Flori din groapa marianelor

Acum ea se încrunta uşor. Întotdeauna auzise voci interioare -bănuia că toţi aud , deşii oamenii nu discută despre asemenea lucruri , aşa cum nu discută nici despre funciţionarea intestinelor - şi multe dintre acestea îi erau vechi prietene ,calde şi reconfortante ca papucii de casă preferaţi. Însă vocea aceasta...vocea aceasta era nouă şi nu îi aducea nicio alinare. Voce puternică , tânără şi plină de vigoare. nerăbdătoare. Îşi răspunse singură:
"Am înebunit sau am înebunit, care să fie răspunsul?"
Însă, în ciuda impediementelor , auzul i se ascuţise. Auzi o drujbă hârâind undeva , departe , în pădure , la distanţă de vreo 10 kilometrii.Şi mai aproape încă ,undeva,lătra un câine. Sunet strident , îngrozitor - dar în mod straniu , îi aducea alinare.Înseamnă că nu era complet izolată.
Luna se afişa mândră peste întreg cerul , ceea ce o făcea să tot ofteze atunci când îşi uneau priviriile , lăsă capul aplecat aşezându-se pe iarbă.

Cu o simplitate foarte rar întâlnită la aceasta se întinse pe covorul verde format din iarbă de parcă s-ar fi aşezat în patul ei de acasă. Patul ei din Franţa , un pat simplu de o persoană , din lemn de stejar foarte scump.
Acum dacă era acolo , nu privea luna şi cerul minunat , ci peretele tapiţat cu postere ca la copiii rebeli. Că tot venise gântul de copii rebeli , câteva versuri ale omului cu şobolani îi treceau fulgerător precum un vis.
Închise ochii schiţat scoţând cuvinte printre buzele roşii moi şoptind pe tonul cald:
-Eu sunt copilul rebel din tine... . auzi paşii tânărului ce o făcu să redeschidă pleoapele şi să-l privească , închise la loc.
-Eu îţi arăt ce nu e bine ... continuă să cânte , vocea lui întrerupând-o.
-Ţi se pare că ar mai fi cineva pe lângă mine înafară de tine? întrebă pe un ton neutru încă murmurând rar melodia cu ochii închişi.

Tusi scurt inecandu-se din cauza fumului apoi arunca chistocul pe iarba si-l calca cu talpa adidasului. Fumatul era un obicei prost de-al sau la care nu avea sa renunte prea usor, nici dac-ar fi vrut si oricat de ambitios ar fi el. Era ceva ce-l calma, si daca el se simtea bine asta conta cel mai mult. Se aseza in fund langa tanara roscata privind-o pret de cateva clipe analizandu-i fiecare trasatura in parte. Parea a fi o adolescenta dar nu putea fi sigur...aparentele pot insela, de regula.

((-Ţi se pare că ar mai fi cineva pe lângă mine înafară de tine? ))

Rase scurt, sprijinindu-se intr-un cot. Il enerva tupeul ei la maxim si ii aducea aminte de sora sa mai mica despre care nu mai aflase nimic de cand parasise Germania. Un alt lucru ce nu-i placea era faptul ca nu il privea. El, care fusese mereu obisnuit sa-si priveasca interlocutorii drept in ochi ori de cate ori avea ocazia, nu putea percepe o conversatie fara un eye-contact stabilit. Putea citi persoana mult mai usor astfel decat prin niste simple gesturi. Isi puse doua detege sub barbia ei si o facu pe tipa sa-l priveasca apoi rase scurt si sarcastic, lasand in urma un zambet in coltul gurii.

-Mai stii? Ce tanara se mai plimba prin astfel de locuri la o ora atat de tarzie singura? ii spuse pe un ton sec apoi privi drept in fata, dandu-i drumul barbiei tinerei. Sunt destui indivizi periculosi ce umbla prin astfel de zone...

Da, el vorbea...

