Cine este conectat? | În total sunt 2 utilizatori conectați: 0 Înregistrați, 0 Invizibil și 2 Vizitatori Nici unul Recordul de utilizatori conectați a fost de 73, Mier Noi 27, 2024 2:48 am |
|
| Lemn cu iz de acuarea. | |
| | |
Autor | Mesaj |
---|
Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 2:48 am | |
| Erin isi ridica privirea spre el, initial nestiind ce sa facă, apoi incepu sa rada usor, corpul ei micut zguduindu-se in bratele lui. -Mă omori treptat, iti jur! Isi sterse ochii apoi se lipi din nou de el cu un zâmbet idiot pe chip. -Imi e si frica sa iti mai spun la ce ma gândesc. Si da, mi -ar prinde al naibii de bine sa vorbim. Observ ca noi nu prea putem purta cinversatii. Isi lipi urechea in dreptul inimii lui si isi relua mângâierile de pe spatele lui. Isi trecea degetele peste fiecare imperfecțiune a pielii care ei i se parea perfecta defapt si ii asculta inima. -Mai sti cand ai spus : "Simti cum ne bat inimila in acelasi timp"? Isi ingrosa putin vocea cand il cita pe el, imitandu-l, apoi ridica catre el doi ochi verzi si umezi si un zâmbet frumos. Dar ii dispăru treptat. -Le-ai căpătat in...razboi? Ii puse intrebarea in soapta, ultimul cuvant fiind de neinteles, apoi adauga: -M-ai întrebat ce gândesc... Asta gândeam. Si mai gândeam ca sunt superbe. Rosii usor in obraji. Nu era sigura de ce dracu a întrebat asta si spera sa nu iste din nou o cearta. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 3:12 am | |
| O prinse, blând, de laterala capului și o trase înspre el, o sărută pe creștet apoi o eliberă. Trase un al fum din țigară dar mai relaxat. Nu știa cum să-i răspundă? În orice caz, știa, cumva, ce citise ea, însă se amuză la gândul că adevărul ar fi sunat ca un fel de schizofrenie, mai ales după criza nevrotică. Se semi-întinse pe podea, lăsându-se mai jos, punându-și brațul pe șoldurile ei. Începu să-i mângâie talia. Fața i se strîmbă de câteva ori, își supse când obrazul drept, când pe cel stâng când buza inferioară, mușcând-o ușor. Mai trase un fum, mic, relaxat și-l expiră calm. Trebuia să recunoască faptul că curiozitatea ei îl năucea de-a dreptul. -Unele da, unele nu. Lăsă capul în jos, privind între porpiile-i picioare, unul pus în pozișie turcească, cel dinspre ea, iar celălalt îndoit de ajungea cu genunchiul până la piept. -Majoritatea rănilor sunt frumoase, trase un alt fum apoi își coborâ puțin ochelarii, îi ridică iar si în cele din urmă îi luă în mâna în care ținea țigara și porni în a se juca cu ei, rănile, fizice, psihice sau emoționale sunt singurele jurnale valide ale unui om. Nu poți cunoaște un om fără să-i cunoști rănile, sau fără a-i linge măcar una. Lăsă ochelarii pe parchet și-li lipii creștetul de perete. Un sentiment de melancolie, oarecum toxică oarecum plăcută îl cuprinse. Zâmbii tacit. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 4:09 am | |
| Erin zambi, bucuroasa ca in sfarsit discuta cu el pe teren neutru, fara cearta si lacrimi, fara urlete sau vorbe urate. Se ridica usor de jos, mergand dupa cana ei de cafea si pachetul de tigari din bucatarie. Aduse si o scrumiera pe care o puse intre ei. Se intinse pe burta, indoindu-si picioarele de la genunchi si tinandu-le in sus, miscandu-le stanga-dreapta. Isi puse tigara intre buze si o aprinse, tragand usor din ea, apoi sufla fumul ganditoare. -Te-ar deranja sa-mi povestesti cum a fost? E tot ce te intreb. Daca vrei sa-mi vorbesti spune-mi doar ce crezi ca e de cuviinta, daca nu este in regula, inteleg. Nu vreau sa iscam alte certuri. Cu toate ca nu promit ca, daca incepi sa-mi spui, nu o sa-mi mai scape cate o intrebare. Insa nu astept raspuns decat la ceea ce vrei tu sa imi oferi. Lovi usor tigara de marginea scrumierei, lasand scrumul sa cada lent in ea, apoi mai trase un fum. Privi catre el cu o oarecare spaima sa nu intreaca masura din nou, dar atata timp cat nu o pomenea pe "ea", femeia la al carui deget nu va ajunge niciodata macar, spera sa nu il infurie. -Bine, daca pot sa iti pun intrebari, as avea cateva... Rosi, realizand ca exagera, iar. Ii zambi rusinata. Lua o gura din cafea, apoi intinse cana spre el. -Vrei? O aduc pe a ta? Sau nu fac cafea destul de delicioasa? | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 5:19 am | |
