Lumanari de ceara

Auzind job si nefiind un om al increderii nemeritate nu avea inceredere in nici un profesor de acolo, uneori nici in el insusi dar asta era alta poveste, nu credea ca e un bun profesor dar ii facea umpic placere sa puna batausii si nazdravanii pusi pe sotii la respect la orele lui, disciplina e mama tutror vanatailor, asta daca e bine aplicata...realiza cu greu a doua parte a ceea ce ii spusese ea. Era putin socat insa nu o putea blama prea mult, asa avea o scuza numai buna sa o ajute mai des, el oricum se ocupa si de aranjarea claselor foarte rar cand ceilalti "oameni de serviciu" nu erau in dispozitia de a-si face treaba, si oricum in clasele lui nu-i lasa sa intre decat sub supraveghere si sub auspiciile unei morti iminente la orice greseala, ei bine nu-i chiar omora dar tot ii facea sa regrete ca au gresit.
- O sa te las in pace cu subiectul asta, imi spui cand vei vrea, mantre de genu ala nu-s uzuale, pronuntie de genul ala e data de o educatie si repetare indelungata sau talent inascut, cand vei vrea sa-mi zici imi vei zice, acum zi-mi ce job ti-ai gasit?
Facu niste ochi de catelus curios si fericit ca dupa asa de mult timp de liniste ea reluase atitudine si initiativa, o privea asteptand un raspuns. Inainte sa o lase sa-i vorbeasca ii puse un deget pe buze si ii sopti.
- Daca-ti e teama sa-mi zici nici nu trebuie sa o faci, dar sa incerci sa te scuzi asa in fata mea e putin aiurea, acceptam mai degraba un "nu-ti pot spune acum, nu inca", dar in felul tau ai zis asta, acum zi-mi despre jobul tau, fara sa ma minti, nu vreau sa stau iar stalker dupa tine sa aflu, chiar as aprecia sa-mi dai voie sa-ti fiu alaturi fara sa jucam jocuri de inselatorii.
Isi desprinse usor degetul de pe buzele ei persistand cu miscarea si dandsu-si voie sa-si prelinga degetul paste buza ei inferioara.

Își încrucișă brațele deasupra abdomenului și oftă.
-De aia îți și zic, nu ruina asta pentru mine, ok? Nu vreau un stalker. Pot accepta să fiu cu tine, la un nivel sau altul, cât te ține obsesia asta ciudată, dar lasă-mă să trăiesc puțin cu mine. Se uită spre el destul de supărată. Îi putea vedea bărbia, fiecare fir de barbă și dintr-un unghi mai bizar ochii. Ochii lui mari și verzi. Ochi ce îi dezvăluiau nebuloasa din creier. Ciudățenia lui, perturbările lui ce îl făceau să fie normal. Normalitatea lui cufundată, defapt, în toxic.
Își lungii gâtul și-i sărută pieptul, chiar deasupra sfârcului.
-Nu e nevoie să fi în spatele meu la fiecare pas. Lucrez cu profu de filozofie vreo trei ore pe zi. Mă rog, m-a atras să-ți zic sincer biblioteca lui mare. Plus că poți vorbi lejer de mituri și căcaturi metafizice. Până-ți crapă gura dacă poți. E destul de reconfortant.

Rase la auzul acelor cuvinte, era fericit sa o auda ca-si gasise ceva sa o tina ocupat. Clayron era cat de cat ok, preda si fugea, de ce anume, mama lu Aldomoro stie dar atata timp cat se purta frumos cu ea era incantat de aceasta desfasurare a lucrurilor, daca ridica un deget la ea ar fi iesit urat, fuga de dracu e nimic pe langa fuga de un om care domina draci se a carui femeie iubita ai ranit-o...dar lasa asta deoparte.
- Nu-ti va crapa niciodata gura, si fie de se intampla -- o prinse usor de barbie si o saruta -- ti-o voi bandaja cu saruturi pana vei uita de ce s-a intamplat, sa-mi povestesti, si inca ceva daca vrei volume pe care nu le imprumuta zi-mi pot cauta in depozit pentru tine...nu e deloc greu sa gasesc ceva pe acolo.
O mangaie usor pe spate si o lasa sa se puna bine si confortabil. Ii placea sa o vada ambitionata de ceva, nu vroia sa-i rapeasca asta. Rase putin, ii lua ceva mai mult sa proceseze cum numise ea dragostea pe care i-o purta.
- Daca te incalzeste sa-i spui asa....bine fie...sunt obsedat sa iti vad fiecare suras si fecare zambet, sa-ti fiu alaturi de fiecare data cand esti trista sau plang, in orice moment al vieti tale, sun obsedat sa-ti fiu alaturi cat m-o mai lasa al de sus sa traiesc, convine asa? Asa....um sa nu te superi daca te rog, daca iti mai las cutii cu un crin pe ele in fata clasei sa le iei cand termini...nu pot sa nu incerc mereu sa am grija de tine, doar nu te astepti sa te las de izbeliste acum ca ai un job nu?
O prinse de umeri si se ridica in fund privind-o in ochi si zambindu-i. Era minunata si extraordinara in felul ei straniu, chiar daca nu-si dadea seama. Se intinse usor spre ea si o saruta apasat pe frunte apoi o lipi de pieptul sau si o mangaie pe spate fara sa scoate vreun sunet.

