Cafeneaua

Se oprii lângă fotoliul de piele, alb și își potrivii tocul din câteva mișcări de glezne. Nu era obișnuită cu tocurile, mai ales cu cele cui și subțiri. Oftă prelung și puse pe masa două dosare mari, care îi ocupau cam tot bustul până la bărbie și aruncă pe scaun pardesiul crem pe scaun, iar peste geanta de piele lapiș-lazuli. Oftă prelung. Ziua aceea era nu numai obositoare ci, într-un mod bizar părea că totul avea și merge prost. De la pantofii care nu voiau să stea în picioare, la dosarele pe care le tot scăpa, la lipsa de concentrație pe care o avea, la hainele care deveneau parcă din ce în ce mai incomode. Oftă prelung și luă lucrurile de pe scaun și se chinui să le șeze, rapid și stângaci scăpând mereu câteceva. Jenată mereu, cu alura ei de căprioară în bataia puștii reușii să așeze lucrurile pe scaunul de lângă masă și să-și comande un expresso dublu. Apucă cu o mână un dosar și îl trase spre ea. Îl cercetă cu privirea obosită. încercănată. Își trecu mâna peste față. frecându-și ochii uitând complet de rimel.
„La dracu” își zise când luă mâna și văzu pe burice urme de  rimel impregnat.
Privii cu scârbă cuprinsul primului dosar, 6 lecții diferite, trei materii. Se uită peste al doilea, trebuia să verifice nu se știe ce research stupid desăre roze și chestii legate de misticism. Se gândi enervată că va trebui să piardă jumătate din ore  în bibliotecă printr-un catralion de cărți incerte. Oftă prelung și se lăsă moale în scaun, apoi își aprinse o țigară.
Își amintii decursul dimineții, Clayron, biroul, tocurile enervante, fusta albastru marin din satin lipitp de ea, parcă sugrumând-o, enervantă, lipsa de somn din ultima luna. Se amuză gândindu-se că deși insomniacă era mai ușor să te bați cu lipsa somnului când e intern nu când te simți permanent amenințată. Se gandi frustrată cum domnu Clayron lăsase ca printr-un decret prezidențial tot ce nu avea el chef să facă pe umerii ei. La șase dimineața și totul să fie gata pana la al doilea curs. Oftă prelung și privii ceasul de perete din cafenea
„Mai am trei ore”

Cum nu reusise sa mai adoarma si cum lipsitul de la cursuri era ceva  normal pentru ea, decise sa mearga pentru inca o cafea la cafenea. Isi bause cafeaua de dimineata, cea pe care Clayron i-o lasase deja pregatita, lucru care o bucurase enorm, dar simtea ca sa sefoca daca mai sta in casa singura. Extrem de fericita si euforica, imbracata in rochia ei gri pana deasupra genunchilor, intra in cafenea cu zambetul pe buze, lasand in urma un val de parfum dulce si placut si un ecou al tocurilor. Isi comanda o cafea mare, cu mult lapte si frisca, indulcita cu zahar brun si un strop de vanilie apoi se intoarse spre incapere, cautand cu privirea un loc unde sa se aseze.
"Mai sa fie, dar nu este ea asistenta lui Clayron? "
Cand intrase nu daduse importanta oamenilor , dar acum ca o vazuse inainta spre ea. Se aseza pe scaunul din fata ei si isi lasa pe masa cafeaua, tigarle si telefonul. 
-Buna diminata! Francesca, am dreptate?
Ii zambi prietenoasa si isi aprinse o tigare, tragand din ea, apoi lua o gura de cafea, lasand urme de ruj rosu pe marginea canii.
-Sunt Erin. M-ai salvat atunci de la un posibil lesin. 
Chicotii.
-Nu cred insa ca am apucat sa iti multumesc.
Isi ajusta cu grija esarfa din casmir de la gat, in aceiasi nuanta de rosu ca si unghiile si buzele ei intinzand apoi mana spre Francesca, vizibil dornica sa faca conversatie, zambindu-i larg. Se gandi pentru o secunda ca, cu cat se apropie mai mult de cei din preajma profesorului ei, cu atat il va cunoste mai bine.

