In the moonlight

Am incercat atat de mult sa fac rost de un strop de liniste ca sa imi pot odihni mintea dar podeaua veche si scorojita scartaia prelung doar la o simpla atingere.
Aveam nevoie de aer rece asa ca am deschis fereastra.M-am catarat pe pervaz si am privit luna.Ma sfida! Dar totusi aveam incredere in ea.
Mi-am dus instinctiv mana la abdomen.Mi-am amintit de ziua aceea nenorocita cand era sa ii rup gatul aiuritului pentru ceea ce imi facuse.Oricum ma oprisera la timp,caci altfel nu si-ar mai fi putut folosi picioarele in ziua de azi.
Ideea este ca fusese vina mea deoarece am fost proasta si nu mi-am dat seama mai devreme.Riscul meseriei.

Batu usor de cateva ori in usa, dupa care o deschise, atent fiind sa nu faca prea mult zgomot.
O zari pe fata stand pe pervaz si privind melancolica cerul.. Rotindu-si ochii, se hotari sa spuna ceva:
-De ce mereu trebuie sa te gasesc asa Eva?
Neasteptand raspunsul fetei, se apropie de ea.

Am tresarit cand am auzit vocea atat de cunoscuta dar totusi aparuta din senin.
-Daca mai faci asta vreodata o sa ma gasesti pe partea cealalta a pervazului!.
Incercasem sa fiu amenintatoare dar eram prea obosita ca sa ma mai straduiesc degeaba.
-Tu nu ar trebui sa dormi la ora asta sau ceva asemanator?am intrebat absenta.

S-a asezat pe un locsor de pervaz, aproape de fata, privind si el ametit luna.
-De parca nu mai sti.. A spus acesta cu o anumita tristete in glas.
Privea cum fata isi tine mana in dreptul abdomenului..
-Inca te mai doare? .. a intrebat oarecum nonsalant, privind in continuare pe fereastra.

-Ah...nu,doar ca imi amintesc ca am fost o proasta sa am incredere in cineva.Si asa se spulbera credinta unui om in celelalte fiinte din jurul lui.
-Tu cum o mai duci,batrane lup de mare?Rase la acel gand deoarece persoana de langa ea nu simtise niciodata vreo legatura cu marea.

La auzul alintului ei, Gabriel a lasat sa-i scape un zambet amuzat si a coborat privirea..
S-a apropiat atat de tare de ea incat ii putea simti respiratia grea, ii placea sa o chinuie..
-Sincer de azi dimineata..Nimic nou.. Cel putin inca nu am aparut in cartea de istorie... Si nici nu o sa vreau vreodata sa ajung in ea. A adaugat el.- Ar fi doar mai multa materie pentru copiii si nepotii tai.

-Ia stai o secunda,am spus privindu-l sceptica,cine a zis ceva de copii si nepoti?
Stii doar cat urasc fiintele alea patrupede.Da am fost si eu una dar asta nu schimba cu nimic subiectul.
Mult noroc cui o vrea sa aiba asa ceva.

Baiatul a inceput sa rada cu pofta.. O cunostea destul de bine pe Eva, insa asta nu era un motiv pentru care sa nu faca pe prostul.
-Astea se datoreaza surorii tale cumva? am intrebat oarecum provocand-o. -Poate ar fi timpul sa-mi spui si mie despre ea. A adaugat el, stiind ca fetei niciodata nu ii placea sa vorbeasca despre familie, dar totusi isi incerca norocul.

-Nu...sora-mea traieste in lumea ei ciudata.Ca si mine dealtfel dar nu ma incurca cu nimic.Desi e prea mica,ca sa se gandeasca la altfel de lucruri.Ar trebui sa fie preocupata de treburile ei de copil nu sa ma intrebe seara daca e ceva rau in a spanzura pe cineva.
Bine ca mama nu a auzit-o altfel ar baga-o in carcera.Ma mir ca mie nu mi-a spus nimic inca.

Gabriel incerca sa chicoteasca..Dar nu reusi..
-Cred ca s-ar fi potrivit mai bine..
Dar nu termina fraza deoarece un zgomot il incremeni. Nu era sigur daca auzise si Eva asa ca isi scutura putin capul si relua putin agitat:
-Cred ca s-ar fi potrivit mai bine sa fie sora mea..

-Daca vrei ti-o imprumut pentru o saptamana si probabil o sa mi-o aduci inapoi dupa...
M-am oprit brusc cand am auzit un zgomot ciudat.
-Ai observat vreodata cat de ciudata e casa asta?Cateodata am impresia ca cineva ne urmareste fiecare miscare.

