Lumanari de ceara

O privi suparat, nu reactiona normal, dac-ar fi fost o surpriza era ceva nou insa nu era nici o surpriza ca reactionase astfel la gadilat. Valul de apa intradevar scosese o reactie dar nimic mai mult decat cea de confuzie, era un inceput bun asa ca mai dadu un mini val pe spatele ei si apoi pe piept, ii placea sa vada firisoarele de apa mangaindu-i pielea incinsa parand ca fierb in loc sa se scurga pe pielea ei, fierbeau datorita ei si se preschimbau in abur cand o atingeau, era placuta imaginea de a vedea apa mangaindu-i trupul si atingand-o in valuri ce-i invaluiau corpul,era o imagine extatica, si-o imagina intr-o rochie de apa cum erau portretizate nimfele lacului pe la etaju 40, i-ar fi stat bine intr-o rochie de apa.
- Imi pare rau ca te-a durut.
Lua un burete si-i masa spatele ud cu el lasandu-si degetele sa-i traseze linii umede pe spate. Ii placea sa-i simta pielea uda si tremuratul de la burete, poate-si dorea ea sa nu aiba reactii dar avea un tradator in randurile sale.
- Inexpresivitatea ta se incheie unde incepe expresivitatea corpului tau.
Lua din gelul de dus cu vanilie si punandu-si in palma incepu sa-i maseze spatele si coastele mangaindu-i usor soldurile care nu-i erau inca complet sub apa pentru ca statea pe coapsa lui.

Se lasa in voia lui. Stia ce urma, avea sa o spele pana si pe par-ceea ce ea nu suporta. Il lasa sa isi inclesteze degetele in parul ei luung si ondulat, sa-i mangaie parul. Pielea ii era de gaina din cauza racorii din baie. Il lasa sa o stearga il lasa  chiar si cand isi baga mana intre coapsele ei si o spala. Se lasa manevrata de el asa cum el isi dorea. Il lasa sa o duca pe pat si sa o stearga. Privii ceasul de la mediabox si realiza ca era ora doua. Pierduse notiunea timpului o data cu stralucirea din ochii ei. Inghitii saliva densa ce se adunase in gura ei de la prea mult stat nefumand. Se uita dupa tigari, erau pe noptiera Se intinse si le lua, isi aprinse una si apoi se ghemui. Cu genunchii pana la buze. Isi lasa obrazul inca usor umed pe genunchii si fuma. Uita ca nu mai are scrumiera. Privii ba la jar ba la ceas

Dupa ce ea-si aprinse tigara ii facu si lui pofta se duse la geaca si-si lua si el o tigara si scrumiera portabila care de fapt era doar o tabachera modificata ca scrumiera, o prostie penibila insa nu era asa de rea, isi facea treaba, macar aveau unde sa scrumeze. Se uita la ea trist, era clar ca ceva se pierduse din ea, ceva ce el mai mult ca sigur ii rapise insa nu stia ce anume, ceva ce numai el putuse sa-i rapeasca....nu-si putea da seama. Se imbraca si o acoper si pe ea sa nu-i fie frig apoi se duse la geam il deschise si se aseza pe pervaz complet dezinvolt si fara nici o temere ca ar putea cadea,  fata ei il facea intr-un fel sa vrea sa cada pentru ca din cauza lui se schimbase asa de mult, intratat incat era de nerecunsocut nu stia cu cine are deaface in momentul acela, era tot ea tot fata de care se indragostise insa ceva cazuse ca un voala intre ei doi, si el nu intelegea ce. Privind afara pe geam la frigul care parea sa vina galopand pe nori de furtuna si ofta.
- Daca ti-ai fi dorit asa de mult sa scapi de mine poate ar fi trebuit sa nu ma lasi sa te iubesc asa de mult cum o fac acum -- arunca tigara cat colo fara sa-si puna vreo problema despre unde ar putea ajunge nici nu avea vreun interes sa afle unde va ajunge asa ca se intoarse spre fata si sari spre pat aterizand gratios ca o gazela si o privi in ochi ingandurat apoi o saruta -- cum crezi ca te voi lasa vreodata in pace cand te iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru tine?