Îşi menţinea ochii închişi căci nu o afecta cu nimic şi nici atât să-i fie frică de ceva. Ceea mai mare frică a omului? Dumnezeu? Niciodată , pentru ea. Nu credea în lucruriile astea "divine". Erau numai aberaţii aduse din partea bisericii pentru a "zombiiza" populaţia planetei şi a le spăla creierul cu aghiasmă. Deci nu , nu credea în Dumnezeu . nu îi era frică de Dumnezeu. Ceea mai mare frică a omului? Moartea? Uhm... o posibilitate abstractă , dar nici de asta nu îi era frică căci ştia că atunci când îi era să îi bată ceasul morţii nu avea cum să oprească aia aşa că atenţia ei prostească nu o ajuta în vreun punct de vedere în momentul de faţă.
Căscă slab atunci când acesta se aşeză lângă ea apoi dechise ochii când acesta o apucă de bărbie. Nu se aştepta la cine ştie ce atac , dar nici la o conexiune vizuală.
-O tânără ca mine. şoptii imediat ce se ridicase în poziţia tânărului. Răstălmăcind prin buzunare după pachetul de Lucky Strike găsindu-l rapid.
Scoase o ţigaretă şi bricheta -aflată tot în pachet- , cu delicateţe băgă filtrul ţigării între buze aprinzând-o , pufăind două fumuri unul după altul cu "pasiune".
-Şi pe mine crezi că mă sperie acei "indivizi"? îi şopti privindu-l direct.
Ochii ei erau de un albastru nemai întâlnit în acel internat. Un albastru deschis-deschis , iar pe timpul nopţii se observa precum un gri siclam sau un alb mai contrastat.

((-Şi pe mine crezi că mă sperie acei "indivizi"? ))

Rase usor si ii lua tigara dintre buzele ei de un rosu aprins si o puse intre ale sale, tragand cateva fumuri sanatoase. Ii era mult prea lene pentru a cauta prin buzunare pachetul de tigari si deci, de ce sa nu profite de faptul ca mai exista o tigara aprinsa, chiar daca nu era a lui. Era Rainer mai nesimtit de felul sau si nici atunci nu facea exceptie.


Ii intinse tigara, vrand sa i-o inapoieze tinerei deoarece ii trecuse pofta de fumat. Se intinse pe spate, stand acum lungit pe iarba privind luna de pe cer cu o atentie falsa.

-Ar trebui. ii raspunse tinerei sec zambind iarasi slab in coltul gurii.

Isi muta dupa aceea privirea in directia ei si se gandi care o fi numele sau. Ii placea sa se gandeasca el dinainte la numele oamenilor cu care interactiona, inainte de a ii intreba pe ei, lucru pe care nu obisnuia sa-l faca prea des. Ophelia? Afrodita? Isabella? Rebecca? Toate aceste nume i s-ar fi potrivit de minune insa cu siguranta nu era niciunul din ele.

-Cu cine am placerea in seara asta? intreba intr-un final, sprijinindu-se apoi in coate.

Nu se supăra din atâta tot , deşii poate mai uşor îi era dacă îi cerea o ţigare. Din fericire i-o înapoie , luând-o cu vârful degetelor sale micuţe , strecurând-o la loc între buzele roşiatice.
Trase un fum mai sănătos şi pentru că avea lipsă de calciu asta îi provoca mici ameţeli , dar era bine că nu tuşea sau alte prostii căci cât mai curând nu se putea lăsa de fumat.
-Ar trebui? întrebă cu ţigareta între degete.Poate nu. îşi răspunse la întrebare de data aceasta cu ţigarea între buze.
Îşi aşeză într-un mod delicat piciorul stâng peste cel drept chit că stăteau pe iarbă şi nu pe un scaun sau o bancă.
-Ximena Agata , Calipso. îi răspunse , lăsându-l să decidă singur cu ce nume o va striga căci chiar şi cel de familie era un nume considerat feminin şi nu o deranja să fie strigată aşa.
-Şi tu trebuie să fi...? îşi întoarse privirea spre el , dându-şi o şuviţă roşcată peste ureche pentru a nu îi intra în axa vizuală.

((-Ar trebui? Poate nu))

Renunta la a mai continua sa o tachineze. Si-asa nu avea de gand sa-i faca ceva rau deoarece momentan n-avea nimic cu ea si nu se putea uita la tanara ca la o victima de-a sa. Putea doar sa o priveasca ca o partenera de pierdut timpul aiurea. Ceea ce pe el nu-l ajuta mai deloc avand in vedere cat de obosit era si cat de mult isi dorea in acele clipe sa stea in patul lui, cu ochii inchisi, eventual dormind.

((-Ximena Agata , Calipso.))

Acest nume ii atrase atentia lui Axel in mod deosebit, desi nu obisnuia sa se lase atras de un simplu nume feminin. Ideea e ca numele sau era unul mai diferit de cele ale altor fete pe care le intalnise pe parcursul anilor petrecuti in diferite tari. Medita un pic asupra numelui rostit de catre roscata apoi zambi rece si totodata subtil. Calipso ii placea si i se parea ca o caracteriza mai mult pe tanara decat celelalte doua asa ca isi propusese sa o numeasca astfel.

((-Şi tu trebuie să fi...?))