Se așeză mai bine în cadă, lăsând apa caldă să o piște de piele. Se abținu din a se ridica și mișca până ce corpul ei se obisnuia cu apa, doar rămase acolo, schimbându-și poziția când amorțeala pielii o lovii.
Își strânse picioarele la piept, făcându-i și lui loc in cadă.
-Um, vezi tu, aș prefera să te oprești. Din crini, vanilie, cafele...sau mai știu eu ce îți trece prin minte apărute așa de nicăieri. Mă fac să mă simt rău.
„Îmi amintesc constant că sunt prizoniera ta, nu am nevoie și de atenții care să urle aceste lucruri. Vreau doar să respir”
-Nu, ce are el nu e din ce gâseși în școală sau biblioteca. Are un număr mare, parcă le-ar fi colectionat in secole...amuzant nu?

Uneori tipul ala pare ca ar fi colectionat decenii, mai multe decat se vedea, nu trecuse prea mult prin acest gand, doar il luase ca un semn ca poate fi un om inteligent si de ajutor daca va avea nevoie de informatii de genul celor pe care le putea oferi Clayron.
- Nu ma intelege gresit, palaria lui Mos Craciun e un om de treaba insa ce vreau eu e sa-ti pun la indemana lucrurile care-ti plac si te fac sa te simti confortabila, gesturile de genul sunt ca sa te simti mai bine prin locul asta, m-as bucura daca le-ai accepta ca simple daruri nevinovate in incercarea de a-ti aduce fericire si sa nu le vezi ca pe un lucru rau sau maladiv, nu trebuia sa o spui in felul ala, ti-am spus prefer sa-mi zice ceva dureros dar sincer decat sa ma minti frumos. Acum daca veri sa le accepti ca ce sunt simple gesturi de a te face sa te simti comod ar fi minunat, nu cred ca ti-am pus la dispozitie niciodata ceva ce te-a deranjat sau ti-a displacut....m-am chinuit sa aflu fiecare lucru care-ti place pe baza a ce ai prin camera, mi-am dat seama ca te deranjeaza lumina uneori si ti-am schimbat si perdelele, plus aici am pus perdele groase si lumini speciale sa nu-ti faca rau....sunt multe lucruri pe care le-am facut pentru tine, si nu pentru gratitudine, n-am nevoie de multumiri decat prin zambete, prin a te bucura de ce-ti dau, nu prea am ce face cu viata mea, nu am un scop in viata insa zambetele tale si sa te vad bucurandu-te de lucrurile care-ti plac e singura mea bucurie.
Se gandi la palariuta lu Mos Craciun, era gelos pe el ca va petrece timp cu ea insa se controla o greutate enorma, ca sa faca haz de ea ii dadu un val peste genunchi pana pe piept. Ranji la ea cand facu asta si astepta sa vada ce va face, spera sa-i raspunda la val dar stiind-o pe ea nu se astepta.

Oftă prelung, simțea că vorbește la pereți. Își trecu degetele peste apă, provocând unde line. Privii deformarea imaginii ei în apă. Oftă prelung privindu-și amorfizarea unduită chiar peste pielea picioarelor ei.
-Nu înțelegi. Nu mă supără cadourile și înțeleg ce spui și ce vrei, dar tu nu mă înțlegi pe mine. Dacă mă vrei fericită, oprește-te din a face lucrurile astea. Vrei să-mi faci cadouri? Bun, dar nu când sunt la școală, la job sau sunt la o cafea cu o amică. Așteaptă să ajung acasă, lasă-mă să te văd o data la ceva pauze. Nu mă faci fericită dacă ești minut de minut în spatele meu.
 Când ultima undă se lovi de genunchiul ei își băgă până la încheietură mâna în apă provocând unde noi, mai groase, mai violente.

