Her, Alone

Fata zâmbii și se întoarse pe călcâie, făcându-i semn să-l urmeze.
-O reală, calmantă îmbrățișare. Am să trec la speculații cum că ai călătorit mult și îți e foame.
Intră în bucătărie și, iar, îi făcu semn cu mâna să se așeze la masă în timp ce ea, se trânti la propiu pe scaunul-fotoliu de răchie cu perne pufoase și albe. 
-Nu știu ce mănânci deci am încercat mai multe lucruri. Având în vedere că mi-ai refuzat cafeaua nu știu la ce să mă aștept.
Râse scurt apoi își întoarse privirea spre masă, se regăseau tot felul de patiserii sărate și mai dulci proaspete, fructe, pâine prăjită, unt, miere, gem iaurt și o omletă gigantică cu legume, cașcaval și carne. Plus o carafă mare cu suc de portocale. Îl urmării câteva clipe cu privirea, apoi se așeză mai comod, trăgându-și piciorul la piept. Slavă cerului era îmbrăcată mai comod-colanțo negrii și un tricou lung, până peste coapse și larg.
-Deci, cât timp am fost până la piața din campus am realizat de ce cuvântul „witcher” mi-a sunat așa cunoscut. Mi-am cam bătut capul întrebându-mă dacă nu fac o asociere cu wicca sau ceva, dar nu. Făcu o pauză scurtă cât să tragă pe farfuria ei o pâinică cu lapte franțuzească, un corn cu fulgi de ciocolată și un iaurt de vișine. Apoi mi-a picat fisa. Am văzut în biblioteca profesorului de filozofie o carte, veche de mai că se destrăma, intitulată „ Leacuri și remedii în tratarea wicther-ilor .” și mai era ceva cu remedii direct dar nu am citit până la final. Se opri o clipă cât să ia o înghițitură din cafeaua caldă Nu am citit deci nu știu exact despre ce e vorba, să fiu sincer am presupus că e ceva legat de homeopatia unor triburi moarte.
Se reașeză în scaun și, lent, tacticos se apucă se desfacă iaurtul.
-Așa că, pe aici ar trebui tu să mă lămurești. Apropo aștept niște detalii legate de T. Cum ți s-a prezentat? Cum arăta? Și...elfi? zâmbi relaxat în timp ce își mută privirea de la el la farfuri. Începu să rupă încet din cornul de foietaj cu bucățele de ciocolată.

Se ridică și îi urmase fiecare ”ordin” ca un câine cuminte de companie care mergea după stăpânul său la plimbare. Se așeză jos și îi privea buzele și ochii la fiecare mișcare și cuvânt spus.
- T... este un o... well, ființă, destul de interesantă. Nu  s-a prezentat... când l-am văzut am știut direct cine e. Ca și cum mi s-a indus singur în minte. Și nici nu mă chema cu vocea. Pur și simplu stătea acolo și simțeam nevoia să merg la el. făcu o pauză lungă și tuși grav
- Armata... well, Wild Hunt.. e o poveste. Lungă. Sunt un fel de ”armata iadului” din poveștile voastre. E doar o legendă care puțini știu că există și, și mai puțini au supraviețuit să spună povestea. Iar cei care au supraviețuit să povestească sunt crezut nebuni. În fine... ei sunt după mine că eu am ceva ce ei vor. Am fost ”unul de-al lor” pentru a salva o persoană importantă mie... iar acum, vor să pună mâna pe ce am eu ca să aducă apocalipsa în lumea mea. Dacă nu ai auzit mai mult de ei sigur nu știi nici de White Frost. Se spune că ei, într-un moment de declin al fiecărei lumi, invadează lumea și pornesc o eră glaciară pe care nimeni nu o poate opri. povestea, și mută privirea de la ea la geam, privind în gol, gândindu-se la cu totul altceva.
- T. m-a salvat când era să mor în mâinile Wild Huntului. Au atacat cetatea în care Witcherii erau antrenați și, bănuiesc că au murit toți. Eu sunt singurul care mai trăiește., sau cel puțin așa presupun. Nu-mi fac speranțe deoarece știu de ce sunt acei monștrii de elfi în stare. 
Tuși din nou și o privi pe Francesca.
- Cam ai dreptate. E un trib mort. Sau, cel puțin, e un trib care mai are un membru. Și probabil că va fi ultimul. Ce mânânc? Orice, spre mirarea ta. Nu beau cafea deoarece mi se pare o irosire. Eu nici de dormit nu ”dorm”. Noi, witcherii, avem o transă în care medităm. Foarte rar dormitul la noi e cum e la voi. Noi nu visăm și noi, genetic, obosim extrem de greu. Dar chiar îmi doresc un pahar de apă, dacă se poate. îi zâmbii după ce își întoarce privirea la ea, și își aranjă părul la spate, după care își scărpinase din nou, barba în zona gâtului.