Si el trebuie sa fie....cineva. Da, exact dar nu in acest sens pusese tanara intrebarea ci se referise la nume. Pe el il ajuta de obicei sa afle cum ii cheama pe partenerii sai de discutie naiba stie de ce dar lui nu-i placea sa isi spuna numele. I se parea un detaliu insignificant.
-Aici te las sa ghicesti. ii sopti privind-o mentinandu-si zambetul din coltul gurii. Se sprijina dupa aceea intr-un cot, stand aproape cu fata la Calipso si ii dadu usor cu cateva degete o suvita roscata dupa ureche.

Tuşi slab , aproape neobservabil trăgând încă un fum înainte ca ţigarea să ajungă la filtru şi apoi întinse mâna până avu senzaţia că îi vor plesni tendoanele , dându-i la chiştoc drumul pe iarbă.
Când îşi retrase mâna un cârcel îi înnodă muşchii din braţul stâng. Chipul i se crispă de durere. Buzele roşii i se strânseseră într-o cicatrice albă , iar ochii i se transformară în două cute. Părea a fi însăşi masca agoniei.
"Aşteaptă,osă treacă... O să treacă...
Sigur că o să treacă , avusese parte de destui cârcei ca să ştie asta , dar, of Doamne ,ce tare o durea! De fapt , parcă nu era un cârcel obişnuit. Parcă braţul i se zbătea în chinurile morţii.
"Nu. E doar un cârcel , Ximena. Aşa cum ai mai avut. Aşteaptă să-ţi treacă. Aşteptă să-ţi treacă pentru numele lui Dumnezeu!

Vocea tânărului îi întrerupse comunicarea cu sine , parcă cârcelul dispărând şi dintr-o dată. Se întoarse cu tot capul lăsând-ul să-i dea firicelele roşcate din faţa privirii.
-Oh Doamne , nu mă pune să ghicescă , că nu mă pricep la astea. îi şopti tânărului privindu-l faţă în faţă.

Ii observase atent gesturile si expresiile faciale, realizand intr-un final ca era ceva in neregula. Nu era Rainer genul grijuliu in niciun caz, insa putin joc de teatru se presupune ca este mereu bine-venit ori de cate ori vrei sa dezvolti o conversatie cu o persoana de sex opus.

-Esti bine? o intreba analizandu-i din nou trasaturile cu atentie; eh bine, tipa aceasta roscata avea ceva ce Rainer nu isi mai amintea sa fi vazut vreodata la vreo alta tipa. Era aiurea si ciudat totodata.

((-Oh Doamne , nu mă pune să ghicesc , că nu mă pricep la astea. ))

Il amuzase teribil tonul cu care o spusese, de ce sa nu recunoastem dar in enerva ca trebuia sa-si zica numele. Si in orice caz, tot o va lasa pe ea sa-i gaseasca numele deoarece nu-i placea sa cedeze in fata unei femei. Niciodata.

Rase iarasi scurt si isi duse instinctiv mana in buzunarul blugilor negri, scotand dupa aceea pachetul cu doua degete si isi lua o tigara. Dupa ce aprinse tigara respectiva, lasa pachetul pe iarba, langa el si mijindu-si ochii trase un fum in piept. Lasa capul pe spate si-l dadu afara dupa cateva secunde si-si muta iarasi privirea spre Calipso.

-Eu tot nu ti-l zic. spuse sec vrand sa o provoace si o privi involuntar de un albastru incredibil.

Se aşeză într-o postură copilăroasă , strând pe burtă cu picioarele ridicate menţinându-şi capul ridicat cu mâinile sprijinite-n coate.
Tânărul o întrebă dacă este bine. Era bine ,cel puţin acum când cârcelul ăla blestemat încetase să o mai tachineze, deşii vociile atât de umane şi tot o dată atât de slabe din capul ei tot nu vroiau să înceteze.
-Da sunt bine. Doar un cârcel , nimic rău. "Rău în adevăratul sens , că pentru mine e al Dracului de enervant şi dureros!" îşi replică în sine afişând un zâmbet nemaiîntâlnit la ea , pervers şi spre uimirea persoanei ei afectuos.
Tânărul tot nu vroia să-i spună numele , făcu un gest din mână precum nu-i nimic găsea ea ceva.
-Bine domnule X-ulescu , dacă nu vrei să spui eu nu te oblig. murmură luându-i eea ţigarea dintre buze de data aceasta , trăgând două fumuri insistente dândui-o înapoi pătată de rujul sângeriu.

