Breathe

Tresării. Nu se aștepta să-i resimtă pielea peste pielea ei. Fiori electrizați, ca de amorțeală o trecură de la baza încheieturii până în degete. Își trase ușor mâna dintr-a lui și o duse instinctiv la piept, punânduși-o protectiv, ca un zid defensiv peste scobitura sânilor. Se oprise din fredonat din momentul când îi simții atingerea Cuvintele îi se blocară în gât câteva clipe, iar aerul în plămâni. Își privii picioarele goale, insistând asupra unghiilor roșii.
-Două săptămâni?
Zâmbii silfidic, deși cumva zâmbetul ei avea ceva răutăcios și disprețuitor în el. Se trase defensiv înspre piesa de mobilă, lipindu-se cu totul de ea. O pătrunse un fior scurt de durere în bazin când simții lemnul intrând foarte tare în oasele șoldurilor ei. Expiră tare zgomotos.
-Lee, cred, sincer că e mai bine să pleci. Nu contează în definitiv. Sunt recunoscătoare pentru tot.
Se desprinse în cele din urmă de comodă. Reuși să treacă pe lângă el fără să-l atingă. Când ajunse la șifoner aria Lacrimosa din recviemul lui mozzart începu în forte. Se oprii câteva secunde, iar păru că o străbate un fior de plăcere. Înghiții în sec și își clătină capul de parcă ar fi invalidat ceva ce tocmai își spusese.
Deschise ușa cu oglindă a șifonerului și scoase de acolo un tricou alb, masculin ți larg. Îl trase peste cap, acoperindu-se, fără a scoate mâinile prin el. Își scoase de pe dedesubt sutienul rapid ușor și-l aruncă în șifoner, apoi își băgă mânecile prin tricou. Trase de ușă să o închidă însă se blocă când în reflexia oglinzii îl văzu pe Lee. Îl privii în oglindă cu ochii ei mici, roși, ușor umflați de la plâns.
-Mă tulbură prezența ta, în multe feluri. Nu am nevoie de asta...
Zise oftând printre buzele uscate. Își mută privirea de la Lee la tubul de calmante pentru schizofrenici de pe noptieră, în repetate rânduri. Înghiții iar în sec, o deranja. Atât prezența lui cât și ideea de medicamentație. Se înfioră la ideea că ar redeveni o legumă.

- E de inteles ca prezenta mea te deranjeaza, deoarece tu reactionezi la energii care nu sunt normale, si a mea si nici a micutei Perdition nu e. Da, Perdition o cheama pe mica mea "gagicuta". Trebuie sa intelegi ca nu am venit aici ca sa iti facem rau, nici eu nici ea. Suntem aici cu un alt scop, scop care a derivat la protejarea ta.
Lee isi dadu drumu in fund, asezandu-se jos pe podea, sprijinindu-si mainile in genunchi, cu genunchii ridicati aproape de piept.
- Am vrut sa vad doar ce faci si cum te mai simti. Totul, inafara de viziunile tale ciudate, e... real, ca sa spun. Nu stiu in ce masura intelegi tu existenta nefilimilor, a lui Perdition, a demonilor si a celorlalte enitati. Toate acestea de aici te tulbura.
O privi cu o oarecare fata plina de regret si parare de rau fata de ea, oftand din nou, fiind usor distras de melodiile care cantau pe fundal.

Închise ușa șifonerului lent, privind în continuare imaginea lui în oglindă. Îl fixa de-a dreptul cu privirea. Se sprijinii cu umărul și bărbia de oglindă și închise ușa. Varianta în italiană a unei melodii de Handel „Io t abaraccio”. Mimă un fel de zâmbet și se desprinse de ușa mare a șifonerului.
-Lee, nu mă interesează nimic din haosul ăsta, din circul ăsta de scamatori cu povești scoase din Legendele Olimpului. Nu asta mă tulbură în prezența ta.

 Își puse mâna pe creștetul capului scărpindu-și cu unghia printre țuvițele de păr scalpul. Se îndreptă de spate și lăsă mâna pe lângă corp. Își ridică privirea din pământ. Ținea ochii închiși, aproape strânși. Buzele îi erau congestionate în ceva ce voia să fie un zâmbet.
-Nu înțelegi nu?
Zise în cele din urmă, cu greu. Își mușcp curbura plină a buzei, simții o pieliță uscată și începu să o molfăie nevrotic. Se întoarse pe călcâie și se îndreptă țintă către baia mare, a dormitorului.
-E mai bine să pleci, o să vină Ash, cel mai probabil și vreau să mă spăl.
„Poate măcar din respect pentru amicul tău o să mă lași definitiv în pace”
Își ridică mâna pete sinusuri. Început de migrenă, înjură printre dinții când simții fiorul de durere ce-i strpbptu pe jumătate capul. Oftă prelung.
„Apă caldă și am să fiu ca nouă”

