Her, Alone

Podeaua de lemn scârțâia sub călcatul apăsat al lui Wolf. Fiecare pas îl aducea mai aproape de camera 703. Trebuia să ajungă acolo, deoarece a fost trimis ca să ajungă acolo. Era pe la camera 690. Se uita în stânga și în dreapta la fiecare pas, citind numerele camerelor, înjurând în minte lungimea holului pe care se afla. Singura armă a lui era pocket-knifeul de argint pe care îl purta cu el pe oriunde. Nu considera că acesta ar fi - sau este, pentru moment - un loc periculos. A primit clar instrucțiuni că nu va fi nevoie de violență la început. După mulți pași deciși, ajunge în fața camerei 703. Bate de două ori, mișcă din nas, și intră în cameră. Nu luase în considerare posibilitatea că Francesca, fata după care era el trimis, doarme. Deși, era destul de dimineață. Intră în cameră și închide ușa, neobosindu-se să nu facă zgomot. Patrulează zona și o găsește pe Francesca în patul ei. Se oprește pentru câteva secunde și după intră în camera în care ea doarme, se lasă jos lângă pat și îi pune mâna pe umăr. Simții o oarecare căldură plăcută la atingerea umărului ei și o mângâii încet, prinzând-o de carnea de pe spatele ei, din zona în care brațul începe din umăr și mișcă ușor de ea, voind s-o trezească.
- Francesca... ? spuse Wolf, cu voce tare, continuând s-o miște în timp ce-i mângâia pielea umărului.

Francesca murmură ceva și se trase puțin mai înspre perete în semn de refuz de a se trezi. Se cuibării mai bine sub pătură și încercă să păstreze starea de plutire de pe linia de demarcație dintre începutul de om ce se trezește și somn proufnd, însă nu reuși. Corpul începu fără doar și poate să-ți vină în simțiri. Oftă morocănos printre buzele întredeschise și uscate, apoi oftă prelung ca un copil forțat de alarmă să se pregătească de școală. Rămase totuși neclintită cu ochii închiși și câteva momente își cuibării umărul în palma lui mai bine. Adora senzația de căldură produsă de corpul lui pe pielea ei înfrigurată de aerul răcoritor al dimineții. Oftă de plăcere datorită schimbului termic și, mai mult ca un reflex, își ridică mâna peste a lui, cuprinzând-o cu totul în palma ei mică și albă și apoi i-o strânse cu blândețe. Rămase câteva clipe în aceea stare de om abia trezindu-se când realiză, destul de speriată că nu recunoaște parfumul omului din încăpere și nici atingerea lui. Se ridică în capul oaselor, rapid, ciocnindu-se cu pometele de barba lui apoi se trase spre partea de pat mai distantă, câteva clipe încercă să-și tragă sufletul înainte de a-și mijii ochii către necunoscut. În cameră plutea un art cel puțin bizar, cețos, de dimineață londoneză, cu o lumină gri, iritantă și nu de foarte mare ajutor. Ofta prelung când realiză că străinul stă prea aproape pentru ea iar la senzația de amețeala toropitoare tipică pentru dimineață apropierea dintre ei îi rănea ochii până la greață. Putea observa în blur barba lui deasă, pielea dar nu distingea clar linile.
-A...
Rămase mută, ce ar putea spune în definitiv? Te rog îndepărtează-te să-ți pot vedea fața? 
Își prinse Fernir-ul în plonjon, din aur alb, de la gât între degete-un tic oarecare- și începu să-l învârtă cu îndârjire într-o încercare de a se trezi dintr-o ciudățenie perfect confundabilă cu un vis.
-Bună și ție străinule?

Wolf o privi în tot acest proces și nu se obosi să ia mâna de pe umărul ei. Fu distras de medalionul ei cu Fenrir și simții un mic tremur în propriul medalion. Rânji și după își luase ușor mâna de pe umărul ei, pășind ușor în spate, dându-i copilei spațiu să se trezească. Îi privi corpul firav și sensibil în timp ce încerca să se dezmețe și își ascunse mâinile în buzunarele blugilor. Mai așteptă câteva secunde, secunde care îi permit Francescăi să-și revină din somnul care, evident, încă mai exista în ea. 
- Wolf. Wolf este numele care lipsește din această ecuație. spuse Wolf rânjind, bucurându-se de faptul că i-a fost ușor să găsească ținta după care a fost trimis. Acum tot ce mai avea de făcut era să aștepte următoarele semne în legătură cu ce să facă. 
Îi zâmbi Francescăi și își trase un scaun, zgâriind zgomotos podeaua, și se așeză pe el, privind-o pe ea și pe corpul ei cum ieșeau de sub protecția plapumii.

