Lemn cu iz de acuarea.

Se mulțumii să o privească puțin timp. Îi urmării cu privrea liniile omoplațiilor, torsiunea mușchiilor, felul în care se scurgeau picăturile de apă pe pielea ei lucioasă. O analiză așa preț de câteva minute bune. Își puse mâna pe linia dintre omoplații, atingând-o superficial apoi începu să-i urmărească fiecare curbură și linie a spatelui cu buricele degetelor. 
Privii atent fiecare urmă lăsată de degetele lui pe spatele ei umed și pierdu contacul cu realitate. Un bâzâit scurt se auzea de la centrala termică, lumina părea tot mai galben-pal, alburie, începând să se disipe spre gri. Căscă, obosit și își retrase mână de pe spatele ei și o trase pe ea la el în brațe. Se lipii cu omoplații de umerii ei și se încolăcii cu totul pe ea. Mângâindu-i linia picioarelor cu ale lui.
-Am cursuri până pe la trei și jumătate, după tu alegi.  Brațele lui se încordară peste umerii și brațele ei mic, coapsele și le strânse tare pe șoldurile ei. Se aplecă peste umărul ei și o sărută pe obraz, iar cu talpa piciorului o apăsă ușor pe interiorul coapsei.
-Mmm, am câteva idei. Putem merge la teatru, dar nu știu cât te pasionează, sau să bem o cafea sau aș putea face pe romanticul și să dăm o tură de lac. Ce preferi?
Pufni ușor în râs și se strânse mai tare pe trupul ei plăpând.

Erin tresari usor la atingerile lui atat de minunate. O caldura puternica o cuprinse si nu era din cazua apei fierbinti. Venea din interiorul ei. Ofta usor, lasandu-se in sfarsit moale in bratele lui, relaxandu-se complet. Contactul de piele pe piele o facu sa isi piarda usor mintile. 
"Dumnezeule, e totul atat de bine... Faptul ca suntem aici, ca ma ti in brate, ca facem planuri pentru maine..."
-Mhhmm... Toate astea suna bine. Ador teatrul, dar nu imi place aglomeratia dinauntru, dar daca ti neaparat putem merge, nu e ca si cum mor acolo. Dar daca ar fi sa aleg intre a privi o piesa de teatru, oricat de frumoasa ar fi ea, si a ma plimba in natura, mai ales in jurul apei, aleg natura. Prefer mai mult aerul decat sa stau inchisa intre patru pereti, oricat de mari ar fi ei. 
Se opri, lasandu-si capul pe spate pe pieptul lui, apoi continua:
-Bine, cand sunt trista prefer sa stau inchisa in casa, ce-i drept.
Chicoti usor, atingandu-i genunchiul cu degetele, apoi ii mangaie coapsa in jos, pe lateral pana pe sold, revenind iar cu palma spre genunchi.
-Dar nu sunt, nu mai sunt defapt. 
Inchise ochii si ramase asa in liniste, continuand sa ii mangaie coapsa, iar cu cea lalta mana ii cauta palma, vrand sa il tina de mana.

Râse scurt și sonor. O sărută pe umăr și se substrase de sub ea, dând să se ridice.
-Cu barca pe lac, mă refeream. Se substrase din cadă și ieși așa, ud și gol din baie. Telefonul îi vibra de tâmpit pe podea.
  „-Alo, aham...nu, nu știu. Nu cred că ajung acasă, da îmi povestești mâine la un pahar de vin. Aham...da. Vi mâine pe la opt daca e. Bine” vorbea plictisit, de parcă ar fi repetat conversația asta a mia oară, pe repeat. Puse telefonul înapoi pe pantaloni și se întoarse în baie cu senzația că uitase ceva. Se așeză pe marginea căzii.
-Mă lași să te ajut?zâmbii scurt și apucă buretele de pe marginea căzii.