| Apucă gleznele ei și-o trase de picioare până când aceasta ajunse cu genunchii peste pulpa lui, apoi spatele și-o lipii întructva cu capul de pieptului de așa natură încât să o poata privii în ochi, o lipii de el însă îi lăsă spațiu să se miște, să se așeze cum își dorește ea, fără a avea posibilitatea să iasă din brațele ei. Puse țigara, sau ce mai rămăsese din ea în scrumieră și începu să o mângâie pe față, doar cu buricele degetelor, fără a-și lua privirea din ochii ei. Își lăsă toată palma grea pe obrazul ei și răsuflă, puțin obosit. -Nu cafeaua e problema. Nu am eu stare de cafea, nu acum. În plus, îmi place intimitatea noastră de acum. În liniște. Să-și aud și simt inima, corpul, să te mângâi. Se aplecă și o sărută scurt pe buze, mai mult ca un pupic apoi își retrase capul și-l sprijinii de perete, cu fața tot spre ea, să o poată privii în ochi. Își retrase mână de pe fața ei și luă țigara, trase un fum, ce păru să-l liniștească până în străfundurile ființei lui. -Cât despre război nu sunt multe de povestit. Aceeași mizerie umană, la o scară mai mare, mai vizibilă. E un loc unde oamenii își exprimă tot ceea ce societatea ne învață să disprețium cu toate că sunt normale, sunt tipice firii noastre de animal. De aia și mulți se simt vinovați pentru că au o anumită placere, de dominanță. Restul..e doar normalitatea în care ne-am obișnuit, suferință, mizerie, regrete. Corpul începu să-i framete sub puterea unei respirații atipice, ceva între o stare de plâns, resimțită de corpul lui, prin tremurul pieptului, înfiorarea pielii și un calm trist, dar absolut, rece. Înghiții în sec și mai trase un fum de țigară. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 5:35 am | |
| Erin aproape ca incepu sa planga lovita de o euforie fantastica. Se facu comoda si lasa tigara in scrumiera, punandu-si capul pe el si respirand usor. -Aproape ca ne-a omorat reciproc mai devreme, sau ma rog, cel putin ne doream sa o facem, iar acum vorbim despre intimitate, cafea si mangaieri. Chicoti incet, incepand sa faca desene invizibile cu varful degetelui ei aratator. -Cum e sa traiesti atat? se auzi intrebandu-l. uimindu-se si pe ea. Nu stia de ce, dar chiar daca parea o aberatie, o fantezie, o nebunie enorma, era ferm convinsa ca anii aceia insemnati pe foile jurnalului erau reali si ca tot ce citise fusese scris de mainile lui exact in acele zile, acei ani. -Esti nemuritor, sau ceva de genul asta? "Daca pentru un timp am crezut ca el e nebun, imi dau seama ca eu sunt aceea." Se foii usor, nesigura, privind catre el cu ochii ei mari si curiosi. Era amuzanta si draguta cum statea acolo ca un copil ce astepta sa i se raspunda la cele mai nebunesti intrebari. Ei bine, a ei nu era clar intrecuta de nimeni. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 5:49 am | |
| Oftă prelung și începu să se joace cu filtrul de țigară. Cum îi putea răspunde? Nu îl deranja să fie demascat cine ar crede-o? Cât despre el? Mereu are o acoperire bună. Puse țigara jos și îi apucă bărbia cu două degete ridicându-i capul, dându-l puțin spre lateral. Îi eliberă chipul cât șă-și scoată ochelarii apoi îi reluă fața pe degetele lui. Se aplecă peste gâtul ei pulsând viu și îi mângâie pielea cu varful nasului, trăgând adânc aer în piept de parcă ar fi tras cea mai dulce mireasmă. Rămase puțin înțepenit de spate, parcă terifiat de ceva „Aș putea să nu mă opresc, să uit sau poate aș îngrozi-o. Aș putea să o mint, ar fi mai simplu, mai înțelept...” Se plimbă iar ăe gâtul ei, inspirând zgomotos pe toată lungimea pielii ei apoi se retrase. Tăcut, cu o ușoară părere de rău și regret și se lăsă iar pe spate, dezolat. Toți mușchii îi se moleșiră. Își dădu capul pe spate și privii la tavan, închise ochii și oftă prelung de parcă ar fi încercat să se calmeze și reușii. Devenii brusc, relaxat ca după cel mai intens orgasm. O trase la pieptul ei și