Francesca își miji ochii, avea o mină îndurerată vadit provocată de sunetul strident al picioarelor metalice zgârind parchetul, când sunetul se opri rămase încă înțepenită locului, pe față citindu-i-se aceeași expresie chinuită, în cele din urmă își reveni și  se lăsă moale în perne. Deși în aparență era calmă inima îi bubuia în piept iar, înainte de cumplitul sunet, mintea îi colcăia de întrebări și formulări laborioase obscene la adresa străinului. Singurul semn asupra stării ei erau poate degetele ce alunecară puțin peste rotundul din seraf și turcoaz ce reprezenta o jumătate de soare și o jumătate de plantă și peste fumul din piatră de culoarea unuiversului ce părea că se ridică din planeta ciudată direct către gura Fernir-ului semi-adormit. Le strânse cu putere, parcă să prindă curaj. În liniște se trase înspre marginea patului mai aproape de străin cu câțiva milimetrii doar pentru a-și începe o iritantă și curioasă zgâială asupra lui. Parcă memora, inventaria și îndosaria fiecare particulă din aspecul lui în memorie, prin cele două globuri negre și adânci din cavitatea orbitală. Surprinsă și avidă de cunoștință îl cerceta cu o expresie serioasă dar cu aerul unui copil curios și intrigat. Fără a-și lua ochii de la el își mișcă mâna prin pat până găsi capotul de bumbac, gri, cu ceva dantelă pe umeri și fără a se mișca prea mult din poziție îl trase pe ea fără a ieși din pătură. Chiar și adormită avea atâta minte să-și amintească „pujamaua ei”-tricou și boxeri. Oftă prelung numai pentru  a realiza, printr-un plescăit învoluntar de buze cât e de deschidratată. În cele din urmă îngână afirmativ din cap, cu aceeași expresie de preadolescentă și se trase pe marginea patului. Își coborâ picioarele alb-lăptoase peste margine și rămase câteva clipe nemișcată, contemplând nimic. Stătea pe loc, oftând și dându-și din când în când capul foarte ușor față -spate în timp ce labele picioarelor repeteau mișcarea capului și din când în când câteva cercurci. Un copil fără stare ar fi putut conchide cineva dacă ochii mari și negrii nu i se închideau de parcă-parcă acum pică pe spate într-o altă porție de somn adânc. Își trecu mâna prin păr, scărpinând lent și amorțit lateralele capului, printre buclele negre și dese, apoi lăsă mâna grea pe noptieră de unde-și luă ochelarii. Și puse pe nas și în cele din urmă se ridică din pat. Se îndreptă fără nici un cuvânt spre bucătărie cu mersul ei de zombi pe extraveral suferind se oboseală cronică -cocoșată, lent, cu mâinile blăngănindu-se caraghios față spate. 
În bucătărie mirosea a cafea, spre fericirea ei avea un filtru programabil, programat să fiarbă cafeaua la 6:30 dimineața. Turnă mecanic lichidul negru în cană, apoi se trânti ca cel mai ostenit muncitor de câmp pe scaun și-și aprinse o țigară. Luă o înghițitură și mai rămase cam jumătate de minut privind în gol, apoi răbufni iritată.
-Acum domnule Wolf, eu înțeleg că nu ne știm dar pe viitor vă rog să înțelegeți că până la prima gură de cafea nu concep să percep nici drăcoveniile alea nenorocite de vrăbii tuberculoase cu pretenții de soprane îngâmfate!Mhmf,
Pufni cu un alt oftat prelung și iritat înainte să mai tragă din țigară și să mai înghită puțină cafea. Dupa nici un minut părea cu totul trează, vie și plină de forță.

Wolf se uita la ea, nici mirat, nici curios, ci cu o oarecare privire normală care i-o arunci unui oarecare om de pe stradă, și aștepta să-și termine toate treburile și mofturile ei de dimineață. Își verifică telefonul și văzu că nu are nici un mesaj sau semn de la cel care l-a trimis aici. Înseamnă că avea de așteptat, și, mai mult ca orice, Wolf ura să aștepte fără să știe ce se întâmplă. Verifică dacă cuțitul lui de argint de buzunar încă era la locul său și se uită la ceas. Zâmbi și după aruncă o privire afară, privind soarele care era tânăr pe cer. O privi pe Francesca, fără rețineri. Îi privi corpul, picioarele, formele și mersul. O privi când bău cafeaua, mișcarea buzelor când vorbi și modul în care ținea țigara când fuma. Privi detaliile. Asta făcea el. Era atent la detaliile minuscule pe care, mai mult sau mai puțin, îl interesau.
- Avem tot timpul din, făcu o pauză, well, ziua asta, bănuiesc. Nu e oricum nici o grabă. Bucură-te de cafea, țigară, și fă orice alt ”ritual” al dimineții mai ai tu., spuse Wolf, jucându-se cu degetele prin barbă.