Ridică fața spre Erin, complet debusolată de parcă prezența ei ar fi fost asemănătoare cu a unei stafii. Rămase blocată în scaun, trei sferturi înfiptă cu totul în el. O analiză din cap până în picioare pe Erin, parcă întrebând-o din priviri în cel mai nepoliticos mod cine naiba era și de ce se oprii fix pe capul ei. Își lipii degetele de rândul la care rămase cu ochii. Înghiții în sec și o analiză cu privirea ei obosită pe fată care vorbea neîncetat pe tot parcursul, parcă fiecare cuvânt al ei lovind-o în tâmple ca un fel de pumnal. Oftă prelung când îi auzii numele. Se întreba care Erin și ce salvare. Scutură în cele din urmă capul și îi zâmbii politicos, vizibil consternată de prezența ei.
-A, îmi...îmi pare bine. Îmi cer scuze dar nu îmi amintesc. zise în cele din urmă. Se semi ridică sprijinindu-se doar în picioare și tocuri și o apucă de mână apoi i-o eliberă și îi făcu semn să ia loc ep fotoliu din fața ei. Avea aceleași gesturi enervant de feminine și elegante, cu tenta de pianist. Mâna mișcându-se lent ca într-un vals subtil, tâind molatec aerul. Se așeză iar in fotoliu și se puse picior peste picior apoi trase dosarul mai aproape de ea.
-Scuze, eram puțin prinsă de muncă.
Citii pe nerăsuflate ultimele rânduri apoi puse un semn și închise mapa. Era aprope de finalul treburilor. Oftă prelung și-și scutură mâinile, ceasul moschino zăngănii și mânecile cămășii de mătase se mulă și flutură ușor peste brațul ei. Se oprii  și luă cana de cafea în mână.

Erin ii zambi bland. Trase adanc din tigare si o privi. Ii cerceta tinuta, care era frumoasa si ii venea minunat, ii privi parul pe care ajunsese de mult sa i-l invidieze, trasaturile frumoase ale fetei.  Ce sa mai, era o bucatica ce clar trebuia indepartata din peisaj. Si ce daca ceruse pauza aia nenorocita? Putea sa nu o faca, ar fi rezistat inca cinci ora in aceiasi sala cu Clayron daca era nevoie.
-Eram la cursul lui Clay...ron... Inghiti in sec cand isi dadu seama ca ii spusese pe nume.
-Santahat, continua ea apoi cu calm sorbind din cafea. I-i cerut pauza pe care el nu o da niciodata. Oricum, e ok. La ce lucrezi? Te-a pus el sa faci ceva anume?
Observa o dunga subtire si neagra sub ochiul ei, probabil din cauza rimelului asa ca se intinse peste masa si isi trecu degetul mare, incet, abia simtit peste ea, stergand-o, apoi se reaseza. Isi aranja din nou esarfa. O deranja, insa decolteul bluzei ii expunea gatul si automat semnul muscaturii. 
Cand realiza ca nu isi luase nici acum ochii de la ea, privi brusc in cana de cafea, nevrand sa para o obsedata.

Tresării cu totul, sărind în spate când simții atingerea fetei. O speriau, blondele, copii mai mari, oamenii în general, iar Erin era combinația perfectă pentru temerile ei. Parcă aștepta ca ea să scoată de undeva o pungă de umilință pe care să i-o vâre pe gat. Se calmă în scurt timp și încercă să se mai relaxeze.
-Da, structura cursurilor pe ziua de azi. După ce merg la atelier trebuie să o termin pentru restul de săptămână. Nimic interesant. zise în cele din urmă rostind fiecare cuvânt cu o intonație plată, concentrată puțin de parcă tocmai s-ar fi gândit la misterul genezei.
Luă o gură de cafea, rujul roșu clasic, lăsând o urmă mică, nu foarte pronunțată pe cană. Zâmbii când privii, aparent rujurile MAC chiar nu se scurgeau cu una cu două de pe buze. Oftă prelung și o privii pe Erin. Își scoase pachetul din geantă, moment în care pachetul de blackstone vanilla cerut de Clayron căzu și el.
-Să mă...îngână iritată și aruncă pachetul ei pe masă apoi se aplecă peste mânerul fotoliului, fusta mulându-se pe șoldurile ei micuțe, punând în evidență talia de clepidră.
Reușii să apuce cu două degete pachetul și să-l tragă după  o mică bătălie cu el. Îl aruncă în geantă și se puse la loc pe scaun, palidă la față, respirând greu. Nu avea condiție fizică mai deloc, iar mânerul care-i presase pe plămânii nu foarte sănătoși nu o ajutară deloc. Oftă relung și-și dădu buclele negre la o parte, mișcarile ei emanând mirosul de moschino de pe gât și haine.
-Tu...ești mai bine? își aprinse țigara și o privii îndelung pe Erin. Se simțea complexată de e, de frumusețea și senzualitatea ei. Înghiții o gură de cafea cu fum, aproape înecându-se.