Se trase speriata mai in spate cand il auzi. Incremenii cu muschii complet incordati. Picioarele ii cazura pe pat, desfacute in lotus. Se descoperii cu totul.
Isi prinse tigara cu colturile buzelor sa nu o scapa pe propiul abdomen. Obsesia lui o cutremura, o soca. Nu intelegea cum se putu intampla asta
-Te rog, nu mai zice asta, esti obsedat de mine si nu inteleg cum, in 48 de ore...nu eu te-am facut sa fi asa. Promit ca nu mai fug, promit ca nu te mai resping, dar inceteaza cu nebunia asta...Privi  in gol in timpul in care vorbi, cu o cadenta greoaie de parca se chinui sa rosteasca fiecare litera in parte.
   O saptaman trecuse, de cand el ii era ei pe urme. Se simtea terifiata si lipsita de vointa. Un fel de zombii care mergea la ore si acasa, in apartamentul ei unde o astepta inevitabil ash. In ultima saptamana pierduse peste trei kg nu avea chef sa manance. Se simtea incoltita.
Trrr.
Ora de filosofie se incheie isi lua referatul notat cu 8 si il asculta ca prin apa pe prof si observatiile. Ii multimii si dadu din cap in semn ca a inteles desi abea daca auzi vreun cuvant. Iesii din clasa si se uita stanga dreapta, tot ce putu sa observe erau studenti de varsta ei mergand aleatoriu pe hol si pe profesorul ei plecand inspre profa ei de muzica. Vorbeau veseli. Isi simtii inima bubuindu-i cand vazu atatia oameni liberi si veseli. Ofta si isi trase mai bine geanta gen postas, de piele sintetica pe umar. Cativa colegi trecura pe langa ea si unu o impinse. Abea daca il simtii, nici rasul amuzat si glumele proaste nu le intelese decat asa ca pe un ecou pierdut.
Se oprii la tonomatul de cafea si il privii cu dezgust. Alta apa chioara. Isi lua capuccinoul si iesii in curte. Isi aprinse o tigara si inchise ochii. Dadu drumu la muzica, tare.

Ash nu avea ce face la ora aceea lectiile de autoaparare nu aveau decat 3 candidati care se descurcau si singuri asa ca-i lasa in legea lor si pleca sa se plimbe luandu-si termosul de cafea dupa el. Parasi sala de curs vazand cativa colegi de-ai Francescai facand glume pe seama ei, cum nimeni nu-i sulfa in ciorba niciodata le tranti o piedica de sapat gropi in cimitir si-i facu sa cada cu fruntile de pamant cat sa si le inroseasca, viteza ii mascase complet actiunile si iubea asta, fiind profesor de autoaparare avea voie sa testeze elevii oricand, se uita la cei din fata lui razand.
- Neatentia este mama cucuielor si clienta fidela a groparilor. Pentru azi va revoc absenta si va pun 4, o zi buna in continuare.
Iesi din cladire si o urmari pe Francesca, ii sterpeli capucinoul pisoarca si-i puse in loc o cafea adevarata ramanand pironikt in umbra in spatele ei, paharul era la fel locul identic, pozitia nealterata doar continutul diferit, ii putea auzi muzica de unde statea acum, astepta sa-si guste cafeaua fara nici un stres.

Il simtii in spatele ei. Ii putea simtii prezenta atat de insistent o privea, iar si iar si iar il simtea in ceafa. Inghitii fumul si il tinu in ea cateva secunde pana simtii ca se ineaca apoi il elibera. Isi dorea sa se sufoce cu el. Se simtea goala pe interior, pustiita, nu voia decat sa inchida ochii definitiv daca altfel nu putea scapa de el. Apuca paharul de cafea. Mirosul de cafea normala o lovii in nas si ofta. Chiar voia pisoarca de capucino, gustul ala apos-dulce o ajuta uneori. Trase din tigara suparata si apoi ofta fara chef. Lua o gura de cafea si o inghitii apoi puse paharul jos, la aproape 2 m de ea. Spera ca el sa ii inteleaga mesajul. Isi lasa coatele pe genunchi si privii in gol.