Erin il privi cu calm de cand iesise din baie, analizandu-l. Era frumos si adora felul in care apa se scurgea de pe trupul lui, cum muschii i se incordau discret la fiecare pas. Asculta fiecare cuvant pe care il rostise la telefon. Undeva in interiorul ei se aprinsese o mica scanteie de gelozie. Nu era oare Helena cea cu care-si petrecea el noptile band vin?
-Cu barca pe lac e si mai bine, spuse intr-un final, incercand sa zambeasca si sa para ca nu era afectata de o posibila seara pe care el o putea petrece cu alta femeie. In fond, nu erau un cumplu. Era si normal ca el sa aibe si o mie de femei cu care sa faca sex sau sa bea vin daca dorea. Daca ar fi facut pe mimoza geloasa nu avea decat sa-l indeparteze, asa ca prefera sa se prefaca ca nici macar nu auzise convorbirea.
-Da, ma poti spala pe spate daca vrei.
Ii raspunse mai mult in soapta, inchizand ochii si punandu-si barbia pe genunchii ridicati la piept. Era fericita sa fie acolo cu el, sa il vada, sa imparta baia. Voia sa il intrebe daca are de gand sa ramana peste noapte sau pur si simplu a spus asa la telefon, dar isi aminti brusc ca si-a pus in plan sa nu aduca vorba de nimic din acea convorbire a lui.

Îmbibă buretele în apă, îl strânse între degetele lungi și îl scurse parțial înainte sătreacă peste spatele Erinei de două, trei ori, alintându-i pielea cu apa caldă și primul gel de duș ce îi fu aprope. O curăță bine-bine apoi puse buretele deoparte, pe marginea căzii și se aplecă peste ea. sărutând-o pe creștet.
-Am de dat câteva telefoane pentru mâine, te aștept în cameră.
O strânse la piept în timp ce spusese acest lucru și se ridică în cele din urmă de pe marginea căzii. Apucă din mers hainele căzute pe jos și se îndreptâ spre ieșirea băii. Odată ajuns afară, tremură ușor din cauza răcorii și se apucă șă-și tragă hainele pe jos. boxeri și pantalonii mai exact și se duse glonț câtre geanta lui. Scoase telefonul și agenda de „to do”. Citii lista cursurilor, ziua și oftă prelung.Nici nu avea nevoie datorită memoriei foarte bune însă ținea mereu să fie sigur.
Își sună asistentă și vorbi cam jumătate de oră legat de cursuri, de pregătiri de materiale și de ora la care o chema la el să le pregătească înainte de primul curs. Închise în cele din urmă și intră în bucutărăie și își aprinse o țigară/

Erin ramase in cada minute bune dupa ce el pleca. Statuse cu ochii inchisi, respirand calm si regulat.Se simtea relaxata, calma si molesita. Prea multe lucruri i se intamplau in asa putin timp. Ultima ei perioada nu fusese una prea stralucita, iar acum se simtea in sfarsit bine. Dupa ce termina sa e spele, se sterse cu calm, fiindu-i frica sa iasa din baie si sa vada ca proabil Clayron a plecat.
"A spus ca ma asteapta in camera..."
Cand se duse spre dormitor, observa ca el era in bucatarie, fuma. Rasufla usurata sa stie ca e acolo si merse direct spre dormitor. Isi imbraca camasa de noapte si se strecura sub cearceafuri. Era atat de obosita incat nici nu realiza cand o luase somnul, nu stia daca el dormise acolo sau nu, caci dimineata cand s-a trezit nu il gasise nicaieri. Avusese un somn fara nici un vis. Nu-si amintea de cand nu mai dormise asa bine.
"Are cursuri, Erin... Nu pot sa cred ca ai adormit asa ca un bustean aseara. Probabil a plecat inainte ca tu sa te trezesti si nu si-a dorit sa te deranjeze."
Zambi in sinea ei. 
"Si nu uita, azi mergeti la asa zisa intalnire, cea care nu e intalnire defapt."
Acest ultim gand o facu sa rada.