Studie cu ochii ei mari si verzi-albastrui fiecare miscare a Francescai. Obsrva cum se chinuise sa ajunga la pachetul e tigari, incruntandu-se usor, apoi observa cum fusta si se mulase pe trup. Batu de trei ori cu unghiile lungi in masa, apoi se lasa pe spate in fotoliu, punandu-si o mana in san, iar cea lalta si-o duse intr-o miscare lenta si eleganta catre buze, punan tigara intre ele. Ramase asa in liniste, analizand-o, inspirandu-i parfumul pe care-l recunoscu imediat, ea insasi fiind o fana inraita a parfumurilor in general. O privea printre genele ei curbate ce se zbateau cu calm, lenese, atunci cand clipea. Nu lasa nici macar un fir de par din capul ei neprivit.
-De ce lucrezi pentru domnul Santahat? o intreba brusc, ignorand ingrijorarea Francescai, una falsa si rostita doar de bun simt cel mai probabil, legata de sanatatea ei.
-Macar se poarta frumos cu tine?
Ridica o spranceana imediat ce termina de vorbit, ochii ei fiind inca cercetatori. Isi trecu degetele prin par, apoi lua cana de cafea si sorbi din ea. Fieare gest era calm si parca mecanic. Mintea ei nu statea la nimic din ceea ce facea. Nu putea gandi decat cat de frumoasa e asistenta lui Clayron si cat de mult ii venea sa ii dea foc la buclele alea dragute din cap. Cu toate astea vocea ei suna blanda si prietenoasa.

Tuși sec, din cauza fumului ce coborâ în stomac sau a cafelei ce intră pe ce parte a traheei nu trebuia, nici ea nu știa sigur. O privii curioasă pe Erin, puțin amuzată. Buzele pline i se curbară într-n zâmbet ușor meschin și scrumă doar din mișcarea încheieturii.
-Pentru că îmi plătesc singură școala. Nu știu, nu stăm mult împreună. Îmi dă sarcinile de dimineață, eu le rezolv apoi mă prezint să-i predau ce mi-a cerut. Cum ai văzut merg și la unele cursuri, când nu trebuie să fiu la ale mele, pentru a pornii discuții din sală. Să stimulez elevii, dacă vrei să spui așa.
Trase un fum și puse țigara în scrumieră. O privii pe Erin, foarte atent, căutând parcă să înțeleagă dincolo de persoana din fața ei. Îi analiza chipul, fiecare trăsătură, linie de expresie apoi își fixă ochii în a ei cu privirea de „citesc prin tine”. Rămase tăcută, suținându-i privirea. După câteva minute bune zambii disprețuitor și se relaxa brusc ca un masochist ce primește prima palmă.
-Nu mă prea suferi, așa-i?

Ranjetu de pe buzele ei veni imediat. Pufni usor, lasandu-se in fata si sprijinindu-si coatele de masa. O privi cu calm, o oarecare admiratie si multa curiozitate.
-Ai fi surprinsa, defapt, sa afli ca te consider interesanta si extrem de frumoasa, in nici un caz nesuferita. Chiar ma gandeam ca ai un par minunat, pe care, daca as fi cu un gram mai nebuna decat sunt, l-as tunde sau i-as da foc. Dar cred ca e totusi mult prea frumos ca sa il stric. In fond, de ce sa nu ma delectez privindu-l in continuare.
Isi sprijini barbia in palma, continuand sa o fixeze si zambindu-i. Nu-i statea in fie sa fire rea, nu ii statea in fire sa urasca, asa ca toata rautatea ei statea in pura sinceritate. Si uneori in tampeniile oribile pe care reusea sa le gandeasca si sa le si puna in practica.
-Si totusi, ce te face sa crezi ca nu te pot suferii?
Mai trase din tigare, sufland fumul in sus si luand o alta gura din cafeaua delicioas, asteptan curioasa raspunsul ei. Isi miji ochii usor, zambind suav dar putin rautacios si lasandu-si capul intr-o parte.
-Spune-mi.

Se îndreptă de spate, apoi se lăsă mai mult în fotoliu. Își proptii  umărul de mâner ridicând țigara până la nivelul feței, totuși nu trase din ea. Rămăase tăcută câteva minute, privind-o atent, cântărindu-și cuvintele. Își trecu limba peste buzele pline, perfect proporționale apoi se mușcă gânditoare de interiorul obrazului drept. Scoase acel sunet de supt. Devenise neatentă câteva secunde, încerca să-și rețină pornirea de a se ridica de la masă și pleca. Deși ura să recunoască pe cât de mult disprețuia compania oameniilor, înspecial a străinilor Erin picase fix când avea nevoie de o pauză. Oftă prelung și își mută privirea către ceasul de pe perete. Nu trecuseră mai mult de douăzeci de minute de la apariția încântătoarei blonde.
-Tu. Vrei să fiu aici dar îmi dai senzația ca abea aștepți să dispar în zbor pe o mătură.

Zâmbii sarcastic și trase un fum, apoi scrumă lent. Își duse mâna instinctiv la păr gândindu-se la ce-i spusese Erin legat de el. I se păru cel puțin hazliu având în vedere că singura parte bună pe care o vedea la ea însăși în ce-i privește aspectul era părul ei.

