Intuneric...

Subiect: Re: Intuneric... Dum Sept 06, 2009 10:49 pm

Ti-am zis,ma doare!
Dupa aceste ultime cuvinte,parfumul din aer disparu brusc si totul ramase linistit.Durerea brunetei inceta si ea,la fel ca si prezenta care le tulburase pana atunci.

Mesaje : 138 Data de inscriere : 05/09/2009 Varsta : 30

Inchisesem ochii, apoi am auzit-o pe bruneta fredonand un cantec...Incepusem sa ma calmez putin, era o melodie linistitoare, ma linistea destul de tare incat frica incepea sa dispara...
-Liza? se auzi o voce subtire, putin soptita.

Subiect: Re: Intuneric... Dum Sept 06, 2009 10:52 pm

Duap eliberare am observat ca energia mea se raspandeste in camera arzand orice vibratie joasa. Aerul era respirabil insa pentru mine era la fel de greu.
"Multumescu-ti tie Doamne..pentru tot ce am invatat!" mi-am zis, deisi nu-mi convenea ca stiam atatea in acel moment ma bucuram. M-am ridicat cu greu de jos mijindu-mi ochii prin camera.

Subiect: Re: Intuneric... Mar Sept 08, 2009 6:10 pm

Lisette statuse tot acest timp undeva in picioare deloc speriata.Acea voce dulceaga parca o purtase in alta lume , parca ii schimbase ideile despre tot ce insemnase ea ca fiinta in mod biologic si psihic . Insa mainile o dureau si o ardeau .Ce se intamplase?Nici ea nu mai stia.

Subiect: Re: Intuneric... Mier Sept 09, 2009 12:51 am

Am privit lipsita de noima intreaga incapere, eram fara noima totul nu avea noima daca e sa o iau asa. Am reluat pozitia, tigara, nervii, vibratile erotice ale lemnului sub posteriorul meu. Nu stiu daca mai gandeam sau doar eram eu-cea-obisnuita-care-nu-gandeste.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 12:33 am

- Au...
Alunecasem pe scarile pivnitei - pe care le declarasem, cu ciuda, umede - in entuziasmul meu de a descoperi fiecare colt al casei... sau al imprejurimii ei! Obrajii-mi devenira rosiatici cand, cu ochii proaspat obisnuiti cu intunericul, am observat ca nu eram singura. M-am ridicat grabita si mi-am scuturat usor rochia pentru a scoate praful din ea, apoi am incepu sa rad.
- Am picat frumos?

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 12:37 am

M-am intors cu o privire stupefiata, rigida, reticenta, deloc plauta oricum spre fetita-papusa, cum imi placea adeseori sa-i zic. Mi-am indreptat spatele.
-Suficient de frumos pentru o cadere scumpo, am zambit, era la fel, un chip imortalziant in portelan cald, mergator.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 1:20 am

Am ras din nou, satisfacuta atat de raspunsul primit, cat si de privirea acra pe care o primisem. Inauntrul meu ma simteam prost, fiind foarte sensibila la cei din jurul meu, dar ma obisnuisem sa nu arat asta. Stiam ca e putin nepoliticos, dar nu m-am putut abtine sa nu comentez:
- Caderile sunt adorabile daca sunt facute asa cum trebuie, lucru de care sa inteleg ca sunt in stare. Totul e o arta!
M-am asezat de-a lungul unuei drepte, unindu-mi genunchi.
- Apelativul asta, "scumpo", suna ciudat de sofisticat pentru mine. Ba chiar putin acrisor. Dar poate e de vina doar vocea mea...
Mi-am asezat mainile in poala, impreunandu-le, si mi-am aplecat usor capul pe umarul dinspre usa.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 1:38 am

Am tresarit la auzul ultimei parti. Am aruncat tigara p epodea privind cum se stinge, imi parea un om ce se seaca singur de vlaga.
-Da, totul e o arta chiar si viata, se pare ca noi gandim aproape la fel, am zambit privind cum se stinge in balti lacrimogene provocate de tevi, probabil, sparte