Reuși cu greu să se concentreze la cursuri. Mintea îi stătea la cu totul altceva. Îi mulțumii domnului că primul curs îl avea cu grupele de școală generală, istoria artelor și nu era nevoie să depună prea mult efort. Porni proiectorul. Câteva secunde când lumina puternică îzbii peretele și corneea lui, mintea i se dispersă. Se întrebă ce fusese în capul lui, dacă îi dădea o speranță nesănătoasă?
Se trezise la cinci dimineața, nu avusese stare. Până la șapte când plecase de la Erin la el, își făcuse cursul despre renaștere. Își amintii puțin amuzat de Erin care se semi-trezise de două ori din cauza lui, o dată dupa ce acesta facuse cafeaua și i-o lăsase pe aragaz, sperând să mai fie calmă când se trezea ea și o dată când o sărutase pe frunte înainte să iasă pe ușă și să fugă la el pentru a se pregăti. Mulțumind că primul curs îl avea de la zece. Se amuză la idea că Erin dormea atât de profund că probabil nu-și amintea nici cum murmură de dimineață nici cum îl prinse de mână în somn, făcându-l să se simtă aproape vinovat că pleca.
Realiză târziu ca imaginea de pe proiector era afișată în toată splendoarea. Își trase vocea, calm, atenționă sala și începu să predea.
Își amintii fugar discuția cu asistenta lui parcă mai nedormită și obosită pe zi ce trecea. Își amintii micile atenții din pantalonii lui atunci când ea intră în cabinet, atât de jenată și supusă la fiecare cerință a lui. Își ura și nu autocontrolul forțat pana peste măsura.
Fu atent la ceas, parcă nerăbdator să plece mai repede, să încheie aceea zi obositoare și plină. Voia să ajungă acasă și să bea un pahar de vin în compania unei lamentatoare profesioniste, filozoafă doar când era vorba de pulă.
Ziua trecu rapid și lent pentru el. Ore plictisitoare. întâlnirea cu asistenta care-i adusese materialele și structura. Se miră totuși că ceva părea foarte schimbat la ea când o văzuse la doisprezece.
În orice caz, la ora patru și jumătate porni spre lac, unde avea să o întâlnească pe Erin.

Luase deja doua pastile de durere, insa capul inca nu ii trecuse. Dupa mica intalnire cu asistenta lui Clayron, Erin simtise ca lumea ii fugise complet de sub picioare. De cand ajunsese acasa pana la ora la care trebuia sa plece la lac, Erin fumase tigare dupa tigare si bause la cafea incat simtea ca o sa lesine. Capul ii pulsa atat de rau ca ii era teama sa nu ii explodeze, iar trupul ii tremura incontrolabil. Se spalase pe fata si pe maini cu apa extrem de rece, apoi isi prinse parul intr-un coc, incepand sa se dezbrace. Nu isi mai dorea sa iasa la nici o plimbare pe lac. Trebuia sa puna capat. Insa cu fiecare minut ce trecea se simtea din ce in ce mai agitata. isi duse mana la gat, atingand cu grija micile puntulete, iar in timp ce ofta trista se ridica si incepu sa se reimbrace si sa-si refaca machiajul. Se privi in oglinda inainte de a-si pune esarfa rosie la gat, iar de data asta lasa pantofii pentru ghete, gandindu-se ca sunt mai practice. Indesa in micuta geanta dreptunghiulara telefonul, portofelul si tigarile, apoi isi trase paltonul pe ea si iesi in graba. Privi ceasul de la mana cand ajunse la locul stabilit si realiza ca era mai devreme, din nou, asa ca se intoarse cu fata spre lac si il privi. Un impuls cum ca ar trebui sa se arunce si sa ramana sub apa o strabatu. Se apropie de marginea lacului, oftand. Avea de gand sa i-o spuna, dar cum? Cum putea sa isi distruga singurul gram de fericire si sa ii spuna ca ar trebui sa nu se mai vada niciodata?
-Si totusi, trebui... isi spuse singura, ducandu-si mana la tample, incercand sa inlature durerea prin masarea lor.