Chicoti initial, apoi inepu sa rada. merii si pieptul i se miscau in ritmul hohotelor mici.
-Scuza-ma, nu te asociez cu o vrajitoare. Tu te consideri una? Eu nu tin minte ca ele sa aibe par frumos, bucle si ochi captivanti. Asta daca nu ti-ai facut singura o vraja sa arati bine cand defapt ai un nas lung pana la tavan plin de alunite ciudate.
Erin inca mai zambea si privi si ea spre ceas. Isi scarpina antebratul, apoi tase iar de esarfa de la gat, aranjand-o, simtind ca o sa se sufoce. Brtara i se agata in materialul moale, iar cand isi lasa mana in jos aceasta trasese si din esarfa. Si-o rearanja agitata, apoi ofta lng, intorcandu-se spre Francesca.
-Tu pari aia grabita sa scapi de mine. Nu de alta, dar privesti ceasul ala de parca ai vrea sa treaca odata timpul, sa-mi termin cafeaua si sa ma car. Daca vrei splec poti lasa "politetea" stupida si sa mi-o spui in fata. 
Vocea ii era lipsita de absolut orice emotie, chipul inexpresiv si privirea usor pierduta. Cum se facea ca o bruneta dragalasa o facea sa se simta atat de geloasa si nesigura pe ea? Nu o deranja acest lucru, mai mult o speria.

Își lăsă piciorul leneș deasupra celuilalt. Îl bălăngănii stânga-dreapta câteva secunde apoi se întoarse către ea cu privirea-i semi-absentă.
-Asta cu vrăjitoarele e ca și poveste cu Lucifer. Nu poți să fi hidos și să ademenești. Oamenii nu pică pentru cocoșatul de la Notre Dame dar și-ar vinde sufletul pentru o Audrey sau o Marylin o noapte. Nu cred că poți să atragi și să curmi atâtea vieții cu alunițe păroase pe nas sau cu coarne de patru metrii. Zise în cele din urmă și puse ceașca pe farfurioară și  chiștocul, deja stins între degetele ei în scrumieră. Nu simțise țigara. Aprinse imediat alta.
-Nu, la doisprezece trebuie să ajung să predau. Dacă voiam să dispari, mă dădeam de trei ori peste cap precum pisica lui Hudini și în urma unei vrăji numite scuză penibilă dispăream. Dacă nu te deranjează să dispar vreo jumătate de oră cu nasul în ce făceam, aș dori să termin de aranjat aici.

Erin se lasa din nou in fotoliu, oftand absenta si incercand sa se conentreze pe ceea ce i se spunea. Zambi catre ea, apoand din cap mecanic.
-Nu pari genul care sa ademeneasca si sa distruga. Dar cine sunt eu sa-mi dau cu parerea, nu?
Sorbi din cafea si ramase tacuta. Avea sa se intalneasca cu Clayron in acea dupa amiaza. Urmau sa se vada langa lac si, din cate ii spusese el, sa se plimbe cu barca. Sprijinita cu cotul de manerul canapelei, isi lasa capul pe spate si ofta. Nu stia daca e bine sa se bage in asa ceva. Nu avea decat sa ajunga sa il iubeasca si mai mult, iar acest lucru i se parea oricum imposibil caci il iubea atat de tare incat simtea ca atunsese limita, dar totusi se temea sa nu ajunga sa o si depseasca. Cum  avea sa suporte ea momentul in care tot acest jo se va sfarsi? Inchise ochii pentru cateva secunde, incercand sa isi alunge asta din cap, apoi ii redescise usor, privind prin cafenea.
-Fa-ti treaba linistita, ii raspunse intr-un final Erin, cu vocea joasa si mult prea calma. 
Asistenta asta a lui Clayron ii dadea batai de cap. Isi dorea sa o bata, sa o umileasca, sa ii faca ceva oribil, orice, dar in acelasi timp era ceva la ea ce ii placea si nu isi dorea sa scape de ea asa usor. In fond ea isi dorea sa o faca doar sa nu mai stea atat de mult in preajma lui Clayron. 
Isi lua mobilul intre degete, incepand sa citeasca diverse tampenii legate de toate lucrurile ce ii nazareau in minte, dorindu-si de-odata sa treaca timpul cat mai repede cu putinta.

