Lemn cu iz de acuarea.

Se ridica in picioare, isi lua geanta si o puse pe umar, lua pardesiul lui pe un brat si florile la fel, apoi il apuca de mana.
-Ma descurc, e in regula.
Tinandu-se de el cobori din barca si incepu sa faca cativa pasi. Simtea ca pamantul se clatina cu ea. Il stranse mai tare de mana si inchise ochii, numarand in gand pana la zece, apoi ii redeschise si isi privi botul cizmelor. Ii dadu drumul la mana si ii puse pardesiul pe umeri, mai bine spus  incerca, caci ii era greu din cauza inaltimii lui.
-Aranjeaza-ti-l tu cum trebuie, eu nu ajung. 
Ii zambi slab, facand cativa pasi clatinati, apoi se inoarse spre el.
-Hai, sa ne grabim. 
Durerea de cap o ametea teribil, iar la ea se adaugau gandurile nesigure si plimbarea pe lac.

Își luă pardesiul și-l puse peste ea. Inițial vru să îi zică să meargă la el, dar știa ca dacă avea să vină o furtună ea avea să rămână peste noapte și Helena, naiba să o ia, avea nevoie de o consiliere psihologică mai ceva ca un sinistrat.
-Ține-l, în caz ca lovește furtuna, să aibă ce să te protejeze.
Grăbi pasul și îl întâmpină pe tipul cu pizza, cu bani gata în mână. Luă cutia apoi se întoarse la Erin. O prinse de mână.
-Mmm, mergem la tine?

Isi stranse bine pardesiul lui in jurul umerilor. Chiar avea nevoie de el caci ii era teribil de frig.
-Tie nu iti e frig? Il intreba intr-un final, mergand in dreptul lui. 
-A, da, presupun ca mergem la mine... Aa... Ramai? Adica... Peste noapte...
Incepuse sa se balbaie ca o adolescenta, rosind  teribil. Scutura apoi din cap, muscandu-si buza si bagandu-si nasul in esarfa.
-Defapt, poate ai treaba, lasa.
"Inceteaza, Erin! Nu uita ca ieri a chemat pe cineva la el, esti idioata? Da, probabil pe scumpa si frumoasa Helena. Nici nu merita sa ii mai faci prajituri. Incinge tava si da-i cu ea peste degete."
Ofta in sinea ei bulversata.

Își trecu mâna liberă peste talia ei, încet, mângâindu-i bazinul, până la șoldul ei și-o strânse tare de șold, cu degetele, trăgând-o spre el, lipind-o practic de el din mers. Se opri, fortând-o să stea și ea pe loc, se aplecă și o sărută apăsat pe buze, apoi își trecu limba printre buzele ei, până în adâncul gurii. Se oprii și respiră peste buzele ei, puțin excitat.
-Din păcate am de terminat ceva pentru mâine și trebuie să mă și văd cu cineva. Mă revanșez eu.
Zise în cele din urmă și se depărtă de ea. Îi luă mâna întralui și porni grăbit. 
Începuse să picure.
-Mmm, trebuie să grăbim puțin pasul.

Se oprise din mers la ererea lui nesoptita si facu ochii mari, gemand usor cand ii simti buzele pe ale ei, molesindu-se complet. Ii raspunse sarutului dornica, unindu-si limba cu a lui in acel gest ce ei i se parea atat de divin. Cand se departase de ea protesta printr-un sunet scurt, slab, abia auzit. Avea ochii inchisi acum si respira greu. Inima ii batea al naibii de tare si capul parea ca ii bubuie si mai rau. Nici nu realizase ca incepuse sa picure pana cand el nu a tras-o de mana si nu i-a spus ca trebuie sa grabeasca pasul. Clipi de cateva ori dezmeticindu-se si mergand mai repede langa el.
-Nu este nevoie sa te revansezi.
Ii vorbise calm, indiferent. Se uimise si ea, caci daca statea sa se gandeasca bine nicioata nu simtise ca ceva nu o interesa in legatura cu el. Nu era chiar un dezinteres total, pur si simplu ii era indiferent in acea clipa daca el avea sa se revanseze fata de ea sau nu. Nici ea nu era sigura de ce, dar refuza sa isi bata capul.

