Peste alei ruginii

Ti-am zis sa incetezi !Intelege ... intelege ca nu vreau asta !Nu vreau pe nimeni !
Glasul isi recapata dintr-o data tonul plangacios si simplu,fiind brusc invadat de suspine scurte.
Il vreau ...Il vreau doar pe Ruben inapoi ...

-Cauta-l in lumea ta ,moarto ! Ti-am dat adoratia mea , respectul si dragostea mea . Ma puteai avea ,puteai face orice doresti cu mine .E alegerea ta.
Fugi spre blonda si o ajuta sa nu se dezechilibreze si pe Elizabeth o privi arogant si totusi usor compatimitor .

M-am impins in mana ridicandu-ma.
-Lisette draga mea..ma intreb unde ai invatat sa posezi spiritele in felul asta?
"Bun Lizette..e timpul sa..sa-ti bagi picioarele in ea de greata!" am scucturat din cap si mi-am aprins o tigara.

Rase umpic si le explica fetelor :
-Ea nu isi doreste decat sa fie vie ,sa se intoarca in lumea sa , in secolul sau.Dar nu intelege ca asta este imposibil ,de aceea ador sa o innebunesc apropiindu-ma de ea .
O privi inca odata umpic ingrijorata pe Shinku si se apropie de locul unde se mai simtea umpic mirosul imbatator .
-Il vrei pe Ruben !

-Si tu o manipulezi folosind asta...am simtit ca aerul iese din mine cu o nota joasa de amagire, as fi putut sa o comntrolez si eu asa, dar nu aveam taria.
-Esti cruda scumpo, cruda...am aprins to tigara, insa n-am bagato in gura.

Nu o baga in seama pe Elizabeth.Inchise ochii atingandu-si buzele .Simti lichind rosu .Simti sange .Ranji de-a dreptul ingrijorator de dracesc apoi isi linse buzele intr-un mod animalic.
-Puteam sa fiu Ruben ,chiar si neavand fizicul sau .Dar m-ai pierdut iubito ,pentru totdeauna .

-Probabil ca draga noastra fantoma ii alunga.Ruben al ei nu se arata .A parasit-o,stiind ce face,probabil,cu noi .
Ridica o spranceana privind in sus , si observand un corb ce se aseza pe o creanga.Asa era ea.Manca hoiturile sufletesti ale celorlalti .Dar ea nu astepta ,ea ataca moral , apoi se hranea cu durere.
-Ea a vrea atentie , eu refuz atentia.Cred ca asta ma face sa o urasc.

- Sa urasti...
Am repetat incet, cuvintele avand o anume profunzime. Nu-mi placea acel verb, "il uram". Il inlocuiam cu orice altceva, cautam, cream alt termen. Am oftat instinctiv, gandindu-ma iar la aceea fantoma.
- Mi-ar placea, totusi, sa existe o cale de a fi fericita. Macar putin, poate merita!

-Criminalii ,chiar si cei morti nu merita fericire.Ne ucide moral .
Ironic.Tocmai ea sa spuna acele lucruri?Tocmai ea?Ha,ironic si banal.
Nu ii pasa ca pur si simplu era banala , ceea ce spuse era banal.Ii pasa doar sa o urasca pe Erzsebet pentru tot raul facut.

M-am aplecat, luand o frunza la nimereala. Am ridicat-o deasupra privirii mele, incercand sa o vad cat mai bine in lumina "soarelui cu dinti". Nuantele atator poezii puierile, nascatoarea frazei "covorul riginiu al toamnei", "rodul celei de-a treia fiica a anului"... cuvinte de acest gen imi veneau in minte, ignorand cu o maturitate obscura esenta acelui portocaliu trecut.

Dadu cu pumnul intr-un copac .Isi simti degetele trosnindu-i si rupandu-se parca , urmate apoi de o durere nebuneasca.Un ragnet se auzi din partea acesteia .Isi izbi apoi umerii si scena se repeta , urmata fiind de distrugerea genunchilor in acelasi mod.Ranji satanic , vazandu-se plina de sange.
Sunt obosita si as vrea sa dorm.Ma primesti?O,tu femeie cu ochi verzi ma primesti intr-ale tale brate?

- Lisette!
M-am aruncat agresiv langa ea, plina de groaza. Ma asteptam la o incercare de distrugere din partea ei, dar ciudat era felul in care ma durea pe mine... retraiam.
- Lasa-ma sa vad daca s-a intamplat ceva...
Aceleasi cuvinte pronuntate cu aceiasi voce slaba si tremuranda, uzata. I-am atins, pe rand, genunchi: nu avea nimic. Am privit sangele ei intins pe pielea mainii mele, o amintire traumatizanta fiind retraita. Am inceput sa plang instantaneu, lipindu-mi palmele de fata si pictand-o cu lichidul de care imi era atat de frica. M-am lasat sa cad, pregatita, parca, sa simt din orice parte acea durere care avea sa ma aduca la aceiasi stare de sangerare.

-Articulatiile mainilor aproape-mi sunt distruse.Oasele mi-s rupte.Cel putin la mana dreapta.raspunse ea fericita
Dorea , in sfarsit , sa simta durere fizica .Nu numai cea primita din cauza degerarii ci una de-a dreptul ucigatoare.Si o primise .
Vroia sa se iubeasca cu durerea si sa fie una cu durerea si sa moara in durere apoi sa renasca din durere.Sa o iubeasca si sa o simta.Dar ,avea in egala masura nevoie de o fiinta care sa stie de isprava sa demna de laudat.Poate chiar a naibii de mult , si Shinku era aceea.

I-am cautat mana cu degetele tremurande, privirea fiindu-mi goala, transparenta... nevazatoare. Prinzand-o, i-am mangaiat pielea, simtind sangele cald.
- Lisette... de ce... si tu? Lisette... Lisette...
Ii pronuntam mainile ca o fantoma ratacita, mintea mea nefiind in stare sa mai functioneze. Era o trauma repetitiva, ce o vedeam iar, si iar, si iar...

-Lasa-ma sa imi beau sangele .
Isi atinse genunchii incepand sa linga sangele ce ii ramase pe mana.Gustul acela de metal,de fier ii atinse brusc papilele gustative facand-o sa tremure.
Si in clipa aceea m-am gandit ca poate chiar eu insami eram din metal .Atat de rece,grea si insuportabila pentru ei , cei ce aveau gusturi rafinate