Telefonul începu să-i clipcească intermitent, vibrând chiar când puse ochii pe ultimele patru sau cinci folii din mapă. Ecranul afisă numele lui Clayron și o poză cu ei dintr-un parc. Cea mai lungă discuție. Se uită mirată la telefon, nu-și amintii să fi pus poză la contactul lui. Plus poza era doar în telefonul lui. Murmură ernvată și își trecu mâna peste ecran, îl ridică lent, din telefon auzindu-se vocea lui.
Avea o față cel puțin furioasă.
-Da, la doispe sunt acolo. Dacă tot m-ai trezit cu noaptea în cap lasă-mă să-mi fac treaba.
Vocea lui sună nervoasă din telefonul dat prea tare, moment în care fața fetei se schimbă într-o grimasă docilă și atentă deși iritarea era încă vizibilă. Răsuflă printre buze și-și abținu un „Băgami-aș” lăsându-l să iasă de pe buze fără sunet. După ce auzi tot ce avea de spus bărbatul se rezemă cu un umăr de spătar și se încordă. Aprinse altă țigară.
-Da, da, inversez curentele și le pun cronoligc. Da și explicațiile, aham. Da, am separat pe trei cursuri perioada, aham.
Oftă prelung și-l salută, parcă abea așteptând să scape de el dar chiar înainte să închidă se opri brusc
-Ai umblat tu în telefonul meu? Spuse pe un ton, aproape plafonat de nepăsare. Liniște. Întoarse telefonul și privii apelul, era încă la telefon. Clay, cu tine vorbesc. Nu mă înțelege greșit, îmi place să lucrez cu tine dar, daca mai atingi vreun lucru personal de-al meu, ori ți-l vâr în alte părți personale din existența ta ori fac hocus-pocus și dispar.
Închise telefonul, știind că ar fi vrut să o repeadă. O altă discuție interminabilă, un șef frustrat, nu-i păsa. Intră în telefon și sterse poza apoi îl aruncă dezgustată pe masă. Ce naiba?
Reluă fișa cu aceeași față acră și rigidă. Schimbă rapid cele câteva cursuri după cum fusese instruită. După aproximativ douăzeci de minute închise mapa și răsuflă zgomotos. O puse pe scaunul pe care avea geaca. Își scoase tacticos ochelarii și lăsă pe masă lângă farfurioara de cafea.
-Ceva interesant prin lume? întrebă în cele din urmă, arătând cu capul înspre telefonul ei.

Inca de cand incepuse sa vibreze, telefonul ii atrasese atentia. Initial nu realiza, dar dupa ce isi dadu seama ca mintea nu ii juca feste si ca pe ecranul telefonului era o poza cu Clayron si Francesca, Erin se incorda complet. Isi duse din nou ochii in telefonul ei, citind articolul despre constructia avioanelor la care ajunsese tot cautand diverse, pozand pe fata calma care-si vede de treaba.ei, dar nu putea sa se mai concentreze la ce citea. Urechile ii erau ciulite, auzind fiecare schimb de cuvinte, fiecare ton. Cand, insa, auzi cum ii spusese, stranse degetele in jurul telefonului. Isi mai aprinse o tigare, si se lasa mai mult in fotoliu.
"Clay, auzi la ea. Nu stau prea mult cu el, oh dar ne facem poze in parc. Vezi tufisul ala de pe fundal? Acolo am stat capra pentru el!"
 Privirea i se incrunta, iar gura i se stramba intr-o grimasa de dezgust. Incepu sa numere in minte pana la zece si inapoi de cateva ori. Evita sa o mai priveasca de frica sa nu sara peste masa si sa o loveasca cu fata de marginea ei. Cand Francesca ii vorbi, insa, ii zambi plictisita si lasa telefonul pe masa.
-Cateva nunti si divorturi, ceva teorie despre cum functioneaza un motor de avion si cateva idei si retete. 
Trase cu nesat din tigare si sufla fumul gros in aer, intruntandu-se. Isi privi unghiile apoi apuca cana de cafea si bau din ea. Se racise, dar nu o deranja. Isi aranja fusta rochiei mulate si se aseza picior peste picior. 
-Sa inteleg ca intre tine si domnul Santahat e mai mult decat se lasa la vedere? intreba arucand o privirea rece si ranjind usor rautacios. 
-Mai, mai, mai, dar cine ar fi crezut? Nu e insa putin cam mare pentru tine? 
Se lasa in fata, punandus-i palmele pe masa.
-Nu-ti e frica ca poate afla cineva?

O asculă cu dezinteres, gândindu-se câteva clipe la știrile mondene de care vorbea ea. Zâmbii dezgustată făcând o scurtă retrospectivă asupra jurnalismului și ce consuma societate. Zâmbii acru când se gândi că pentru puțin timp chiar se gândea să facă jurnalism. Îi făcu semn chelneriței să-i mai aducă o cafea. Simțea că va adormii pe scaun însă totul dispăruse brusc.Tâmplele-i pulară de parcă un flux sub presiune de adrelină pură îi siroiau prin vene. O privii surprinsă pe Erin, ușor ironică.
-Fix asta mi-ar trebui mie, un narcisist lipit de fustă. zise într-o oarecare notă comică dar și plină de scârbă. Se lăsă mai comod în scaun relaxându-se brusc. Hainele se morfoliră și pentru câteva clipe se lipiră de ea, arătându-i fiecare formă ca apoi să se deslipească de ea, rămînândlălâi.
-Nu e nimic. Ar fi ciudat să-i spun și în conversațiile personale „Dle Pălărie-de-moș-crăciun Clayron” având în vedere că am semnat un contract pe o perioadă de aproape opt ani.