-Mm, ce înțelegătoare ai devenit. Răspunse ușor amuzat. Grăbi pasul cu ea în mână. Câteva picături udară cutia de pizza. El înjură printre dinți.
Ajunși în fața intrării de la clădirea de apartamente unde Erin stătea trase de ușă și îi făcu ei loc să între prima apoi se strecură și el rapid. Schimbă mâna în care ținea cutia, îi amorțise și verifică ceasul. Mai avea cam o oră și puțin de stat cu Erin. Se uită circumspect la cer. Era clar că avea să se preschimbe în svaițer umed până acasă.

Intra rapid in hol si merse spre usa apartamentului ei. Scoase cheile din geanta si descuie usa, intrand.
-Oh, ce bine si cald e aici! spuse incantata, facandu-i semn sa intre si descaltandu-se. Isi dadu paltonul jos si il puse in cuierul din colt, langa oglinda de pe perete, agata acolo si esarfa, apoi alerga spre baie unde se spala pe maini si isi prinse parul intr-un coc ciufulit. Umplu o vaza din sticla, verde opaca, cu apa si puse florile in ea, lasand-o in dormitor pe noptiera.
-Te grabesti? Daca da, o putem lasa pe alta data cu facutul brioselor, ii spuse cand reveni, intrand in bucatarie si punand apa la incalzit pentru a face cafea. Scoase din dulap zaharul si cutia de ciocolata praf, pe care le puse in cana deja si peste care avea sa isi toarne cafeaua, laptele si frisca. Ii placea sa combine ciocolata cu cafeaua, ii dadea un gust aparte.
-Ai timp macar de o cafea? 
Vocea ii era surprinzator de calma iar ea se simtea la fel de linistita. Probabil era momentul potrivit in care sa inceapa nenorocita aia de discutie...

-Am, am, replică pe un ton amuzat dar obosit. Puse stângaci cutia pe prima masuță ieșită în cale, apoi se oprii lângă cuier obosit. Își scoase fularul de lână roșu și-l aruncă pe primul braț metalic, apoi se descălță. Intră cu pași mici și obosiți în casă apoi se duse după ea la bucătărie.
-Ar trebui să mâncăm până nu prinde gust de carton râse scurt și îi făcu semn către cutia cu mâncare.
 Zâmbii molatec, silfidic. 
„Joaca asta de-a-ndrăgosteală e tare obositoare. În fine, atât timp cât ea e mai bine nu mă deranjează. Cred.”
Trase scaunul din capătul mesei cu care era atât de obișnuit și o urmării cu privirea, deși uneori mai arunca ochii pe geam.
-Ce te apasă? zise în cele din urmă, vădit obosit. Zâmbetul îi dispăru încet de pe buze, revenind la fața lui atât de obișnuită și acră.

Nu ii raspunse un timp. Pregati cafeaua, si-o turna in cana, puse frisca si scortisoara deasupra, apoi mai lua o cana privind catre el. O lasa insa pe masa langa ibric si cutia de zahar.
-Cum vrei cafeaua? il intreba si isi aprinse o tigare, incepand deja sa bea din a ei. Isi suflecase manecile rochiei gri, iar din coc ii cazura cateva suvite pe tample ce ii dadeau un aspect mai placut. Isi privii unghiile in timp ce sufla fumul. 
"Hai, Erin.... Fa-o."
-Sti, Clayron, cred ca toata joaca asta de-a domnita indragostita si cavalerul ce-i aduce flori nu e prea ok.  Da, m-am simtit minunat sa cred ca te-ai gandit cu adevarat la mine si mi-ai adus flori, m-ai plimbat cu barca si mi-ai dat haina ta, dar cat de minunat te simti tu?
Mai trase un fum. Ii vorbea extrem de calm, incet, rar, fara sa schiteze vre-o expresie. Stia ce o sa urmeze. Ii va spune probabil sa plece intr-un impuls furios, iar el va disparea. De ce sa se enerveze sau sa se consume? Nu avea rost.
-E un cacat de proverb cu 'Daca ii iubesti lasa-i liberi.' Presupun  ca il sti. Apreciez enorm ca te-ai gandit la fericirea mea si mi-ai propus acest targ, ca nici nu stiu cum altfel sa il numesc, oferindu-te sa ma scoti la intalniri. O sa ajung sa te iubesc din ce in ce mai mult, iar tu ai sa spui, pur si simplu intr-o zi, ca ai obosit sa faci pe 'iubitelul', iar eu nu o sa pot protesta caci mi-am dat acordul ca nu imi voi face sperante. Stiu clar ca intre noi, din partea ta ma refer, nu o sa fie nimic, iar in ritmul asta eu ma consum si tu te plictisesti teribil. Cum tu spui ca-mi vrei fericirea, crede-ma ca si eu o vreau pe a ta, iar in preajma unei blonde crizate numai fericit nu o sa fi tu, am dreptate?
Trase inca un fum, unul atat de lung ca simtii ca ameteste. Inchise ochii si se sprijinii cu soldul de masa de gatit, incrucisandu-si gleznele. Isi masa tamplele derutata. Nici ea nu era sigura daca a facut bine ca i-a spus. Ar fi vrut sa aibe sansa sa dea timpul inapoi.
-As dori insa sa nu pleci acum, asta daca si tu vrei, desigur. Mi-ar prinde totusi bine sa mai stam la o cafea, ca si prieteni, sau ca si profesor si studenta, oricum vrei tu.
Inima ei se facea usor usor mici bucatele, imprastiind tristete in tot corpul ei, dar pe chip nu i se citea decat o indiferenta totatala legata de orice o inconjura. Vocea nu ii tremura deloc, ea nu schita nimic care sa-i dea de ol tristetea, dar totusi o simtea pe deplin. Se ura pe ea in acel moment ca nu avea nici macar un amarat de prieten cu care sa poata comunica atunci cand el avea sa plece.
-Deci, cum vrei cafeaua?