Francesca rase. tare și răguși ca un fumător abia ieșit dintr-o competiție de iodle, cu toate acestea râsul ei avea ceva de copil naiv, acel cristal enervant și pițigăiat al râsului cu poftă. O oarecare urmă de contrast cinic la adresa cearcănelor și privirii ei. Se gândi câteva clipe cum ar fi să spargă ideea ritualului cu ceva mai mult decât banal, o vizită la budă? Un zâmbet dibaci i se întipării pe buze când își amintii că e vorba totuși de un „domn” (vagabontând prin camerele tinerelor de 20 de ani când acestea fac competiție de sforăituri cu Aurora) și nu-i poate spulbera imaginea de bibelou nonuman al domnișoarelor cu o tipică nevoie. Răsufla fumul lăptos într-un tub larg care se disipă diform în încăpere. Se ridică de pe scaun și se întinse după o cană.
-Cafea? Apă? Ceai? Ori poate preferi să iei micul de jun cu mine? se opri scurt, lăsă privirea în jos apoi pe față i se întipări un zâmbet ștrengăresc sau poate... sau eu? își duse în glumă mâna la halat și trase ușor de cordon apoi o lăsă pe lângă pulpe și râse cu poftă în timp ce începu să se întoarcî înapoi spre blatul de bucătărie. Trase aer în piept. Zâmbi scurt, de această dată trăsăturile chipului i se îmblânziră. Părea că vorbește cu un prieten antic, ancestral pe care însăși ea l-a poftit în casă.
-Sau poate am putea începe cu un, luați loc Mr. Wolf.
Zise în timp ce turnă cafeaua neagră și tare în cană.

Zâmbi și râse scurt, ridică sprânceana și, desigur, privi corpul pe care aceasta îl flutura în fața lui. Își băgă telefonul în buzunar, dădu din cap și se așeză jos. O privea cum își toarnă cafeaua. Îi privea mișcările mâinii, privirea atentă ca să nu dea cafeaua pe dinafara cănii, poziția corpului în fața mesei și forma gâtului care era învelit de părul ei.
- Sau tu? spuse Wolf, râzând scurt. Tu. Și micul de jun cu tine. Cred că e o ocazie perfectă de a vorbi mai multe lucruri legate de vizita mea aici. Și poate, cine știe, te vei simții și tu mai confortabilă. Râse în timp ce îi privea expresia feței și formele buzelor, ochilor și curbura obrajilor. Îi zâmbi, sperând să creeze aceeași reacție și ei, și înghiți deoarece avea multă saliva în gură, din cauza că uitase de acest aspect omenesc în timp ce îi explora formele corpului cu privirea.
- Apă. Nu beau cafea și ceaiul e o scuză ieftină ca să nu pară că refuzi omul când e singurul lucru pe care-l oferă. spuse din nou, rânjind într-un mod prietenos.

Lăsă mâna să i se scurgă pe cană cu un aer cel puțin dezamăgit. Pentru prima oară întâlnise persoana care să refuze cafeaua. Mai rău de atât cafeaua ei, trezitorul după petreceri, mahmureli sau partide de futai proaste. Leacul absolut, ce mai! Lăsă capul câteva clipe în pământ iar buza i se protuberă, umedă și cărnoasă, afară cu o oarecare urmă de amalgam între tistețe și dezamăgiră, sau mai degrabă persoană ofensată. Dar se scutură de un fior rece și se ridică rapid pe vârfuri și apucă un pahar oval din dulapul de sus apoi se îndreptă spre frigider. Îi puse paharul în umplut cu apă rece în față și se prăbuși somnoroasă în scaun. 
-Mhm, mr Wolf, zise plescăind umed din buze în timp ce apucă pachetul de Dunhill Roșu de pe masă, scopul și durata vizitei? 

