Sleepless nights (18+)

Tic, iar ceasul rasuna continuu, din slab spre tare, iar capul meu se-ntorsese cu fata de la cersaf, cazand parca intr-o parte, stand cu tot trupul incovoiat in dreapta. Parca din urechi mi se scurgea auzul, vascosul auz, care mi se intindea pe tot corpul si urla 'Trezirea!'.
Mi-am dus doua degete la nasturii bluzei si le-am descheiat, intotdeauna verile ma ameteau, ma faceau sa-mi doresc evadarea, ca pe ultimul lucru pe care viata mi l-ar mai fi putut da.
Mobila veche de Rose plesnea ingrozitor, precum un strigat disperat si fantomatic, insa poate chiar asta era, ori cel putin asta inspira, scaldata in intuneric la 10 PM.
Ceasul meu biologic era adecvat unei bufnite, insa incepusem sa am un soi de multumire asupra programului meu majoritar nocturn.
O agenda zacea pe noptiera cu cateva insemnari, pe care o rasfoisem apatic in a ma mai trezi.

Cauta prin buzunare dupa vesnicele sale tigari cu aroma de lemn dulce a carei marca o uita mai mereu. Simtea cimentul sub picioare,rece ca intotdeauna, si corpul miscandu-i-se. A,da. Mergea. Isi aduse aminte motivul pentru care se afla acolo de abia dupa ce constata ca plamanii i se umpleau de fum,tutun si ca se lasase pe mana viciului inca o data. Lasa scrumul sa cada langa picioarele sale pe care le simtea mai grele ca niciodata din cauza noilor bocanci de armata.

Purta o uniforma de culoarea verde kaki,asemenea celor rusesti. Intotdeauna imbracat in uniforme,oricare ar fi acelea. Daca homosexualii ar fi avut o uniforma(dracu stie pentru ce) ar fi imbracat-o si pe aia,asa,de experiment. In sfarsit,jumatate de tigara se consumase déjà iar el inca nu isi aminti pe deplin pentru ce venise. Ridica din umeri,apoi apasa pe clanta usii,intrand.

Nu se gandea prea mult la ceea ce avea sa se intample. In orice caz,lucrurile care iti erau straine suta-n suta erau mai interesante.Kazimir? Numele ei ii trezea o scarba autentica. Ironic,el purta o uniforma sovietica,foarte draguta din punctul lui de vedere,iar ea o rusoaica pe care o antipatiza instinctiv,ca pe toti compatriotii ei.In cele din urma,astepta un raspuns,nereusind sa ii desluseasca silueta in intuneric.

-Domnule Rainey?
Am lasat neglijent agenda deschisa pe noptiera, ridicandu-ma intr-un suflu greoi si aranjandu-mi hainele ponosite din timpul somnului.
Camera nu-mi era pe placul unui invitat, insa gandurile-mi erau total paralele cu ceea ce ar fi insemnat o primire demna de o eleva de la Rose.
Morton Rainey, insa, ar fi trebuit si el la randul sau sa tina cont de baterea la usa, cu toate ca simpla idee a unei politeti in mod general nu-mi trezea mai mult decat o pleoapa ridicata.
I-am ochit fata, privirea conturata si brunetul parca distribuit manual, moment in care chipul meu capatase un zambet general de buna dispozitie. Un ranjet strangulat, dar in acelasi timp relaxat, primitor.
-Ati venit pentru ceea ce cred eu?
Mi-am auzit vocea parca spargand clipele unui deces. Pana la urma pana si timpul se plictisea de mine.
In orice caz, J. Morton purta uniforma sovietica, ca si cum mi-ar fi sfidat cel mai mic deget de praf ramas din propria-mi demnitate.
Cu propriile-mi arme.

Incerca sa zambeasca,dar ii iesi numai o strambatura groaznica. Ii lasa pe masa cateva hartii,apoi o analiza din cap pana in picioare,fara a parea interesat in mod direct de aspectul fetei. Ii auzi cuvintele,apoi,zambi de-a dreptul,larg,satanic. Foarte ciudat. Inca isi tinea tigara intre buze,apoi se sprijini cu spatele de zid.Nu te flata singura,in regula? Nu il deranja sa ii dea de inteles ca interpreta totul in cel mai nepotrivit mod.