Zâmbii printre buzele uscate. O ascultă cu atenție, urmârindu-i fiecare gest, fiecare linie de expresie. Așteptă puțin în tăcere după ce ea încheie de vorbit. Luă tacticos o țigară din pachet. O privi atent în timp ce se jucă cu filtrul maroniu gălbui. Îl plimbă printre degete apoi, într-un final o puse între buze și o aprinse.
-Simplă, mulțumesc.
Zise în cele din urmă.Își trecu mâna dreaptă prin păr ciufulindul. O privii iar pe Erin cu coada ochiului apoi îți mută privirea către geam.
-Dacă așa îți dorești așa vom face. Dar ca prieten te rog să mănânci, ca profesor nu te mai rog și te ameninț cu picatul la curs.
Zise în cele din urmă. Renunță la trăsătrile blânde, mimate și la dulcegărie și revenise la ceea ce era el. Un  om destul de fad, acru și lipsit de emoție.
-Ca prieten, te-aș ruga să vorbești deschis. Știm, cred, bine amândoi că nu te simți bine cu decizia asta.

Ii turna cafeaua fierbinte in cana. Era turcoaz cu punctulete albe, iar cand i-o intinse zambi gandindu-se ca era o imagine haioasa, un barbat dur tinand in mana o cana atat de copilareasca si vesela. Se reintoarse la masa de gatit si se proptii in maini,  facandu-si avant si urcandu-se pe ea, stand usor aplecata in fata, cu tigara intre degete si cana ei de cafea cu floricele colorate in cea lalta mana. Trase din tigare si isi privi picioarele acoperite de dresul negru.
-Nu imi este foame, sincera sa fiu.  Gandeste-te ca cu cat mai pici mai mult cu atat ma vei vedea mai des. 
Ii zambi fals, incercand sa para fericita, sau cel putin normala, caci realiza ca nu simtea absolut nimic.  Privi cana, numarand floricelele de pe ea de cateva ori, fredona in minte o melodie, apoi isi ridica privirea goala catre el.
-Vorbesc cat se poate de deschis, crede-ma. Normal ca nu ma incanta decizia, dar nu vad o alta mai buna in care si tu sa iesi 'nesifonat', ii raspunse facand din degete semnul ghilimelelor cat ii permiteau cana si tigara, apoi lua o gura zdravana de cafea si lasacana pe masa. Isi aminti brusc ca nu isi luase pastila cu o seara in urma, uitand complet de ea. Ofta prelung.
-E vre-o sansa ca un vampir sa lase o femeie insarcinata? Ea om fiind, intreba, oarecum ingrijorata de o asa imagine. Nu ca nu si-ar fi dorit copiii, dar nu ii voia acum si in nici un caz cu cineva cu care nu avea legaturi extrem de serioase.