Înghiții colțul de corn din care savură și se ridică de la masă.
-Condoleanțe. Mănâncă, îmi poți povestii între timp. Se aplecă să scoată apa din frigider, iar când reveni la poziție verticală îi zâmbi scurt, blajin și înțelegător. Puse paharul în fața lui și turnă apă.
-Chiar sună a T ce zici, închise sticla de apă și o puse lângă el, mhm ce sunteți voi, witcherii de fapt? Așa vă nașteți sau... dobândiți astfel de calități spartane între timp? Își reluă locul și fără a-și muta privirea teribil de curioasă de la el atacă iaurtul de vișine fără milă. Un strop dens îi pică pe buze însă îl curăță rapid cu limba.
-Adică ceea ce îmi spui sună interesant, dar dacă vorbești de lumea ta îmi dai senzația că ai ajuns aici din alt univers, poate? În orice caz, oricare ar fi răspunsul condiței voastre în lumea asta, existau oameni asemănători doar că obțineau asta prin antrenament dur de pe la 3-4 ani? Istoria mea nu e chiar atât de exactă și precisă.

Dădu din cap și bău apă din pahar. Goli paharul, deoarece fu însetat, iar în timp ce făcu asta observă stropul de apă care îi umezise buzele și mișcarea rapidă a limbii ei cu care își mângâiase buza umedă.
- Well, noi, Witcherii, suntem copii care au avut ghinionul să aibe părinți idioți care s-au găsit în situații proaste și nu au avut bani să scape din ele. Eu am ajuns să fiu luat de un Witcher deoarece tatăl meu era atacat de un monstru și, el neștiind că eu m-am născut cât timp fu plecat, a acceptat târgul să ”Dea primul lucru nou care-l vede când ajunge acasă.”. Am fost luat de un Witcher și, prin multe combinații de plante, poțiuni magice și anumite organe de monștrii, și, dacă avem norocul să trăim, devenim Witcheri. 1 din 3 copii supuși experimentul trăiesc, restul mor în agonie. Eu am fost singurul care a trecut ușor peste această mutație, și am fost expus mai multor teste, care au ajutat la creșterea potențialului și ”Puterilor” mele de Witcher. lăsa paharul pe masă și îi făcu semn, rugând-o, să mai îi pună o tură de apă.
- Nu te antrenezi 3-4 ani, un Witcher se antrenează toată viața. spuse și râse, privindu-i fața, din nou, fiind atent la toate formele ei, la mișcările buzelor și a ochilor în timp ce ea îi asculta poveștile.

Ochii îi rămaseră țintă pe mișcarea limbii lui, pe modul în care organul musculor se răscucea pentru a șterge o picătură de apă și a lăsa altă umezeală în locul ei. Cât își reveni din reviere se scutură ușor ca trezită din ațipeală sau hipnoză și îl privii mirată. Nu înțelegea dacă el nu prindea faptul că se putea servi singur din ce își dorea sau pur și simplu îi plăcea să o vadă în ipostaza de a se mișca pentru el. Se supuse totuși și îi turnă apă.
-Dacă e pe masă e la comun, zâmbi și trase între buze o bucățică de corn, lent savurând fiecare granulă. Deci e o mutație în cele din urmă.  Sincer pare să aibă mai mult sens decât presupunerile mele.
Râse scurt și apoi cu un aer jenat își mută privirea  înapoi în farfurie și rămase tăcută, stânjenită aproape. Mâncă în liniște puțin și apoi oftă. Atitudinea ei e de copil docil și rușinos contrasta enorm cu atitudinea de dimineață, cinică.
-Uite, îmi pare rău pentru de dimineață. Devin destul de irascibilă atunci când nu îmi termin .ciclul de somn.  Vorbi în timp ce-și scutură buricele degetelor de la mâna stângă/