Gabriel ezita.. Nu vroia sa o sperie pe fata cu aberatiile lui..
-Nu..nu am observat. Oricum..stai calma.. E o casa veche, n-are de ce sa-ti fie frica. A spus el pe un ton ferm , se pricepea de minune sa-si ascunda sentimentele, atunci cand vroia desigur.

-Da,sigur nu e nimic,poate casa sforaie noaptea,am spus eu cu sarcasm.
Oricum casa asta e atat de veche incat mi-e frica sa nu-mi cada tavanul in cap sau sa cad eu prin podea .Scartaie oribil!
Altceva mai periculos de atat poate sobolani sau lilieci...sau Dracula!

-Atata timp cat sunt si eu aici nu are de ce sa-ti fie frica.. I-a spus el zambindu-i calduros.
Stia ca a trantit replica asta persoanei cele mai nepotrivite. Dar era sincer, si oricat de dulcegaros suna nu prea ii pasa.
-..mie imi place mult casa asta.. Imi place mirosul de lemn vechi.

-Atata timp cat sunt si eu aici nu are de ce sa-ti fie frica!
-Mdah,cu replica asta mai mult ca sigur poti darma pe cineva.
-E un miros enigmatic.Te simti oarecum mai aproape de natura,chiar daca suntem in pustietate.Linistea e binevenita mereu.

Gabriel a inceput sa rada usor spunandu-i :
-Am lucrat la ea tot weekendul, normal ca ar darama pe oricine. Adica sa fim seriosi...eu si charm`ul meu.. Ne cunoastem de la gradinita si stim amandoi ca niciodata nu am avut noroc la fete.
A ezitat putin dupa care a adaugat..
-Uhm..gata stiu! Sigur e din cauza ta. Esti tot timpul pe langa mine, poate de asta fetele nu indraznesc sa se apropie, sa nu le faci knock out.

-Da chiar.Pe mine cine ma plateste.Nu-mi spune ca sunt garda ta de corp fara salariu?
-Si nu te-ai gandit niciodata ca eu as putea fi persoana de care ar trebui sa te temi nu de ''fanele '' tale? As putea fi un ucigas militar platit sa te elimine.Dar nu ar avea sens,pentru ca nu as castiga nimic.Si in plus cine o sa ma mai tachineze cand o sa arat ca o mumie dimineata?

Nu se mai oprea din vorbit.. il deruta pe Gabriel, care , inainte sa termine fata ultimul cuvant se apleca asupra ei si o saruta. Dar nu un sarut pasional.. ceva amical mai bine spus..
Dupa ce-si dislipi buzele de ale ei ii spuse :
-Scuze..dar numai asa te pot face sa taci.

-Daca mai faci asta odata te pocnesc de nu te vezi,i-am spus indignata.Si stii doar ca in cazul meu o rola de scotch ar fi de o mie de ori mai indicata .
Deci i-ati gandul daca nu vrei sa te atarn cu capul in jos de pe geamul asta,indurand iertare.

Ii intoarse spatele lunii..cautand cu privirea o cana prin camera, in timp ce Eva vorbea si vorbea despre cum o sa-l atarne de nu stiu ce.
De ce se streseaza asa tare?
-Gata, gata regina dramei. Acum..da-mi si mie o cafea daca esti amabila.

-Regina dramei din parti,am murmurat eu vazand ca nu ma asculta.
-Arat eu ca si cum m-as da in vant dupa cafea?La bucatarie nu ai gasit?
Am doar apa de ploaie colectata de pe acoperis.Daca vrei te servesc cu placere.

In cele din urma Gabriel a ridicat din umeri, resemnat. Nu prea aveai ce sa vorbesti serios cu fata asta asa ca degeaba incerca.
-Serveste`ma cu ce ai.. Numai da-mi ceva de baut! I-a spus el fetei,gesticuland.

-Of Doamne,ai rabdare.
Am luat un pahar din vitrina din lemn de cires si sticla de votca de sub pat si i-am spus:
-Scuze,altceva chiar nu am.Aaa da si asta e pentru...un somn linistit.

Gabriel a ras usor..
-Oare cum de nu m-am gandit la asta din partea ta. E vital pentru tine sa-ti aduci o sticla de tarie intr-un loc ca acesta... Stai putin... Tu vrei acum sa ma imbeti si sa-ti faci de cap cu mine sau ceva de genul asta domnisoara? A adaugat el..cerandu`si scuze inainte ca Eva sa explodeze de nervi.

Nu isi dadea seama cum ajunsese sa isi petreaca majoritatea timpului pe langa fiinta aia care se gandea numai la porcarii.
-Tot mai cred ca ideea de a te spanzura de geam e o idee buna.Tu ai cumva alt plan?