Zambi si cu greu se abtinu din a rade lasand sa-i scape un chicotit, o privi insistent dar o lasa in pace, deja o stresase prea mult cu privirile sale insistente. Se intinse pana la ea si o mangaie pe picior ca mai apoi sa se traga aproape de ea si sa o sarute pe frunte, era prima oara cand ii cerea cu adevarat ceva. Se trase inapoi si ii zambi, il facea deosebit de fericit sa o auda spunand asa ceva. Era prima oara cand ii cerea ceva.
- E prima oara de cand m-am indragostit de tine cand spui asa ceva, fie daca te va face fericita asa voi face, astept sa ajungi acasa pentru cadouri dar cand ai nevoie de ceva nu ezita sa ma suni altfel ma voi supara...nu ca ti-as face vreun rau daca ma superi dar nu stiu daca ai avea de ce sa ma superi...ma rog deja aberez, vreau sa zic ca m-ar face foarte trist daca nu ai apela la mine pentru chestii de care ai nevoie...daca nu as sti ca ai nevoie de lucrurile pe care ti le aduc nu te-as deranja aiurea dar adesea iti trebuie cam de fiecare data cand iti aduc ceva.

Rămase inertă la sărutul lui. Își puse mâna sub bărbie și își sprijinii cotul de cadă. Se pierdu aproape un minut și puțin în gânduri. Zâmbii ușor lasciv, deodată și își puse mâinile între picioare pe cadă. se trase în ele cât să se apropie mai mult de el, până rămase intr-o poziție de semi-capră, doar ca cu fața spre el, și cu sânii aproape de gura lui. Își puse mâna pe pieptul lui și-și trecu degetele, umede, calde peste pielea lui abea uscată și ușor rece.
-Dacă mă vrei fericită,  dacă mă vrei a ta...fierbe-mă. Joacă-te cu mine, fi furios, nu te controla și lasă-mi libertatea de a experimenta! Orice, oriunde, oricând. Lasă-mă să uit că tu eși acolo mușcând din pumni de gelozie și arată-mi doar când s-a umplut paharul!
Îl privii țintă în ochi, semn că era foarte serioasă, se aplecă peste el, punându-i la propiu sânii peste buze și-l sărută pe tâmple cu, toată gura.

O musca usor de sfarc si ii zambi in timp ce ii linse sfarcurile, perversa din ea iesea la lumina si-i placea asta, o prinse de fund si-ncepu sa-i maseze fundul in tim ce-i sugea unul dintre sani iar pe celalalt il masa cu blandete.
- Experimentele de genu sunt periculoase -- susoti el peste sfarcul ei ud si intarit -- esti dispusa sa risti?
Dupa ce spuse asta ii supse mai tare sfarcul si-si strecura degetele catre clitorisul ei si il prinse usor intre degete si strangea, odata tare odata mai bland, in functie de cum isi dorea sa o faca sa reactioneze. O prinse de par si o trase spre el ca sa o sarute apoi o elibera, ii masa clitorisul mai intens si-i presa pe vagin usor cat sa-i simta gaura invitandu-l insa nu patrundea, nu inca.

Începu să geamă sonor, tare, pe vocea ei subțire, pierdută în euforie. Își linse buzele lasciv apoi o mușcă pe cea de jos, icniind în extaz. Câteva secunde se bucură de spasmele provocate de el  apoi își puse mâna peste alui și-o îndepărtă. Datorită mișcării bruște pe care îl fortă să o facă, icnii iar, mai tare, mai gutural și se întinse iar pe spate, încă gâfâind din cauza lui. Se întinse și își puse piciorul stîng peste piciorul drept, cu degetele chiar în fața buzelor lui. Rămase încă în tâcere deplinîă și își puse coatele pe cadă. Cu o mână îți prinse vârful câtorva șuvite și le întoarse pe degete, în ambele direcții iar cu cealaltă mână își sprijinii capul. Îl privii și îi zâmbii în același mod lasciv.
-Eu sunt, dar tu ești? Ești gata să mă vezi la braț cu alti bărbați? Sau să mă auzi extaziastă de altcineva?Tu cât reziști? își incordă laba piciorului, parcă ordonându-i să-i ia unul dintre degete în gură.

