Raceala calda

Ii treceam mana usor prin par, fiind atent sa nu-l ciufulesc. Intrebarile ei ma tulburau, totdeauna avusesem idei fixe dar acum eram foarte debusolat.
- Uite ce e fetito.. Un sarut e neimportant. Pentru mine nici nu conteaza daca s-a intamplat sau nu.. Am incercat sa spun aceste cuvinte raspicat si ferm dar, nici eu nu credeam ce spun.. Speram totusi ca imaginea de baiat arogant pe care ma chinuisem atat de mult timp sa mi-o insusesc cat mai bine sa nu se risipeasca acum din cauza unei papusi.

Mi-am ridicat capul de la pieptul lui, chicotind. Am ras scurt, cu veselie. Eram amuzata. Bataile inimii lui, accelerate in ciuda cuvintelor sale indiferente, l-a dat de gol in fata mea. Dar nu vroiam sa fiu rea.
- Vocea ta mi-a sunat atat de moale, domnule arogant! Nu ti-a iesit asa bine da data asta.
Intr-o fractiune de secunda, am observat felinarul. Lumanarea palpaia, aproape innecata in ceara lichida. "La naiba..." mi-am spus, uitandu-ma discret in jur. Speram sa vad vreo lumanare, avand in vedere conditiile casei.

Lumina din incapare disparea putin cate putin..dar acest lucru era in avantajul meu. Ridicandu-mi privirea am observat-o pe Shinku putin agitata, uitandu-se dupa ceva, presupun ca o lumanare.
Stiam ca are sa se duca sa aduca o lumanare asa ca am prins-o de mana, tragand-o in bratele mele. Nu vroiam sa o las sa plece.. Simteam ca o pierd din ce in ce mai mult.

L-am privit cateva secunde, ramanand nemiscata. Am tresarit, privind inca odata lumanarea. Ma bucuram sa mai lumina inca, desi slab... atat de slab.
- Daca nu schimb lumanarea, o sa se stinga!
Dar oricum nu ma puteam misca, lucru care imi parea ciudat. Il priveam doar, nuanta ochilor sai parand ciudat de inchisa. Inainte sa mai pot actiona, lumina se stinsese.

O tineam inca strans lipita de mine.. Nu stiam cum sa ma port..Deobicei cu fete imi era usor.. Dar ea nu era o fata obisnuita, era ceva mai mult.. Nemairezistand am inceput sa actionez conform instictelor.
-De ce te deranjeaza intunericul? Ne auzim vocile si asta e destul. I-am soptit eu la ureche, avand grija sa folosesc un ton misterios.

Nu il vedeam, lucru care era destul de deranjat. Vocea sa, tonul acela misterios, imi dadeau fiori pe sira sprinarii. Vroiam intr-un mod ciudat sa aprind lumina, dar intunericul acela parea si mai atragator. Nu reuseam sa vad nimic, dar imi era confortabila ideea asta.
- Unde vrei sa ajungi? L-am intrebat cu o voce dulceaga, aceea pe care o foloseam intr-o convorbire simpla. Nu stiam daca fusese instinctiv sau nu, dar nu-mi pasa.

Nu mai rezistam asa ca mi-am lasat mainile sa cada usor pe langa corp. Nici eu nu stiam ce vreau si simteam ca abuz de ea intr-un fel sau altul.. Daca nu fizic atunci psihic, ceea ce in unele cazuri era mai rau.
-Tu unde crezi ca vreau sa ajung? Am intrebat-o ..provocand-o oarecum. Vroiam sa aud ce are de spus.. Vroiam sa aud asta spus cu propriile cuvinte. Fara sa se mai ascunda in spatele unor intrebari cu sens ascuns.

- Nu stiu... probabil vrei sa ma faci sa tin la tine, ironizandu-ma apoi cu aroganta ta falsa. Am dreptate?
Imi modelasem vocea in asa fel incat sa fie vesela si blanda, lasandu-mi capul pe umarul lui, ca dintr-un impuls de oboseala. Intunericul parea bun de taiat cu toporul, lipsa oricarei surse de lumina spuandu-si cuvantul. Imi doream cutia muzicala, cu melodia sa sinistra si obsedanta, dar care alunga linistea intr-un mod atat de placut. Eram multumita, totusi, ca nu eram singura.

Probabil, inconstient incerca sa ma seduca...Incerca sa ma seduca cu inocenta ei care ma obseda intr-un fel sau altul.Ciudat era ca jocul ei chiar mergea , desi eu eram un insenbil deobicei.
-As avea vreo sansa? I-am raspuns printr-o intrebare, cu un ton destul de amuzat. -Ar putea o persoana sa tina la altcineva intr-un timp asa de scurt?