Isi roti ochii,brusc,luand in considerare fiecare lucru din incapere inclusiv sutienul aruncat undeva pe scaun. Nu distingea oamenii dar,lucrurile le ochea din prima. Ranjetul de pe buze ajunse la limite,nu la exterior,ci in suflet,daca se putea spune asa. Isi trase mai bine haina pe umeri,apoi se aseza pe pat.In orice caz,suferi de insomnie.De cand? Lasa scrumul sa ii cada acum direct pe bocanc,facandu-l sa blesteme in gand orice pret stabilit pentru un produs care reprezenta incaltamintea lui pentru viitoarele 6 luni.

-N-as putea spune cu exactitate, insa nu e ca si cum m-ar deranja. Sufletul meu trage deseori la liniste, deci la noapte.
Strambatura sa morbida ma indemna la acelasi curs al liniilor buzelor.
M-am aplecat si dintr-un colt greu creionat am scos o scrumiera, cu buza parca sangeranda, pe care am plasat-o aproape de el.
-Si-apoi, nu credeti ca m-ar caracteriza romantismul?
Daca as fi spus dezinvolt probabil ca mi-as gasi cuvantul general, eram in sine destul de dispusa la conversatii.
Mi-am marit ochii rotunzi atunci si m-am lipit de peretele de care cu cateva minute acel caine-agent-cu-ochii-pe-lenjerii isi lipise spatele soldatesc.
-Apreciez ca v-ati chinuit atat pentru foilea alea.
Le-am parcurs cu unghia si mi-am reluat privirea asupra chipului sau. Camera mi se umpluse, iar intre noi, un paravan de fum ca si cum si-ar mentine distanta.

Raspunsurile la examenul urmator. Trebuia sa mentina promovabilitatea si renumele facultatii cu orice pret,chit ca avea sa triseze al dracului de rau si ca avea sa se expuna. Dar orice student putea fi pus la locul lui cu o amenintare si o strangere de mana care avea sa-I rupa oasele. In general,nu il interesa foarte mult,insa acum ca devenise decanul acelei institutii infecte pe care o detesta pana in nuclei celulelor,ei bine,trebuia sa isi dea silinta sa faca treaba buna. Era vorba de egoismul de care dadea dovada. Era institutia lui,deci trebuia sa mentina renumele.

Stinse tigara,tot de minunatul sau bocanc prafuit,lasand o urma groaznica. Se injura singur in gand,apoi arunca ramasitele de tigara in scrumiera.Linistea e pentru morti si pentru surzi,draga mea Vera Kazimir. Isi indrepta spatele,intinzandu-se pe pat,cu o mana sub cap si una lasata libera,intinsa de-a lungul patului. Ii facu semn sa i se alature,fara a se gandi ca probabil ceea ce tocmai facea nu era foarte moral. Dar nu fusese niciodata genul care sa respecte regulile,deci,nu avea nimic de pierdut,nici macar o farama din uriasul respect de sine.

-Domnule Morton, cred ca ma confundati.
O spusesem nu prea surprinsa de gestul sau puternic, insa ma asezasem langa el din simpla constientizare a rangului pe care il avea.
-Linistea e pentru amorfi ca mine.
Mi-am muscat buza si l-am privit cu subinteles, departandu-mi picioarele, lasandu-le spatiu de evadare. Toata gama sa ca de parfum, ca de macho in calduri nu-mi putea decat atinge un simt al datoriei, in ras fata de mine.
-Cu toate ca cersesc libertate, domnul meu, sunt un soi de "colivista".
Cu toate ca ploua, nu-mi iau umbrela. Ceea ce simteam in fragmentul respectiv era ca trebuie sa avansez, sa trec de circumvolutiuni, convulsii, moarte, viata, Dumnezeu. Mana mea se misca pe cutele cersafului, unghiile mele faceau altele, privirea-mi trada dispret personal, eram un soi de caterpillar paros care se tara prin propriile dorinte ca si cum ar fi citit un scriitor amarat. Dispretul personal era cheia propriile-mi mele reusite pana la urma. Viitoarele flegme verbale nu erau altceva decat consecinte a ceea ce el spunea, simteam ca am cat o mie si una de nopti pentru fiecare-n parte.
-Ma tem ca nu sunt Seherezada. N-am nimic persan in mine pentru ceea ce ganditi ascuns in momentul de fata.