O privi iritat si ranji, nu-i placea ceea ce auzise dar il tenta sa-i suga degetele, o prinse de picior si facu exact asta sugandu-i pe rand fiecare deget, isi infasura limba in jurul fiecarui deget si o stranse usor de fiecare deget in parte inainte sa treaca la urmatorul.
- Limitele mele cu privire la asta, sunt scazute, pot incerca asta daca te va face fericita insa nu-ti pot garanta ca voi rezista mai mult de 2 zile, si zic zile pentru ca ma voi abtine din a te urmari, dar mai mult de 2 minute nu pot face fata, nu as suporta ideea nici de a sti ca altcineva ar incerca sa te aduca la extaz, nici ca un alt barbat ar indrazni sa ceara a fi atins de mainile tale delicate, dar ce stiu eu poate asa ma pedepsesti pentru ce-am facut....mi-as merita o asemenea pedeapsa...
o trase usor de picior si o lipi de el suparat. Incepu sa-i maseze fundul si-i ataca direct clitul fara a-i mai da vreun ragaz, nu se putea controla la ideea de a o "imparti" cu altcineva, nu accepta nici macar ca fes-de-craciun avea parte de talentele ei extraordinare la cursurile sale atat de plictisitoare ca si lenesi fugeau de la ele, ma refer la animale nu oameni. Monotonia intelligente fantastice de care deborda fes-de-craciun era capabila sa faca oameni aflati in coma sa se trezeasca pentru a-i baga ceva in gura in incercarea de a-l face sa taca definitiv, dar avea si lucruri interesante de vorbit cand era intr-o dispozitiema mai buna. Abandona ideea si o saruta apasat, o tinea cat sa se poata zbate si sa se agite, ii placea agitatia si lupta ei, de la cat de spontan fu nu credea ca va reactiona altfel.

Se lăsă trasă însă în scurt timp se sperie, având senzația ca avea să fie iar băgată sub apă și strangulată. Din cauza agitației se scufundă singură sub apă, își strânse ochii, însă panica o cuprinse cu adevărat când simții apa intrându-i în nas. Se agăță cu mâinile de marginile căzii și se împinse în brațe pentru a ieși de sub apă. Făcu apa să sară din cadă pe jos. Împroscă fiecare bucățică de gresie, fiecare cm din cameră cu apa din cadă, îl dărâmă și pe el cu picioarele. Când ieși la suprafață trase panicată p gură mare de aer ce îi blocă temporar plămânii. Tuși convulsiv, apoi mai trase o dată aer in piept.
-La dracu! zise respirând sacadat. Își sterse fața cu palmele umede în încercarea de a-și curăta ochii iritați care usturau teribil. Rămase în fund. încă șocată și speriată. Îl privii îngrozită, nedându-și seama ca se scufundase singură.

Lua un prosop o trase afara din cada o infasura in prosop si o purta in brate pana in camera si o aseza usor pe pat, profita de socul ei de cateva clipe ca sa faca toata aceasta miscare, dupa privirea ei pricepu ca ceva o ingrozise, ceva grav o ingrozise, nu stia ce, nu-i pasa ce, nu conta ce, o sperie incat ii arunca acea privire ingrozita care-l bloca intr-o spirala a ingrijorarii si panicik, bine ca instinctele sale functionau mai repede decat isi dadu el seama. Realiza ca e in pat cu o Francesca confuza si un el si mai confuz.
- Am doua intrebari. Vreau sa stiu ce te-a ingrozit asa de tare? a doua Daca da imi vei zice?

Se trase pe palme departe de el și îl privii curioasă. Parcă se aștepta în orice secundă să scoată o pereche de ghiare sau o personalitate multiplă care să încerce să o omoare, iar. Înghiții în sec și rămase suspicioasă încă puțin. Era el și realiză ca nu el încercă să o bage la fundul căzii, doar ea alunecând. Se întinse după țigări și își aprinse grabită una, încă tremurând. Se cuibării cu picioarele la piept și oftă o dâră de fum gros, extrem de gros, în cameră.
-Tu ce crezi? TU! Tu și violul-rile, tale și cele două încercări de a mă pune pe tușa vieții definitiv! Ce dracu crezi că pot să am? îi spuse vizibil nervoasă și deranjată de lipsa lui de memorie. De lipsa vinovăției din el. Mai trase un fum-rachetă și expiră calmându-se
-Deci, nu mi-ai răspuns, ai fi înstare să mă lași cu alti oameni, alți bărbați, fără să mă urmărești, fără să le faci alora ceva, doar ca să fiu fericită? Să reacționezi doar când ai ajuns la putin peste sută la sută peste limită? Nu-ți interzic să mă vezi în timpul ăsta.
Lovii frenetic țigara cu degetele ei lungi, până ce scrumul făcut tub căzu în cele din urmă în scrumieră