Lee se ridica si isi aranjase pantalonii, indreptandu-si privirea catre ea.
- Atunci ce te deranjeaza in prezenta mea? Poate ca daca ai spune-o si tu, fara sa o dai atata pe ocolite s-ar evita multe lucruri.
Isi dadu ochii peste cap si se duse usor in camera cealalta, unde era Perdition, vrand sa vada ce face. Cand trecu pe langa Francesca o atinse usor cu umarul. Nici macar nu incercase sa nu o atinga. Ajuns in camera se uita la Perdition care nu facea nimic decat sa stea pe geam si sa se joace cu o pasare.
- Deci? Imi spui si mie azi ce te deranjeazaa?

Își mușcă tare de buza, peste locul unde cândva fuse pielița. Șuieră ușor printre dinți din cauza usturimii.
„Așa om obtuz” se gândi zâmbind pentru ea. Încă încerca să-și abțină spasmul defensiv care îi trecuse prin vene când îi simți umărul. Răsuflă printre buze, ca și cum ar fi încercat să se calmeze.
„Târfă proastă”
Se sprijinii de comoda în care ținea prosoapele și lenjeria de pat. Se lăsă cu toată greutatea pe încheieturi.
-Tu.
Zise simplu, printre dinți, șuierând a om mocnind de dispreț și nervozitate.
-Nu suport să te văd zise disprețuitor și se aplecă mai în față peste comodă. Își strânse pumnii tare, până ce unghiile intrară adânc în pielea palmelor iar încheieturile i se înălbiră de la presiune.
Se balansă față-spate, ca o mișcare lentă de du-te vino. Se simțea ușor amețită. Inima îi bubuia de-a dreptul în piept dinpreună cu tâmplele. Își ridică ușor, dezechilibrat mâna dreaptă așezând-o peste partea stângă a capului acolo unde începuse să se instaleze în nesimțire migrena. Strânse mai tare degetele de la mâna stângă.
„Ochi pentru ochi” zise în cele din urmă, provocându-și câteva zgârieturi în palmă pentru a-și distrage atenția de la pulseurile din tâmplă și sinusuri. Își trase unghiile din palmă și rămase câteva clipe locului cu ochii închiși. Îi întredeschise iar și privii pe comodă. Câteva bijuuri, printre care șiragul folosit pentru mantre, oglinda ei de machiaj și trusa de machiaj. Câteva parfumuri. Zâmbii scurt. Trecu cu mâna peste șiragul de perle, peste parfumul roșu cu vanilie și câteva plante puternice.
„Nicăeri nu e mai acasă ca într-un loc unde miroase a vanilie și țipă deplângător soprane triste
Ah mia vita, ah mio tesoro,
se non moro,
è più tiranno quell'affanno,
che dà morte, e non uccide.”
Fredonă mut, în mintea ei.
„De ce naiba îmi doresc atât de mult să îmi arăți cumva că nu am fost o târfă de o noapte? Sau o bucățică de folosință la plictiseală? De ce...Naiba să te ia Lee.”
Icnii, inauzibil, deplângător printre buze.

Lee rase oarecum ironic si dupa isi muta privirea catre usa de unde venea vocea Francescai, incruntandu-se usor.
- Nu suporti sa ma vezi? 
Inghiti in sec, fiind amuzat de cele spuse de ea.
- Atunci nu te uita la mine. Ramai acolo si spune-mi cum esti. Putem conversa si dintr-o camera intr-alta, ca doar avem voci pe care le putem folosi, nu?, spuse Lee glumind, scapand un sunet scurt de ras.
- Inafara de faptul ca nu suporti sa ma vezi si ca eu iti creez o stare naspa, tu esti bine? Ti-ai mai revenit dupa mica intamplare din depozit?
Spuse Lee iar, venindu-i sa rada din nou.

Luă între degete șiragul și-l învârtii pe buricele degetelor. Oftă prelung. Simșea fiori reci prin degete din cauza perlelor.
-Ai văzut că sunt bine, poți să pleci! Nu înțeleg, făcu o pauză lungă și trase aer în piept, se auzi o inhalare tremurată, suspină. Una din lacrimile reținute cu stoicism scăpă.
-Nu înțeleg de ce nu înțelegi că nu te vreau în preajma mea. Nu vreau să știu că exiști. șiragul de perele îi scăpă din mână, când începu de-a dreptul să plângă tacit, fără sunet, doar uneori nasul fremătându-i,
-Pân la urmă de ce mama naibii îți pasă ție.
Șuieră printre dinți, nu voise să mai vorbească știa că-i tremură vocea incredibil de tare. Mâna îi zvâcni, și scoase un icnet de durere, din cauza încheieturii care se mișcă dureros într-o poziție încomodă, încheietura findu-i deja albă de la presiune. Lovi parfumul ce căzu zgomotos pe podea.

