Sala de muzica

Se enerva la cule cand auzi cuvintele spuse de blond, incapatanandu-se sa se trezeasca. Avea el sa-i arate ca se insela, ca mintea si gresea rostind acele cuvinte enervante. Ii lasa pe doctori sa-l resusciteze, marind ochii cand inima lui incepu sa bata din nou. Privea speriat in jur, vazand in ceata, incercand sa-l gaseasca din priviri pe Jesse insa nu reusea. Ofta adanc, respirand fara ajutorul aparatelor ce le daduse incapatanat la o parte. Le spuse cu greu doctorilor sa se duca si sa-l caute pe pusti, pentru a-i arata ca nu cedase, ca era puternic si ca iubea amintirea mamei! Inghiti in sec, privind dupa asistenta ce pleca repede in cautarea blondului.

Nu era atent pe unde pasea, incercand sa inteleaga de ce varsa lacrimi pentru moarte lui Andrew. Poate din cauza ca era singurul lucru ce ii ramasese de la mama lui? Nu putea fi doar o simpla coincidenta faptul ca s-au intalnit, ca au avut aceeasi profesoara.
A stranutat de cateva ori, apoi l-a apucat o tuse incontrolabila, in timp ce-si simtea capul tot mai greu. Spera sa-si revina, dar nu s-a intamplat. Incet, incet, totul a devenit negru in fata ochilor, Jesse lesinand pe strada. Noroc ca asistenta trimisa de Andrew l-a gasit la timp, ducandu-l la spital.

Astepta nerabdator intoarcerea pustiului inapoi in salon insa acesta intarzia mult, mult prea mult pentru putina rabdarea de care dadea dovada acum. Refuza intr-una sa se mai lase conectat la aparate, sa respire cu ajutorul lor chiar daca respiratia ii era ingreunata fara; nu vroia sa mai para slab. Facuse deja o prostie cand luase supradoza aceea doar pentru a uita de toate grijile, si vroia sa-i arate pustiul ca nu era deloc asa cum spusese el. Isi iubea mama adoptiva, si-o iubea mult si chiar daca nu era vrednic sa fie numit elevul ei asta nu insemna ca nu o respecta. Avea sa-i spuna toate astea pustiului cand se va intoarce, insa unde era de intarzia asa de mult? Nu l-o fi gasit asistenta sau si aia s-a ratacit in drum spre salon? In ziua de azi nu puteai avea incredere in nimeni.

Asistenta l-a dus repede intr-un salon liber, chemand un doctor, pentru a-l ingriji. Avea febra mare, ardea tot, racise calumea. Asistenta l-a lasat pe doctor cu o alta, sa aiba grija de Jesse, iar ea s-a intors in salon la Andrew, pentru a vedea cum se mai simte.
La analizele facute de doctor a reiesit faptul ca numai dormise de mult, fiind foarte obosit, plus ca nici de mancare nu prea se mai atingea in ultimul timp, de aceea slabise foarte mult. O asistenta i-a pus o perfuzie, pentru a-i hrani organismul, lasandu-l apoi singur in salon, pentru a putea dormi.

Ramasese turc cand asistenta ii spuse de starea blondului, oftand adanc. Fusese numai vina lui ca-l lasase sa stea in ploaie. Insa el crezuse ca s-a dus direct la clase. Mda, nu mai trebuia sa aiba incredere in actiunile pripite ale elevilor sai. Isi inchise ochii, fiind obosit, perfuzia la care era conectat si el terminandu-se repede. Il chemase pe doctor, rugandu-l sa-l aduca pe Jesse in acelasi salon cu el. Era destul de mare pentru amandoi si vroia sa vegheze asupra starii lui, asa cum si mama lui ar fi facut la fel pentru Andrew. Vroia sa-l stie bine, in siguranta, langa el. Era ciudat insa pustiul ii crea un anume interes. Nu din cauza ca era fiul mult iubitei lui profesoare, ci datorita faptului ca era el insusi, ca-l stransese la pieptul sau atunci cand a plans, si-i alinase durerea.