o strânse tare, cu puțin prea multă forță îi presă lui umărul de pieptul lui. O eliberă rapid rămânând cu mâna pe brațul ei, începu să-l mângâie ușor, cu toată palma de parcă încerca să aline eventuala durere pe care i-ar fi putut-o provoca-o fie și cinci secunde. Inspiră iar, tăgând cu putere aer în piept de parcă ar fi adulmeca în aer un parfum ca al celui de mac, calmant. Pieptul i se umfla și începu să-i tremure ușor sub presiunea aerului. Înghiții în sec și se întoarse cu jumătate de față spre ea cât să o poată privii cu un ochi, întredeschis. Clipii leneș. -E un caiet vechi, avea datele deja trecute. A fost un mod de-a mă detașa de situație. inima începu să-i bată tare, să-i zvâcnească în piept. Își mișcă doar câțiva mm capul, leneș și lent, apoi se repoziționă și închise ochii. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 6:03 am | |
| Erin se molesi in bratele lui, simtindu-se incapabila de orice. Inima ii pulsa haotic si gemu incet, placandu-i senzatia aceea minunata pe care i-o provocase gestul lui. Inchise ochii cat sa se bucure de moment, apoi ofta si ii redeschise lenesa. Il privi ingandurata, apoi sparse din nou linistea. -Erau scrise de tine datele alea. Ti-am recunoscut scrisul. In plus caietul ala cat si scrisul de pe el se vedea clar ca nu sunt prea noi. Cum se face ca ai scris ca te inrolezi fix in momentul in care era data din perioada razboiului? Coincidenta? Ei, nu prea cred in ele. Isi freca nasul de pieptul lui, depuse cateva sarutari pe pielea luii, apoi se uita, iar la el. Era al naibii de frumos. -Esti foarte secretos. Ofta usor. Ii apuca pielea cu dintii, dar incet. -De ce nu ai incredere in mine? Apropo, esti frumos. Ii zambi dulce, sarutand zona pe care tocmai o muscase. Era al naibii de fericita in bratele lui. "Fericita, fericita, dar esti total nebuna sa crezi ca omul asta are secrete 'misterioase', ca e nemuritor, auzi! Dumnezeule, Erin, eu inteleg ca mereu ai tinut sa crezi in supranatural, in povestioarele tale cu fantome, spirite si demoni, dar zic sa nu exagerezi" Vocea accea atat de cicalitoare din capul ei, un fel de constiinta sau pur si simplu o personalitate ceva mai zdravana a ei ce dorea mereu sa o aduca cu picioarele pe pamant, se auzi iarasi, dar Erin o ignora complet. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 6:21 am | |
| Oftă prelung. Luă cu mâna scrumiera și o puse deoparte, la fel și țigara dintre degetele ei. O împinse ușor pe spate și începu să-i sărute gâtul, să-l miroasă și să-l mângâie în același mod tandru dar pofticios, calic ca înainte. Îi linse gâtul, coborând pe clavicule, între sâni îi supse sânii apoi coborâ încet pe coaste, abdomen șolduri și pubis, dezbrăcând-o pe măsura ce cobora, trăgându-i simultan de colanți și lenjerie. Alterna mereu între o limbă încordată și una relaxată, între vârful buzelor și interior. între mușcături ușoare și puternice. O sărută pe interiorul coapselor și apoi își vârâ limba și buzele peste clitorisul și vaginul ei, când o simții suficient de udă se ridică și o penetră încetisor, doar cu vârful apoi din ce în ce mai adânc până la baza lui. Se ridică peste ea, adulmecându-i și mângâindu-i pielea cu nasul. Ajuns la gât stărui puțin apoi îi atacă urechia -Mi-as dori, să crezi că ai visat, sau să nu le fi citit niciodata. Oftă obosit, dezamăgit cumva.Gemu scurt și o sărută pe obraz apoi se întoarse spre gât, îl sărută blând, de parcă ar fi vrut să aline o durere puternică -Iartă-mă, o să te doară puțin. îi zise pe un ton rugător, de mielușel aproape venindu-i să plângă. Se ridică puțin și-și linse pofticios, calic buzele, cu gura deschisă la maxim. Simții cum tot sângele i se smucește în vene înțepându-l. Ochii deveniră roșcați, strălucitor, iar dinții, canini deveniră cu cel putin câțiva cm mai lungi și ascuțiți. Se mișcă iar în ea, din ce în ce mai tare, mai rapid și coleric și când o simții aproape orgasm, se apăsă pe ea dându-i orgasmul. Gemu gutural când o simții contractată iar și se năpusti, cu un aproape țipăt peste gâtul ei. O mușcă tare, până ajunse la venă și începu să tragă pofticios sângele. Gemu tare și strânse din ochi, încordat tot. Se eliberă în ea și mai supse puțin sânge. Gemu de plăcere dar îndurerat de situație, se retrase din ea de pe gâtul ei, gâfâind. Câteva lacrimi îi curseră. Se lipii cu obrazul de al ei, lăsându-și fața în pământ. -Înțelegi Erin? rămase încolăcit în jurul ei ca o pătură protectoare. Gâfâi prelung, obosit în urechia ei, încercând să-și regleze respirația. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 6:53 am | |