Incepu sa rada isteric,batjocoritor,ca si cum ar fi auzit
cea mai buna gluma a secolului. In final dechise ochii,calmandu-se
putin. Ti-am zis si iti mai repet sa nu te flatezi singura. Nu
am venit pentru ceea ce crezi tu,draga mea Vera Kazimir. Nu se
culca cu toate fetiscanele care aveau mai multa minte decat o conserva de
carne,vie. De abia de isi pierduse virginitatea cu mult timp in urma si de
atunci nu se prea culca cu persoane dubioase. Decat de cel putin 4 ori pe saptamana,dar
asta era cu totul si cu totul altceva.




O prinse de genunchi,apropiindu-I picioarele apoi ranji
malitios,fulgerand-o cu o privire plina de dezgust. El nu era ca orice barbat. El
avea nevoie doar de o insomniaca,de un corp cald si de o companie aproape de miezul noptii,daca nu cumva trecut
de orele cele mai tarzii. Nu tinea cont de ora si data niciodata.Vag reusea sa memoreze adresele si numerele de telefon,dar asta nu conta. Intelegi?

-Ma tem ca insomniacii trebuie sa ramana insomniaci si atat. Par eu o conformista?
I-am atins mainile de pe genunchii mei si le-am dat la o parte. Mainile sale parca nichelate si prea putin relevante.
Fiind o gamerita simtul castigului ma tenta, insa in el nu era nimic pentru care placerile carnale ar fi trebuit sa conteze, dar nici macar in mine.
-Cauti exitul prin sex, iar sexul tau nu-ti poate aduce mare lucru. Viciile voastre sunt demne de un zambet ca cel pe care nu te sfiesti sa mi-l arati. Tocmai de asta sunteti amuzanti. Dar noi ne stim, nu e asa?
Am atins scrumiera, forma geometrica prin care ma deconcentram si invers. Simteam ca sunt pe un vas, ca sunt destule valuri pentru fiecare, ca pana la urma furtuna e inevitabila, ca fiecare poate muri cu ea si ca oricat de mult Rainey ar face-o pe interesantul n-ar fi mare diferenta dintre el si o broasca.
Oac Oac.

Surase scurt,amuzat. Ce cauta el pana la urma,in acea camera,langa acea fata? Probabil se simtise singur si dupa ce consumase o doza zdavana de heroina sau naiba stie ce alt drog,aruncase un banut pe fereastra zicandu-si ceva de genul ‘’cap-ma duc la o persoana pe care n-o suport,pajura-imi iau sticla de whiskey,mai bag si cateva medicamente si stiu ca m-am dus pe lumea cealalta.’’ Oricum ii era egal. De obicei. In seara asta era ceva ciudat. Acele foi,acele raspunsuri pe care trebuia sa le aduca reprezentasera un motiv. Nu bause,nu se drogase,inca,in acea seara. Era treaz si rational din toate punctele de vedere si totusi modul in care ea aborda chiar si cea mai mica silaba rostita,il ametea mai rau decat prea iubita ei vodka. Ii era frig si greata,asa ca isi lipi trupul de al ei,asteptand chiar si cea mai mica reactie. Noi? Noi ne cunoastem? Nu a existat niciodata un noi chiar daca acel noi se poate traduce prin umanitate. Nu apartinem nici unui grup. Niciodata,ma intelegi? Ne nastem,traim si murim singuri. Asa a fost mereu. Sau cel puin asa fusese pentru el in tot acest timp.