Era pentru prima oara, cand dormea si nu isi visa mama. Avea un sentiment ciudat, de siguranta, nu se mai simtea singur. Dar cand venise in salon era sigur ca acesta e gol, totusi mai simtea pe cineva, cineva ce-i dadea o stare de bine, de liniste sufleteasca. Ar fi vrut sa se trezeasca, sa vada cine e, dar nu putea, era prea obosit, trei nopti si patru zile nedormite, plus raceala proaspat capatata i-au pus capac. Nu avea sa se trezeasca pana nu isi recupera somnul.

Rasufla usurat cand doctorul i-a permis sa stea in salon cu Jesse. Acum putea sa stea linistit si sa se odihneasca. Era foarte obosi, uitand de cand a dormit ultima oara. Nu era genul care sa-si piarda timpul dormind insa asta ii pusese capac. Se lasa cat mai relxat, corpul sau fiind asemenea unui mort. Isi inchise ochii, intrand intr-un somn adanc, de mult asteptat. Incepuse sa viseze diferite chestii, placute, fara urma de cosmar momentan. De fiecare data cand dormea avea cosmaruri, asta fiind principala cauza a nesomnului lui. Ii era teama sa viseze urat de fiecare data cand se culca, asa ca prefera sa stea treaz cu zilele. Nu intelegea de ce nu mai avea cosmaruri ins anici nu-si dadea silinta s-o faca, multumindu-se ca avea un somn linistit.

A dormit pana dupa miezul noptii, pe a ora unu noaptea si-a deschis lent ochii, privind confuz tavanul. Unde era? Cum a ajuns aici? Se ridica in fund, simtind ceva la mana dreapta. Cand vede ca era o perfuzie mareste ochii, urand acele. Si-o scoate imediat, nepasandu-i de sangele ce a inceput sa curga. Deci era in spital, macar de asta si-a dat si el seama. Dar cum a ajuns aici? Ultimul lucru ce si-l amintea e ca era pe strada. Aprinde lumina, de la intrerupatorul de deasupra patului sau si tresare, vazandu-l pe Andrew. Arunca inca o privire in jur, asta nu era salonul lui Andrew si... Andrew nu e mort?! Se ridica din pat, ducandu-se la geam, pentru a fuma o tigara

Continua sa doarma nestingherit, bucurandu-se de visele lui fara cosmaruri. Ar fi dat orice sa doarma aatat de bine in fiecare noapte, insa stia ca era doar o faza trecatoare, datorata oboselii de care suferise. Nu era capabil sa simta sau sa auda nimic din jurul lui, insa, la un moment dat, simtise nevoia de a se trezi, somnul disparandu-i cat ai pocni din degete. Isi deschise lenes ochii incercanati, privind confuz in jur. Cateva clipe nu vazuse decat ceata, umbre in fata ochilor. Astepta ca privirea sa i se limpezeasca, amintindu-si tot ce s-a intamplat. Isi intoarse capul spre patul pustiului, nevazandu-l, intrebandu-se oare unde era. Inca nu vedea bine insa ochii lui incepeau incetul cu incetul sa-i straluceasca in intuneric, semn ca in curand vazul ii va reveni.

Nu-i venea sa creada ca pana la urma a ajuns in spital. Daca afla tatal lui despre asta nu era bine, ii spusese sa aibe grija de el, sa nu intre in spital. Multi dintre dusmanii tatalui sau aveau pile la spital si daca il gaseau pe Jesse era de rau, caci doreau sa-l omoare, pentru a-l face pe tatal lui sa sufere. Trebuia sa se invete minte, sa numai doarma in ploaie, sa manance, sa doarma cand ii este somn. Poate de acum avea sa faca asta, dar nu prea credea, niciodata nu fusese in stare sa aibe grija de el. Mereu mama lui facea asta, iar inainte sa moara el nici nu stia ce e aia raceala.
Se sprijina in coate de pervazul geamului, stand cu fundul in spate, cu un picior usor indoit din genunchi. Isi fuma non-salant tigara, nestiind ca proful lui s-a trezit.