O privi în ochi și îi zâmbi. Dădu din cap în semn că nu era nici o problemă și băuse iar o gură de apă, de data asta scurtă. Nu-și mută privirea din ochii ei și începu să se joace ușor cu arătătorul și degetul mijlociu pe masă.
- E ok, presupun că asta ar fi reacția normală când te trezești cu un necunoscut lângă patul tău când dormi. 
Înțelesese mesajul și îndrăzni și el să ia o bucățică de corn, savurând-o și plimbând-o prin gură, mestecând-o îndelungat înainte de a o înghiți. Își scosese medalionul cu capul de lup afară.
- Ăsta este medalionul școlii de witcheri la care am fost eu antrenat. Reacționează când simte magie, și trebuie să menționez, de când am intrat în zona asta, nu se oprește din vibrat. Râde și mai ia o gură de corn.

Termină jumătate din pâinica cu lapte și dădu să se ridice pentru a merge spre geam să fumeze, însă instinctiv se opri și luă cu două degete medalionul bărbatului. Îl studie atent, trecând cu buricele degetelor peste linile sculptate de pe capul de lup, puțin prea neglijent astfel atingând și gâtul bărbatului. Rămase câteva secunde locului cu o mină serioasă și apoi se trase spre geam. Se cocoță pe pervaz și aprinse o țigară. Câteva clipe trecu cu privirea de la sticla de apă la bărbat. Expresia chipului ei trecea rapid de la gânditor la suspicios. Expiră fumul în timp ce începu să vorbească pe același ton gânditor.
- Eu știu că ai spus că mutația vă face imuni, însă cred că ai febră. Sincer vorbind fie tranziția ți-a afectat condiția și te supune legiilor de aici, fie ești atât de obosit încât organele tale interne s-au îmbolnăvit...ori voi sunteți în general mai calzi? Aveți temperatura corporală mai mare ca a unui om normal? Adoptă o expresie curioasă în timp ce scrumă pe geam.

O privise în tot acest timp și zâmbi când se aplecă să inspecteze medalionul. Nu reacționă vizibil când îi simțise degetele pe gât,  dar îi admirase părul și umerii vizibili cât timp ea stătu aplecată.
- Ah, da, e de la toate mutațiile și poțiunile luate.. E febră, într-adevăr, dar nu mă va omorî. E și din cauza teleportării din lumea mea în lumea asta. Urăsc portalele și urăsc să fiu teleportat. Întotdeauna am avut o senzație urâtă în timpul și după teleportare. Dar mă gândesc că nu am prea avut de ales în cazul ăsta. spuse râzând, dând din cap liniștitor.
- Corpul nostru se schimbă în moduri ciudate, și creșterea temperaturii e ceva normal.
O privi cum se sprijinea pe pervaz și fuma. Îi privise din nou tot corpul, de la picioare până la buzele care țineau țigara.
- Nu înțeleg, ce găsiți voi oamenii interesant în a fuma?

Se uită câteva clipe la țigara dintre degetele ei, apoi la el și pufni în râs, poate puțin mai isteric și zeflemitor decât era necesar pentru a-și expune părerea.
-Nu e vorba de interesant, de calmant sau dracu-n praznic. Nicotina, ca orice alt drog generează anumite procese chimice care crează întradevăr un soi de dependență, dar dependența reală provine mai mult din faptul că, precum cafeaua e un psihoexcitant. Activează anumite zone din creier, în orice caz dependența din psihoexcitare și legături chimice nu e chiar atât de mare pe cât o hiperbolează unii. E vorba de altceva, e vorba de o scuză pentru a fura timp pentru tine, de a te deconecta, de a te deconcentra și așa mai departe. E scuza sclavului în fața monstrului cu bici ca să mai aibă timp de respiro. E dependența de libertate!  Zâmbii calm și-și ațintii privirea pe fereastră.
-AutumnRose, e un loc bizar, să zicem. Înglobează genii, studenți sătui de familie și căutători de supranatural. Acum un semestru aveam un puști de 14 ani în clasele mai mici și geniu și amator de senzații de spiritual-morbide.Aprent geniu în astro-fizică era și un student sârguincios a școlii de exorciști al Vaticanului, desigur la prima întâlnire cu un bughi-bugiman, mai mult închipui după mine și-a maronit pantalonii și a tulit-o zicând că nu-i de el viața asta plină de adrenalină. trase un fum de țigară și lăsă privirea în jos.
-În orice caz, dacă mă întrebi pe mine sigur că sunt ceva fluctuații ale undelor teta și alpha pe aici. Dar până la fantome și demoni mai e ceva, momentan toate acestea pentru mine sună a reprezentări grafice pentru „demonii din noi” sau dedublare psihotică. Tu alegi.
În minte îi apăru iar o una din viziunile ei macabre și doamna din lac, o amintire obscură cu Ash și cu femeile ciudate din mintea ei. Și rănile ei ciudate. Își scutură capul..
-Eu o să am ceva treabă, dacă nu ai unde sta poți să te odihnești la mine.
Zise în cele din urmă și sări de pe pervaz. Dădu să treacă pe lângă el însă se opri locului, fără nici un soi de explicație simțea o nevoie viscerală de-al săruta pe creștet. Se încovoie de spate de parcă ar fi trecut-o un fior din antarctica și trecu pe lângă el.

