Ghemuindu-ma intre patru pereti...

Am pasit usor in camera in care urma sa stau o luna intreaga. Imediat ce am patruns in ea un val de racoare mi-a lovit tot corpul. Am simtit cum mi se face pielea de gaina. Camerele alea nu aveau calorifere? Asta ma intrebam in timp ce imi faceam drum spre pat. Mi-am trantit bagajul greu pe el si mi-am scos niste haine ca sa ma schimb.

Plictisit sa stau in camera mea am hotarat sa vad ce mai e pe acolo. Mi-am aprins o tigara si am batut la prima usa care mi-a iesit in cale. In timp ce asteptam ca usa sa-mi fie deschisa m-am lipit de perete. Tineam tigara intre degete si privieam fix in jos. Mi se facuse frig din cauza peretelui rece.

Enervat din cauza frigului, am lasat bagajul unde era si m-am indreptat cu pasi apasati spre usa. Am deschis-o vilent si m-am uitat la tipul lipit de perete care fuma nepasator o tigara. Era tipul pe care il cunoscusem ceva mai devreme. M-am linistit si am zambit.
-Buna.

-Hei, ia-m spus facandu-i cu mana cu care tineam tigara.
M-am dezlipit de perete si am mia tras un fum , apoi am aruncat tigara pe jos si am stins-o cu piciorul. Stiam prea bine ca nu era frumos ceea ce facusem, dar trebuia sa o sting cumva.

In camera se facea din ce in ce mai frig, nu mai puteam suporta. Am iesit din camera trantind usa. Mergeam pe hol tremurand, mergeam in cautare de colegi, doar nu fuseseram doua vreo 5-6. La prima usa pe care am gasi-to in fata am observat doua baieti. I-am salutat.

off: usa era deschisa pentru ca Satoshi statea in fata ei.

on: L-am privit cum isi stingea tigara de parchet. Nu-mi placea asta. Mai stiam eu pe cineva care facea asa si ma enerva la culme. L-am privit incruntat. Nimeni nu-si arunca tigara in fata usii mele.
-Ia-o de jos, te rog, i-am spus, incercand sa par politicos.

M-am aplecat si am luat tigara si am pus-o in buzunar. Am ridicat din umeri si m-am uitat la Shiba. Am observat ca nu i-a convenit faza cu tigara si am decis ca treuie sa-mi cer scuze chiar daca nu eram extrem de bun la asta.
-Stii... Scuze pentru tigara....
Nu imi pasa foarte mult de ceilalti, dar totusi, aveam si eu maniere.

-Nu-i nimic. Am cos de gunoi in camera, asa ca nu e nevoie sa o arunci pe jos.
M-am dat din usa si l-am lasat sa intre, facandu-i semn cu degetul spre cosul de gunoi. Am inchis usa, dar imediat apoi am auzit batai in usa. Am deschis-o imediat si m-am uitat la fata care statea in pragul ei.
-Buna.

Am intrat in camera si m-am indreptat spre cosul de gunoi. Am scos tigara din buzunar si am aruncat-o. M-am uitat in camera si am obserrvat ca nu era mare diferenta intre camera lui Shiba si a mea. Singurul lucru bun la camera lui era ca nu era praf, cel putin nu era asa de mult ca si in camera mea. M-am asezat pe pat si l-am asteptat sa se intoarca.

În cameră era prea frig,aşa că am hotărât să fac o mică plimbare pe holurile casei.Mi se părea ciudată,dar totuşi şi fascinantă.Construcţia veche era într-o stare aproape perfectă,să zicem.Mă uitam la tavanul alb,acoperit de pete verzi de mucegai,pete de sânge uscat şi diverse pete de umezeală.Fiecare mi se părea interesant şi merita fotografiat.Fiecare pată e diferită şi are farmecul său.M-am oprit în dreptul unei uşi deschise,unde se afla o fată blondă,un băiat şaten şi unul brunet.Am zâmbit în sinea mea şi m-am îndreptat spre cei trei,înaintând binevoitoare şi simţind cum frigul începe să îmi îngheţe degetele de la picioare.
-Bună,am spus aproape şoptind,iar vocea îmi suna vag răguşită.