Isi daduse la o parte masca de oxigen, ametindu-l si mai mult decat era. Inchizandu-si scurt ochii, Andrew incerca sa-si sileasca trupul sa se miste insa la cat de amortit era il durea. Reusi totusi sa se ridice in sezut, sprijinindu-si spatele de perete, oftand adanc. Privi din nou in incapere, vederea fiindu-i acum clara, observandu-l pe pusti la geam. Deci nu plecase inca; ce usurare pe capul lui. Nu vroia sa-l stie hoinarind iarasi prin ploaie sau prin alte locuri ce i-ar pune sanatatea in pericol. Isi duse o mana peste vena pe care si-o injectase, zona din jurul ei fiind vanata, durandu-l. In viata lui nu mai avea sa faca o asemenea prostie. De azi renunta complet la droguri, si-o jura! Isi inchise obosit ochii, trecandu-si mana sanatoasa prin par, cautandu-si apoi din instinct tigarile insa uitase ca ele erau acasa, pe pat probabil sau cine stie prin ce alt loc.
-La naiba...

Oare avea sa fie in pericol de acum? Sa-l gaseasca vreun dusman de al tatalui sau? Sa fie nevoit sa plece de aici?
Avea un sentiment de teama, ca ceva se va intampla, in cele din urma, dar nu stia de ce, nu vroia sa plece de aici. Pe langa acel sentiment, stia ca ceva bun se va intampla, pentru el.
Cand il aude pe tip tresare, scapandu-si tigara din mana, care si asa era pe terminate. Se intoarce cu spatele la geam, privindu-l. Isi incruciseaza mainile la piept.
-Wow. Nu ai murit! Ma mir! Zice rece, dandu-si ochii peste cap.

-Din pacate nu, nu am murit.
Spuse cu aceeasi raceala copiata de la pusti, amestecata cu vesnica lui oboseala si ironie. De-acum se astepta la orice din partea pustiului, insa nu-si va bate capul cu asta. Corpul ii era prea terminat, avand usoare tremuraturi din urma supradozei si o durere de cap infernala. Privea inainte pierdut, stralucirea ochilor lui atat de bizara inainte fiind acum aproape inexistenta. Cu siguranta ''mama'' lui nu avea sa-l ierte pentru asta, oricate baloane cu scrisori ar trimite la ea. Ofta adanc, privind spre perfuzia ce era conectata de mana lui, si chiar de cea care-l dura, smulgandu-si-o, strangand din ochi caci il duruse nu gluma. Cine avea nevoie de ace suplimentare in maini? Avea deja ditamai vanataia din cauza acului de siringa, ii era de-ajuns.

Se apropie de el si il priveste trist, dezamagit de ceea ce facuse.
-Treci in pat. La starea ta nu ar trebui sa te ridici. Zice serios, impingandu-l in pat.
Nu-i pasa ca tipul ii era prof, nu avea sa se poarte cu el ca si cu un om mai mare, caci gestul de mai devreme fusese copilaros. Sigur avea peste douazeci de ani si inca lua supradoze?! Chiar nu avea minte?! Ia perfuzia si i-o pune la loc, fiind obisnuit cu astfel de lucruri.
Mereu cand intra in spital isi scotea perfuziile si le punea la loc, cand stia ca trebuie sa vina asistentele.
-Iti lasi perfuzia acolo. Daca o mai scoti o sa regreti! Ii spune serios, intorcandu-se apoi la geam, pentru a fuma o alta tigara.

Nici nu fusese capabil sa-si dea seama cand a fost bagat la loc in pat si cand perfuzia i-a fost atasata din nou de mana. Il privea pe pusti indiferent, stiind ca ceea ce facea el nu era din suflet ci din mila, iar el ura din tot sufletul mila, persoanele ce-o simt si-o arata. Stramba din nas, lasand un ranjet ironic sa-i apara pe buze.
-Ce-ti pasa tie? Pentru tine ar fi trebuit sa fiu mort ca sa poti fi multumit; doar am facut de ras numele mamei tale, nu? Ti-e indiferent daca mai respir sau nu, asa ca nu te obosi sa-mi arati mila. N-am nevoie de asa ceva.
Spuse pe un ton la fel de rece, dezgustat chiar, intorcandu-se cu spatele la pusti. Poate avea norocul sa adoarma iar si sa uite unde era. Si el care-si facuse griji pentru pusti si insistase sa-l aduca in acelasi salon cu el ca sa se poata asigura ca era bine.