O privi în timpul explicației și încerca să o-nțeleagă, deși ii se părea o scuză ieftină pentru autodistrugere. o privi când se opri în fața lui și privea drept, privirea lui ajungând la abdomenul ei și ridică violent sprânceana când aceasta avu reacția ciudată dup ce se opri. Se ridică și el deodată cu ea și stătu pe loc, lăsând-o pe ea să iasă prima din încăpere.
- Nu, e ok. Bănuiesc că o să mai ies pe aici să mă plimb să cunosc și eu mai bine acest loc.... ciudat. Sunt sigur că mai sunt o grămadă de chestii de văzut.
Se deplasă către ieșire și se opri în fața uși, și își întoarce privirea către Francesca.
- Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Sper să ne vedem cât de curând posibil să continuăm discuția noastră.

Rămase pironită pe loc. Se simțea tulburată într-un mod strainu atât de prezența lui cât și de ideea plecării lui, cu toate că la drept vorbind mereu așteaptă prilejul de a fi singură, cu toate acestea străinul îi provoca un fior rece, mai ales atunci când se holba la umerii ei sau la clavicule sau la orice formă de piele descoperită. Suferea de un pudibondism absolut în prezența lui, se simțea mușcată în mod platonic din privirea lui, ca un fel de „și da și nu” venind de la el. Își mușcă buza.
-Și totuși ceva îmi spune că nici nu ai apucat să-mi spui ce aveai mai important de spus. Ochii ei mari și negrii deveniră tulburi de parcă ar fi atrasă într-un soi de transă meditativă spre cel mai întunecat și plin de agitație loc al minții ei. Până să realizeze că se mișcă, își ridică ușor capul îl privii și o zbughi de-a dreptul spre el doar ca să-l prindă violent de mână.
-Tre să-ți ofer o altă reprezentație proastă de cocoțat pe tine și încercat fără rost să te excit ca să încerc să aflu mai mult? Sau să puțin mai sincer?  Vorbi pe un ton afectat, ca acela al unui copil dezamăgit și frustrat de o curiozitate la care părinții nu au nici chef și nici timp. nervi și argumente să răspundă.
Îi privii mâna cu uimire, însă nu se mișcă rămase cu un aer de „și acum eu ce fac cu asta?”

Se uită la ea cu sprânceana ridicată și râse scurt și ironic, ațindindu-și ochii la buzele ei la remarca cu excitatul, rânjind.
- Probabil că am putea ajunge în ipostaza aia dintr-o mie alte motive și poate că s-ar sfârșii mai bine decât dacă ai încerca să scoți ceva ce îți imaginezi tu că ar mai fi de zis din partea mea. spuse pe un ton ca și cum ar provoca-o.
- Totul ce trebuia spus pentru discuția asta a fost spus, ba chiar am și apucat să socializăm un pic, ceea ce a fost superb. zâmbi și își îndreptă privirea către ochii ei, încrucișându-și mâinile la piept.
- Ești o companie destul de plăcută, motiv pentru care am spus că sper să ne mai întâlnim cât de curând, să continuăm povestea. Poate chiar vom ajunge să fim prieteni buni, asta în caz că T. nu are ceva planuri sinucigașe.