Îi privește mișcarea buzelor în timp ce vorbește și drumul mâinii și a degetelor ei către pachet. Îi zâmbește și își duce paharul la gură și începe să bea apa, ignorând total ce e în jurul lui. Îi era sete. Bău jumate de pahar și îl puse jos, după care își șterse buzele umede cu mâna în care avea anterior paharul. Aruncă o privire pe geam după care întoarce privirea la ea, începând încet de la umeri să-și plimbe ochii pe gâtul și buzele ei, până când îi întâlnește ochii.
- Francesca, spuse el, făcând o pauză, ce știi tu despre existența Witcherilor, sau despre Witcheri, sau măcar dac-ai auzit legende despre ei?
Îi făcu cu ochiul și rânji după ce terminase asta de spus, și se aplecă ușor peste masă, către ea, din poziția în care stătea el în fund pe scaun, privindu-i ochii și formele feței și a buzelor, obrajilor, fugind uneori cu ei către gât și umeri.

Câteva clipe rămase nemișcată și tăcută, privindu-l atent și curios cu aceeași insistență ca atunci când se trezire de parcă făcea un inventar, reactualiza trăsături și epidermă din memorie  direct din cornee. Fără jenă îi cercetă chipul de la sprâncene până la barbă, pieptul și în cele din urmă ochii îi picară direct pe prohab și zăboviră curioși peste umflătura pantalonilor de parcă ar fi încercat să ghicească ce este sub material. Aruncă fugar o privire peste coapse apoi își pironii ochii mari, roșcați drept într-a lui cu o privire mai mult sau mai puțin glacială dar înnegurată. Privirea care înfulecă omul. Expiră fumul subțire direct în fața lui, apoi calm și rar începu să vorbească.
-Absolut nimic, mr Wolf. Să mă aștept la vreo coadă de mătură spărgând ușa apartamentului?
Expresia îi era chipurile cât se poate de serioasă și sumbră însă nu dură mult  până când un spasm de râs haotic o trânti violent mai adânc în  scaun. Râse mult și din suflet, mai să-i dea lacrimile.
-Witcher? Zău? Acum mă întreb de unde îmi răsăriți toți pe bătătură! Bun, acum o să scoți un trandafir din mână? Zău, de ce veniși aici?
Mai lăsă un hohot de râs să-i purceadă vorbele apoi ca o karma instantă unul din accesele ei scurte de tuse o lovi. Se lăsă mai moale în scaun și trase cana de cafea spre buze, apoi,  reflexiv mai aprinse o țigară.Îl contempla de sus până jos cu hăurile negre din orbite înfulecându-l la fiecare clipire de gene. Toată ființa ei urla „dement sau nu te-as fute, o tură”

Rânjii și tăind fumul cu privirea, își aruncă privirea pe corpul ei. Se oprii la buze pentru un moment scurt, după care coborî la gât și în cele din urmă se opri la pieptul ei de unde începeau sânii. Continuase să-i privească formele sânilor și să-i contureze cu ochii până când fumul dispăru din fața lui, după care își ridică ochii încet către a ei, intersectându-și privirile.
- Să spunem că un prieten comun mi-a spus de existența ta și ai părut genul de persoană pe care neapărat am vrut s-o cunosc. O să abuzăm de altă ocazie să-ți istorisesc despre Witcheri. spuse zâmbind, mișcându-și mâna pe masă, mutând-o mai aproape de ea, țintind-ui parcă corpul cu degetele, păstrându-și poziția care-i oferea o privire mai bună asupra pieptului și picioarelor ei care încercau să se ascundă pe sub masă. 
- Tot ce pot să te asigur e că prezența mea aici e de bine.

Rase scurt și se așeza mai bine. Picioarele lăptoase se iviră de sub masă când se așeză picior peste picior, pulpele dezvelindu-i-se parțial. Mâinile i se lăsară moi în poală iar centrul de greutate i se mută mai mult pe dreapta scoțându-i osul șoldului în evidență. Corpul i se relaxă complet. Zâmbii cel puțin jucăuș apoi se lăsă mai comod în fotoliul de răchită.
-Zău? Și nu puteam să ne rezumăm la bună-bună și o bere? zâmbi scurt apoi se retrase în carapacea ei adoptând o mină serioasă. Apucă iar cana cu ambele mâini și trase o înghițitură mare de cafea, apoi trase cana în poală. Iubea căldura cănii pe palme și pulpe dimineața.
-Mr Wolf, dacă tot ce-ți doreai era să-mi vezi chipul de Belle, eu mă întorc în basmul meu romantic cu moș Ene. Puse cana pe masă, stinse țigara în grabă și se ridică de pe scaun gata să re-atace patul din dormitor.