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 1:58 am

Am zambit, pastrand tacerea. Eram fericita ca nu se suparase in urma comentariilor mele, dar nu gaseam nici o replica subtila de ai multumi... desi simteam nevoia. M-am ridicat in picioare si am analizat putin pivnita. Nimic neobisnuit, in afata unei usi imense din metal asezata pe partea dreapta.
- Ce este dupa usa asta? Am intrebat.
M-am apropiat si am tras clanta cu ambele maini. Era incuiata.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 2:25 am

-Daca cineva ar stii ce e acolo, probabil ca lucrurile ar capata un sens, chiar si infim. Am incercat sa zambesc si totusi, imaginea tigarii care arde nu-mi dadea pace. Ardea singura pana al filtru si poate si dupa, se fuma singura, se consuma. Am oftat si-am simtit lemnul butoiului sub palmele mari, reci, pe care la aveam acum intre picioare. Avantajele pozitiei, sa stia cu piciaorele desfacuta iti lasa loc de pus mainile.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 2:38 am

- Intr-adevar... i-am raspuns cu o voce mata, goala. Eram ciudat de preocupata de ce ar putea fi in spatele usii. "O curiozitate tipica unui copil..." mi-am spus, imaginandu-mi diversele tevi, butoaie si cutii care ar putea fi acolo. Atunci le-am vazut. Ceva mai in stanga, infundate in perete, erau niste butoaie. M-am apropiat si le-am mirosit:
- Asta e vin! Cred ca e aici de 100 de ani...

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 2:55 am

Sa nu indrazniti sa va apropiati de ele !
Se auzi dintr-o data acelasi glas ca acum cateva minute,avand de data aceasta ceva poruncitor si nervos in el.
Sunt ale lui Robert si nu lasa niciodata strainii sa se stinga de vinurile lui ...
Tonul vocii ei capata dintr-o data ceva plangacios si simplu,rasunand amplu in incapere.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 3:08 am

Aparitia brusca a vocii ma sperie si ma determina sa-mi pierd echilibrul o secunda. Podeaua era mult mai tare aici decat restul casei si nu vroiam inca o cadere, asa ca m-am prins de un butoi."E bine ca ai spus, caci imi place vinul!" Am raspuns vocii, mangaind suprafata lemnoasa pentru o secunda. As fi ramas langa butoaie doar pentru a mai auzi ceva, vocea parandu-mi extrem de placuta, dar am hotarat sa nu mai fac nimic. "Vinul asta va ramane al lui, cel putin cat voi ramane aici!" am mai spus.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 3:23 am

De ce au ajuns aici ?Crama lui Robert s-a aflat intotdeauna mai jos ... mereu si-a dorit sa fereasca nivurile sale de ochii necunoscatorilor ... Ce cauta butoaiele aici ?De ce nu sunt aranjate in ordine ?
O ceata lăptoasă,parfumata in mireasma de iasomie,verbina si rozmarin aparu printre butoaiele de lemn,parand ale cerceta cu grija.

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 3:35 am

Butoiul gol de sub mine incepu sa vibreze si mai erotic, nu-mi pasa in acel moment, ina cel moment putea sa se dea cu tunul nu-mi mai pasa. Oficial eram in amintiri, priveam petale de crini, morminte inspide si multa bezna.
In acel moment..

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 3:39 am

Simteam parfumul acela atat de dulce mai puternic decat mi-as fi imaginat ca se poate. Credeam ca ma voi sufoca, pierzand, parca, contactul cu restul corpului meu. M-am sprijinit de perete, oftand, si am asteptat doar sa treaca.
- Lizzie... simti mirosul?

Subiect: Re: Intuneric... Joi Sept 10, 2009 4:11 am

Am dat din cap in semn afirmativ, desii nu sunt sigura ca am inteles exact ce m-a intrebat, priveam totusi atenta ceea ce aveam in fata..priveam totusi lipsita de idei ceea ce, cred eu, era un prezent in ceata. Ma deconectasem..eram intre petale albe.

Subiect: Re: Intuneric... Mar Sept 29, 2009 3:29 am

- Gata! am spus la un moment dat, sarind in picioare. Solicit putina energie! Parca suntem niste rauri secate brusc, in cazul meu de un miros putin mai puternic decat de obicei. Am vorbit pe un ton acuzator, fara sa vreau, enervata de propria mea slabiciune. Fusese un impuls pe care l-am gustat din plin, dar nu aveam de gand sa-l dau inapoi. M-am dus langa Lizzie-am asezat palmele pe umerii ei.
- Ce-ai zice sa ma ajuti putin, hm? Poate impreuna reusim sa vedem ce-i dupa usa aia!

