Perfectiunea perfecta a unor neuroni dispersati in sinapse rupte.

Maini grele, frunti transpirate, buze roase, deshidratate, sange nazal.
Toate unt doar pure stari, stari puerile dar pure, existente anemic, nevrargic in mine. Sunt intr-o stare ciudata, dar imi place. Imi place nebuneste sa privesc cum sangele din nas se imprastie in mii si mii de particule care se divizeaza pe planul neted al unghiei. Un plan sedentar, sau aproximativ, ar devenii unul in miscare daca mi-as lua mana, de data aceasta surprinzator de calda in buricul degetelor si pe palme, de pe pervaz. Am o stare partial alba, probabil e mai mult noantata in gri-uri violacee dar nu sunt sigura. Stiu doar ca timpanele-mi sunt gadilate de un pian iluzoriu si ca vreau pervaze si ploi si pahare. Si mai vreau o senzatatie de cadere libera ca atunci cand te dai cu parasuta sau stai cu capul in jos, atarnand de la bara de la balcon. Si mai vreau si urme rosii si rujuri si iar ploi si iamgini gri ale unui pian incolor si pervaze si lumi din ferestre false. Si as mai vrea un mod unic in care sa vad ca exist si-as mai vrea...
Sunt deplasata mental, nu stiu daca intr-un sens pozitiv, nu stiu de ce, dar sunt deplasata mental si ma joc cu rigiditatea si frigul unor dimineti si caldura unor nopti singure acaparate de petale frante.
Petale care cad ca si lichidul din nasul meu...
*****
Ia un servetel se indeparteaza de geam, se tranteste pe pat simtind ssalteaua tare si rece, isi puse servetelul la nas bulbucandu-si ochii la tavan. Un tavan al carei existenta ii da un motiv de a fi.
Pianul inca se aude, probabil de la telefon, dar nu conteaza.
Suna, sunete, sunanad printre umbre.
Sangerarea se opreste si lasa servetelul jos.