Putina relaxare agresiva

-Ca iti apartin ssi ca te ador .As face absolut orice pentru tine ! raspunse ea , cuvantul "orice" facandu-l sa sune mai puternic ,astfel intarindu-si afirmatia atat de pura si de reala.Pur si simplu simtea ca se nascuse pentru ea.

Am tresarit... cuvintele ei ma facusera sa ma simt ciudat, un sentiment ce nu putea fi definit.
- Nu-mi poti apartine... orice are macar ceva uman in el nu poate apartine nimanui. Nimeni nu poate stapani pe nimeni, caci in general nimeni nu vrea...
Am pronuntat ultima propozitie cu o oarecare nostalgie, amintindu-mi de acele cateva dati din trecutul meu in care o regaseam. Am oftat, spunandu-i in gand: "Cu toate astea... cred ca si eu te ador pe tine, draga Lisette! Esti ultima persoana..." n-am terminat propozitia, imagini trecute facandu-ma sa pierd cuvintele in agonie.

Ofta apoi continua ceea ce avea de spus ,dar ce fusese oprit de nostalgie.Incepu sa chicoteasca ,dar continua :
-...si ca nu cer decat cea mai josnica dovada de iubire.Imi e deajuns si aceea .
O durea.De obicei se multumea doar cu ceea ce era mai bun sau mai puternic .Insa aceasta fiinta a facut-o sa ii cada la picioare.De ce?
De ce ea era atat de slaba in fata blondei?De ce? De ce o ura si o iubea simultan?De ce ? De ce se simtea derizorie si totusi atat de frumoasa si de speciala ?De ce???

- O dovada de iubire?
Am privit-o cu ochii goi, nestiutori. Mi-era greu sa inteleg ceva ce era legat de iubire, caci o simtisem in prea multe feluri ca sa o mai pot identifica din nou. "Unde esti cand am nevoie de tine...?" m-am spus in gand mie insumi, ca si cum as fi fost o persoana "de demult".

Ii intinse mana apoi raspunse pe un ton pervers, cu vocea-i tipic masculina:
-Sau poate tu ai nevoie de una .
Se dadu cativa pasi mai in spate ,tragand-o pe aceasta odata cu ea. Se simtea atat de puternica si totusi atat de fragila si nesemnificativa .

- Eu?
"Aceasta va fi noua mea tema de gandire..." mi-am spus. Nu aveam nevoie de dragoste, nu o vroiam pe a nimanui. Poate doar afectiunea, indiferent de falsitatea ei... o ofeream si o vroiam, intr-o oarecare masura.
- Nu am nevoie.

-Aceasta se refera la acea dragoste simpla : atentia , portectia , ingrijorarea .
Nu stia cum sa defineasca dragostea pura fiindca nu era sigura ca si ea o simte ,asa ca degeaba se mai ostenea sa o defineasca sa o captureze in suflet.