Acest timp,pe care nu-l putea defini exact. De cand se nascuse si pana acum, la treizeci si cinci de ani,cand se simtea de parca ar fi trecut secole peste el? Probabil. Niciodata insa nu se planse de faptul ca era singur. Desi singuratatea te putea ucide,la fel ca si cele trei vicii pe care pusesera stapanire pe el si pe care incerca sa leascunda intotdeauna. Ii multumea providentei ca nu avea chipul desfigurat de la alcool, sau dintii ingalbeniti de la tutun. Credea ca stomacul ii era bine in ciuda pastilelor si a drogurilor.Nu avea sa se perforeze prea curand,oricum.Din pacate. In mare o ducea bine.Dar singuratatea ii mutilase de mult timp sufletul. Putem spune ca nu mai credea in nimic ce ar fi putut reprezenta moral,etic,corect. Si totusi,el asta cerea de la cei din
jur.

Privirea lui o intalni pe cea a Verei Kazimir,facandu-l sa tresara imperceptibil. O lua de mana,strangandu-i oasele si carnea de pe ele,fara pic de forta,fara pic de vlaga. Doi insomniaci,in acelasi pat. Unul din ei incerca sa salveze bruma de ratiune pe care credea ca o mai are,cealalalt(fiinta de sex feminin) probabil era dezgustata de creatura ce isi lipise umarul,bratul,soldul si piciorul de al ei. Un contrast subtil. Frumos,nu?

M-am aplecat asupra urechii sale ca un labirint si i-am soptit:
-Lasa filosofia, ai venit din curiozitate stiindu-l pe tatal meu.
Acel Tezeu pe care il mimam in strafundurile urechii sale ma facu mai sceptica. El, in forma sa de minotaur confuz fata de sine, pe care simteam ca-l scap...dar poate ca nu era prea constient de legaturile mele cu el doar prin sangele celui cu care se razboia.
Mi-am miscat capul mecanic mai aproape de buzele sale si mi-am apasat bucatile de carne de ale sale.
Morton J. isi alesese bine numele, era predestinat, avea un gust de mort si gloante, de tradare.
Insa poate ca eu in forma mea de scolarita nu eram mai mult de atat, de broscoiul de Rainey si matasea broastei.
I-am facut pumn uniforma in jurul inimii iar apoi mi-am departat sarutul.
Nu simteam decat un aparat in capul meu, caruia i se busise placa
si ma lasa intr-un stand by continuu.
Exista ceva ce totusi ma amuza, am sa-ti las boxele deschise cu gemete porno, inspre placerea-ti nevinovata, oare eu ma regasesc in toate astea?

Se ridica in sezut,cu Vera inca deasupra lui. O privi fix,rece,inclestandu-si maxilarul. Ii adulmeca parfumul apoi se forta sa zambeasca.Vera Kazimir, tocmai te-ai ales cu o detentie. Era sigur ca fata nu va pierde ocazia sa il provoace,avand in vedere ca toate rusoaicele erau tarfe ieftine. Inca un motiv pentru care detesta rusnacii. Niste jigodii pana la ultima fibra din trupusor. Nu erau foarte diferiti de el,totusi. Ironic.

Daca ar fi aflat de faptul ca Vera il numea in mintea ei ‘’broscoi’’ i-ar fi spus direct ca era o mica zoofila. Insa cum nu putea citi gandurile,se multumea sa isi aduca aminte de acea iarna,de acel glonte care ii trecuse acelui om prin cap. Si frica. O frica neobisnuita,amplificata mai mult de imaginea din fata lui. Un om mort,sangele colorand zapada alba si el,Morton Rainey,singurul om inca viu care se afla langa decedat. Si aparentele,intotdeauna atat de inselatoare.Acuza-ma de ceva,aici si acum sau te rog sa nu imi mai vorbesti de tatal tau niciodata.

