Undeva ...

Am vazut-o pe Lizzie intrand, si m-am repezit dupa ea. Aveam un chef dubios de vorba si ar fi fost pacat sa-l ratez. Am intrat, fara pic de grija, ca un copil prost. Am lasat usa sa se tranteasca, rosind la trosnetul slab al lemnului.
- Buna, Lizzie! Buna, Lisette! am spus, sesizand cu un suras asemanarea celor doua nume. Frumoasa zi, nu-i asa? Si aerul este... vechi si puturos ca intodeauna! am oftat, odata cu stupida mea remarca. Dar e bine asa, nu? Adica, serios acum... ce farmec ar avea daca ar mirosi frumos? Si cum ar mai parea o casa bantuita daca vazele astea n-ar fi putin ciobite? Mi-am placea sa locuiesc aici!
Am inceput sa ma invart in jurul camerei, fredonand ceva indescifrabil.

Am oftat, dandu-mi seama ca am picat intr-un moment prost. Dar era ciudat faptul ca nu-mi pasa. M-am uitat atent la cele doua, una prandu-mi mai moarta decat cealalta... trebuia sa le inviu numaidecat.
- Taria n-o sa faca decat sa iti usuce gatul pana la o usturime dubioasa si cretina... dar iti recomand Ginul. Gustul acela dulce-amarui iti va face corpul sa vibreze putin. Cred ca ai nevoie de asta.
Stiam de unde sa fac rost de proaspata mea recomandare. M-am dus spre vitrina din dreapta mea, fortand dulapul dreptunghiular pana la deschidere. "Nu se va supara asa tare familia fantoma daca imprumut o sticla...". Am luat, apoi, trei pahare din vitrina, pe care le-am sters cu rochia, neputand sa observ o tesatura mai curata si utilizabila prin jur. Norocul mi-a dat si o tava, pe care am asezat-o pe masa, impreuna cu paharele. Le-am umplut pana-n gat, oferindu-le "companionilor" mei.
- Pare cam vechi, dar merge. E tare. Cei 16 ani ai mei n-or sa tina mult...

Un zambet mi s-a intiparit in coltul gurii, cat sa-i permita ginului sa nu-mi curga pe barbie. Am lasat paharul jos cu eleganta, inchitind lichidul dintr-odata. Mi-era greu sa decid, dar a cere indicatii pentru un gest atat de neinsemnat ar fi puieril. Am inchis pur si simplu ochii, facand o pirueta de balerina terminata intr-o plecaiune scurta. Nu era de-ajuns. Am mai facut una, si inca una, apoi cativa pasi amintiti dintr-n spectacol neinsemnat, cateva miscari elegante ale mainilor, niste soapte indescifrabile.
- Spune-mi gand sa ma opresc

M-am oprit cu eleganta, facand o plecaciune adanca.
- Vinul demi-sec nu e lafel de aromat. Dar, de semenea, placut.
M-am mirat sa vad ca Lisette a vorbit. Nu-mi parea in stare nici sa se miste, ea li Lizzie parand absolut secate de viata. M-a binedispus, simtind pana si ginul mai dulce.
- Totusi, daca simti nevoia de un vin, permite-mi sa-ti aduc unul!
Vazusem o sticla aratoasa in dulap, asa ca m-am grabit s-o iau. Am scos agresiv dopul, umplandu-i paharul. Vroiam sa simt ca e lafel de binedispusa ca si mine.

Am zambit vizibil, larg, odata cu dulceata vocii avuta de Lisette. Vinul acesta era intr-adevar lafel de bun precum il crezusem.
- Superba... absolut superba. I-am raspuns, pe un romantism aiurit.
Eram fericita sa o vad asa, ciudat de fericita. Parca aveam o legatura cu ea, lucru care era desigur in imaginatia mea. I-am umplut paharul iar, imediat ce l-a terminat.
- Soarele nu ar putea inlocui lafel de splendid norii astia...
Devenisem visatoare, analizand cu un interes puieril un tablou jerpelit, proaspat observat. Intruchipa natura moarta: trandafiri, trantiti langa un sevalet.