Se uita in dreapta, peste tanara, observand parca cum tufisul tremura o data, semn ca era posibil ca cineva sa fie ascuns acolo. Dar era imposibil, dupa parerea lui Rainer care nu se sinchisi sa se ridice si sa verifice ce si cum. Nu avea chef si statea mult prea bine in acea pozitie. Si, in plus, nu era prima oara cand vedea sau auzea chestii asa ca era obisnuit si crezuse timp de aproape un an ca totul este numai in mintea lui. Si probabil asa si era. Erau niste lucruri asupra carora Axel nu insistase prea mult.

((-Bine domnule X-ulescu , dacă nu vrei să spui eu nu te oblig. ))

In sfarsit, cineva care inghite si tace, o persoana care nu este insistenta ca celelalte. Vazu cum ploaia inepuse si picaturi grei incepura sa cada din cer iar tanarul inchise un ochi si lasa capul pe spate, privind in sus si injurand in gand desi ploaia ii placuse mereu. Acum nu era atat de bine imbracat si o raceala ca bonus era fix ceea ce nu-si dorea el.

-Ce zici daca mergem undeva? Nu suport sa stau intr-un singur loc cand ploua. ii spuse oarecum incruntat si-si trecu mana prin par.

De asemenea şi ei i se părea că un fornăi se auzea din dreptul tufişurilor , dar nu băga deseamă căci asemenea vociilor din capul ei totul putea fi imaginar.
Îşi ciufuli un pic părul scurt , al tunsorii bob, şi îşi întoarse privirea către acesta, deşii nu mai spusese ceva de câteva minuţele.
Mici picături de ploaie se auzeau picând pe pielea ei albiciosă , erau picături mari defapt care anunţau o ploaie zdravană mai diferită decât ceea de fară inofensivă.
Se zdruncină şi se ridică în capul oaselor.
După ce "domnul X-ulescu" îi propuse să meargă undeva nu schiţă decât un "îhî" şi îl ajută să se ridice.
Îi plăcea ploaia , dar doar privită din spatele unor ferestre mari , undeva unde se putea menţii uscată fără să aibă o nenorocită de gripă sau o răceală ce urma să o oblige să înghită tot felul de porcării precum antibioticele sau chiar injecţiile -îhhh , ura injecţiile-.

Deja incepu sa tuseasca. Din cauza tigarilor sau din cauza ploii, pentru bietul Rainer nu mai avea importanta. Desi prima varianta ar fi sunat mai plauzibil; el nu era genul care sa raceasca cu una, cu doua din cauza unor mici picaturi de ploaie si nici macar frig nu era. Ba mai mult, preferase intotdeauna anotimpurile reci.

O gradina amarata nu era insa locul potrivit pentru a sta pe o astfel de vreme si mai ales, mirosul acela al florilor ii provoca greata. Nu era alergic la polen sau chestii in acest gen ci pur si simplu nu putea suporta florile, desi era constient de mirosul placut al unora dintre ele.

Se sprijini intr-o mana, si folosindu-si un pic forta, sa ridica in picioare, fara a accepta ajutorul tinerei sale partenere de discutie. Detesta sa i se ofere si respectiv sa accepte ajutorul, fie el de orice tip, venit din partea unei persoane de sex feminin. I se parea de-a dreptul injositor pentru un barbat ca el. Trecandu-si inca o data degetele prin par, si-l ciufuli, fiind deja ud din cauza ploii ce incepuse de doar cateva minute.

O lua inaintea roscatei, fiind sigur ca aceasta il urma din spate.

-Unde sa mergem? Vreo preferinta anume? intreba intorcandu-si pentru cateva clipe privirea spre ea iar dupa aceea se opri din mers, asteptand-o pe Calipso; in gandul lui, se ruga sa vina domnisoara cu o idee, deoarece el n-avea niciun chef sa isi puna mintea la controbutie pentru astfel de lucruri.

Văzând că brunetul nu acceptă ajutorul ei , îşi retrase mâna rapid , apoi luându-şi geata de jos , punând-o pe umăr. o geantă simplă cumpărată dintr-un trg , o geantă de un verde specific hainelor de armată , o geantă cu toarta mare.
Părul roşcat uşor uşor începea să se ude şi cum era scurt era logic să se ude mai repede. Auzii nişte foşnituri din spatele unui boschete.
Îşi întoarse capul spre tufiş , apoi întreg corpul şi privi cum frunzele foşneau şi se agitau. Făcu un pas în spate , ochii mijindu-se încercând să îşi dea seama ce fel de animal sau cine ştie om era acolo.
Nu era atentă la ce spunea băiatul , ci încerca să realizaze dacă era ceva periculos sau îşi putea vede de drum înainte.