Intelese mesajul si ii puse inapoi pisoarca aia enervanta si pleca ceva mai departe lasand-o cu ale ei, nu avea rost sa o sacaie asa de mult, deja devenea straniu pana si pentru el, se simtea ca un catelus dar ii si placea sa se simta asa intr-un fel care nu putea fi explicat, se simtea util, simtea ca are un scop important in viata, si ca vendetta lui putea sta sa astepte dupa el mult si bine si nu era o ingrijorare sa-si elimine inamicul de o viata-ntreaga. Pleca urmarind-o cu privirea, incepu sa se uite la aleea pe care mergea se sprivini de perete si isi aprinse o tigara uitandu-se fugar la ea si la locul unde statea.

Se uita la nori, se apropia furtuna. Furtuna purtata de ticaitul orologiului. Aproape trei, aproape isi termina orele. Inspira aerul rece de pre-furtuna drept in piept. Simtii vantul ce ridica rotocoalele si parul ei punandu-i suvitele pe fata. Inchise ochii se simtii libera cateva secunde. Se ridica in picioare si isi deschise mainile larg. Infrunta vantul cu pieptul deschis si cu gatul lasat pe spate. Simtii fiorii aceia reci si zambii.Furtuna o putea purta cateva clipe pe aripile ei departe de locul unde se inchise singura. De obsesia ei, de durerea ei, de orice insemna ea. Intredeschise ochii si privii cerul, gri-ul devenii treptat negru. Castile, si inima ei, bubuiau in ritmurile "O furtuna". Trase adanc aer in piept pentru o a doua oara si canta in soapte momentul de incordare a melodiei. Simtii stropi mari, reci, duri lovind-o precum pietrele peste fata, cap, piept. O usturau. Deschise complet ochii si privii prin ochelarii deveniti aproape kaleidoscop.
Se infiora si se simtii fericita, inconurata de negru, de mici sclipiri albastre si de mult portocoliu si rosu. Auzii orologiul batand ora fixa printre vocile corului.
Ploaia se intetii si simtii biciurea ei mai aprig. Incepu sa rada aproape isteric. Isi trecu mana prin par si se uita pe banca. Lua cafeaua lui si o azvarlii cat colo, isi dorea sa sara peste paharul si sa il distruga, sa il auda trosnind precum carapacea unui gand. Isi dorea sa il vada pe el facand precum un gandac sub talpa. Rase.

Ash vazu ploaia de cand incepuse si o privea pe Francesca de la o fereastra, isi dadu seama cat ii place ploaia si-i lasa timp sa fie singura cu gandurile ei, ii strecura pe sub usa un bilet si disparu, merse in pod sa stea cu Arkagon, in zilele cand era furtuna statea cu Ark pentru ca el se temea de furtuni, nimeni nu stia asta nici despre el nici despre Ark, ei bine nimeni nu stia de Ark, un corb putin mai mare decat toti restul care,in realitate, era doar captivul cladirii, unul dintre multi prizonieri ai acele cladiri, se gandi la acest prizonierat si ceva ii veni in minte, Francesca ii era prizoniera, de ce facuse asta femeii pe care o iubea, ii era teama ca va fugi iarasi, ca iar se va ascunde ca arborele-n padure? Da ii era teama de asta. In timp ce-si dezbatea aceste ganduri ceva familiar ii veni in minte.
"daca te vei teme mereu ca te va abandona nu vei reusi sa-i castigi iubirea, nu m-am dezmeticit perfect dar intr-un fel sau altul vrea sa fie libera de tine, cand o priveai, simtisem ce gandea,nu mai pot auzi perfect ce gandeste ea din seara aia, ai dreptate, iti este prizoniera, nu pentru ca vrea ci pentru ca nu are scapare, nu de tine"
Socul acestor cuvinte il bloca, mai ales venind de la Artis care-i spuse totdeauna adevarul, niciodata nu-l induse in eroare. Arkagon il simtise si il imbratisa, scoase un carnetel si un pix, facu un mesaj si-l lega de piciorul lui ark, se temea ca nu va supravietui mesajul acela furtunii insa trbuia sa i-l trimita si sa ramana cu Ark pana venea ea, ii ceru sa vina in pod cand are chef. Arkagon se duse si statea pe pervazul ei batand din cand in cand in geam, sperand ca ea era in camera si-l va auzi.