-Ai venit sa vezi daca fiica lui e la fel. Iti place sa tragi sperieturi, sa vezi chipul mortului in urmasul viu. Ai vrea in acelasi timp totusi sa faci mai mult, sa ma exmatriculezi, insa subconstientul tau stie ca nu vei dormi bine cu dracii pe afara. Domnule Morton J. Rainey, insa intentiile mele sunt departe de orice fel de marsavie, cel putin la acest stadiu. Drumul se face cu incetul, punand caramida dupa caramida, uneori sufletul meu trage la amanari. Ce-ai facut in urma cu trei ani?
Am coborat capul si l-am privit de sub pleoape. Atmosfera ma apasa, era ca un strat de caimac. Rabdarea mea simtea ca trebuie sa vina sfarsitul, iar singurul lucru de care ma temeam era ca ea sa mi se duca definitiv.
Aproape ca vizualizam scena, insa prin atrii. Chipul mortului parca imi anticipa viitorul, moment in care mi-am dat seama ca premonitiile pe care le am nu erau doar rezultatul unei nebunii.
Din grupul de acuzati era ceva nu prea solid, nu dadeam de piatra, iar pentru asta trebuia sa trec de oamenii unealta sau orice altceva.
Pacat ca ecoul gandurilor mele nu i se auzeau in craniu, zbuciumate, vrand sa iasa. Pacat ca ceea ce simteam nu trecea cu viteza luminii prin zid sa-i sparga scutul. Spiritele vibrau la unison.

Deci aflase. Bun,bun,nu era nimic de speriat. Se aseza in genunchi,in fata ei,nu pentru ca ar fi cerut iertare ci mai mult pentru ca dorea sa o priveasca fix in ochi.Isi aprinse inca o tigara,apoi incepu sa povesteasca Ekaterinburg. Eu,Kolner-coleg de-al meu,de armata- si Kazimir.Kolner si taica-tu’ trebuiau sa se intalneasca in gara,dar cum Kolner nu avea incredere in taica-tu’,m-a luat si pe mine. In caz ca ar fi inceput sa se imputa treaba,stii? Doua trei cuvinte,in ruseste,pe care dracu’ le intelegea. Apoi Kolner a cerut arma mea. I-am dat-o,crezand ca tatal tau il amenintase. Apoi Kazimir mi-a vorbit in nemteste,trimitandu-ma dupa vodka. M-am dus. Dracii dracilor,de ce m-am dus eu oare?! Era seara si…doamne! Cand m-am intors,taica-tu’ era mort. Si Kolner disparuse. Iar arma mea…era langa trupul decedatului. Venise la nenorocita aia de facultate,la Rose Autumn doar pentru ca nu dorea sa mai auda inca o data de ceea ce se intamplase in acea noapte de 31 spre 1,in ultimul ceas de decembrie. Ii era frica,acum. Nu ii mai fusese frica niciodata. Nu atat de puternic. Ba da,atunci. Si senzatia nu era deloc una placuta.

Era din vina lui,totul. Daca n-ar fi fost acolo,daca nu ar fi avut acea arma,daca ar invatat nenoricita aia de rusa! La naiba! Iar Verushka era acum orfana.Sau cel putin asa se gandea. Nu stia,nu se gandise pana acum ca era fiica lui. Doamne,ce facuse? Ofta,fumul cuibarindu-i-se in plamani imediat,apoi isi ridica privirea catre ea,din nou. Vroia sa vada daca il credea. Spera sa il creada,in caz contrar ar fi trebuit sa aiba grija de ea. Omorise cu propile maini doi oameni si nu se temea s-o puna de-o Sfanta Treime. Dar Kazimir,tatal,nu facea parte din oamenii pe care ii ucisese.

-Minti!
L-am luat din nou de uniforma facuta pumn ca intr-un deja vu, insa cu un scop diferit si l-am bruscat impingandu-l foarte putin pe spate. Simteam cum imi explodeaza venele mainii si cum tot corpul mi se constrange. Stiam ca ar fi o lista considerabila de consecinte din cauza tupeului meu din impuls, insa eram ca si eclipsata de propriile-mi dorinte. Ochii negri a lui Rainey pareau o usa catre adevarul pe care eu il cautam. O usa catre absolut si catre toate raspunsurile pe care eu le-as fi cautat. Desigur, poate ca acolo fusese un mielusel doar contextual, insa fusese un criminal indirect si era constient de mult de asta. Asa ca ca trupul meu in acel moment otelit, contrar aparentei pe care o aveam, era pe punctul de a-l face umeras, cu toate ca forta unui barbat cu siguranta nu era comparabila cu cea a unei fete amarate.
-Vreau adevarul, Morton J. Rainey, numai pentru adevar simt ca mai traiesc! Iti doreai moartea tatalui meu, pentru ca era un interlop parsiv, care la randul sau iti planuia mormantul si-ti statea in calea afacerilor tale mizere. Era un interlop nenorocit, urat si parsiv, dar era tatal meu!