O luă în brațe pe Erin pe la spate. O strânse tare în brațe, de șolduri, lipind-o cu totul de el. Era pentru prima dată în plover, fără cravată, fără cămașă fără alura de profesor. O sărută pe creștet, destul de tandru apoi o eliberă. Deși i se păru un gest stupid, îi cumpărase câțiva trandafiri de diferite culori. Fusese indecis cam jumătate de zi, nu mai ieșise la o întâlnire de aproape un secol.
-Și, cum ți-a fost ziua?
Își coborâ capul până ajunse cu buzele la nivelul urechii ei și îi șușotii direct la ureche, cu o intonație destul de calmă. Vocea ăi vibră baritonal.
O lipii mai tare de el. Și rămase tăcut, lângă ea. Observă ceva ciudat, schimbat în mirosul ei, un fel de început de boală, de stres.
-Mmm, nu-mi zice că iar nu ai mâncat.

Cand se simti imbratisata, tresari speriata initial, apoi se relaxa treptat dandu-si seama ca ajunsese si el. Inchise ochii si se intoarse spre el incet, ramanand nemiscata un timp, apoi ii redeschise privindu-l. Cand observa florile deschise gura pentru a spune ceva, dar o inchise si ramase tacuta cateva secunde.
-Clayron, multumesc, sunt superbi! admira florire cuprinsa de o fericire puternica. 
-Eu...  Mi-ai lipsit...
rosi puternic in obraji si isi lasa privirea in jos. Inima incepuse sa ii bata cu putere, iar durerea de cap parea si mai mare.
-Nici nu te-am auzit cand ai venit... 
Isi incolaci bratele in jurul lui, lipindu-si obrazul de pieptul lui si stand in imbratisarea aceea atat de placuta.
-Acum ca o spui, nu, nu tin minte sa fi mancat azi, dar nici nu mi-a fost foame. Nu am facut mare lucru... Doar am...
"Varsat cafea pe asistenta ta" ar fi vrut sa continue dar ii era teama sa o spuna. Nu voia sa il supere, cu toate ca banuia ca el stia deja. Isi dadu capul pe spate, privind in sus spre el si ridicandu-se pe varfuri tuguindu-si buzele.
-Apleaca-te, vreau sa te sarut si nu ajung.

Râse înnăbușit și se aplecă lipindu-și buzele de ale ei, apăsat. O sărută prelung, apoi se dezlipii de ea și îi zâmbii. Privii lacul, era vremea ideală pentru o plimbare de un sfert de oră până când începea să te prindă frigul, apoi se uită la Erin.
-Hai să mâncăm ceva atunci. Zâmbii scurt și își puse mâna pe fața ei, mângâindu-i obrajii, apoi se îndepărtă puțin de ea și-i luă mâna întra lui. O trase ușor spre el.
-Mmm, vrei ceva anume sau  sperăm să găsim eva comestibil la așa-numitele restaurante de pe aici?

Erin se lasa trasa spre el, deja ametita de buzele lui, vocea lui. Insusi prezenta lui acolo o facea sa-si piarda controlul.
-Ai spus ca ne plimbam cu barca. Hai, te rog, te rog! Putem merge dupa sa mancam. 
Incepu sa dea des din gene, facandu-si buza inferioara sa tremure si arcuindu-si sprancenele precum un catelus. 
-Te rog! Si dupa masa, daca e, iti pot pregati ceva dulce. Vrei? Hai, spune-mi ca vrei!
Ii stranse palma cu degetele ei subtiri si firave, incercand sa ignore durerea enervanta de cap si concentrandu-se la "ei".

