mai cu forta, o tinea mai bine sa nu-i alunece din nou.
- Imi cer scuze, de prea multe ori in mainile mele au stat ultimele clipe ale unor oameni, si de prea multe ori acele clipe s-au preschimbat in cenusa purtata de vant insa arsura niciodata nu a stat sub altceva decat cascada glaciala a datoriei...sa vrei sa poti suferi insa sa nu poti este mai dureros decat suferinta insasi.....interzise lacrimile sau grimasa celui ce si-a pierdut pe cineva drag.....acea suferinta tacita si zdrobita-n palmele necrutatoare ale responsabilitatii si obligatiei de a termina ce ai inceput indiferent de cat de rau te chinuie pe interior, cred ca avem o cunostinta comuna care-mi intelege durerea prea bine.
Intinse mana catre usa si trecand lent pe langa Erin ii zambi, in ochii lui se citeau clipe finale ale zeci de oameni ce si le asternura pe panza sufletului lui Ash, inchise, lent ochii si ajungand la usa o deschise calm si fara vreo intentie de a fi nepoliticos ininse mana catre iesire facand o reverenta politicoasa.
- Ca sa stii, cadavru umblator era chiar tatal meu, nu avea suflet de nici o forma, si zanele padurii, se numesc driade, si da exista, sunt blande si pasnice cat timp ajuti padurea altfel pot sa se dovedeasca periculoase, in sensul ca te sperie pana pleci din padure....si protectia bratarii, tine departe oameni posedati si morti umblatori sau alte chestii de genu, ala a fost ultimul gand pe care Artis l-a putut citi pana si-a facut complet efectul...nu mai fi artagoasa fara motiv, nu-ti face bine.
Pasi lent prin tocul usii si astepta sprijinit afara ca sa poata incuia, cu toate ca-si dadu seama ca nu conta daca incuie asa ca pleca lent spre iesirea din sala privind cu sila catre lucrarile elevilor sperand sa fie toate, le lua le facu sul cu o singura mana si le arunca intr-un buzunar al gecii sale.
- Tragi tu usile dupa tine, nu-mi fac griji ca ar veni cineva in sala mea, oricum atata timp cat nu sunt inauntru usa nu poate fi deschisa, doar inchisa pe exterior...simpla bariera.....a si da sa nu uit, distractie placuta.

Erin il privi uimita, tacuta, neindraznind sa spuna nimic. Tresari cand geanta cazu pe podea, producand acel zgomot ce o sperie. Era mult prea incordata si uluita. Chiar si un fosnet mic avea sa o faca sa se sperie. Il asculta cu ochii mari, agatandu-se de fiecare cuvant pe care Ash i-l adresa, cuprinzandu-si  bratele cu mainile, lovita de semnificatia acelor lucruri. Stia la ce  si la cine se refera. Se intrista de-odata, gandindu-se la toata suferinta prin care trebuia sa treaca el.  De multe ori se gandea ca viata ei era una oribila, apoi se certa pe ea si isi spunea ca altii o duc de mii de ori ai rau sau ii macina lucruri mai tragice si ca trebuie sa se multumeasca cu ceea ce are, caci e mai mult decat isi putea imagina defapt. Il privi cum iese, ar fi vrut sa mai spuna ceva dar pur si simplu nu avea grai. Doar aproba mecanic din cap, iesind in urma lui parca teleghidata, tragand usa in urma ei.
-Am inteles. Sigur, am sa ma distrez, presupun. Cred ca am nevoie de cateva pahare zdravene sa imi asez puzzle-ul din cap.  Multumesc pentru tot, Ash.
Il saluta politicoasa, ii multumii inca odata cu sinceritate  pentru toate lucrurile cu care o pusese la curent si pleca aproape fugind spre camera ei.