Intr-un fel inca nu se reconectase la realitate, avea un decalaj intre ceea ce zisese ea si a procesa, ea inca il blama pe el pentru acele evenimente, acele doua momente in care chiar o ranise. Ramase ca o stana de piatra pret de cateva secunde si incepu sa planga, a doua parte din ce zise ea nu mai ajunse la el decat ca o soapta, durerea cuvintelor ei il darama, cazu fizic pe pat cu fata-n cearceaf, incepu sa suspine tragand, cu degetele, in repetate randuri de cearceaf facandu-l somoiog in pumni si blocat in lacrimi incomparabile reusi cu greu sa inteleaga si cea dea doua parte dupa pauza ei, o intelese si de dragul ei se impinse cu bratul in pat, ii zambi si cat putu sa-si abtina lacrimile reusi sa spuna un da tremurat si mincinos, nu stia sa minta convingator, mereu era prins de el insusi cu ocaua mica, se sprijini cu fruntea pe brat si statu in genunchi langa pat sprijinit pe marginea patului, continua sa planga printre suspine ingaiman doar cate un imi pare rau sfasiat si rupt parca din agoniile iadului in facere, il obosise asa de rau incat oscila intre treaz si somn, necontenind cu a spune cat de rau ii pare.

Ura efectele cuvintelor ei asupra lui. Ura să văadă un bărbat, mare cât everestu, plin de cicatrici adânci, un bărbat țăcănit și violent, comportându-se ca un băiețandru de treisprezece ani. Strivii filtru-ce aproape luase foc între degetele ei- în scrumieră și se trase mai aproape de el. Își trecu degetele lungi, firave prin părul lui tepos, încercând să-l calmeze. Încercă din răsputeri să nu-i dea o palmă, să nu-l împingă departe de ea, poate chiar pe același geam pe care fusese cândva împins criminalul. O dezgusta modul lui de a se transforma în victimă. Un șantaj emoțional pe care îl înghiții cu multă scârbă.
Rămase tăcută, în capul oaselor, cu mâna în părul lui mângâindu-l în liniște. Cel puțin răspunsul lui fu favorabil ei și avea să-l pedepsească crunt pentru fiecare încălcare a cuvântului dat. Pentru fiecare urmărire, pentru fiecare cadou suspect apărut de nicăieri.
„Sper să-mi înțelegi durerea...” își zise în timp ce își ridică mâna de pe capul lui oftând. Cu o răceală tunătoare in ton
-Promiți? Juri? Juri că nu ai să mă urmărești? Ca nu au să mai apară cadouri de nicaieri pe urmele mele și ca nimeni care se apropie de mine, în orice mod nu va mai pății nimic? Fie și dacă mă atinge pe toate zonele mele erotice ? îl privii țintă cu un sadism aparte.

Isi ridica capul de pe brat si-i intalni privirea, i-o reciproca fara sa-si dea seama si ii zambi cu acelasi da hotarat, deja era putin prea tarziu sa mai vrea ca ea sa-si doreasca sa fie a lui, ea-l detesta, si-i franse inima intr-un mod in care numai ea putea sa repare durerea, daca mai putea cumva fi reparata. Ash inca spera la o reparare dar nu era prea increzator, mai ales dupa ce ii spusese mai devreme, si considerand ca o repetase asa de transant, se tara pe pat langa ea cazu pe spate si ramase nemiscat si cu ochi inchisi, era inca treaz insa nu avea nici o reactie, daca venea un pluton de senile si trecea peste el poate ar fi zis au in timp ce-si aprindea o tigara. Ramase imobil si fara nici o intentie de a mai face ceva, o va astepta acolo, facandu-si doar treburile obligatorii, doar asa putea sa reziste, doar asa putea sa nu inebuneasca definitiv si sa isi piarda ultima farama de umanitate deabia regasita, Artis, fumuriul si silent nu ar fi facut nimic dar nu stia de ce ii era frica de ideea asta, de a o lasa in bratele altcuiva, nu-si dorea asta dar ea isi dorea asta iar lucrul asta era ce conta pentru el, ofta deschise ochi si clipi de cateva ori in timp ce o privea, ii zambi.
- Ti-am zis deja ca da, e ok, daca asta te va face fericita, pot indura.
Spuse toate astea cu un zambet pe ubuze si mai apoi isi inchise ochi.