Se oprii și se întoarse spre ea. Îi puse blând mâna pe obraz apoi coborâ spre gat, o mângâie ușor și îi zâmbii cald.
-Știu, că așa am zis dar, zile de plimbat cu barca vor mai fi, asta dacă nu te îmbolnîvești. O sărută scurt pe frunte apoi se întoarse și se opri pe loc. Luă înstinctiv telefonul din buzunar.
-Ok, ia-o înainte spre doc. Apropo, ce fel de pizza preferi?
Zise zâmbind obosit și căuta prin lista de telefoane un număr. Știa o singură pizzerie bună în tot campusul și, doamne ajută, era decentă.

Cu toate ca ii spusese sa o ia inainte, ramase nemiscata si il privi. Puloverul ii venea minunat, si vazandu-l asa se simtea mai putin studenta lui si mai mult... mai mult orice ar fi fost ea pentru el. Era al naibii de frumos, iar ea il iubea ai naibii de mult, dar totusi trebuia, cumva, sa inceteze jocul asta de-a intalnirile, pentru binele ei.
-Orice fara peste, ceapa sau mai stiu eu ce alte dubiosenii culinare. Dar nu imi este foame, oricum, deci nu te obosi.
Isi stranse mainile la piept, avand grija sa nu strice florile,  bagandu-si nasul in esarfa rosie, privindu-l ingandurata. Isi duse apoi mana la tample si le masa din nou, oftand usor.
-Azi m-am intalnit cu Francesca la cafenea...
Spunandu-i asta dintr-o suflare se simti brusc mult mai relaxata.

Râse scurt și îi puse degetul pe buze. Acum înțelegea reacția ciudată și rece a Francescăi.
-Imediat îmi spui, alo comandă rapid o pizza și ceva de băut apoi închise și o luă iar pe Erin în brațe. Ce-i drept dură puțin să o convingă pe tipa de la telefon să-i livreze pizza pe marginea lacrului.
-Chiar dacă nu îți e foame plimbatul pe apă o să-ți facă. Revenind mmm și ce-ai vorbit cu miss „beau cafea deci exist nu beau cafea poți să mori lângă mine până beau cafea?” 
Zâmbii amuzat la gândul că cele două s-au întâlnit. La atitudinile lor atât de diferite, la Erin vulcanică și la „ea” sictirită până în pânzele albe, cinică și nu foarte prietenoasă. Aproape că văzu o bătaie între două pisici cu finalitate aproape lesbo.

Ridicand o spranceana si privind catre el usor incruntata, Erin isi musca interiorul obrazului.
-Observ ca va dati reciproc porecle lungi si stupide, dar asta e probabil ceva ce fac sefii cu asisentele lor, presupun. Si poze in parc. 
Tonul ii era ironic si rece.
-Si nu, nu iti fac scene de gelozie sau asa ceva, era doar o remarca la fel de stupida ca poreclele voastre. Cat despre Francesca... Dupa ce i-am spus ca nu i-ar strica sa o pui putin capra, m-a sarutat. Inca ma simt prost pentru camasa ei... Sti, sper ca nu va ramane patata sau ceva de la cafeaua pe care i-am turnat-o pe piept. Mai bine i-o turnam in cap.
Incheie la fel de lipsita de emotie, privind acum in ala pare, undeva in stanga lor, un punct fix. 
-Dar tu probabil si asta deja, caci spunea ca la 12 trebuie sa-ti aduca teancul ala de foi si camasa. A, era sa uit si de cravata. Ai obiceiul de a iti lasa cravatele la toate studentele cu care te vezi?
Ultima inrebare i-o puse privindu-l in ochi si de data aceasta chicotind usor.