O privi și râse într-un mod ironic. 
- Da, probabil că ar fi trebuit să mă gândesc că ești genul de fată care e interesată de basme și chestii supranaturale, legende și toate cele chiar când se trezește, în loc să aibe parte de o discuție normală, ușor de digerat pentru o dimineață frumoasă. Probabil că basmul care-l am eu de spus e mult mai interesant decât cel a lui Moș Ene, dar am zis că e mai omenește să creez o relație de prietenie înainte, nu crezi? spuse în timp ce-i privea forma picioarelor, aproape devorându-i pulpa cu privirea, mișcând-o uneori în sus către chipul ei pentru a încerca să nu pară ciudat.
- O bună-bună și o simplă bere era, sau cel puțin părea, prea ieftin pentru o femeie ca tine. 
Băuse ultima gură de apă și așeză paharul jos, se ridică și se apropie de geam, după care se întoarse cu fața la ea și se sprijinii de peretele de lângă geam.

Se întoarse către el mirată.
-Femeie ca mine? râse scurt. Ei, hai atâtea mtoive de amuzament mi-ai dat în dimineața asta! În orice caz dacă vrei accept un basm de noaptezi. Ish! zise scurt și își ridică mâna acoperită de părul negru și buclat făcând un semn de las-o așa în timp ce se întoarse pe călcâie pornind spre dormitor,
-Zău, nu refuz o poveste bună înainte de somn! țipă din hol. Ajunse rapid în dormitor și se aruncă, mai cu seamă se lăsă să se prăbușească pe pat în poziția unui gândac amețiț, cu perna în brațe și ochii întredeschiși.

- Bine! țipase el din bucătărie, urmând-o ușor în dormitorul ei.
Se așezase jos, lângă pat, sprijini de perete cu un picior întins și cu un genuchi ridicat. Își odhinii mâna dreapta pe genunchiul ridicat, de lângă pat, și o privi pe Francesca cum sufocă perna în brațe.
- Sunt sigur că, în poveștile citite de tine, ai auzit de Ghouls, Drowners, Strigas probabil că și de Ekimmaras, poate că și de legenda armatei elfești Wild Hunt. spuse el, făcând o pauză lungă, privindu-i corpul întins în pat, părul cum se odihnea pe umerii ei albi și bluza și chiloții cum îi acopereau spatele și fundul, lăsând picioarele libere pentru a fi admirate de el, înghițind ușor în sec.
- Eh, noi, Witcherii.. - sau mai bine spus, eu, suntem genul de ”mercenari” pe care i-ai fi angajat ca să facă treaba murdară când aveai de aface cu demoni de genul. Wild Hunt este cu totul o altă poveste, dar desigur că ar fi trebuit să auzi de ei. Sau măcar să fi citit. Ai o colecție de cărți interesantă. În fine, prietenul tău, cel cu jobenul negru, care are grijă de tine, mi-a spus că ești genul de persoană specială pe care nu vrei să nu o ai în viața ta, și am profitat de ocazie și de informație și am venit să te cunosc. spuse el, tușind, evitând să-i spună de fapt că el a fost trimis aici de Death pentru a o ajuta - sau a se ajuta pe el însuși, cu cel mai mare coșmar a lui.

-MMMM, murmură cu buzele întredeschise, printre care și respira drept urmare i se uscaseră, își umezii buzele cu limba apoi se fâstâcii prin pat, ghemuindu-se parțial. Lucru care inevitabil duse la halat ridicându-i-se până deasupra șoldurilor.
-Să știi că te poți așeza lângă mine. zise mai mult miorlăind ca un om pe cale să adoarmă. Însp ca trezită dintr-o reviere, se încordă o cliă și-și puse brațul peste piept trăgând de medalion.
-De unde-l știi pe T.?
Bulbucă ochii câteva clipe, însă adevărul e că era tot o adormită și jumătate așa că rămase în acea stare de plutire și ușoară amorțeală.

Îi privi corpul, mușcându-se subtil de buză, neputând să se mai abțină. Își dădu geaca jos și se așeză încet și ușor în pat lângă ea, mișcându-i ușor părul ca să nu i-l prindă să se așeze peste el. Întins, se întoarse pe o parte și o privi. Îi privea corpul, șoldurile, picioarele, spatele și părul care ascundea o parte din umerii și chipul ei.
- Prietenia mea cu ”T”, sau cum îi spui tu, este destul de veche. Pot spune că el aproape că m-a omorât și mi-a salvat viața, cu jocurile și pacturile lui blestemate. Dar s-a dovedit a fi un aliat de valoare. spuse Wolf, apropiindu-și încet o mână de umărul ei dezvelit care se afla în direcția sa.