Un zambet ironic a aparut pe fata mea, un chicot iesindu-mi din plamani. Felul in care vorbea imi parea ciudat de interesant, indiferent de ce spunea. Eram mai putin atenta la asta. I-am auzit totusi intrebarea, al carei rapuns a fost pe atat de scurt, pe atat de clar.
- Nu.
M-am dat un pas inapoi, bajbaind dupa orice obiect de care m-as fi putut prinde. Ma hotarasem sa gasesc o lumanare, totusi, enervata ca nu ii puteam vedea ochii. Imi doream sa stiu ce gandeste, privirea fiind singura cale de a afla... si nici aceea sigura. Dar pasii mei atat de asemanatori unui balet straniu s-au "autodistrus", facandu-ma sa cad pe podeaua rece. "Macar nu s-a crapat..."

Era atat de rece cu mine incat asta ma sfasia. Incerca sa o faca prea mult pe papusa si nu putea. Cel putin din perspectiva mea mi se parea ca se chinuie prea mult.
In momentul in care a cazut era cat pe ce sa cad prada instinctului, sa ma ridica brusc si sa o ridic. Dar am preferat sa-i continui jocul..
-Ridica-te.. Ai sa racesti. I-am spus cu o voce nonsalanta, privind-o atent, in intuneric

- Cui ii pasa?
Am tresarit, intorcandu-ma pe o parte. Imi puteam vedea suvitele de par imprastiate in jurul capului, degetele mainii mele lucind, cu albeata lor, in intuneric. Era frig, intr-adevar, curentul facandu-se simtit. Dar lemnul acela dur parea atat de comod in secunda aceea, incat nu vroiam sa ma ridic. Uitasem complet de lumanare, de felinar sau de lipsa de lumina. Clipeam rar, nereusind sa captez somnul. Mi-am inchis ochii, stiind ca nu voi adormi... aveam o senzatie placuta de liniste.

Nu stiam cum sa o fac sa ma observe. Eram aproape sigur ca nu reusisem sa-i fur macar o privire, un zambet.. Un gand bun, in niciun caz sa-i trezesc o dorinta.
M-am ridicat elegant intinzandu-i indiferent mana. Aveam cealalta mana in buzunar si ma uitam in alta parte. Urmaream cu privirea cum usa se misca, ea fiind intredeschisa. Puteam in orice moment sa ies .. probabil asta imi si doream, dar ceva ma tinea legat acolo. .. Nu puteam sa plec.

Am oftat oarecum intristata, nestiind daca sa ignor sau nu ideea de a ma ridica. Vroiam sa stau acolo pentru eternitate, ca o papusa sparta, dar stiam ca mai bine incheiam repede. I-am prins mana, ridicandu-ma.
- Multumesc...
Vocea mea a sunat atat de tremuranda, incat nu am putut sa o las asa. Am inceput sa rad cu veselie, zambind, desi stiam ca Gabriel nu va vedea asta prea bine. Incercam sa imi recapat buna dipozitie ce o pierdusem fara sa-mi dau seama. Dintr-un impuls aiurit, l-am imbratisat.

Am putut sa-i observ zambetul pe care se chinuia sa-l mentina, insa am ramas cu aceeasi privire rece.Vroiam sa-mi dovedesc mie ca nu-mi pasa.
Intr-un moment de neatentie am simtit cum se sprijina pe corpul meu si ma cuprinde cu bratele-i mici. Nu stiam daca sa o imbratisez la randu-mi. Era doar o copila la urma urmei. I-am trecut mana stanga prin par si am inceput prosteste sa fredonez ceva. Era un cantec trist pe care il inventasem pe loc.

M-am indepartat lafel de repede precum l-am imbratisat. Cantecul lui imi suna cunoscut. Vroiam sa in ascult, dar am renuntat. Vazusem, in sfarsit, acel sertar pe care il lasasem deschis mai devreme... pusesem lumanari acolo. Ceara aurie, uscata, starlucea in intuneric, daca ma uitam atent. Dar nu reusisem sa o vad mai devreme. Incepusem, fara sa vreau, sa fredonez si eu o melodie al carui nume nu imi venea in minte.
- O sa scapam de intuneric imediat! Am spus, prinzand cu degetele o lumanare mica si groasa. Vezi pe undeva felinarul?

Felinarul era chiar in fata mea insa am ezitat sa-i raspund fetei. Ma gandeam intruna la momentul cand ma imbratisase.. Oare asta facea parte din jocul ei? Milioane de intrebari ma framantau acum..
Am luat usor felinarul si m-am apropiat de ea cu pasi marunti.
-Poftim..
Dupa cateva secunde m-am rezemat usor de unul dintre dulapuri..
-Stiu ca nu e frumos..Dar totusi cati ani ai? Am intrebat cu o voce mieroasa.

Am luat felinarul, deschizandu-l cu grija. Cazuse, caci toata partea dreapta era imbibata de ceara uscata si tare. Enervata, abia am sesizat intrebarea lui. Trebuia sa gandesc raspunsul.
- Pai, sa vedem... mi-am dus degetul la buze pentru o clipa, continuand: este octombrie, corect? Inca am 16 ani, dar in decembrie se va mai adauga unul...
Am oftat, intristata brusc. Nu vroiam sa cresc, desi atatea lucruri trebuiau lasate in urma. Rolul meu de papusa nu mai putea tinea mult.
Am lasat felinarul in mijlocul mesei, exasperata.
- Se pare ca nu va mai functiona pentru o vreme...