Se încolăcii peste el. Vârfurile umede ale părului se prelinseră peste pieptul lui cald. La naiba, avea pielea fierbinte de la atât de mult plâns. De la acel șoc-aparent- emoțional. Se lăsă peste el cu tot trupul ei greoi. Pe deoparte îi era teamă să nu-l sufoce și pe de altă parte nu îi păsa, parcă îl vedea mort și era fericită. Își lipii sânii de pieptul lui. abdomenul cald de șoldul lui și brațele de umerii lui calzi. Palmele și le poziționă una pe gâtul lui și cealaltă pe fața lui. Urmă traseul lacrimilor lui cu degetele, peste urmele atât de calde și lipicioare de pe fața lui.
  Îl privii curioasă, nu îi putea pricepe firea. Nu putea înțelege un om agitat, vorbăreț ca țața floareaa rămasă singură acum vreo treișcinci de ani, violent, uneori brutal și incontrolabiș dar cu starea emoțională a unui copil prepubertar. O stresa enorm acest lucru, la fel și depersonalizarea lui față de tot ce fusese el cândva.
„Poate e doar un simplu soldățel mitoman. Sau poate îl doare așa tare că nu realizează ce s-a  întâmplat și s-a desprins complet de întâmplări pentru a le putea spune sau trăi cu ele. Poate amândouă totuși”
Îi căută privirea cu ei, spera ca el să o vadă, să-i privească zâmbetul calm și îngrijorarea din ochii ei maroniu-roșcați.

Ii simti ingrijorarea nu trebuia sa-i vada si ochi ei captivi in acest sentiment, chicoti si se ridica in fund tragand-o usor in bratele lui si tinand-o ca pe un copil in poala lui, ii evita privirea cu brio, cel putin mare parte a timpului dar nu putu sa nu i-o intalneasca o fractiune de secunda si sa inteleaga ce-i trecea prin minte, sau cel putin ce credea el ca-i trece prin minte, era
- Acum nu-ti face griji pentru mine, voi fi bine, daca-mi arunci privirea aia ingrijorata ma voi supara realmente, si daca-mi permiti sa-ti pun si eu o conditie aceea ar fi sa nu te ingrijorezi pentru mine, te iubesc intratat incat voi sti fara sa-mi spui, te simt de la zeci de metri distanta, daca veri sa-mi respect juramantul atunci asta e tot ce-ti cer, sa nu-ti faci griji pentru mine, pot supravietui cat te pot vedea fericita, e destul cat sa rezist.
Isi inclina capul inspre ea si, ridicandu-i capul usor, ii intalni privirea cu un zambet, nu stia cum altfel sa raspunda, orice durere simtea el raspundea cu un zambet, chiar daca sufletul si inima ii erau in bucatele mereu se simtea obligat sa raspunda cu un zambet, oameni nu aveau nevoie sa-l vada trist, plangand sau indurerat, asa credea el cel putin. Ii zambi ceva vreme pana cand incepura sa-l usture ochi si isi inchise din nou ochi zambindui, ii elibera capul sa si-l miste cum isi dorea ea si incepu sa-si treaca degetele prin parul ei ud, dezlipindul lent de pe pielea ei si facan firisoare de apa sa se prelinga pe spatele ei.

Zâmbii și se retrase de pe el și pat.
-Bine atunci. Nu îmi voi mai face griji. Defapt, voi uita de existența ta până voi vrea să te văd.
 Răspunse sec în timp ce se îmbrăcă. Își trase încet tricoul alb, bărbătesc peste sânii ei goi, și sfârcurile întărite. Luă apoi pantalonii lălâi pe ea. Privii fereastra și realiză că furtuna se opri de ceva vreme. Doar câțiva stropi mai loveau fereastra când se picurau de pe crengile groase și semiuscate ale pomilor.
Își trecu mâna prin păr iar pe cealaltă o vârâ în buzunar, împreună cu țigările și bricheta. Se uită la el și puțin prin cameră. Nu voia să recunoască ce impresionată era de tot efortul lui.
-Voi fi la mine în cameră.
Uită că-și lăsase o țigară încă fumegândă în scrumiera lui. Uită și de cana de cafea ce încă purta urmele buzelor ei pe gura ei de ceramică. Uită de tot și doar ieșii din cameră.

