Broken Wings

Am inchis ochii respirand aerul rece al noptii,zambind la gandul ca in locul acela chiar as fi putut gasi o stafie.Auzisem diferite legende si..nu mai conta.M-am intins pe pat curbandu-mi mana pana am ajuns la cicatrice.Am atins-o cu varfurile degetelor oarecum scarbita.Mi-am despletit parul si l-am impletit iar de cateva ori.Eram singura,lucru care nu-mi displaceain mod normal. Dar oare de ce pentru prima oara chiar vroiam sa am pe cineva langa mine?Mi-am strans genunchii la piept si am inceput sa numar secundele cu voce tare.

Auzeam vocea din spatele usii, numaratoarea aceea obsedanta. Ma bucuram ca iesisem la "plimbare" pe hol, hotarata sa vad pe cineva. M-am sprijinit de perete, langa usa din spatele caruia auzeam vocea. Am inceput sa numar simultan, puternic, ca sa ma auda: daca nu eram un intrus deranjant, avea sa imi deschida. Incepusem sa cant ceva sec, fara sa imi dau seama. Inventasem niste versuri pe moment, combinand melodiile pe care le cunosteam deja.

Lisette era si ea acolo desi probabil blonda nu isi daduse seama. Numara si ea simultan, pe acelasi ton. Ca niste stropi de ploaie care cadeau cu aceeasi viteza, unul dupa altul, scotand acelasi sunet atunci cand se loveau de asfalt, sfaramandu-se. Zambi.
-Ei,ei,Shinku...Se pare ca nu suntem singurele care ne pierdem mintile. replica nestiind ca fata era langa ea.

Am auzit niste voci ce repetau dupa mine sau mai bine spus odata cu mine numerele.La inceput am crezut ca innebunesc,lucru care era foarte probabil.Vocile insa incepura sa si vorbeasca intre el.M-am uitat mai intai in jur,prin camera, facand pe paranoica ,dar am realizat ca zgomotele se auzeau de afara.M-am uitat pe gaura cheii,ca sa fiu sigura ca nu doar imi imaginam si am observat doua fete.Nu am vrut sa deschid initial,dar pana la urma m-am hotarat sa o fac.Nu eram deloc sociabila si faptul ca m-as fi comportat cu stangacie in timpul unei discutii avea macar o scuza.
-Aaa..Buna.

M-am intors vesela spre fata care deschise usa, multumindu-ma sa-i zambesc lui Lisette. Vocea mea avea aceiasi "dulceata macabra" pe care o afisam atat de des.
- Buna! Sunt Shinku. Care e prima litera a numelui tau?
Jocul meu, atat de aiurit, era un lucru obsedant. Spuneam acea propozitie absolut mecanic, sperand sa nu-mi fie stricat cheful. Nu cunosteam chiar atat de multe persoana incat sa fac asta in fiecare zi.

O privi pe bruneta din fata ei ridica o spranceana. Parea atat de ciudata, ceea ce ii placea. Parea bolnava, o moarta vie intocmai cum spera ca intr-o zi va fi intreaga rasa umana.
-Da..Si eu sunt Lisette.
Ii saruta scurt mana. Nu era numai un gest de politete ci mai degraba o obisnuinta. Insa nu mai spuse nimic, dorind ca fata sa raspunda la intrebarea partenerei sale si astfel sa intre in jocul acesteia.