Subiect: Re: Intuneric... Mier Sept 30, 2009 3:09 am

I-am facut semn ca da, ma simteam teribil de molesita si in acelasi timp teribil de apropiata de un segment uitat al vietii mele, nu vedeam imagini dar il simteam viu. Simteam ca si cum s-ar intampla in acel moment dar totusi trebuia sa raman in prezent. Chiar daca asta insemna sa fiu dispersata.
Cu greu se ridica. Parea ca are milioane de bolovani atarnati de incheetura si in special gat.
"E atat de grau..Ma intreb de ce, ce ironie..sunt mai atat de grea.."Se apropie de Shinku cu un mers taraganat, aproximativ dezechilibrat.
-Cu ce te ajut?

Subiect: Re: Intuneric... Mier Sept 30, 2009 3:15 am

- O intrebare buna! Am spus, ducandu-mi sugestiv un deget la barbie. Cred ca, pentru moment, vroiam doar sa te fac sa te misti.
M-am aproopiat de usa, mangaindu-i suprafata. "Lemn masiv..." Nu aveam cum sa-l sprag nici cu ajutorul lui Lizzie. Imi trebuia ceva ascutit.
- Am nevoie de un fierastrau... sau un cutit mai puternic... e bun si un topor daca stau sa ma gandesc! Ai vreo idee unde as putea gasi asa ceva?

Subiect: Re: Intuneric... Mier Sept 30, 2009 3:31 am

Isi misca gatul si implicit capul intr-un semn negativ.
-Poate ca ar trebui sa incercam cu ceva ce avem la indemna. Ridica din umeri simtind falurile pelerinei miscandu-se de la subtioare in jos prin toate partile.
"Daca stii si eu ce avem aici ar fi minunat! "
Eram cu adevarat frustrata de neputinta de care dadeam dovada in acele momente in care ar fi trebuit sa fiu cu adevarat tare. Eram suparata pe mine, aproape ca ma detestam. Sa fiu sincera nu stiu cand mi-am intors capul dar am observat cu coltul ochiului o ranga, stralucea subit in lumina difuza a camerei, asa ca am strigato pe Shinku"
-Crezi ca ne va folosii la ceva?
Se intoarse cu spatele pasind spre ranga, spera sa o poata scoata dintre toate acele butoaie.
"Poate ca nu am suficienta forta dar pot incerca. "
Ma simteam mult prea neputincioasa in acel moment, parca aveam panze de paianjan ce-mi tineau mainile legate de picioare. Erau panze de paianjan din fier inoxidabil

Subiect: Re: Intuneric... Mier Sept 30, 2009 3:49 am

Instinctiv, m-am intors odata cu sunetul vocii ei.
- Vom vedea! Daca nu avem altceva...
M-am apropiat, incercand sa zaresc obiectul printre lemnul butoaielor. I-am soptit lui Lizzie sa ma lase pe mine sa o i-au, si m-am strecurat printre doua butoaie. Un fior rece mi-a strabatut corpul cand suprafata tare mi-a atins stomacul, iar vocea fantomei mi-a revenit in gand. Am inchis ochii si am luat ranga de jos, facandu-mi loc cu agresivitate.
- Am luat-o, fir-ar ea! Am spus, respirand usurata ca am scapat.
M-am apropiat incet de usa, cu fata incruntata, ca si cum as fi vrut sa o intimidez. Habar n-aveam cum se utilizeaza bucata aceea metalica, asa ca am dat taraneste cu ea de lemn. Nimic. Am introdus capatul ei ascutit in spatiul dintre doua scanduri. "Evrika!" Am tras cu putere iar lemnul s-a crapat, despartirea brusca dintre acesta si ranga facandu-ma sa cad pe spate. Mi-am ridicat putin capul de pe jos, pentru a-mi examina opera. "Ce? O gaura cat o frunza de trandafir? Fir-ai..."
- Cred ca o voi rezolva cu o lumanare... e vreuna pe-aici?