Rânjii la auzul întrebării. Realiză că se contrazise de multe ori pe subiect și totuși avea nenumărate dovezi care susțineau ambele argumente și că da și că nu.
-Eu trăiesc mai mult ca tine. Nu mă șifonează situația cu nimic. Umm, discutabil. Am lăsat o femeie însărcinată. Deci nu știu. Teoria spune că nu, practic nu știu.
Zise sec și apucă cu degetele cana fierbinte. O apucă de toartă și o întoarse de cîteva ori pe ambele direcții,
-Poate nu simți că îți e foame dar corpul tău da, resimte. Mhm cât despre văzut...dacă te pic suficient de mult la toate materiile o să fi exmatriculată deci nu m-ai mai vedea deloc. Presupunând că te-ar deranja ca eu să dispar.
Zise în cele din urmă. Își luă ochelarii de pe față și îi așeză lângă cana. Rămase un timp tăcut. Privind imaginea neclară din fața lui. Oftă prelung.
-Apropo, legat de mica ta scenă de azi. Dacă îmi mai superi asistenta mă dau peste cap precum pisica lui Hudini și-am dispărut. Nu merită să fie insultată doar pentru că-și plătește școala. Punctă pe tonul lui plat și lipsit de intonație. Nu vruse să strice acea zi, dar cum oricum nu mai conta, cum fața și atitudinea lui amorezată erau atât  de neplăcute pentru ea, redeveni simplul „el” însăși. O acritură de om, nefericită. Trase un fum de țigară și-l suflă pe geam apoi se puse picior peste picior și se cocoșă înspre față.

Erin aproba din cap mecanic.
-Nu mi-am luat pastila aseara, dar banuiesc ca nu o sa se intample nimic. 
Ofta obosita, derutata. Isi dadu o suvita dupa ureche si isi masa tamplele.
-Stiu ca a fost total imatur si prostesc ce am facut azi. Am de gand sa o caut si sa ii cer scuze, asta cand ma voi simtii suficient de capabila sa-mi calc pe orgoliu. Sti? Poate iti suna stupid, dar azi cand am stat cu ea la masa, chit ca nu am vorbit decat idiotenii, caci ea a fost destul de tacuta si calma, m-am simtit bine, oarecum. Imi venea sa o tund, asta e adevarul, insa... Las-o balta, nu stiu cum sa explic asta.
Flutura cu mana prin aer, semn ca nu mai conta subiectul. Isi lasa capul pe spate brusc. Elastecul i se desfacu din par si lasa firele ei blonde sa alunece jucause din coc.
-Am sa ma apuc sa invat ca sa nu ai ocazia sa scapi de mine. Arat destul de bine, banuiesc ca nu te deranjeaza sa ma privesti de la distanta.
Zambi usor, incercand sa glumeasca, incercand sa isi distraga atentia de la durerea aceea teribila pe care o simtea.
-Sper ca esti constient ca apreciez enorm ceea ce ai facut azi. Chiar m-am simtit... bine, importanta, draguta...  Dar sunt doar minciuni...

Râse surd și se ridică în picioare. Se simțea cumva umilit de atitudinea ei de „înțeleg cum îmi place ca să sufăr”. Își vârâ rapid mâna sub ceafa ei și-o prinse de păr O trase înspre el și-o sărută apăsat, umed, fără să-i dea timp de reacție și se dezlipii la fel de rapid. Se dezlipii foarte puțin de ea, având buzele încă pe ale ele, totuși nu-i dădu drumu la păr. Deși nu o strângea tare, doar suficient cât să o poată manipula daca era cazul. Nu voia să-i dea voie să-l sprute înapoi. Un mic joc de atât de aproape și totuși atât de departe.
-Ți-as arăta cât ești de importantă dacă nu ar trebui să-mi iau zboru. Zise scurt, și respiră destul de excitat peste buzele ei.
-Știi, te pot pica indiferent dacă lucrarea ta e mai mult ca perfectul sau dacă e zero  barat. Sunt un fel de Dumnezeu la catedră. 
Se oprii și se apropie mai tare de buzele ei, tamponându-le cu ale lui însă nu o sărută, se trase iar foarte ușor fără să se despartă de buzele ei prea mult.
-Erin Erin, nu știu dacâ vei pricepe că, nu e vorba de falsitate. Dacă nu te pot sau mai bine zis, nu vreau să te iubesc, nu înseamnă că nu te simpatizez. Iar avem discuția asta? Dacă nu mi-ar păsa...de ce dracu aș fi aici?