Nu mai putu sa accepte. Nimeni,NIMENI nu ii vorbea lui astfel. Rusoaica,tarfa,obraznica. O detesta pana in nucleii celulelor, iar prezenta ei ii facea placere cat i-ar fi facut dac-ar fi fost obligat sa-si afunde capul intr-un closet folosit de toti dar curatat de nimeni. Il umplea de scarba. In clipa urmatoare,ii dadu o palma. Nu mai constientiza ceea ce facea,pur si simplu. Ori el,ori ea. Trebuia sa ii arate ca
era nevinovat de moartea tatalui ei. Dar ar fi putut fi vinovat acum,strangand-o pe ea de gat sau violand-o sau…Dar mai bine nu. Acele scenarii ingrozitoare nu faceau decat sa il agite si mai mult.

Ai auzit adevarul,copil prost ce esti! Acum nu mai conteaza. Si nu trebuie sad au explicatii unui copil tampit care nici nu stie ce vorbeste. Habar n-ai cum m-am simtit atunci. Habar n-ai! Eu nu am facut nimic si Dumnezeu imi e martor. Cam ciudat sa vorbeasca despre Dumnezeu cand sub camasa purta un lantisor cu pentagrama satanista-de forma,ce-i drept- si svastica nazistilor. Cam ciudat sa vorbeasca de sentimente de vinovatie si constiinta cand numai in urma cu 4 secunde se gandise sa ii ofere Verushkai un bilet dus spre Iad. Era o situatie neplacuta,stranie.

Mi-am simtit capul in profil si obrazul drept cu o linie rosie ca o harta. Linia ma ardea, ma ustura dincolo de piele, parca ajungea pana in partea opusa a existentei. Insa mana imi ramasese la fel de dura asupra uniformei sale, cand i-am dat drumul si m-am departat cu o palma pe locul lovit.
-Ia ne igrayu, g-n Rainey.
Mi-am scos de la spate pistolul si l-am fixat pe el, cu degetul aratator pe tragaci. Am continuat sa-l privesc in ochi cand m-a busit rasul si-am coborat ambele membre aruncand arma pe pat. Cersaful vibra, eu imi continuam rasul in ecou, Roseautumn imi parea ca mine, imi parea inca sinistra, insa ma regaseam pentru prima oara in peisaj. De asta destinul ma condusese acolo, sa-l cunosc pe insasi decanul si sa-mi vad nelinistea in fata.
Ce fac eu cu tine, Morton...ce-am ajuns
Expresia fetei imi devenea usor ascutita.

Ranji in clipa in care vazuse pistolul. Mama ma-sii,atat ii mai trebuia,un tatuaj in frunte. Sau in inima sau unde dracu’ ar fi vrut ea sa loveasca. Nu se panica,zicandu-si ca moartea facea ea insasi parte de existenta si ca trebuia sa dea coltul cumva. Daca bautura,tigarile si pastilele n-o facusera, un glonte funny ar fi putut oricand sa il reduca la tacere.

Ohoho…Da’ stiu ca ai dreptate. Nu te joci deloc. Prefer ruleta ruseasca,totusi. Atunci macar mori cu un scop. O gamerita intelege asta,foarte bine. Nu se temea sa zica absolut tot ce stia despre ea.Intr-o oarecare masura,trebuia sa o calmeze. Isi ceru scuze pentru ceea ce tocmai facuse,mangaindu-i obrazul ce era inca rosu,cealalta mana prinzand-o pe a ei,de data asta cu ceva mai mult putere,dorind sa o apropie si mai mult de el. O saruta pret de cateva secunde,apoi isi departa chipul de al ei.