Ii privi fiecare miscare, zambind de parca nu o afecta nimic, apoi isi duse cana la gura vrand sa mai ia o gura de cafea. O inghiti insa al naibii de greu, parand ca e nevoita sa inghita bolovani nu lichid.
-Opt ani? intreba imediat ce simti ca reuseste sa vorbeasca. Dumnezeule, dar e enorm! 
Incepu sa rada, un ras fortat, lasandu-se comoda din nou in fotoliu.
-Nu ma intelege gresit, dar sa iti petreci opt ani lucrand cu cineva pe care nu placi e ceva ce imi vine greu sa cred. De ce nu poti fi sincera? Adica, ma rog, inteleg ca e inspaimantator sa te gandesti ce poti patii atat tu cat si el daca se afla ca tu si profesorul tau formati un cuplu, sau faceti sex, orice ati face voi acolo...
Erin stia, caci de multe ori se temuse sa nu afle nimeni nimic despre ea si Clayron.
-Dar, chiar si daca sti ca veti lucra opt ani impreuna, nu mi se pare un motiv pentru care sa ii spui Clay sau sa ai poze la apel. Deci, sigur e ceva intre voi.
Ii facu cu ochiul, parand o complice demna de incredere, dar cu toate ca la exterior ii iesea tot acel teatru mimic al fetei, pe interior simtea ca moare. Ii venea sa planga, sa se dea cu capul de masa... Ii venea sa o dea pe Francesca cu capul de masa pana o facea sa planga.

Începu să râdă aproape răutacios și își schimbă poziția picioarelor. Își puse iar cotul pe spătar și își apropie capul de mâna cu țigara.
-Da, e enorm dar e o muncă ușoară și bine plătită. Tot aici fac și facultatea, e un win-win situațion. În plus, e un motiv să-i spun Clay, îmi e deasemenea și un amic ciudat, cu care mai schimb opinii, e normal dacă petrecem înjur de 3-4 ore pe zi și alte două la telefon pe zi pentru planificat lecții strategii  și câteva lucruri legate de firma lui. Oricum nu înțeleg de ce crezi că nu-l suport? Trase un fum de țigară și o privii amuzată pâna peste poate, când auzi de sex și cuplu începu la propiu să râdă de erin. Ridicp mâna spre pandantivul din argint. încrustat cu rubine. în formă de cruce și începu să se joace cu el.
-Sex? Cuplu? Draga mea, tragi multe concluzii de la o prescurtare și o poză. Tu nu ai băut niciodata cafeaua cu un coleg în pauza în timp ce vorbeați despre muncă? Nu ai absolut nici o poză, care apropo e a lui nu a mea, pe telefon cu colegi/colege? Nu? Eu nu te cred și dacă ai o poză cu colega ta, să zicem...mm, Manuela și o strigi Man, sau ceva, ce înseamna? O bagi în pat în fiecare seară și formați un cuplu de lesbiene?
Ridică sprânceana privind-o ironic. Toată amabilitatea dispăruse brusc, la fel și alura de căprioară pierdută-n spațiu, jovială și rușinoasă. Rămase ea, cinica cu prea multă anxietate și seriozitate.

Erin se incrunta catre ea, deranjata brusc de felul in care ii vorbise. Isi dadu ochii peste cap apoi ii zambi ironica.
-Sti prea bine ca cele mai tari partide de sex incep cu o cafea si se termina la fel de frumos, iar daca aceasta presupusa Man ar arata bine si mi-as petrece zilnic timpul cu ea, da, probabil am ajunge sa discutam planurile afacerilor in pat.
Ii vorbise rece, dur, plina de sictir si o oarecare nervozitate.
-Nu am zis ca nu il suporti, tu ai spus initial ca nu ai nevoie de un narcisist lipit de fusta ta. La cat de bine arati, crede-ma, probabil isi doreste sa fie sub fusta ta, nu lipit de ea, asta daca nu a ajuns deja acolo, lucru pe care tot un win il poti numi. 
Se observa clar cat de nervoasa era dupa cum o privea. Ochii ii capatasera o nuanta albastruie spre gri, culoarea lor  se schimba mereu in functie de starea de spirit. Isi apuca cu pumnul esarfa de la gat, strangand tare materialul intre begete.
-Si nu, nu am prieteni de fel. Surpriza. Nu sunt fata populara dupa care alearga toti si uneori ma bucur, caci pe cat de mult ador sa conversez pe atat de mult nu suport oamenii si ideile lor fixe si stupide cu care incearca sa fie "perfecti" pentru societate si lumea asta idioata.
Undeva in interior se intrista, realizand ca, defapt, ea chiar nu avea pe nimeni cu care sa vorbeasca, nu avea cui sa ii spuna problemele sau pe umarul cui sa planga. Pe ea nici macar nu o iubea cine si-ar fi dorit defapt. Nu credea ca o iubea nimeni de fapt. Se incorda si mai mult, ramanand rigida si cu o privire rece, zambind stins.
-Ok, nu e nimic intre voi, pacat, ati fi format un cuplu superb, incheie ea pe un ton ironic.