Tresari, complet luata prin surprindere de acel sarut, gemand la propriu cuprinsa de o excitare aparuta parca dintr-un vis frumos. Tremura usor, clipind des si extrem de rapid, privindu-l derutata.  Bataile puternice ale propriei inimi ii bubuiau in cap. Inghiti in sec. Respira cu greu printre buzele intredeschise.
-De... De ce ai vrea sa ma pici? il intreba sacadat, aproape balbaindu-se. Simtea o caldura enorma in tot trupul si o dorinta puternica de a-l saruta. Isi ridica mana si ii mangaie usor obrazul, zambind, un zambet combinat dintr-o fericire enorma si o tristete la fel de mare.
-Cred ca imi este pur si simplu imposibil sa percep ca cuiva ii pasa de mine, ca cineva ma simpatizeaza cu adevarat. Suna stupid, nu? 
"Pot, dar nu vreau sa te iubesc..." isi repeta in minte. Lucrul asta parca o lovise si o ranise mai mult ca orice.

-Ca să pot să am grijă de copilul căpos din tine care nu încetează să-și facă rău. Măcar dacă eu sunt miza poate începi să pricepi că dacă pici pe jos nu rezolvi nimic.
Își trecu iar buzele, peste ale ei fără a o săruta, o tachinare doar. Le lipii iar ușor de ale ei și le trase la o parte, iar și iar, în timp ce cu mâna i se plimba pe liniatura bustului, atingând din când în când cu degetele sfârcul și plinătatea sânului. Își apropie iar buzele de ale ei.
-Dacă oprești aceast masochism și te pui cuminte la masă, poate ne putem frumos pe canapea, împreună și nu am să plec supărat.
Îi zise și-și puse iar buzele milimetric de ale ele, apăsând-o foarte ușor pe buza inferioară cu interiorul buzei lui umede.
-Ce zici?

-Dar cu ce imi fac rau? il intreba soptit, intinzandu-se usor spre el, cerand din priviri sa fie sarutata cum trebuie. Tachinarea aceea la care era supusa nu facea decat sa o excite si mai tare. Gemu cand ii atinse pieptul, molesindu-se toata, simtind ca oasele i s-au topit si nu mai are pic de forta in corp. Ofta excitata al naibii de rau si isi inchise ochii.
-Nu-mi este foame, Clayron... Mhmmm... Ok, ca sa nu te supar am sa mananc, promit... 
"Acum saruta-ma, naiba sa o ia de treaba!" ar fi vrut sa ii strige, insa nu avu curajul. Isi puse palmele pe umerii lui, vrand sa coboare de acolo, dar simtea ca se scurge. Trase aer in piept si il rasufla peste buzele lui atat de aproape de ale ei. 
-Stiu ca probabil te-am mai intrebat, dar ai putea sa imi spui sincer, de ce ma simpatizezi? Si de ce iti pasa de mine?
Ii vorbea soptit, aproape de neinteles. Ceea ce el reusea sa trezeasca in ea era al naibii de periculor. O facea sa se simta aproape  stinsa, moarta, dar in acelasi timp plina de o dorinta teribila de a trai doar pentru el.

Se apăsă peste ea,  cu pubisul peste al ei și o sărută apăsat peste buze, trecându-și limba printre buzele ei, adânc în gura ei și eliberă părul, lăsând-o să se miște în voie. Se lăsă mai greu ajungând cu mâinile în spatele fundului ei. Se trase puțin în spate, stând încă cu buzele lipite de ale ei.
-De câte ori nu ai grijă de tine, de atâtea ori nu am să te sărut. Când spun grijă nu mă refer la machiaj, mă refer la pastile, la mâncat, la sunat să vorbești cu mine dacă te macină ceva...
O sărută iar apăsat pe buze și o eliberă. O mângâie pe frunte și pe pomete apoi se puse iar pe scaun și luă țigara ce se stinsese de la jumătate între buze. O prinse și trase un  fum tare, usturător.
Înghiții în sec și luă o gură de cafea. Trebuia să liniștească capul din pantaloni cumva.