Isi da ochii peste cap cand il aude.
-Pentru un prof, esti un dobitoc, fara suparare. Tot ce am zis mai devreme am zis pentru ca stiam ca ma auzi. Am avut multi prieteni in situatia ta, care erau in coma de supradoza, e usor sa trezesti astfel de oameni, ii atingi unde ii doare, iar dorinta lor de a muri piere. Asa ca nu mi-am dorit niciodata sa fii morti, nu ai facut de ras numele mamei, nimic din ce am zis nu e adevarat. Ii explica calm, fumandu-si tigara non-salant, ocolind cu grija prima lui intrebare.
Nici nu stia de ce ii pasa, era un mister pentru el, dar la ora asta nu vroia sa-si bata capul cu asa ceva.

-Da, sigur.
Spuse, mai mult pentru el, pipaindu-si buzunarele. Poate, prin absurd, avea telefonul la el. Trebuia neaaparat sa dea un telefon ca cineva sa-i aduca tigarile, altfel ar lua-o razna. Mai trebuia sa dea si indicatii pentru profesorul ce-l va suplinii, spunandu-i ferm si clar sa nu se atinga de pianul lui. Putea sa foloseasca orice altceva, insa nu pianul. Din fericire pentru el avea telefonul, scotandu-l imediat. Se ridica in sezut ca sa stea mai bine, butonandu-si telefonul, observand ca nu avea destula baterie ca sa poata apela pe cineva. Enervat, isi tranti telefonul de peretele din fata lui, acesta spargandu-se in bucatele. De ce toate trebuiau sa-i mearga pe dos in ultima vreme?

Isi da ochii peste cap cand il aude, apoi il priveste, chicotind. Tipul se enerva cam repede. Il analizeaza scurt, tragand un fum de tigara, realizand ca pana acum nu l-a vazut si pe el fumand. Sigur nu isi avea tigarile la el. Isi scoate pachetul, aruncandu-l in patul lui Andrew, intre picioarele lui. Se intoarce apoi cu fata la geam, privind peisajul, dorindu-si sa fie afara acum, nu inchis aici. Oare cat avea sa stea? Spera sa-l elibereze de dimineata.

Privi spre pachet apoi cu coada ochiului spre pusti, calmandu-se oarecum. Lua pachetul, aprinzandu-si o tigare, tragand brutal din ea, cum ii era obiceiul. In noaptea asta stia ca se va intoxica de tigari, fumand exagerat de mult insa ii convenea. Mai tarziu, cand se va simti mai bine, se va duce pana la magazin sa-si cumpere vre-o doua pachete de tigari, si inca ceva caci parca simtea nevoie de dulciuri ca sa-si poata reveni complet, ducand lipsa mare de energie. Se intinse in pat, ducandu-si o mana la ceafa, continuand sa fumeze, privind tavanul ganditor.

Era doar la etajul unu, avea un copac in fata, deci i-ar fi usor sa sara si sa se plimbe putin pe afara.
-Daca intreaba vre-o asistenta, sunt la baie, ma intorc pana dimineata. Ii zice urcandu-se cu picioarele pe pervaz. Trage un ultim fum din tigara si arunca chistocul, apoi sare in copac, prinzandu-se cu mainile de o creanga. Isi da drumul, aterizand cu bine pe pamant. La naiba, ii lasase lui tigarile, deci trebuia sa-si cumpere altele.