-Nu cred. Singurul aspect în care ne potrivim sunt când fiecare își vede de treabă, în liniște. Zise în cele din urmă. Mulțumii chelneriței  pentru cafea. Privii ceasul de la mână, mai avea aproximativ două ore de liniște. O analiză pe fată de sus până jos, în liniște, căutând să înțeleagă toată explozia la adresa ei.
-Mda, replică în cele din urmă,Satana, Vrăjitoarele și secretarele, aceeași chestie. Ăsta ar fi un titlu interesant de carte. zâmbii ironic și se proțăpii mai bine în scaun. O amuza la culme cum deveni brusc răul sexual întruchipat. Aproape câ simțea ca e un sucubus arătat cu degetele de o soție distrusă.
-Apropo, faptul că e narcisist, nu se schimbă fie ca o spun eu, tu sau nu o spune nimeni. În definitiv, de ce te roade așa tare ? Încep să-mi doresc să mă urc pe mătură și să mă dau peste cap să fac marea vrajă a scuzelor dulci.

În definitiv, nu ar trebui să te surprindă că în acest moment sunt cel puțin disprețuitoare cu tine având în vedere ce ai scos pe gură.

Incercand sa se linisteasca, Erin isi mai comanda o cafea. Se sprijinii cu coatele de masa si cu barbia in palmele facute pumn, zambindu-i.
-Nu ma roade nimic. Asa sunt eu, o fire mai exploziva si curioasa, lasand impresia ca ma intereseaza pe deplin situatia. Cica, curiozitatea ucide pisica, inca astept sa ma transform in una ca sa pot fi omorata. Daca e, sper sa devin una neagra si sa-ti tin companie, vrajitorico. 
Ii facu cu ochiul apoi arunca catre ea un zambet dulce si frumos.
-Poti sa fi de la dispretuitoare la indragostita si apoi la scarbita si tot asa in legatura cu mine, nu e ceva ce ma deranjeaza sau intereseaza  . Si normal ca iti pun intrebari, pana la urma eu nu imi petrec vremea cu colegii ca sa aflu barfe,  tu insa pari foarte interesanta si, dintr-un motiv pe care nu il cunosc simt nevoia sa aflu lucruri despre tine. Am mentionat ca sunt nebuna la inceputul conversatiei noastre, asa ca sa nu facem o drama din asta.

Isi tuguii buzele, muscandu-si interiorul obrazului, apoi ii zambi din nou.
"Erin, nu te mai exterioriza atat, sau urmatoarea barfa sigur vei fi tu!"

Râse scurt, amuzată de reacția fetei. Nu insistă, nu simțea nevoia de a ftransforma conversația într-o ședință neplătită la psiholog, cum se întâmpla în general Luă dosarele în mână și le băgă în geanta supraplină. Scoase cravata cerută de Clayron ca sa nu o murdărească și una din cămășile lui burgundi, băgă dosarele apoi le puse atent deasupra. Se uită cu coada ochiului la Erin, nu voia să-i dea ocazia unei alte explozii.
-Muncă de jos, iau haine de la curățătorie și i le aduc între ședințe când e cazul să renunțe la moaca sictirită de profesor mediocru.
Încheie ce avea de spus, expirând fumul de țigara.
-Francesca Elizabeth, saptisprezece ani studentă la arte dintr-o porcărie. Muncesc part-time. Nimic interesant, de ce altceva esti curioasă?