Pana cand furtuna nu devenii agresiva ea ramasa acolo, ca o turbata alergand si invartindu-se-n loc. Bucurandu-se de fiecare picatura rece si usturatoare ce ii inrosea pielea, de fiecare bucatica lipita de haina. Sarii intr-o balta. Inima ii batea frenetic si se simtea fericita, complet fericita. Ramase afara cam  o ora si putin pana cand simtii frigul in oase. Cu regret se indrepta spre camera, tarsaindu-se inapoi. Isi simtea inima batand mai lent cu fiecare pas pe care il facea, cu fiecare "scart" al scarii. Se sufoca fara sa moara. Inca simtea in nari si pe piele vantul puternic, umed si rece, cateva frunze umede ridicate de vant o izbira peste nas si unele i se prinsera in parul lung si buclat. Ajunsa in camera isi arunca totul de pe ea. Geanta pe jos, geaca inspre geam, tricoul pe un scaun, pe scaunul lui. Era furioasa, trista si isi dorea sa sfasaie camera aceea.
Intra in baie, voia sa stea in apa fiarta si sa priveasca haosul de afara. Voia sa simta haosul cand ea nu il mai putea trai. Cand nu mai putu trai nimic.
Cioc-cioc, in sticla. Se intoarse pe calcaie crezand ca Ash era in camera. Trase un prosop peste goliciunea ei si intra in camera
"Corbul asta..." deschise larg geamul, simtii aerul izband-o.  Il primii in camera. Vazu plicul negru, isi dorea sa il azvarle, sa il puna in semineu insa il lua dezinteresata si il deschise. Incepu sa citeasca:

Ash ii scrisese in plic ca-l ingrozeau furtunile si singurul loc in care nu se auzea decat un ropot infernal care ascundea vigoarea furtunii era podul, o ruga sa vina sa-l acompanieze daca vrea, avea ceva de vorbit cu ea si era nevoie sa vorbeasca cat de curand isi dorea ea sa-l acompanieze, ii mai zise ca e o lanterna lasata in camera si ca reparase scarile dupa experienta aceea neplacuta si facuse curat si amenajase podul sa nu mai fie rece, reparase si mini terasa care era accesibila din pod, o va astepta pana vine, treaz sau nu cand va vrea sa vina-l va gasi acolo. Statu si astepta, observa revenirea lui Ark insa ii era prea smn sa-i poata da atentie, se tara sa inchida geamul si cazu pe canapea, se simtea groaznic si avea nevoie de liniste ca sa-si revina, adormi asteptand-o.

Nu voia sa mearga, nu la el. Daca putea sa stea singura fie si cateva ore sub protectia furtuniilor avea sa le dezguste. Intra in cada plina de spuma. Se simtii de parca ar fi celebrat. Se intinse in cada si intra cu totul sub apa. Ii placea sa isi auda singura pulsul, sa se simta strivita de apa. imtii ca nu mai poate respira si se ridica in fund. Privii prin fereastra furtuna violenta.
Sunt atat de libera si totusi..de ce imi e teama pentru el, pentru teama lui de furtuni?
Ramase in cada o ora, se spala fara chef si se blama singura pentru faptul ca nu putea sa inceteze sa se gandeasca la el si o fobie.
Se hotara sa mearga sa il verifice, stia din experienta ce inseamna sa fi singur cu fobiile tale. Se imbraca rapid, cu un tricou lalu si o pereche de pantaloni feet-boy si isi trase un prosop pe cap. Isi lua papucii negrii de interior si o lua, fara chef spre pod. Simtii o trasarire cand ajunse la mijlocul scarilor.
"Ce n-as da sa nu te fi cunoscut"
 isi musca buza de jos de indignare si smulse o pielita sau doua, le trase in gura si le mesteca apoi le scoase pe degete. Intra in pod, in camaruta aceea cu lucruri antice, biblioteci, criminali si corbi supranaturali. Se infiora.
"Ce diferit arata" se posta langa canapeaua in care el dormea dus si il privii. Rasufla usurata. Cauta o patura si il invelii apoi se intoarse pe calcaie gata sa plece.