Își lipii umărul de palma lui și se cuibării mai bine, ușor ușor se lipii cu totul de trupul lui, intrând cu spatele, șoldurile și coapsele în pieptul și corpul lui. Rămase câteva clipe tăcută, absorbind căldura trupului lui, contemplând parcă informația. Cu toate acestea în tam nesam se întoarse brusc pe o parte cu fața spre el, lipindu-se cu totul de corpul lui, trecându-și piciorul peste ale lui. Avea o plăcere ciudată să simtă ceva tare sub pulpe și genunchi.
-Amuzant e, că, dacă mi-ai fi spus astfel de lucruri acum 2 zile aș fi chemat infirmierii de la 9. Sau te-as fi întrebat ce mama dracului cauți în capul meu sau de ce mă spionezi când dorm. Interesant e că, totuși nu cred că T. ți-a spus astfel de lucruri despre mine. T e un individ lugrubu desprins din famila Adams și Rig-Veda! se prinse cu brațele de gâtul lui și se trase mai aproape, omorând și cei câțiva mm distanță dintre ei.
-Hai zi, își drese vocea printr-o tuse scurtă și-și apropie capul mai mult de al lui, de ce ești de fapt aici?

Își apropie fața de a ei, ușor, și începu cu o mână să-i mângâie ușor umărul, coborând încet către pulpa piciorului, repetând acest traseu de nenumărate ori. Își împinse și el un genunchi între ale ei, cuprinzând-o cu mâna liberă, trăgând-o mai aproape de el. Îi dădu părul deoparte de pe umăr și, cu mâna care o plimba pe corpul ei, începu să-i cerceteze și umărul proaspăt dezvelit și baza gâtului.
- Dacă T nu ar fi spus toate cele, mi-ar fi fost destul de imposibil să ghicesc că el e tipul cu jobenul cel negru. T m-a trimis aici, încă nu știu exact cu ce scop. Eu știu că sunt unde trebuie să fiu acum. Vom aștepta să vedem ce mai zice T. spuse, respirând un pic mai greu din cauza presiunii corpului ei pe a lui, apropiindu-și fața mai mult de a ei, simțindu-și unul altuia respirația caldă pe buze.

Francesca îl privii calmă și zâmbii reținut. Îl privii atent fiecare mișcare, îi cercetă iar chipul notând pomeții lui proeminenți, linia maxilarului atât de masculină și buzele cărnoase care păreau că urlă după atenție. Se fâstâci sub el lăsându-și corpul și pielea să se unduie înspre mâna lui, alintându-se sub urma caldă pe care degetele lui o lăsau. Se apropie cu capul de el, conștientă fiind de cât de repede respira și cât, cel mai probabil, de mult din roșeața tipică de virgină, sau mai bine zis femeie fără prea multă experiență,  excitată deja îi mâncase per total paloare. Se apropie mm de buzele lui, își frecă docil nasul de chipul bărbatului și țuguie buzele, dar în loc să-l sărute se trase în spate, apoi se legănă față spate și, prinzându-se de brațul lui, îl trânti pe spate și pe ea peste el. Își lăsă lent degtele să dezmierde umerii bărbatului, apoi brațul, conturând în tot acest timp cu degetele musculatura lui în timp ce cobora lent spre palmele lui. Când ajunse al destinație își încolăcii degetele cu ale lui și cu o oarecare aură inocentă îi ridică blând brațele bărbatului, de parcă ar fi vrut să-și alinte mai mult pielea de a lui. Se apăsă tare cu șoldurile peste ale lui, prinzându-i prohabul și strângându-l în ea atât cât îi permitea lenjeria. Se apăsă pe el tare, lipindu-și sânii de pieptul lui. Îngână un râs jucăuș prin ceva ce părea a fi un geamăt înfundat de câte ori se lăsa tare pe el. Se aplecă încet spre gâtul lui. Îl privii atent, cu ochi mari, ușor mirați și înfometați.
-Știi ce cred eu, Mr. Wolf? râse scurt și aplică un sărut umed și lent la baza maxilarului lui, în timp ce cu mâinile le ghida mâinile bărbatului, pe pat deasupra capului lui, împingându-l cu antebrațele în timp ce îi mângâie cât mai mult din piele cu buricele degetelor. 
-Cred, că ești un mincinos al dracului de prost! mai aplică un sărut, mai apăsat apoi își dezvelii dinții și mușcă ușor de pielea bărbatului, întrerupt și disproporționat când mai apăsat când mai ușor doar ca să treacă cu limba caldă peste pielea mușcată mai tare.
-T, e un individ scos parcă din Dante și Boticelli, nu are nimic frumos de zis despre nimeni și e interesat doar de morbiditate. Vorbi lent fără a se opri o secundă din jocul mâinilor sau al buzelor, făcând doar pauze mici să respire printre buze, direct pe pielea lui. Însă se oprea din când în când, în tăcere, doar pentru a urma cu limba fiecare linie a gâtului lui.
-Cel mai probabil ți-a vorbit despre AutumnRose, despre mister, despre naivitatea și ignoranța mea de...., mușcă mai tare-doar cât să scoată de la el un mic spasm de durere ca apoi să treacă apăsat cu limba peste loc, modul meu de a transcende și perinda inconștient printre lumi. Că așa necunoscurăm. Ca toți de aici ai venit să descoperi nefirescul locului iar de la mine ai nevoie de ceva minimal. Se mai apăsa o dată, tare peste el, frecându-și pubisul de al lui, apăsat apoi se opri, se trase în spate și rămase dreaptă peste el.
-Numai faptul că nu mă prezint ca mediu, mag, exorcist sau naiba știe ce mă face o chestie puțin mai utilă decât oricare îngâmfat cu portofoliu de magician!
Zîmbi scurt, apoi se prinse tare cu mâinile de ale lui, le folosi ca punct de sprijin  și se azvârli pe marginea patului. Apucă o țigară și după două fumuri în liniște începu să râdă.
-Singurul motiv pentru care T, te-a trimis la mine este legătura mea cu lumea lui dată de dorința mea infinită de a merge într-o călătorie definitivă cu el pe râul lui curcubeific plin de inorogi mutanți. Strânse țigara între buze și dinți apoi trase un fum mai zdravăn și faptul că atrag ciudățenile de aici cred că tot de la asta se datorează. Probabil ți-a spus că sunt vreun fel de magnet sau că cumva deschid vidul dubios de pe aici, total neadevărat, nu o fac eu, ele se întâmplă în prezența mea-în cele mai nefavorabile condiții. Fix când nu trebuie. Mai exact nu-ți sunt de ajutor, tre să stai pe lângă mine și să aștepți ce ai tu nevoie. Căscă plictisit și se ridică de pe pat, cu țigara între buze.
-Dacă T ți-a făcut o prezentare care sună a început de basm horror, a făcut asta doar că să-ți capteze atenția, se lipii de dulapul de lângă geam pe care era așezată scrumiera. Trase un fum apoi lăsă țigara în scrumieră și-și împreună mâinile peste piept. Următoare instrucțiune nu o vei primii prin sms ci probabil când o să mai apară vreun fenomen stupid și inexplicabil. T e un povestitor și un amator de puzzle-uri. Așa se distrează el, râzând în fața muritorilor. Oftă scur și mai trase un fum de țigara.
-Dacă ne-am lămurit Mr. Wolf, vă rog să eliberați încăpere, vreau să fac un duș și să mai prind câteva ore de somn.