-Daca e vorba de tine voi alege intotdeauna ceva precis. Esti privilegiat.
O spusesem lasandu-l sa-si plimbe limbile prin cavoul gurii mele. Ce-i drept situatia avea ceva de joc, de texas hold'em, de tot cursul de momente care urma cu el, de relaxarea mea si de analizarea jucatorului din fata, de norocul meu chior, uneori si pasul, imi placea sa arunc mingea.
-Morton, vrei sa ne f***m ca doi straini?
Mi-am reinceput rasul dracesc si mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau, ca in final de dirty dancing si mi-am deplasat piciorul stang, impingandu-l pe pat, peste arma, care ii intrase in spate.
-Te urmareste ghinionul.
I-am atins dosul mainii si i-am luat pulsul. Ridicat.
Din greseala i-am dat un cap in gura, in incercarea de a elibera patul. Rostisem un 'ups', isi infipse dintii de vampir, dintii aia de vampir cu care misca spiritele malefice si invizibile, gagicile goale, escortele si viitorul.

Scoase un mic geamat cand isi simti buzele lipindu-i-se de dinti si lama dintilor aproape muscand din scalpul Verei. Dintii lui minunati nu trebuiau sa se rupa de pamantul lor,de tara lor de bastina,gingia. Dintii aia pentru care daduse bani buni sa ii refaca,din cauza ca in trecut un nenorocit de fiu al fratelui sau(practic,nepot) a indraznit sa ii il faca sa muste dintr-un bolovan aruncat la intamplare.

Trecu relativ repede peste greseala rusoaicei,schimband cumva locurile,astfel incat el sa fie deasupra. O prinse de coapse,facand-o sa isi incolaceasca picioarele in jurul mijlocului sau in timp ce el ii lingea linia gatului,destul de lent. Ii adulmeca si mai mult pielea,mirosul de carne vie si proaspata facandu-l sa tremure. Corpul ei era destul de cald,un lucru multumitor in acel moment. Ii acoperi inca o data buzele cu ale sale,mainile fiindu-i acum pozitionate pe umerii ei,mangaindu-i usor,dand la o parte materialul ce acoperea pielea alba si fina. In final ii raspunse la intrebarea de mai devremeCe zici,vreau? Ranjetul sau era unul satanico-pervers. Ce frumoasa era viata!

I-as fi rupt hainele ca un animal, daca n-as fi avut respect fata de propria-mi tara, asa ca m-am multumit cu o mana utila care se descheie si sa dea la o parte orice fel de material.
Mi-am plimbat degetele prin parul sau si m-am ridicat mai sus, lasandu-mi capul pe spate si gatul balosit, trecut de un aer rece de la scuipatul sau limpede.
Capul meu a urmat sa descrie un arc de cerc si mi-am auzit gatul pocnind, ceea ce-mi aminti de revolverul de langa noi. Mi-am bagat deschiderea in gura, iar cealalta parte, cu tragaciul, i-am facut-o cadou intre dinti, in timp ce am inceput sa scot sunete scurte si sa sa-i imprasti hainele prin camera.Mana mi se plimba urmand forma membrului, iar privirea incat ne cam conecta.
Daca as fi avut un loc potrivit as fi inceput sa urlu, sa urlu si sa ma eliberez, sa scap de loc, sa explodeze Roseautumn, sa recrape fantomele, sa vina apocalipsa, iar eu, numai eu sa traiesc in globul meu ferit. De fiecare data cand treceam prin scene similare nu simteam decat ca trebuie sa ajung mai repede la finish.

Ii lua revolverul din gura. Imaginea era una interesanta de-a dreptul,dar, prefera sa o faca el personal,nu sa fie inlocuit de un revolver. Era vorba totusi de o oarecare mandrie. Apasa cu mana pe umarul ei,dandu-i de inteles ca ar fi fost mai bine sa se relaxeze si sa-l lase pe el sa faca toata treaba. Ii desfacu picioarele,mult mai mult decat fusesera initial,sarutandu-i o clipa abdomenul apoi coborand jos. Mult mai jos.