O simtise in somn, sau mai bine zis simtise ca era ea, inaudibil aproape ea ii pusese o patura pe el si deja se simtea mai putin infricosat, somnul ii era destul de adanc, nu putea fi trezit asa usor insa ea il trezi partial, era semi treaz, poate doar oleaca constient de imprejurimile sale isi intinse mana catre ea de indata ce simti ca se intoarce si o prinse de mana murmurand iarasi acele cuvinte care o tulburasera mai devreme -- Te iubesc -- o trase usor de mana inspre el si-si lipi fata de mana ei, ii placea sa-i simta palmele calde pe fata lui, zambi insa nu dura mult acel zambet caci un tunet urma sa-i tulbure fericirea somnatica si sa-l infricoseze, o trase mai tare de mana aproape trantind-o pe canapea si se cuibari cu capul in poala ei tremurand de parca avea fibrilatii, era intradevar un om puternic dar fricile lui cele mai puternice ii consumau viata. 
Se dezmetici tremurand, era constient ce se intampla si-si lasa corpul moale si capul in poala ei, nu avea de ce sa se mai teama acum, ea era acolo langa el si-i allunga orice temeri, sunetele furtunii erau distante acum, coloana sonora a unui joc cu buget redus. Zambi si adormi la loc imbratisandu-i talia si asezandu-si capul mai bine in poala ei.

Ofta prelung. Ochii i se umplura de lacrimi pe moment insa le sterse cu mana inainte de a le lasa afara. Isi pierdu singura cele cateva ore de libertate prin mila ei absurda. Ramase teapana  intre baretele lui, lasandu-si umerii in fata si mainile lipite de corp si impreunate in poala. Privii catre stinghiile de lemn masiv ale tavanului si inchise ochii. Macar putea auzii furtuna, putea sa  o asculte in toata splendoarea sa haotica. Privii corbul si zambii. Se gandi la ce spusese Ash, ca daca era asa de rau nu ar fi venit la el. Se intoarse cu privirea spre adormit si se gandii ca poate avea dreptate, nu era un om asa de rau...doar obsedat si uhm traumatizat.
Ofta prelung si isi rotii ochii prin camera. Un fior rece o lua pe sira spinarii cand isi amintii locul unde vazu piciorul si o intepa ceva sub coaste desi rana se vindeca de ceva vreme. Se sperie putin de ideea ca el mai bantuia pe acolo. Isi puse mana in parul lui Ash, era transpirat. Ofta prelung si il brusca de umeri pe baiat. Incepuse sa ii fie frica pentru viata ei. In timp ce il zguduia auzii pasi, tropaiti pe podea si un scart indelung
-ASH!

Ash se trezi de la pasi, zgaltaitul il ajutase doar sa-l doara capul, auzi scartul si scoase de sub pat o pusca de vanatoare si o indrepta dezinvolt spre locul de unde se auzise scartaitul in timp ce cu cealalta mana isi scoase telefonul si aprinse luminile din pod la maximul de becuri disponibile. Deschise ochii si o privi pe fata speriata de bombe din fata lui care arata terifiata, groaznic de terifiata si ii zambi relaxat.
- Nimic sanatos la cap nu ar incerca ceva versus o pusca cu alice de argint imbibate in apa sfintita deci hai sa vedem ce e.
Tinandu-si mana in exact acelasi loc in care era se ridica in fund si se intoarse cu fata inspre directia in care era-ndreptata pusca asteptand sa faca si Francesca acelasi lucru.

Tipa ingrozita, scurt si inalt cand vazu pusca in mana lui. Isi acoperii gura, buzele presandu-le pana la albire. Frica ii pornii sangele in vene pana la punctul in care se inrosii cu totul. Buzele, desi palide, pe punctul de presiune erau rosii precum un mar bot de iepure la fel si obrajii. Se dezmeticii cu greu si puse mainile pe tevile pustii lui.
-Stai avu senzatia ca stia bine persoana din pod, sau chestia sau ce o fi fost. Isi intoarse capul inspre directia respectiva privind si ascultand cu atentie. Ii era frig, ii era teama dar nu suporta violenta.