Nu-i raspunse nimic pustiului stiind ca nici el nu avea sa stea prea mult aici. Spre deosebire de pusti, Andrew pleca simplu si nu se mai intorcea dimineata. Cu siguranta ca acum va avea concediu pana ce treburile se vor clarifica in scoala, asa ca se gandea daca nu era o idee buna sa plece putin pe-acasa. Nu mai daduse pe-acolo de foarte mult timp iar o mica vacanta nu i-ar fi stricat. Arunca pe podea chistocul de tigare, ridicandu-se din pat. Nu ii era prea bine insa reusea sa mearga. Lasa pachetul de tigari in urma sa si cu bucatile de telefon, luandu-si doar cartela, si disparu, indreptandu-se direct spre academie, spre camera lui unde avea sa-si faca bagajul.

A inceput sa se plimbe prin oras, singur si fara ca macar sa-i fie frica. Deodata a inceput sa-i sune telefon, era tasu. La naiba, clar avea sa o incurce. Ii raspunde, incercand sa para ca nu s-a intamplat nimic, dar taicasu deja stia ca intrase in spital. I-a facut un ditamai scandalul si l-a pus sa se intoarca in spital, caci stia ca plecase. Jesse s-a conformat si s-a intors, iar cand a vazut patul lui Andrew gol s-a intristat. Acum simtea un gol un stomac, ce nu stia de la ca o fi. Sigur de la faptul ca nu prea mancase. Se aseaza in pat, incercand sa adoarma

Ajungand in cele din urma la academie, rasufla usurat, simtindu-se si mai obosit. Urca scarile pana la camera lui, intrand inaintru, privind in jur. Isi scoase valiza de sub pat, incepand sa-si impacheteze cateva din haine. Prin mint eii treceau multe lucruri, insa regreta ceva: ca nu-l intrebas epe pusti de mormantul mamei sale. Ar fi vrut sa se poata duce acolo, sa-i puna pe mormant florile ei preferate si sa mai vorbeasca putin cu ea, insa crezuse ca ar fi fost prea dureros pentru Jesse sa pomeneasca de acel lucru. Avea sa afle el pana la urma, se descurca. Continua impachetatul, apropiindu-se de dulapul in care-si tinea drogurile si seringile, aruncandu-le pe toate la gunoi. Nici nu mai vroia sa le vada, atat de mult le ura acum.

Ar fi vrut sa poata dormi toata noaptea, dar nu a avut noroc. Tatal sau l-a sunat iarasi, alarmat, zicandu-i sa se pregateasca de plecare, in cinci minute vine o masina sa-l ia. Se pare ca l-a gasit politia si trebuia sa fuga, iar pe Jesse nu-l putea lasa singur.
S-a ridicat repede din pat si si-a lasat tot in salon, telefon, tigari, tatal lui i-a zis sa nu-si ia telefonul sau alte aparate la el. A coborat repede si o masina neagra l-a luat, ducandu-l inapoi la camin, pentru a-si impacheta repede. Erau trei gorile care stateau langa masina, plus soferul ce era in aceasta, iar el era in camera, grabindu-se.

Terminandu-si bagajul si schimbandu-se intr-o pereche de pantaloni skinny negrii, un maieu de aceeasi culoare, accesorizandu-se cu cureaua cu tinte si cu catarama in forma de cap de mort de care atarna un lant pana la nivelul terminarii buzunarului, lantul cu pandantiv, cerceii din buza si din urechi si inelele preferate. Se machie ca in vremurilele de demult, cu mult negru la ochi si umbre pentru a-si scoate in evidenta culoarea albastra, isi aranja parul si se incalca cu ghetele de piele ce aveau tinte si alte chestii, purtandu-le mereu in concerte. Isi lua jacheta de piele si tigarile, telefonul si cheile, fiind gata de plecare. Uitandu-se acum in oglinda, nu-l mai vedea pe Andrew Kage, ci il vedea vechiul Andy Sixx. Isi lua bagajul, iesind pe hol, punandu-l jos pana ce a incuiat usa, observand cateva fete cunoscute stand de paza la o usa. Acesta ii saluta pe cei trei, fiind si el salutat cu bucurie caci erau prieteni buni insa nu se mai vazusera de mult timp. Pe deasupra, doi dintre ei ii datorau viata lui Andrew, acesta scapandu-i din niste afaceri proaste.