-Da, poate. Se retrase din calea lui. În definitiv avea de prins un curs despre culturile antice. 
„Dacă tot am curs cu Clayron o să-i cer cărțile alea. Dar totuși dacă vorbim de lumi paralele cum puii mei...”
Câteva clipe se înfioră la ideea absurdă că AutumnRose ar putea fi mijlocul de intersecție ale mai multor corzi. Se opri pe loc și analiză camera. Aceleași lumini ciudate, puncte negre lângă albe, lumină mai închisă sau deschisă sau senzația ciudată că simte mișcarea rotativă doar puțin. Fiecare obiect părea să pulseze.
„Și totuși ar avea mai mult sens. Și deformația mea de vedere și de ce T. a venit la mine. Adică pare că interacționează doar cu non-oameni mai puțin cu mine. În mama lui Pușkin nu are logică”
Își scutură capul încercând să scape de idee apoi se pregăti.
     „Mda poate cursurile astea mă vor face să înțeleg” își zise în timp ce încuia ușa în urma ei.

Zâmbi înainte să iasă din încăpere și aplecă capul în semn de rămas bun. Nu spuse alt cuvânt. O privi pentru o ultimă oară și începu să se îndepărteze de camera ei pe lungul hol întunecat pe care îl străbătuse acum câteva ore. ”Sunt curios... ce are de gând acest om?” 
Ieși afară din clădire și se duse în grădină, doar că de data asta avea la el cele două săbii pe care le are orice Witcher. Avea un sentiment relativ prost despre toată situația, motiv pentru care s-a decis să-și ia spadele cu el. Se așează lângă o bancă în genunchi și începe să mediteze pentru câteva ore bune.

Strânse mai bine mapele de curs între degete. În ciuda rapidității cu care se mișca pe pian sau cu care se mișca la scrimă atunci când nu se concentra era o adevărată neîndemânatică. Nu putea să țină o geantă, o mapă și o cafea în timp ce mergea fără a scăpa ceva din cinci în cinci secunde așadar câțiva pași o altă hârtie picată pe care o ridica mecanic. Rămase destul de concentrată pe discuția sa cu profesorul de filosofie.
„A ales să încheie colaborarea noastră, adică mi-a dat un șut în curu bugetului meu de studentă doar pentru că nu a vrut să se explice legat de witcher. Ce mă-sa lui Pușkin? E vampir, ok. E vampir teleportat? Ce ...bulibașa antopomorfizat în cățea în călduri se întâmplă în locul ăsta. Până la urmă aș putea să-l întreb pe Wolf dacă există vampiri în...la dracu. Încă am senzația că-s într-un azil de veseli sedată 24/24 și visez urât sau ceva. Plutesc printre nevroze psihotice de toamnă depresivă!”  Se așeză la masă, pierzându-și pe lângă scaun geanta și jacheta de blug.
-Draci pe cocostârci! mârâi printre dinți și le ridică. Când își reveni din reviere realiză că instinctiv, ca de fiecare dată când sufera de nelămurir existențiale, trupul ei o purta spre „safezone”-ul plin de irish coffe și ospătari drăguți. Se lăsă moale pe scaun și trase scrumiera mai aproape. 
„Să presupunem că nu sufăr de demență sau că nu halucinez iar aici chiar ar fi un punct de intersecție al theory strings și că T a ales să se joace aici. În cele din urmă nu are formă sau nume, e o stare, un mecanism cu personalitate care plutește prin existențele noastre nevralgice. El există până și în tutunul meu, deci e omniprezent ceea ce nu îl face realmente și omniscient, dar îl face un babalâc care s-a săturat să numere numărul de stânga-dreapta pe care-l fac coaiele lui atârnate spre spate și face mișto pe seama celor vi. Pentru că moartea e un infinitum atemporar. Mă-ta de moș. Ce ai în cap?”
Nu observă nici când a depus comanda, când i-a fost adusă sau când a început să fumeze și să tragă cu nesaț din paiul paharului.
„Sunt un comediant cu scenă deschisă într-un spectacol fără rost, ca noi toți. Iar pe Clayron mâncal-ar Cerberu de puritan, nu pot să-l înțeleg. Atâtea secretisme stupide într-un joc fără sens și totul pentru o deitate fără sclipici și morbidă. Scheisse! ”

Închise ușa și o privi fără nici un fel de mirare. Își dădu spada jos din spate și o sprijini lângă barul din care luase o bere. O privi pe Francesca cum se înneca în vin și privea cum vinul curgea pe ea și pe hainele ei. Luase o gură de bere și se așeză pe canapea lângă ea. 
 - Interesantă... alegere muzicală, pot spune. spuse el, luând încă o gură de bere zdravănă, scoțând o fâșie de material din buzunar care și-o înfășura în jurul mâinii care era tăiată.
- Ce pot spune... Cheers! ridică berea în semn de ”noroc” și o privi pe Francesca, îi privi buzele și gâtul care erau murdare de vin, înghiți ușor în sec și după mai luă o gură de bere.