Se opri tinand in continuare pusca indreptata in acea directie mai mult din ingrijorare pentru ea, nu-i pasa asa de mult de ce-ar putea pati el, avea 3 demoni care-l salvau indeajuns de des incat sa-si zica Highlander insa nu era imun la daune fizice doar nepasator, durerea fizica ii era intr-un fel amanta doar ca era una a naibii de incapabila.
- Ok, nu voi trage dar tre sa aflam ce sau cine e, nu vrem sa repetam greselile trecutului.
O mangaie usor pe cap si o saruta pe crestetul capului neslabind priza pe pusca si tintuind locul acela cu privirea in continuare. O trase usor la pieptul sau si scoase din buzunarul gecii o lanterna pe care i-o inmana ei.
- Nu ma inteleg prea bine cu spirite sau spectre, stii exorcist, fantoma, nu ne avem la inima. Vorbeste-i tu, ti-am simtit senzatia si am avut-o si eu o vreme dar nu i-am dat atentie, am zis ca o fi de la faptul ca-s obisnuit cu fantome prea mult.

Inghitii in sec. Un usor tremur ii cuprinse mainiile si spatele. Se simtea deconectată de la realitate o clipă. Simții metalul rece deslipindu-se de mâinile ei și se înfiora. Rămase cu o senzație rece, lipicioasă pe palme. Își clătină capul in ambele direții și își auzii oasele trosnindu-i tare. Se ridică de pe canapea și pornii cu pași lenți, apropiați, spre singurul loc rămas încă in umbră după aprinderea luminiilor. Inspiră adânc și își împreună mâinile pe piept. Era terifiată. Rămase cu fundul in spate, aplecată in fața fiind
„La dracu, mă comport ca protagonista retardată din filmele horror, aia de moare prima din cauza curiozității”
-Erzsbeth?
„ Ce naiba doarm conchis și singură ca toate acele momente au fost vise lucide. O transformare a durerii mele de a fi mereu singură.”
Își  frecă ochii cu doar două degete și încercă sa își revină. Teama putea transmite semnale difuze corpului și să perceapa situația ca pe o prezența extraumană. Simții un fel de presiune ridicandu-se și totul rămase in tacere.

Simtise acea presiune si numele ii era cunoscut, nu-i era clar cum de ii era cunoscut dar era convins ca-l mai auzise, coborase pusca si se resemna, lua cea de-a doua lanterna din buzunar si se intre[ta cu ea aprinsa inspre Francesca. Era oarecum consolat ca era o fantoma dar nu-i placea sa aiba deaface cu ele, il supara ca ele existau din vina oamenilor ignoranti sau neglijenti, il supara idee ca uneori oricat de nedreptatit ar fi fost un om, oricat de chinuit sau ranit nici in moarte nu poate fi liber de tortitioneri sai.
- O fantoma pe care o cunosti banuiesc?
O imbratisa usor si cat de cald putea sa nu-i dea alte motive de infricosare.
- Ei bine, ne faci si noua cunostinta? Nu-i fac rau cat nu incearca nimic periculos, doar am salvat trei demoni de la a fi purjati, de ce as face rau unei fantomite pasnice?

Scutură capul în semn negativ. Știa ca fusese o halucinație comună bazată pe cele întâmplate in acel pod și cel mai probabil sunetul a fost provocat de vechime sau de naiba știe ce vietate. Ofta ușurată. Se indreptă de spate în încercarea de a se departa puțin de trupul lui cald și transpirat dupa somnul, pe care ea îl crezu cel puțin agitat.
-Nu, nu o cunosc. Nu cred...
Se simții pierdută. Era consternată de ideeile care-i trecură prin minte. Putea accepta existența unui criminal. Putea accepta ca exista o școala de exorciști-rase mult, în trecut pe tema aceea- putea accepta ca exorcistul de profesie fuese in război și rămase cu traume periculoase pentru cei din jur și ca se întâmplau chestii cel putin bizare în jurul ei dar Erzbeth, fantome, demonii erau mult prea mult.