-Buna.
M-am dat din usa si le-am lasat pe cele doua fete sa intre. Am inchis-o apoi, facandu-le semn sa intre in camera. Apoi am incuiat-o. Aveam obiceul de a incuia usa de fiecare data. Nu stiu de ce, nu ca mi-ar fi fost teama sa nu se intample ceva, dar, pur si simplu, era un obicei.
-Stati jos, va rog. Cu ce va servesc? i-am intrebat.

M-am asezat pe jos. Nu-mi pasa unde stateam atata timp cat stateam undeva. Nu-mi placea sa beau alcool asa ca am hotarat sa-i cer lui Shiba apa.
-Apa rece ai? l-am indrebat.
Imi placea sa beau apa rece chiar daca stiam ca pot raci sau chestii de genul. De fapt, nu credeam ca poti raci din cauza ca bei apa rece. Din nou am ridicat din umeri.

Apa? Era aiurea sa ii servesc cu apa, dar nu mai aveam decat jumatate de litru de suc si nu ajungea pentru toti. Bine, de fapt, voiam sa il pastrez pentru mine. M-am dus in bucatarie si am umplut un pahar cu apa, dupa care i l-am adus lui Satoshi intinzandu-i-l, fara a uita sa ii zambesc.
-Poftim.

Am luat paharul de la el si am ranjit. Apa era mereu binevenita pentru mine.
-Multumesc, i-am spus inca zambind.
Am luat cateva inghitituri, apoi am pus paharul pe langa mine. Speram ca nu cumva sa dau cu mana in el si sa vars apa din el. Mi-am plimbat privirea prin camera si am observat doua chitare. Am ranjit.
-Deci... Canti la chitara? l-am intrebat facand pe prostul.

-A, nu, chitarele alea sunt acolo ca sa le admire lumea care intra in camera, am spus zambind sarcastic. Logic ca cant la chitara, am continuat apoi. Si tu canti?
Cantam la chitara de mult timp. Incepusem sa invat de la 12 ani. Am invatat singur toate cele trei instrumente, le-am platit din banii mei pe care i-am adunat destul de greu.

Am inceput sa rad.
-Da... cat si eu de ceva timp. Bine... de mia mult timp.
Mi-am intors din nou privirea spre chitare. Erau frumoase si luceau. Una dintre ele, chitara electrica semana destul de bine cu a mea.
-Si de cat timp canti la chitara?

-De la 12 ani. Si tu canti la chitara? Misto. Poate facem un duet candva, am ranjit provocator.
Nu ca nu as fi vrut, dar, evident, nu ma gandeam chiar sa cantam impreuna, ci sa imi arate latura lui perversa pentru ca eram convins ca avea una.

-Da... de la 14, dar oricum nu am pus baza pe chitara. De fapt, specialitatea mea e vocea si tobele. Chitara am facut-o asa... de chestie.
In mod evident nu aveam sa-i accept ptopunera cu duetul, dar i-am analizat bine tonul cu care mi-a propus asta. Stiam ce vroia si am ranjit privindu-l ei eu provocator.

Privirea îmi era îndrepatată spre chitarele băiatului.Erau frumoase,într-adevăr,şi cred că poţi cânta excepţional la ele.M-am uitat la cei doi băieţi cum îşi împărtăşeau cunoştinţele în muzică,sau aşa ceva.Şi dacă mă gândesc mai bine,există şi o parte amuzantă.Nu cunosc pe nimeni aici,iar din aceşti nimeni,fac parte şi cei doi băieţi.Nu vroiam să îi întrerup din conversaţie,aşa că am preferat să ascult şi eu.