Ridică paharul fără vreun comentariu anume, în semn de noroc și luă o înghițitură mai moderată și puse paharul jos în timp ce cu mâna stânga își șterse picăturile de pe chip și gât. Se tolănii mai bine pe canapea, mai exact se întinse, cu picioarele ușor îndoite și desfăcute complet apoi oftă satisfăcută.
-Îmi place opera, îmi place metal-ul cu precădere cel symphonic-ghotic și death melodic deci de ce nu o combinație între ele? Ridică puțin capul și îi zâmbi apoi și-l trânti iar pe perna moale a canapelei. Oboseala plus alcoolul destul de puternic o relaxară până la amorțire. Își trecu iar mâna peste buze și apoi o lăsă să trecă lent peste gât, sâni și abdomen apoi își strânse pumnii și îi lăsă moi pe oasele șoldurilor.
-Dacă te-ai tăiat grav sunt niște pansamente în baie.
Zise privind direct în tavan. Câteva clipe se pierdu lâsând senzația că a uitat complet de prezența lui,
-Nici eu nici canapeaua nu mușcăm...zise apoi lent se ridică în șezut și privii la paharul de vin.
-Mr. Wolf, uite ce trebuie să înțelegi în realitatea asta bestiile nu au sânge sau corp, asta dacă nu îl preiau pe al victimei umane. Nu fac multe, bine poate doar în anumite locuri au mai multe forme dar în general își torturează psihic și emoțional victima și se hrănesc din asta. Sunt ființe mai chinuite decât noi muritorii, deci data viitoare nu mă mai felicita.
Ridică iar paharul și îl trânti pe tot pe gât fără să răsufle, murdărindu-se iar. Nu-i păsa. După câteva secunde alcoolul își făcu efectul iar ea ameții suficient cât să întindă iar, amețită pe canapea.

Îi zâmbi și se ridică să se ducă în baie după pansamente. Uitase cât de tare putea să taie sabia de argint. Era o tăietură destul de mare și destul de adâncă, deși poate că nu fu necesară deloc în confruntarea de dinainte. Se bandajă și veni înapoi, găsind-o pe Francesca contopită cu canapeaua. Îi privi corpul din picioare până în cap fără nici un fel de reținere. Îi privi formele picioarelor, a corpului, merse cu privirea peste sânii ei, se oprii la gâtul murdar de vin câteva secunde, după care urcă la buze. Râse scurt și se așeză iar pe canapea, mai aproape de ea, luând din nou berea de pe masă, luând iar o gură zdravănă.
- Sunt sigur că nici tu și nici canapeaua nu mușcați. Și dacă ar fi așa, poate ar fi totul mai interesant, zic eu. spuse râzând, așezându-se mai comod în pat, atingând cu mâna care nu era tăiată laba piciorului ei și, simțind că a atinso, începu instinctiv să-i maseze ușor încheietura și să-și plimbe degetele în zona respectivă a piciorului.

Vru să protesteze măcar de comicul situației dar era prea amețită și se simțea prea bine pentru asta așa că în loc de un cuvânt articulat scoase un geamăt surd și își apăsă glezna în palma lui cerând prin toți porii ei isterici „mai mult” își ridică mâna către buze și mușcă foarte ușor de degetul arătător și mare.
-Ai grijă,  e cam tare vinul ăsta...hm.uhm. zise și lăsă un spasm mic să îi miște mușchii. Tânja după căldură, consolare și mângâieri.

Își lăsă capul pe spate și la simțul spasmului mic, începu să-i mângâie și maseze glezna mai activ, coborând cu degetele până aproape de degetele piciorului ei, urcând de fiecare dată din ce în ce mai mult, până aproape de genunchi. Își intinse cealaltă mână să ia berea care o băuse până la capăt.
- Aparent e și un vin foarte bun, aș putea spune. Ce poate fi rău în asta? spuse el rânjind, privindu-i tot corpul din poziția în care se afla, admirându-i picioarele, lingându-și subtil buza de jos.