Se gandi ca poate nu era bine sa o lase sa astepte. Cel mai bine era sa te duci la tinta.Isi folosi toata gura,considerand ca doar buzele sau limba ar fi fost total inutile pentru a ii produce si cel mai mic fior de placere. Isi folosi limba pentru a intra inauntrul ei,miscandu-se usor,in timp ce buzele inca ii mai erau lipite de zona respective. Mainile i se plimbau pe coapsele Verei,coborand din cand in cand pe fesele acesteia.

In cele din urma isi dori sa ii dovedeasca faptul c-o putea satisface si altfel,defapt asa cum ar fi trebuit de la inceput asa ca o penetra direct,fara sa o anunte macar,nepasandu-i daca avea sa o doara sau nu. Ea ii propuse sa o faca,primea ceea ce isi dorea. Incepu sa grabeasca ritmul,muscandu-i din cand in cand sanii.

-Ah, tu, tu Morton...ma injosesc ca o tarfa.
Am simit ca-mi dau duhul, ca sunt intr-o camera, ca nu vad nimic decat negru in fata ochilor, dar ca un monstru hentai isi vara capul, tentaculele in toate gaurile posibile pe care le-as avea.
-Bag-o si pe aia.
Ii spusesem aratandu-i scrumiea plina de praf, in timp ce trupul imi era cuprins de unde cancerigene, letale. I-am lins ochiul, iar apoi i-am strans muschii antebratului de durere, muscandu-i buza inferioara si continuand in starea-mi de agonie.
Daca era ceva ce imi placea acel lucu era faptul ca toata ura mea de 3 ani se elibera prin sex, prin placeri dureroase carnale si simteam totul ca un pacat similar omorului.
Am atins cele doua organe pe rand, ma simteam ca o galeata, largita de latimea, inaltimea si lungimea obiectului sau sfant.
Ah, iarta-ma, tata...
Iarta-ti fiica futacioasa, caci nu i-ai lasat nici pe dracu.

Daca insisti. Ii arunca scrumiera,sa faca ce-o vrea. Macar aia nu era lunga,tubulara,groasa. Ar fi fost ca si cum ar fi lasat un alt barbat sa se culce cu ea si asta era a naibii de neplacut. Avea inca un oarecare egoism si o posesivitate pe masura. Vazand totusi ca Vera se zvarcolea ca dracu' se gandi sa ii ofere ceva mai interesant.Deci ti-e dor de Chupa Chups,ha? Rase scurt apoi se dadu jos de pe ea,punandu-se in genunchi pe pat. O prinse de par,introducandu-si organul in gura ei.Nu o lasa totusi sa stabileasca ea ritmul,care deveni unul foarte alert destul de curand.

Era destul de satisfacator,dar nu indeajuns. O tranti din nou pe pat,sarutand-o,astfel incat sa isi simta propiul gust,ramas in intreaga ei gura. Era adorabil. O penetra din nou,doua degete introducandu-le in gura ei (fiindca realiza ca avea o fixatie orala),altul,la fel de umezit,fiind introdus in anus. Incepu sa se miste simultan,sincronizat,in toate cele trei locuri.

Aveam trupul ud, cozile uzi, imi aluneca parul pe chip, mi se baga in ochi ca o tenie, curgea din mine orgasm, dar eu imi mentineam zambetul constant, din cand in cand rasul dement. Stand ca si moartea pe pat mi-am intins mana catre noptiera si am scos un cutit, tatuandu-l cu el pe spate cu 'VERA KAZIMIR', lasandu-i sangele sa curga pe cersaf, pe sfarcurile mele intarite. As fi vrut sa-i spun atatea, insa gura-mi era plina de p*lele lui, degetele lui, gandurile lui, iar anusul se largise cu vreo 2 cm.
Am manevrat in continuare cutitul si mi-am taiat spatiul dintre sani, ma ustura mai tare decat palma sa, insa placerea era dublata, poate chiar triplata.
Ochii imi pareau injectati, aveam urme rosii si l-am rugat sa-mi bage si cutitul pe undeva. Da, cutitul, pistolul, asa as fi vrut sa mor, si ala era un soi de front, numai ca unul sexual, unul mai mare, mai imaginativ, mai apetisant. Era razboiul meu personal.
-Esti un drac!