Gradina secreta...Trandafiri negrii ma-nconjoara

Nu demult,mai exact ultima oara cand am venit aici,o ''poarta'' spre gradina trandafirilor negrii mi s-a deschis.Acum,in prezent,ma aflu in aceea gradina admirand acel negru intens al florilor mele preferate.Un miros ametitor si hipnotizant iti amortea simturile in timp ce frumusetea acelui negru ca de smoala iti fura mintile.Paseam incet amintindu-mi sa nu omit nici macar cea mai mica frumusete a gradinii

Curpinsesem in mana un trandafirul, strivindu'l cu unghiile si intepandu'ma fara sa vreau in spinii sai. Mirosea a struguri, a vin, era dulce,dar inspira a mult amar, imi lasa gura apa si dornica de acea bautura.

Am ramas tacut in timp ce privirea-mi sorbea peisajul ce o cuprindea si pe fata.Se parea ca nu eram singurul ce stia de acest loc,si,poate nici ultimul din nefericire.A vorbii,pentru mine era un chin asa ca am pastrat linistea

- Singur?
Intrebasem reabordand un vechi zambet, croit cu finete in coltul gurii.
Nu'mi placea tacerea, preferam draci, urlete si strigate care sa ma sece launtric, sa'mi simt caderea si o sinucidere interioara.

Mi-am inchis pentru o clipa privirea-mi rece incercand sa o reglez la una mai placuta,din pacate nereusind.
-Da
Spun eu scurt si la subiect privind pierdut inainte

Era prof, si totusi nu rezistam cu politeturile, uitam mereu ce e si cum ar trebui sa vorbesc, asa ca am preferat sa dau curs nevoii de a o spune ca de obicei, prietenesc. Nici nu'l intrebasem daca mi se permite, sau sa'mi justific majoritatea actiunilor. Rasuflasem. Nu era aproape nimeni, lucru bun.

Stateam in fata unei tufe privind atent trandafirii.Am luat un boboc intre degete fara a-l rupe,uimit de finetea si delicatetia cu care ma intampina.Vantul batea usor,jucandu-se cu firele rebele din parul meu atat de neobisnuit pentru o functie de profesor

- Iarasi incep.
O spusesem infigandu'mi tocul in pamant, strivind iarba si petalele cazute ale trandafirului.
Iarasi urlau nsite studenti, ce vesnic isi pastrau un sentiment de ura reciproca.

-Hmmmm nu cred ca pedeapsa aterioara a fost indeajuns pentru a aduce linistea demult cautata insa nici pana acum gasita
Spun eu mai mult in soapta in timp ce ascultam zbieretele infernal de deranjante

-Niciodata nu se va rezolva cu ei, oricum.
Ma asezasem pe o buturuga umeda, alipindu'mi picioarele si strangandu'le mai aproape de mine. Imi foisem capul in gluga gecii, miscand din brate uneori.

Un mic oftata mi-a scapat fara voie continuand sa ma joc cu petalele fine ale trandafirului in timp ce simteam cum toate gandurile mele se duceau pe apa zambetei impreuna cu acea lipsa de conversatie

Sa plec?
Nu, era totusi prea bine in racoarea diminetii. Intrasem in transa brusc, balangandindu'mi trupul ritmat si fredonand un cantec pueril, infipt nu de curand in minte.

AM vazut un trandafir aproape negru insa varfurile petalelor erau rosii asemenea sangelui.Proaspat inflorit imi captase intreaga atentie.L-am rupt gentil,apropiindu-ma de fata,oferindui-l

Ridicasem privirea oprindu'ma din fredonarea melodiei, acceptand tranfirul si multumindu'i cu jumatate de gura. Eram uimita, mi se paru ceva anormal la un moment dat. Stransesem timid codita, dar in final inconjurasem trupul florii intepandu'ma. Sange? Desi intrase adanc, nu curgea nimic.

Dupa ce am urmarit-o pe fata o clipa cu privirea,am indreptat-o inainte pastrand din nou linistea atat de draga mie insa,neplacuta pentru a ea din cate stiam.A tine o conversatie nu prea ma incanta si nici ideea sa o pornesc eu

Eram naiva, usor de ademenit si le tineam ca un copil pe ale mele.
-Daca doresti sa pleci, poti sa o faci acum, inteleg ce vrei.
Probabil sacaitoare cu stilul meu de a trancani mereu. Il observasem atat de dornic de liniste.

-Nu este deloc asa cum gandesti tu.Sunt o persoana tacuta insa asta nu inseamna ca nu-mi place sa vorbesc.Din pacate nu ma pricep la a pornii conversatii asa ca prefer sa las pe altcineva sa o faca in locul meu

-Ar trebui sa fiu mai sacaitoare atunci.
O spusesem sadic. Cand mi se intindea o mana, se intindea ceva, si trageam de tot ce puteam fara jena.

-Probabil.Nimeni nu te impiedica in a fi tu insati si nici parerile celorlalti nu ar trebui sa te impiedice sa faci acest lucru
Am spus eu calm continuand sa privesc inainte

-Ca veni vorba de deranj, ar fi trebui s'o spun cu ceva in urma. Faptul ca vorbesc la acelasi nivel, te deranjeaza?
Stiam deja ce'o sa raspunda, insa ideea era ca lenea cuteza in a grai. Si'apoi, chiar daca ar fi fost enervant, n'as fi schimbat nimic.

-Nu,chiar deloc.Sincer sa fiu este placut sa aud cum cineva nu ma considera un profesor.E obositor ca lumea sa se injoseasca vorbindu-ti manierat doar datorita functiei pe care o detii

-Probabil.
Suna intelegator. Nu trecuse niciodata printr'o asemenea experienta, dar nici nu avea de gand. Zambise sincer multumind din priviri de raspuns.

M-am apropiat de cei doi incercand sa imi pastrez aerul calm
"Uita...uita.." isi repeta intr-o incercare de a merge calma si nu de parca ar avea un morcov in cur.
-Buna ziua, am replicat ajungand in dreptul lor. Mi-am ridica mainile dandu-mi incet jacheta din blugi jos. Era o zi calduroasa.

Mi-am indreptat privirea spre fata
-Buna ziua
Se auzi vocea mea in timp ce-i priveam atent toate miscarile

Am incercat sa zambesc formal, nu mai reuseam. Aveam aceiasi fata pasiva, demna de o drogata sa fiu sincera, ce impunea un "mdah" vizibil.
-Cum va este ziua? ii priveam pe amandoi, deja respectul formal se duse dracu` din momentul in care m-am conformat la mine insami.