Francesca zâmbi și se trase pe mâini în spate ridicându-se în șezut. Luă paharul de pe masă și fără a cere voie se postă în poalele lui, mai exact cu fundul între picioarele lui și se sprijini cu umărul de pieptul lui și cu capul de umărul lui.
-Cum e în lumea ta? Adică mie îmi pare că ai o concepție complet diferită de a noastră despre monștrii și crede-mă la câte religii avem sunt peste câteva mi de interpretări ale monștrilor aici. Gustă vinul doar cu buzele și se cuibării mai bine în el apoi lăsă paharul doar între degete. Privii lichidul roșu cum se lipește și dezlipește de pe pereții transparenți ai paharului datorită mișcării rotative a încheieturii ei.
-În lumea asta, cel puțin, adevărații monștrii sunt oamenii. Sunt machiavelici și sadici nu din nevoie dar din plăcere. Monștrii sensibili și cu orișicare vulerabilități când suntem în trup și monștrii mai puțini vulnerabili atunci când rămânem o undă atemporală chinuită de propiile acțiuni. În fine, cred că-s puțin beată că vorbesc mult. Cum e deci?

O luă în brațe cu mâna tăiată și cealaltă și-o ținu întinsă pe marginea canapelei.
- Lumea mea e... ca în evul mediu. Nu avem blocuri, chestii electronice, nimic. E o lume care, de odinioară, era plină de monștrii, dar acum cu extinderea imperiilor, încep să devină din ce în ce mai rari.. și Witcherii sunt o  ”rasă” pe cale de dispariție. Oamenii sunt monștrii peste tot.. doar că la noi lucrurile sunt un pic altfel. Și monștrii. La noi e un pic totul mai clar... ori omori, ori mori. Sunt multe concepții diferite între lumile astea, ca între oricare alte lumi, de altfel. Cea mai mare diferență este între ființele din lumea respectivă. Toți arătăm la fel, doar că gândim diferit. Poate de aia mi se pare ciudat să nu am săbiile sau măcar o armă la mine.
povesti el după care își duse mâna de pe canapea pe piciorul ei, mângâindu-i ușor genunchiul. Coborî cu mâna în sus și în jos, ducând-o până aproape de laba piciorului.
- Nu cred că aș putea folosi niște termeni potriviți 100%. Ar fi mult mai ușor să-ți arăt... dar asta e imposibil.

-Are sens, oarecum. Practic lumea voastră este ceea ce descriau textele noastre în antichitate. Undeva pe la începuturile omenirii se presupune că monțtrii aveau formele lor clare, că oamenii se preschimbau în făpturi ciudate cu puteri neomenești, fizic vorbind. Făcu o pauză și mai luă o înghițitură de vin. Mă surprinde totuși faptul că ai pomenit de Ev. Mediu, adică de termen, e puțin prea istoric și curat pentru un abia picat din cer. Mă refer, cum e posibil să știi că lumea ta arată ca lumea noastră de acum aproximativ 500 de ani, să zicem, dacă tu nu ai știi tu intrat în contact cu vreo documentație despre lumea asta? Sau cât te-ai plimbat ai descoperit discovery-ul? Râse spart și lăsă paharul să se odhnească în palmele ei. Îl privii fix, mută pentru câteva clipe.
-Iartă-mă, uită ce am zis, am fost tare răutăcioasă.
Se întoarse spre el și zâmbi rugător apoi mai luă o gură de vin. În boxe rula Kamelot -Human Stain.
-„So it hurts to
Be alive, my friend
In this masquerade where
All one day must die

Don't you wish you
Were unborn again
Just for a minute
Just for a minute more”
Murmură în surdină versul și-și acoperii buzele cu buza paharului. Luă ultima gură de vin și rămase cu paharul între mâini.

Își lăsa capul pe spate și o ascultă, bătând ușor cu degetele pe piciorul ei. O mângâie ușor pe spate și închise ochii pentru o scurtă perioadă după care își mișcă capul într-o parte și alta pentru a-și ”pușca”oasele de la gât. O ascultă cântând și zâmbi scurt.
- Să spunem că, prin faptul că T. m-a adus aici, mi-a ”implantat” și anumite informații în memorie de care a spus că m-aș putea folosi. Mi-a ”povestit” anumite detalii despre lumea și locul ăsta. A spus că asta mă poate ajuta într-un fel sau altul aici.
Continuă să-i mângâie piciorul, cu mișcări mai lungi, coborând cu mâna mai mult pe piciorul ei, strângând-o ușor cu degetele de picioru, de pulpă și de încheietura de la laba piciorul.