Ramase singur in camera si incepu sa planga in hohote, reusi sa se infasoare ca un copil in patura pe care o avea pe pat, patura care inca purta mirosul ei, se gandea la fiecare clipa cand o vazuse in extaz cand o vasuse simtin o forma de fericire chiar daca nu-si dadea seama ca poate vor fi singurele momente cand se va intampla sa o vada asa in preajma lui, asta isi dorea ea, si poate ca era doar o pedeapsa a ei, sa-l faca un captiv al suferintei sale si a sentimentului de a-i lipsi persoana pe care o iubeste. Se pierdu in ganduri si adormi dar nu fara a visa urat, ii revenira o parte din amintirile din acea seara fatidica, cele de care nu mai stia, cele care mintea lui nu le-a procesat pana tunci, inca era un delir total, si-n mintea si-n sufletul lui, amintirile ii revenira clare ca o filmare perfecta cu perspectiva 360 de grade, nu ca s-ar fi putut altfel decat sa-l tortureze si propria lui minte, nu dormi mult, maxim o ora, o ora de svarcoliri in care se aproape sugrumase cu patura si cearceafurile, poate chiar asata il trezise, se ridica si se imbraca, isi lua cravata cu cheia lui de la usa minune stinse toate luminile si se indrepta spre usa. Era indecis, daca mergea pe scarile in spirala putea sa evite camera ei dar faceau mult zgomot mai ales la un om masiv ca el, daca mergea pe cele de piatra trebuia sa treaca prin fata camerei ei si nu se va putea abtine din a bate la usa si a vrea sa stea cu ea putin, isi lua inima in dinti si musca zdravan cat sa-si sfasie singur orice simtamant si cobora pe scarile de piatra, trebuia sa invete cum sa traiasca fara ea, macar o vreme, spera ca ea se va intoarce, macar atat isi permitea, sa mai spere, cu toate ca banuia ca spera in van. Ajunse pe etajul coridorului si parea pustiu, sau asa isi dorea el, sa fie pustiu.

Se aruncă în pat, în poziție de cruce. Zâmbii relaxată. Pentru prima dată în ultimele luni se simții relaxată, liniștită. Privii tavanul, cumva se simțea ca un delir situația. Pentru prima dată nu știa ce să facă cu senzația de libertate, de pace. Închise ochii și se frecă puțin de cearceafuri, alintîndu-se în ele. Căscă sonor și se ridică. Aruncă pantalonii de pe ea, pe un scaun și rămase în tricou și lenjerie intimă. Se plimbă puțin prin cameră în încercarea de a se hotrâ ce va face in următoarele ore până avea să o ia somnul.  Dădu drumu la muzică de pe telefon,își făcu un ceai și-apoi înhăță una din carțile începute și neterminate pe lipsă de chef din cauza stresului provocat de el. Se întinse în pat și reglă spoturile de deasupra patului să aibă intensitate mică, asemănătoare unui foc ce pâlpâie în îndepărtare.
După vreo două ore adormii.

Taraindeu-se cu greu printre toate gandurile ce-l asaltau din toate directiile ajunse cu greu in fata usii ei, putea simti ca era acolo, ca se bucura de libertatea ei, chiar daca simtea si usoara confuzie a sufletului ei zambi si se chinui in pofida dureri emotionale enorme care, se preschimbase pe parcursul drumului intr-o fecioara de fier inversata, incerca sa-l sfasie si sa-l strapunga din interior, nu se va lasa infrant, nu acolo, merita sa se odihneasca linistita, se chinui sa ajunga la camera lui, nemaiavand vlaga decat cat sa ajunga in fata usii, incerca sa deschida usa si nu reusi sa-si scoata nici "cheia" din cravata, lesina in fata usii delirand, nu ar fi crezut nimeni ca o durere emotionala poate produce durere fizica asa de mare incat sa simti o moarte asa de imresuratoare asupra-ti si sa nu poti sa lupti, sa nu mai ai cu ce deoarece durerea emotionala provine din pierderea a ceea ce te tine pana atunci in viata. 
Rase sacadat, delirul sau il facuse cavaler de onoare la nunta ei cu un oarecare, apoi il puse in postura celui care o conduce la altar, apoi a preotului care oficia slujba, apoi baiatul cu inelele, toate posturile posibile numai mirele nu, chipul era intunecat si tot ce putea auzi in tot acest cortegiu funerar al mintii sale era, din gura fiecarui "el" de acolo 'nu esti tu', repetat ca intr-o melodie fara versuri doar cu refren, un refren afon la ceea ce va fi sa fie moartea lui, ii vazu fata fericita la nunta, asa si-o inchipuia el, fericita atunci, fericita ca el nu e mirele, fericita ca e libera de el, vru sa-i zambeasca dar nu putu, ea isi intoarse privirea si pleca, se distanta de el cu mirele ei, nu vroia sa o lase sa plece, nu fara sa-i poata zambi o ultima data, printre plansete, rasete accese de tuse incerca sa zica nu, incerca sa ii spuna ca nu vrea sa plece, ca nu vrea sa o piarda, ca regreta ca a ranit-o. Delirul il tinuse cateva ore bune aproape 10 ore de cand trecuse de usa ei si simtise ca era acolo, nu era multa lume care se perinda pe acolo la ore de genu, aproape ca nu era nimeni deloc pe acolo "cine ar vrea sa mearga la etaju lu profu de autoaparare, e dement". Linistea asta mormantala fu franta de un singur sunet gutural, un strigat sfasiat intre viata si moarte, intre dragoste si suferinta.
- Nuuu...
Sunetul se sparse in pereti facand un ecou pietrificant, nimic intreg la minte nu ar fi incercata sa faca ceva acolo, nu dupa acel sunet scos din filme horor, fusese un sunet macabru al vietii care se scurge ca nisipul printre degetele scheletice ale seceratorului, periind aerul cu o ultima atingere inainte sa se piarda in cenusa trecutului.