O imbratisa cu blandete coborand lanterna si merse spre cafetiera sa ii puna si ei niste cafea, se gandise la prima lor cafea impreuna si zambi la cafetiera amuzat, isi amintea ce-i zise ea atunci.
- Ma gandeam sa-ti ofer o cafea dar iarasi sunt pe minus cu sangele de virgina, sper sa o accepti si asa.
Lua cana si i-o intinse ca mai apoi sa o lase intr-o biluta ca sa o tina calda, il mangaie pe Ark de indata ce acesta intra pe geam apoi se intinse linistit pe canapea. Ii arunca o privire linistita fetei si se relaxa complet pe canapea punand pusca la loc de unde o luase, dar nu inainte sa-i puna piedica, numai sunete dubioase le mai trebuiau acum.
- Stii daca sunt chestii dubioase cu care ai avut deaface in trecut imi poti povesti, am avut destul experiente dubioase, poate-ti pot da o mana de ajutor daca vrei sa o accepti.

Observă renovăriile facute de el. Era cel puțin impresionată. O canapea destul de draguță era pusă cu spatele la ferestrele mari din mahon. Pe centrul „camere”-cat jumătate de casă- era o masă gigantica, de lemn masiv, nebaituită. Una din acelea imense, de ikea pentru bucatarii hiperbolizante. Cateva lampe de birou pe led, destul de moderne. Biblioteciile erau curate si aranjate, atât cărțiile cât și piesele de mobilier-acum baițuite si vopsite sa pară melaminate- și draguț nu unite ca intr-un zid gigantic. Ochii totusi una mai mare, pusa transversal pe mijlocul patului și lipită de pere. Vazu in spate un pat de doua persoane si pe celălalt perete un birou. Și multe rafturi. Mai vazu deasupra patului, cu greu ceva ce parea a fi un tablou de-al ei mai vechi. Dintr-o triologie, cu pahare de vin si dansuri de societate.
Ofta. Se simtii furioasa și își deschise buzele, acum umede din cauza salivării intense provocate de suparare însă se oprii. Acceptă ca oml ala putea sa facă ce voia cu ea sau trecutul ei. Nu avea unde fugii sau unde se ascunde. Se sprijinii de masă, aproape punandu-se cu totul pe ea și lua o gura de cafea. Chicotii cand ii auzii gluma cu virginele, sau, in fine, sângele lor.
-Da chiar ai muncit la ce e aici. Apropo, nu știam ca te vor pasiona revistele mele de design interior. îi zise în timp ce aprinse o tigară.

Se uita la ea putin suparat cand remarca reactia la pictura de pe perete, ii placea pictura aia a ei, chiar ii amintea de ea cand ea era la cursuri si nu ii era aproape, o auzi chicotind si fu oarecum fericit, gluma ei spusa cu asa de mult timp in urma, putin cinica la momentul acela insa indiferent de asta ramase comica si imposibil de ignorat.
- Majoritatea erau deja prin cladire, doar le-am reconditionat ca sa-ti ofer un loc placut care sa poata fi al tau si sa ai ce-ti place-n el, doar canapeaua e mai cas ca stau deobicei pe ea insa locul asta-mi aminteste mult de tine si de stilul tau si stau aici cand mi se face prea dor de tine si esti la cursuri, aici, cu lucruri care-mi amintesc de tine ma simt si eu mai putin captiv al Vaticanului si mai mult captiv al tau cum imi doresc sa fiu.
Se ridica in fund si se uita spre ea, parea perfect facuta pentru ea camera, se potrivea exact ca o piesa de puzzle, cine nu ar fi stiut mai bine ar fi spus ca ea a aranjat locul acela. Nu era greu de facut aceasta confuzie, deoarece erau doar cateva detalii minore care erau gresite insa erau intentionat gresite, ca sa se puna la cheremul ei de a-i cere sa mute mobile, il distra enorm sa faca lucruri de genu si mai mult il distra sa o tachineze cum putea si el mai bine. Casca si se intinse la loc.
- Plus doar aici, cu lucrurile care-mi amintesc de tine pot dormi fara sa am cosmaruri asa de intense, doar furtuna-mi mai da batai de cap.