Wolf stătu nemișcat și o ascultă, având impresia că toate cele petrecute în cele câteva zeci de secunde care au trăit nici nu existaseră, deși simțea o umezeală ușoară pe gât, pe care oricât de tentat era să o calmeze, ștergând-o cu mâna, nu o făcu.
O ascultă și respiră greu, nu oftând, ci mai mult fiind enervat, deoarece T omise câteva din detaliiel spuse de ea. De fapt, nu spuse mare lucru, ci doar că el trebuie să fie acolo pentru amândoi. O privi, pregătindu-se să se ridice din pat.
- Parțial, ce spui tu, e adevărat. Nu ți-am zis, integral, adevăratul motiv pentru care T m-a trimis aici. făcu o pauză și râse ironic, Ce-i drept, nici eu nu știu adevăratul motiv pentru care sunt aici. După ce m-a salvat și m-a tras din mâinile armatei elfești mi-a spus că, ca să plătesc datoria care o am față de el, am să vin aici și trebuie să ajung la tine cu orice scop. își aranjă tricoul și își scărpină ușor barba.
- Habar nu am ce ești sau ce nu ești. Nu mi-a spus multe detalii. A omis multe lucruri. Am venit aici pentru că trebuie să-mi plătesc datoria față de el. Nimic mai mult.
Se ridică pe marginea patului lângă ea și o privi
- Știu că nu va veni prin sms sau telefon următoarea instrucțiune. spuse și după râse scurt.