O trase de umeri și-o presă pe pieptul lui.
-Mmm, doar celor care au trecut în contract ridicatu țoalelor de la curățătorie. Nu prea am timp să fug între trei ședințe să mă schimb. Chicotii. Nu avea de gând să o lase să-i strice ziua, în plus deja începură să-i fie indiferente crizele ei. Știa și ea la fel de bine că într-un final astfel de mici crize îl vor face să îi întoarcă spatele. Nu era un om meschin dar nici nu avea de gând să dea front unei discuții stupide.
-Mhm, deci mergem să închiriem barca aia?
O sărută scurt pe obraz și o eliberă din îmbrățișare.

Tragand de cateva ori aer in piept, reusi sa isi alunge starea aceea ciudata care ii dicta sa sara pe el si sa-i scoata ochii cu unghiile ei lungi. 
Afara era mai racoare decat fusese in jurul diminetii, sau cel putin asa i se parea ei, iar faptul ca adora rochiile o impiedica mereu din a-si alege din dulap o pereche de blugi pe care sa-i imbrace si care, probabil, i-ar tine mai bine de cald decat dresurile. 
-Sigur, hai sa mergem.
Il privi zambindu-i, apoi il lua de mana, impleticindu-si degetele cu ale lui, lasandu-si capul sa se odihneasca pe bratul lui, mergand asa.
-Daca-mi dai drumul la mana te inec. Niciodata nu m-ai lasat sa te tin asa, ii spuse chicotind.

Se opri și o sărută pe frunte și îi strânse mâna întra lui mai tare, apăsând de câteva ori degetele ei subțiri și lungi și reci. Îi trase mâna, fără a-i da drumul în buzunarul pardesiului lui.
-Nu aș vrea să-ngheți.
Zise în cele din urmă. Grăbi pasul până la tejgheaua pe care scria mare „Închirieri bărci”
Și plăti o ora. O trase pe Erin după el până la barcă și se postă în fața ei cu mâna întinsă, semn ca vrea să o ajute să urce.
-Dupa dvs, domnișoară. Zâmbii larg către ea.

Simti brusc o caldura puternica ce o invalui, una ce ii incalzea sufletul. Privi catre el atat de fericita ca nici nu era in stare sa mai vorbeasca. Doar aproba din cap, mergand alaturi de el si stand cuminte lipita de bratul lui, fiindu-i parca frica sa nu il piarda. Cand ajunsera in fata barcii, Erin o privi usor nesigura. Se uita la el si il prinse de mana, zambindu-i timida.
-Ai un zambet foarte frumos. Ar trebuii sa mi-l arati mai des.
Se uita din nou catre barca. Il stranse si mai tare de mana cand pasi in barca, cu grija, tinandu-si echilibrul, fiindu-i frica sa nu se rastoarne caci aceasta se clatina putin. Odata sigura pe ea ii dadu drumul si se aseza, rasufland.
-M-am temut pentru cateva secunde ca am sa cad, ii zise razand, punandu-si geanta micuta langa ea si privind in sus, spre el.
-Te rog, ai grija sa nu ne rastorni tu. Nu de alta, dar as murii instantaneu de frig, ii spuse frecandu-si picioarele cu mainile pentru a le mai incalzi.

O privii puțin supărat, în glumă mai mult de parcă ar fi mustrat-o că nu avea încredere în el. Se duse pe partea ancorată de pământ a bărcii și o împinse ușor, pentru a o lansa mai mult în apă apoi urcă și el. Prinse ambele vâsle în mână și se folosi de ele pentru a împinge barca de pe mal. Când ajunse în punctul în care putea să miște barca, puse vâslele în suport și se oprii câteva clipe. Se amuza teribil de Erin care nu realiza că pe apă e mai frig decât pe sol, își scoase pardesiul negru și-l puse peste picioarele ei, apoi, în tăcere apucă să vâslească.
-Nu cred că o să putem sta mult pe lac. Azi o să plouă din ce am înțeles.