Își ridică  mâna până la nivelul feței, își sprijinii cotul de coaste. Voia să se ascundă in spatele fumului inecacios, gros, alb-albăstrui ce îi acoperea fața. În mâna cealaltă ținea strans cana de cafea, o cană asemănatoare cu a ei, maro de ikea, defapt cana ei doar ca nouă. Fără atatea urme de ruj, de săruturi adolescentine plasate acolo in visarea ei cu ochi deschiși, fâră urmele dințiilor ei cu început de tartrum ce mușcară cana în momente de frustrare.  Cana ei, dar nouă, aducea a un început bizar si nou. O lasă lânga pulpa propiului picior și își folosii mâna ca punct de sprijin. Stătea cu totul pe masă și simțea nevoia cronică de a se întide cu totul pe placa gigantică de lemn masiv, netrat. Se infioră mai tare când il auzii. Nu își inchipuia că ar fi putut ajunge cândva una din obsesile de care ea însăși suferea adesea.
 Se lăsă mai mult pe spate, folosindu-și mâna pe post de punct de sprijin.  Privii tavanul si expiră tare, tot odată fumul din plămâni.
-M-ai imprizoneriat, cel putin amintirea mea, intr-o camerâ...
O usoară nevroză o cuprinse, îincepu să își miște picioarele despărțite, atârnate, apropiindu-le și despărțindu-le.

O auzea miscandu-se agitata pe masa, masa aia era chiar prea mare, insa ea parea perfecta cum statea acolo pe acea masa, intinsa si agitandu-se in felul in care o facea in momentul acela il facu sa o vrea, sa vrea sa o faca sa geama pe acea masa mare. Se ridica tacticos fara nici un sunet si se strecura tiptil inspre ea si in momentul in care ea avu picioarele desfacute si o prinse de solduri impingand-o usor spre centrul mesei urcandu-se deasupra ei, ii lasa loc sa se miste si sa scape dar nu destul cat sa o poata face calumea, doar sa se zbata si sa se agite, ii placea sa o domine dar ii placea si mai mult cand opunea rezistenta. Ark inchise geamul cu ciocul si se retrase in spatele unei biblioteci acordandu-le "intimitate". Ash ii descoperi unul dintre umeri si o saruta foarte bland si tandru atent sa nu pune prea multa presiune, cel putin nu de la inceput, comva isi daduse deja seama ca ea vroia sa se intinda pe toata masa si sa stea acolo, dar nu o putea lasa sa faca asta singura. II ridica lent bluza sarutandu-i in continuare umarul si gatul, trecandu-si usor degetel prin parul ei semi-ud, adora senzatia pe care i-o lasa pe palme parul ei semi-ud mai ales ca era lung si matasos incat atunci cand era ud se simtea finetea aceea mult mai bine.
Se opri si o privi in ochi, isi cobora capul si incepu sa-i sarute abdomenul tinand-o usor de solduri cat sa nu poata scapa, banuia ca va vrea sa scape de aia starui cu sarutarile si astepta inainte sa-i coboare lent pantalonii dar omise ca era inca incaltata asa ca ii dadu jos incaltarile si incepu sa-i sarute picioarele si sa-i suga degetel cu nesat facandu-i picioarele complet umede, ii trase usor pantalonii si prinzandu-i picioarele incepu sa-i sarute gambele apropiindu-se incetul cu incetul, trasand linii de saruturi si urme ale limbi sale, de vaginul ei, vroia sa-i simta iarasi gustul, vroia sa o faca atat de uda incat sa-l vrea, sa-l implore de fapt sa o patrunda, incepu sa-i sarute labiile si sa i le suga foarte lent si foarte rabdator, isi duse mainile pe soldurile ei si mangaindu-i talia si coastele ajunse sa-i maseze sanii cu o mana in timp ce cu cealalta o presa e scobitura de la spate apasandu-i pelvicul mai tare spre el ca sa-i poata suge clitorisul si sa o patrunda cu limba.