Tresari usor la auzul zgomotului si se duse in camera ei. Vazu sticla de parfum jos pe podea si se linistise, sprijinandu-se ulterior de tocul usii, privind-o pe Francesca.
- Se-ntampla sa-mi pese de starea ta. Incep sa ma intreb si eu de ce, dar nu gasesc un raspuns pentru care sa nu o fac.  dadu din cap in sens de "of, of" si ofta scurt.
- Din fericire pentru tine eu exist. Am fost aici si se intampla ca tu sa fi in viata datorita mie si a prietenei mele din camera cealalta. Si a lui Ash si a tipului acela.. cum il chema... Clayron?
Isi bagase mainile in buzunare si se uita la ea cu o parere de rau, parca ii paru rau de viata bietei fete.

Își strânse maxilarul, nevrând să se umilească mai tare în fața lui, nevrând să-și arate lacrimile.
-Din fericire pentru mă-ta!
Îi scăpă iarăși fără să vrea. Avea deja vene încordate pe gât de nervi. Oftă prelung.
-Iartă -suspin oprimat cu greu-mă. Dar chiar aș vrea să înțelegi că nu ești bine venit aici și nu ar trebui să insiști atât.
„De parcă-i pasă. A venit să te ia puțin la mișto, probabil se plictisea teribil”
Se desprinse de dulap. încă amețită, se clătină puțin pe picioare și se îndreptă spre baie. Simșea o căldură neplăcută în tot trupul. Înghiții în sec. Se uită prin șuvițele de păr la el, era postat chiar în drumul ei. Oftă ispășită. Trecu pe lângă el, atingându-și brațul de el, tresări involuntar, defensiv, dându-se într-o parte și puse mâna pe ușa clănței,
-Ar fi amabil ca măcar amica ta să nu fie aici dacă tot ai venit să mă enervezi ca să ai subiect de comedie. Dar nu contează.
Șușotii încet, cât să audă doar ei doi și intră direct în baie. Se lipii de ușa și se lăsă nervoasă pe vine.

Isi dadu ochii peste cap si se apropia incet de usa si batu usor la ea.
- Francesca, intelege ca nu fac misto de tine si nici nu te enervez ca sa am subiect de comedie. Am venit aici pentru ca imi pasa de tine si ma intereseaza starea ta si am vrut sa vad cum esti. Mica mea prietena e... e oarecum mai complicat. E ceva ce iti voi povesti alta data. Te rog, incearca sa te linistesti si sa intelegi ceea ce iti zic.
Mai batu o data si zambii, asezandu-se cu spatele pe peretele de langa usa de la baie, asteptand acolo raspunsul, in timp ce fuma, jucandu-se cu bricheta.

Oftă printre buzele tremurate, de plâns. Înghiții în sec, zgomotos, aproape înecându-se din cauza lacrimilor pe care cu greu le mai putea stăpâni.
-Tu ești singurul care nu înțelege Lee...Mă scuzați, domn profesor, accentuă titlu, șuierând printre dinți „domn” Oftă prelung și se ridică în picioare, Porni apa la chiuvetă deopotrivă cu cea de la duș tare. Să se asigure că nu mai aude nimic. Se așeză pe jos și lăsă afară toată nenorocita aia de durere care-i rupea pieptul. Strânse mâinile pe tivul pantaloniilor. Din cameră încă răzbeau câteva note acompaniate de vocea sopranei din Solveig...fredonă ușor.
„Naibii să te duci el profesorre”
Își zise în cele din urmă. Se întinse pe spate de tot. Rece și plăcut. Își amintii o experintă interesantă când stătu întinsă într-un sicriu. În sicriul unui sanctificat, într-un pelerinaj. O cota una din cele mai bune excursii sau momente din viața ei. Și cel mai bun somn că tot veni vorba. Simții o moleșeală puternică. Nu observă că începuse să fie un abur sufocant în baie.

Mai batu o data in usa 
- Nu e ca si cum spui destule cat sa inteleg. Asa sa fie, d-soara studenta. 
Se duse in camera cu Perdition.
- Haide, Perdition. E timpul sa mergem. Sa vedem ce zic cartile care ni le-a dat Ash si poate mai apucam sa schimbam cateva vorbe de micul nostru prieten cu Ash.
Iesi din camera Francescai, trantind usa in spatele lui, facand zgomot ca ea sa auda si se indrepta spre biroul lui
~ Aproape ma plictiseam, Lee.
- E ok. Cred ca si eu si ea am avut nevoie de acest mic dialog.