Simtindu-se "libera", si acceptand extrem de lacoma acel sarut pe care-l tot astepta, isi impletici mainile in parul lui si gemu innebunita simtindu-l lipita de ea. Ii atinse limba cu limba ei, mangaind-o, inconjurand-o cu miscari circulare, impungand-o usor. Cand el se desprinsese de ea, era atat de ametita ca nici nu realiza pe moment ca ii vorbeste. Ii lua cateva secunde sa inteleaga ce ii spune, apoi cand se trezi in scaun ofta derutata, excitata.
-Promit ca voi incerca sa am grija de mine, ii spuse incet, sprijinindu-si coatele de masa si obrajii in palme, inchizand ochii si tragand cu putere aer in piept. 
-Inca nu mi-ai  raspuns la intrebare, domnule profesor, ii zise zambind slab, privindu-l pe sub genele ce se zbateau lenese, aruncand umbre lungi pe obrajii ei inrositi. Se ridica cu greu de pe scaun cat sa-si ia cana de cafea si pachetul de tigari, clatinandu-se usor, apoi se reaseza, aprinzandu-si o tigare si band din cafeaua extrem de dulce, asa cum ii placea sa fie mereu.Il privea, asteptand raspunsul lui, evident extrem de curioasa si nerabdatoare sa il auda.

Își trecu mâna peste barbă gânditor,
-Îți răspund imediat ce vei mânca. Poți să mă întrebi ce vrei tu și-ți voi răspunde pe cât de sincer pot. Dar numai dacă lași țigara, pentru că am senzația ca iar ai fumat cu furnalul și mănânci ca să nu mai cazi din picioare.
Zâmbii șantajist spre ea apoi întoarse privirea spre geam, semn că nu avea de gând să mai vorbească până ce ea nu avea de gând să se mai întreneze. Trase un fum de țigară și se concentră pur și simplu pe un punct fix din ploaia torențială de afară.

Chicoti incet, tragand inca un fum din tigara abia aprinsa si stingand-o in scrumiera in timp ce sufla fumul. Trase cutia de pizza spre ea si o desfacu, luand de acolo cea mai mica felie si muscand din ea. Pentru ca nu mancase toata ziua, o cuprinse un sentiment de greata si simti cum stomacul i se strange total dupa ce inghiti. Se forta insa sa o termine, apoi isi sterse degetele pe un servetel de hartie. Stia ca sigur pentru el felia aia nu ar fi fost de ajuns, asa ca mai lua una, privind-o dezgustata si incepu sa manance din ea. Cand ajunse la jumatatea ei o lasa jos, rasufland greu.
-Nu am mancat nimic toata ziua, imi e greu sa mananc acum...
Mai lua o inghititura, incercand totusi, apoi o arunca efectiv inapoi.
-Nu mai pot, iti jur! O sa mai mananc mai tarziu, promit! Acum spune-mi...
Il privii cu ochii ei mari si umezi, ce aveau o nuanta ciudata, fiind o combinatie intre un albastru deschis si un verde intens presarat de mici punctulete gri. Genele lungi si curbate, dese, se zbateau  haotic, iar buzele mari si moi ii stateau intredeschise.  Isi duse cana de cafea la gura, band din ea, apoi isi trecu limba peste buza superioara. Isi impreuna mainile sub barbie si il privi. 
"Cum e posibil ca un simplu om sa trezeasca atatea sentimente in mine? Defapt, stai, tu nu esti un simplu om, ceea ce face situatia destul de logica... Dar totusi..."

Zâmbii satisfăcut și îi făcu semn să se apropie de el. Își puse piciorul de așa natură să-i facă ei spațiu să se așeze la el în poale. Își lăsă capul pe spate și expiră ultimul fum de BlackStone Vanilla.
-Să vedem. E ceva normal să înceapă un anumit tip de sentiment când stai mult cu o persoană, nu? Să vedem, flirtul tău cu mine a început acum un an? Erai haioasă, jur. Apoi am ajuns să...ei la naiba, am ajuns aici. În plus, cum ar putea să nu-mi pese de o copilă atât de inocentă? Nu știu să-și explic clar. Îmi pasă și îmi placi pentru că pur și simplu ești tu. Nu mă refer la rebelul din tine anti societate, nici la altceva. Pur și simplu îmi placi Erin. Frumoasă ți-am zis deja ca ești, inteligentă ești și foarte emotivă. 
Întinse mâna spre ea. Observă ceasul și înjură în gând, însă nu se grăbea.