Ramanand cu ochii atintiti asupra camasii si cravatei, tresari cand aceasta isi spuse numele si mica "istorie" a vietii ei, privind-o initial derutata, apoi isi lasa capul intr-o parte.
-Ei bine, avand in vedere ca faci atatea pentru el, sper ca macar sa merite. Pare oricum morocanos si nesuferit, deci sper sa suporti cu bine astia opt ani.
Chicoti usor si se lasa in fotoliu din nou. Opt ani in care ea ii va fi in preajma. Opt ani in care Erin nici nu era sigura ce va face cu viata ei in general. Cand o sa termine facultatea cel mai probabil o sa se reintoarca acasa, isi va cauta propriul apartament si va continua sa traiasca singura cu 58 de pisici, asta daca nu se trezea cineva intre timp sa o considere o posibila viitoare sotie nu doar o fata cu care merita sa folosesti cateva prezervative. Curioasa era daca va accepta ea vre-o cerere in casatorie care sa nu vina din partea lui Clayron, iar cum asta era ceva si greu de imaginat, isi alunga infimul gand din minte. Privi ceasul de pe perete. Mai era atat de mult timp pana avea sa se intalneasca. Se gandi daca mai avea rost sa mearga. Ar fi trebuit sa ii spuna pur si simplu ca nu se putea intalni cu el, ca ii era greu sa il stie zilnic in preajma frumuasei lui asistente, facand cine stie ce delicii pe biroul lui, apoi discutand filozofia in pat, stand imbratisati. Si apoi mai era Helena, femeia cu care bea vin si faceau sex in baile studentilor. Si oare cate alte studente, ca si ea, aveau parte de atentia si priceperea profesorului aratos?
-Dintr-o porcarie? De ce?
Realizand ca vocea ii suna trista, se ridica mai sus in fotoliu si repeta ultima intrebare.

Zâmbii scurt. Cum putea explica? Ar fi trebuit să înceapa istoria antică, telenovelistică a vieții ei, fuga de succes și ea însăși.
-O porcărie, un capriciu mai bine zis. Trebuia să fac ceva, am făcut altceva. Sunt un om capricios și instabil, mă plictisesc rapid. O întâmplare prostească pe scurt. Zâmbii iar. Se simțea obosită. Se gândi pentru câteva clipe că ar fi putut oricând să dea p fugă pe toculețele ei stresante până acasă să doarmă doar că se știa bine. Nu avea să se mai ridice din pat până naiba știe când.
-Chiar îți place Clayron nu?
Zise scurt, uitându-se într-o parte, puțin îngîndurată. Își sprijinii bărbia în mâna de pe fotoliu. Tonul cu care vorbi denotă oboseală și plictis.
-Hai să nu ne mai jucăm. Nu te interesează persoana mea, câtuși de puțin. Lingușala poate merge pe narcisiști. Ce vrei să știi despre el? Înainte de toate ar trebui să-ți intre în cap că nu se întâmplă nimic de tip Sandra brown pe biroul lui, sau al meu sau oriunde. Dacă nu pricepi asta o să te rog să-ți iei piciorușele de divă și să le muți pe alt scaun la altă masă.

Initial o ascultase cu calm, cu adevarat curioasa de ceea ce avea sa ii spuna despre ea. Poate ca era dragutica asistenta, dar in acelasi timp ii parea si o persoana al naibii de interesanta. Tocmai faptul ca parea sa tina oamenii departe o facea pe Erin  sa vrea sa se apropie cat mai mult. In fond, intre ea si Clayron nu era si probabil nici nu avea sa fie ceva vre-odata, dar  de o prietena simtea nevoia cu disperare sa o aibe. Voia sa o intrebe daca ii placea sau nu la arte, daca se bucura vre-un pic, voia sa afle ce si-ar fi dorit alt ceva sa faca, dar nu apuca sa isi formuleze prima intrebare, caci se umplu de soc.
-Poftim? Nu, nu imi place de el! Adica, da, arata bine, asta o poate spune oricine, dar nu imi place in felul ala.
Ochii ii erau mari si buzele inca intredeschise. I se uscasera complet. Pentru a nu sta degeaba isi aprinse o tigare si incepu sa bea din  cafeaua adusa de chelnerita, reusind sa se friga la buza si limba. Incise  ochii strans, abtinandu-se sa spuna ceva.
Incepu sa rada de-odata, un ras sanatos. Lasa cana pe masa si puse tigara in scrumiera.
-Ma faci sa rad, serios! Nu vreau sa aflu nimic despre el!
"Stiu deja destule, crede-ma..."
-Si nu ma intereseaza ce romane pornografice puneti voi in practica, ti-am mai spus! 
Radea cu adevarat, nu se prefacea deloc, dar nu pentru ca era amuzata, ci din cauza socului.

Râse și stinse țigara, presând tare pe filtru, până ce i se albiseră, în scrumieră. Aruncă banii pe masă și dădu să se ridice.
-Și uite cum nu ți-a intrat în cap. Anunță-mă când ai de gând să nu mai faci pe păpușica.
Apucă pardesiul cu o mână și geanta care cântărea cât ea și puțin cu cealaltă și se ridică de pe fotoliu,  Fără prea mult echilibru, luar-ar dracele de tocuri, se aproape strecură între masă și fotoliu și se întoarse cu spatele la ea, dorind, clar să plece.