Ii zambi dragastos si isi aranja pardesiul lui mai bine pe ea, apoi isi înfășură esarfa in jurul gatului ca sa o acopere mai bine.
-Multumesc pentru pardesiu. Stam atat cat putem. Doamne, ador apa, ador natura... Uneori imi doresc sa fi fost o zână a pădurilor, sau asa ceva.
Începu  sa rada privind cerul, apoi isi lasa privirea pe trandafirii din bratele ei. Se imbujora usor. Nu-si amintea sa ii mai fi luat cineva flori.
-Sunt superbi, Clayron, insa nu trebuia sa te deranjezi. Multumesc mult.
Isi lasa prvirea in pământ, atingând cu degetele petalele unuia dintre trandafiri. Cum putea sa ii spună ca ar fi mai bine sa nu se mai intalneasca, cand ea il iubea atat de mult? Iar el ii adusese flori...
''A facut-o din bun simt, Erin..."
-Spune-mi, dupa mă lasi sa iti pregatesc un desert?  Intreba într-un final aproape in soapta.

O ascultă pe Erin parțial, îi auzea vocea cristalină și înaltă însă parcă ce spunea trecea pe lângă el, totuși reuși să păstreze alura de om atent, liniștit, poate chiar fascinat ar putea spune. Trase de ambele vâsle și ploverul se lipii pe mușchii umflați, aproape de tot. Lumina care se reflecta în apă, în tot acel peisa gri-roșcat și pustiu, cu excepția celor doi îl făceau să se piardă undeva în timp, cu toate acestea nu-și luă ochii curioși de la Erin. Când prinse întrebarea destinată lui, zâmbii calm și puțin chinuit din cauza efortului.
-Sigur că da, de ce nu?
 Reușii să îngâime și oftă aerul printre buze.
 Nu voia să recunoască faptul că pe cât îl amuzase întâlnirea pisicească dintre cele două pe atât de tare îl frusta faptul că Erin, deși nu știa dacă realizează, se poartă ca o soție trădată. 
„Tinerețea își spune cuvântul” își zise consolator.
Un tunet se auzii destul de aproape. Se uită în jur, erau cel puțin în mijlocul lacului. Apucă vâslele ți trase de ele pentru a putea ajunge mai rapid la mal. Oricare mal.
-Aparent vremea nu ține cu noi.

Erin privi cerul ce parea pictat in cele mai superbe griuri colorate si ofta usor la auzul tunetului. Il admirase pe Clayron pana atunci. Ii placea sa il vada asa, in puloverul ce i se mula pe trup, sa ii vada muschii incordandu-se si relaxandu-se in timp ce vaslea. Se simtea al naibii de bine in postura celui care admira.
-Pacat, spuse intr-un final strangandu-se mai mult sub pardesiul lui.
-Oricum e foarte frig. Presimt ca am sa racesc cat de curand.
Privea malul spre care incepeau sa se indrepte, apoi isi duse ochii verzi spre el.
-Ai vre-o prajitura preferata?
Se simtea stupid. Dorea sa discute cu el total alte lucruri nu despre dulciuri, dar ii era teama sa nu inceapa o discutie care ar fi putut-o intrista mai rau. Durerea insuportabila de cap o facu sa se strambe putin si sa-si duca mana la frunte.

Zâmbii scurt, aproape inobservabil apoi privii ceasul de la mână. Cumva ploaia lovi la timp pentru ca ei să ajungă la mal să preia comanda. Ajunși aproape de mal Clayron coboră primul, cu picioarele înca puțin în apă și trase barca până pe mal. O lega de buștean apoi se proțăpii la margine să o ajute pe Erin să coboare.
-Mm, să sperăm că nu răcești. Eu zic să luăm pizza aia și să o mâncăm la căldură. Oricât de romantic sună o aproape cină pe marginea lacrului nu cred ca vrea vreunul din noi o pleomonie.
Zise în cele din urmă și îi întinse mâna.
-Poți să ajungi direct pe sol sau vrei să te ridic în brațe?