Îl privii cu coada ochiului.
-Asta sună a T. În orice caz poate ar trebui să revi în vreo două trei ore, am să fiu mai dispusă să te ascult în loc să încerc să te interoghez în stilul Matahari. Pufni un zâmbet ironic și se întoarse cu privirea spre fereastră. Norii gri păreau să se disperseze rapid, iar, contrar persoanelor fericite de o zi însorită ea ura cu putere soarele. Își mușcă buza superioară pe interior ofuscată de seninătatea vremii și se lăsă moale, peste corpul de mobilier. Își scutură părul negru, apoi căscă molatec. Trase ultimul fum de țigară apoi strivii chiștocul.
-Dacă nu ai ce face poți să dormi pe canapeaua mea, deși aș prefera să fiu singură când mă trezesc sau să...mă rog ce faci tu să pierzi vremea. Îi zâmbii iar ca a unui prieten teribil de apropiat.
Înainte de a mai lăsa străinul să-i comunice ceva apucă pachetul de țigări cana de cafea și le mută pe o măsuța de lângă baie pe care era și gramofonul. Alese un disc, aparent la întâmplare „Antonin Dvorak-Requiem” și înainte să gândească deschise halatul și-l aruncă pe jos. Deși tricoul îi era larg și îi acoperea coapsele până la jumătate probabil tot s-ar fi simțit stânjenită dacă ar fi conștientizat.
-Eu intru la duș, ne vedem peste câteva ore.
Intră în baie fără să mai adauge nimic.

O privise cum se pregătea să intre la baie și îi observă fiecare zâmbet și privire aruncată. Se așeză pe un scaun din dormitorul ei și începu să se joace cu cuțitul de argint din buzunar. Arunca uneori câte o privire către patul în care a stat lângă ea, și își imagina diferite scene care se sfârșeau cu ei doi îmbrățișat cu buzele și picioarele încleștate, sau cu o mică joacă inocentă care eventual s-ar fi terminat tot așa. Așteptă câteva minute bune după care își ascunse cuțitul înapoi, întoarse scaunul către geam, puse un picior peste celălalt și închise ochii, ațipind în timp ce o aștepta pe Francesca să iasă din baie, sperând că dușul i-a reîmprospătat pofta de viață.

Francesca petrecu mai bine de o oră în baie. Senzația de relaxare provocate de armonice în combinație cu sunetul de strop spart o relaxară până când reuși să ațipească sub duș, de câteva ori. Fu pe jumătate șocată pe jumătate amuzată de reacția bărbatului
„Așadar, când pierzi timpul dormi. Cât de obosit ești tu de  fapt Mr. Wolf?” 
Își trase părul pe o parte, să se asigure că nu îl va stropi cu apă astfel trezindu-l și îi puse pe umeri o pătură subțire. Primăvara în autumnrose era o morgana a temperaturilor și bacteriilor. Când mureai de cald atunci te pocnea o a dracului răceală. Se puse pe pat și, înainte de a se întinde, îl privii pe bărbat atent încercând să-i contureze un profil. Un individ bine-făcut din toate punctele de vedere, fizic și aparent, din punct de vedere al consolidării psihice părea să fie bine. Cu toate acestea nu putea să-și scoată din minte ideea că un bărbat cu aspectul ăla căuta parcă moartea cu lumânarea.
Ochii i se mijiră în timp ce îl privii ideile i se încolăciră prin minte. Nu putea scăpa de senzația că are în față un copil sfios captiv în luptă cu condiția și cu el însuși. Își scutură capul pentru a alunga tot firul împăienjenit al logicii și își puse capul pe pernă.
-2 ore mai târziu-
-Mr. Wolf? îi cuprinse umărul cu palma ei mică și îl strânse brusc. Proastă decizie, rămase ca hipnotizată de aura lui de soldat lipsit de apărare, iar căldura pe care corpul lui o emitea o captivase complet. Dintr-un motiv total indescriptibil simțea nevoia de-al alinta în modul în care o mamă alintă un copil rănit. Pentru a scăpa de senzație se smulse cu totul de lângă el apoi încercă iar. În impulsul de moment se aplecă și-l sărută ușor pe obraz.
-Mr Wolf, e amiază. izbutii să spună când se retrase de lângă el.

Tresare foarte ușor și își deschide ochii la atingerea Francescăi. Se uită la ea, se uită la ceas și râde. Nu realizase că va ajunge să doarmă 2 ore.
- Wow. Nu am realizat că o să ajung să stau aici două ore. Credeam că vei ieși mai repede, sau că mă voi trezi să plec eventual... spuse în timp ce își întinse mâinile în sus ca să și le dezmorțească. Își atinse ușor mâna de a ei și îi zâmbii, întinzându-și atât de mult mâinile încât parcă ar vrea să și le rupă. Continua până se auzi un ”poc”, venind de la oasele din umerii lui care fu prea forțate. În punctul ăla își trase mâinile înapoi și își masă gâtul.
- Uhm.. o privea, oarecum vinovat că a rămas aici atâta timp Cum a fost dușul? spuse zâmbindu-i din nou, privindu-i corpul, iar, un pic mai subtil de data asta.