-Eram haioasa? intreba ea usor incruntata, dar zambind, ridicandu-se de pe scaun si continuand sa-l asculte. Se apropie de el cu pasi mici, asezandu-se in bratele lui, cu grija, si luandu-l de mana, impleticindu-si degetele cu ale lui.
-Nu sunt inocenta sau emotiva deloc, sa sti! Sunt o femeie matura, stapana pe sentimentele si emotiile ei care face fata oricarei situatii fara sa se raneasca! 
Incepu sa chicoteasca, lasandu-se spre el si lipindu-si fruntea de umarul lui. Il saruta pe tampla, pe obraz, ii saruta barbia apoi isi freca buzele de ale lui, depunand sarutari mici. Zambi fericita, euforica, plina de incantare. O bucura enorm tot ceea ce el ii spusese. Era ca un fel de pastila a fericirii supreme.
-Te iubesc, Clayron...
Initial crezuse ca doar a gandit-o, dar cand realiza ca a si spus-o se incorda complet, scotand un sunet asemanator cu un geamat de durere, de disperare. El stia ca ea il iubeste, iar ea ii spusese asta in conversatiile lor, dar niciodata asa, niciodata atat de direct. Inima incepu sa ii bata al naibii de tare, de frica de respingere din partea lui. Isi stranse mai tare degetele peste ale lui si incerca sa isi linisteasca ritmul agitat al respiratiei. Il privea cu ochii ei mari si rotunzi si cu pupilele extrem de dilatate ca abia se mai vedea culoarea irisului.

Își mușca buza abținându-și acel „o să-ți treacă” în schimb își puse palma mare, deschisă peste tâmpla ei și o trase drăgăstos spre el. O sărută apăsat pe frunte și apoi o strânse tare de talie lipindu-i spatele de pieptul lui. Se contorsionă puțin și o sărută apăsat pe buze. Se mulțumii să tacă. O privi blând în ochi și începu să o mângâie pe ceafă, alternând între cap și obraz. Își forță un zâmbet larg pe buze.
Se mulțumii să-i răspundă astfel în plăcere, putea să p mintă oricum avea nevoie. La naiba, se gândise chiar că dacă ține suficient de mult treaba ar putea să o ia în căsătorie, cel puțin asta până își cunoscuse secretara de care nu se atingea decât arareori din întâmplare cum umărul sau cu palma când încerca sâ o consoleze. Îi era teamă de iubire, pierdere, singurătate și o știa bine.

Se lasa initial lipita de el, nestiind ce sa faca, ramanand acolo tacuta un timp ce ei i se paruse o vesnicie. Se ridica insa de-odata, extrem de brusc, de repede. Sarise efectiv din bratele lui, smucindu-se. Se lipi de fereastra si isi impreuna mainile. Observa ca ii tremurau si decise sa si le duca la spate. Incerca sa se comporte de parca nu ii spusese nimic.
-Ploua atat de tare, zise intr-un final pe un ton ce, spera ea, nu ii trada nesiguranta. 
Privi ceasul de la mana, apoi ofta lung. Se intinse agitata dupa cafea, insa cana ii aluneca dintre degete. Lichidul se varsa tot pe masa si pe podea, iar cana cazu, ciobindu-se. Erin tresari, zgomotul acela parandu-i mai puternic ca o toba. 
-Oh, Doamne...
Se apleca imediat si ridica cana, o lasa in chiuveta si desfacu un sertar de unde scoase o rola de servetele, incepand sa rupa cateva si sa stearga cafeaua de pe masa si de pe podea. Arunca servetelele imbibate in lichidul dulce in cosul de gunoi si porni robinetul. Ii parea bine ca se produsese acel accident caci ii daduse pentru doua - trei minute de lucru. Acum tot spala cana, clatind-o si tregand cu buretele peste ea deja a patra oara, fiindu-i frica sa se opreasca din a face ceva, orice, de teama sa nu planga. Nu voia sa mai pozeze ca femeia proasta si plangacioasa care habar nu avea sa se stapaneasca. Dupa ce o spala si a cincea oara, isi trecu cu grija degetul peste ciobitura din buza canii si o arunca si pe aceasta la gunoi. Lua un pahar cu picior lund din dulapul de deasupra, desfacu un altul si scoase de acolo o sticla de vin pe care se chinui sa o deschida, apoi isi umplu paharul. Puse sticla pe masa, alaturi de un alt pahar gol si se aseza pe scaun, aprinzandu-si o tigare. Bau aproape tot paharul din prima. 
-Serveste-te, daca vrei, ii spuse intr-un final.