Se trezii o dată cu ciripitul unor vrăbii agasante. Se scutură de spate și puse cartea căzută pe pieptul ei lângă ea. Privii prin ochii mijiți razele alburii scăpărate printre norii dimineții. Se înfioră puțin de la răcoare. Adormise cu geamul rabatat. Privii prin cameră, pentru un motiv absurd se simțea extenuată. Văzu prin ceața din ochii o pâclă de fum densă și simții apăsare ca de lăbuțe pe stomac.
-Neața și ție, se frecă pe nas și se rdică din pat, dar nu înainte de a atinge cu vârful degetelor „pisica”. O privii câteva secunde, îi deveni dragă dar mintea ei o trimitea instantaneu la el, la Ash, de fiecare dată cînd o vedea. Oftă prelung și se duse la bucătărie. Realiză, iritată, cu un oarecare dor absurd prețul libertății. Trebui să-și facă singură cafeaua. Pornii filtrul de cafea și se duse lângă geam. Un ușor tremur o cuprinse și se înfoie. Deschise geamu și aprinse o țigară.

Inca era cazut in fata usii se trezi din delir cu greu, inca nu ii era clar ce il lovise, un tren de marfa sau toate trenurile de marfa, incerca sa se sprijine in maini si nu reusi decat sa-si inroseasca frunte printr-un sarut pasional cu podeaua, avea mult ruj pe buze podeaua aia cand ii pupa fruntea caci i se inrosise toata, nu putea sa se ridice si nu parea nimeni dispus sa-l ajute mai ales ca nu sintea pe nimeni prin zona, poate lumea nici nu-l observase avand in vedere ca lasa adesea lucruri ciudate langa usa si nimeni nu umbla la el ca stiau ca si-o vor lua poate au crezut ca si el, in pozitia in care era, era ceva ciudat cazut in fata usii, de care nu trebuia sa se atinga. Spera sa vikna cineva sa-i dea macar un pahar cu apa daca nu o cana de cafea, se intreba daca arc inca era in pod si daca se descurcase singur toata noaptea cat lipsise, el, nu-si amintea delirul de mai devreme, era prea deconectat de realitate in momentul ala ca sa-si poata aminti ceva, sa ca sa fi putu memora constient ce se intampla acolo. Tot ce-si amintea e ca a inceput sa coboare scarile si ca a trecut prin fata usii ei simtind-o inauntru.
"oare ce oi fi facand tu acuma, cum te bucuri oare de libertate"
Statea si se intreba daca era fericita cu libertatea ei reprimita, nu stia daca va supravietui sa o vada si libera si fericita...spera doar, era tot ce-i ramasese.
Incerca sa se ridice din nou, se sprijini in genunchi si in amini de data asta dar cazu la loc cu o bufnitura sonora, nu se putea misca, nu avea energia de a se misca fara sa-i vada fata, isi amintea fata ei, isi amintea cand o vazuse suparata, excitata, zambind, privirea ei chinuitoare, isi amintea perfect fiecare clipa petrecuta cu ea, dar nu era destul ca sa tine sub control durerea din acel moment nu putea decat daca-i vedea chipul, macar o clipa sa-i vada fata oricum ar fi fost ea, fericita, trista, furioasa pe el, dispretuindu-l chiar, incepu sa planga ikarasi, se chinui sa se miste sa nu se inece in propriile lacrimi.
- Mi-e dor de tine
Ata apuca sa mai zica inainte sa se piarda intr-un ocean de lacrimi.