| Se lasa modelata de el asa cum el isi dorea, fara sa protesteze. Gemu infundat la fiecare sarutare ce i se aplica pe gat, muscandu-si buzele teribil de excitata pe masura de el cobora spre pieptul ei. Ii sopti numele ametita dupa fiecare centimetru de piele care primea atingerea perfecta a buzelor lui. Se infiora cand el o dezbraca, stiind ca urmau sa faca dragoste din nou. Da, dragoste. Atata timp cat ea il iubea, din punctul ei de vedere asta faceau. Isi trecu usor degetele prin parul ei si inchise ochii, gemand innebunita si rasufland grreu printre buzele intredeschise atunci cand el ii saruta cea mai sensibila zona a corpului. "Doamne, cat te iubesc..." Inchise ochii si il primi in interiorul ei, bucurandu-se de absolut toata lungumea lui, de felul in care o penetra, de acel orgasm care niciodata nu lipsea, mereu mai frumos, mai intens, mai perfect. -Clayron! Ii striga numele panicata si-si deschise ochii brusc, luata total prin surprindere atunci cand simti felul in care dintii lui ii intrasera in piele. Era o durere ciudata, ceva ce nu-si amintea sa mai fi simtit pana atunci. Isi infipse unghiile in spatele lui, ramanand intinsa sub el fara sa mai poata spune ceva. Trecu de la o incordare brusca provocata de socul muscaturii la o relaxare instantanee. Clipi de cateva ori, incepand sa respire mai repede, mai greu. Inima ii batea cu putere. Gatul i se uscase complet. Ar fi vrut sa planga dar nu reusea. Isi ridica o mana si si-o duse spre zona care inca o durea, atingandu-se si ridicandu-si palma desupra fetei. Isi privi degetele manjite de lichidul rosu si cald ce i se scurgea prin vene. -Asta e sangele meu? intreba intr-o soapta, cu mana curata incepand sa ii mangaie parul. -Dar asta e uimitor! Ar fi vrut sa isi intoarca fata spre el, sa-l priveasca, dar nu indraznea. Incepu sa rada, un ras slab, vesel. -Tu tocmai m-ai muscat? Doamne, Clayron, esti... Scutura usor din cap, apoi isi intoarse fata spre el, prinzandu-i lobul urechii cu buzele. Il saruta usor apoi ii sopti teribil de incet: -Sunt eu nebuna sau tocmai am aflat ca esti vampir? | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 7:04 am | |
| Se încordă tot deasupra ei, așa cocoloș fiind peste corpul ei, acoperind-o cu totul, când îl pocnii un râs confuz și pentru el. Reacția ei fu de pură comedie dar îș și ameții. Scutură capul în semn negativ și râsul îi fu înnăbușit de o tuse seacă, scurtă. Mai trase o dată aer în abdomenul extrem de încordat, până la durere și se târâ pe lângă dându-se în lături. -Presupun că vestea e mai ușor preluată dacă vine la pachet cu un orgasm. râse iar, teribil de amuzat și confuz. Își linse colții cu limba, degustând puținul sânge rămas pe ei. Ochii îi mai sclipiră puțin timp. O privii fix în ochi, lăsând-o să vadă toată schimbarea. Cum ochii îi reveneau la verdele crud de iarbă proaspătă, cum dinții relau dimensiunile normale, cu toate că mărimea era imperceptibilă.Zâmbii cu buzele deschise. Își trase picioarele sub el, stând aproape ca un samurai cu pumnii strânși pe genunchi. Uitase să se închidă la șliț. Luă cana ei de cafea și luă o gură apoi se linse pe buze - Nu, nu ești nebună, cred. Cert e că asta nu e reacție de om normal. Încântarea asta. Înainte să mă asaltezi cu întrebări, nu nu ai să te transformi, nu am eliberat nenorocita de toxină și nu, nu de aia mă numea monstru. Nu a știut. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 7:24 am | |
| Erin rase si ea usor impreuna cu el, mai ales de replica lui legata de vestea venita impreuna cu un orgasm. Il privi fascinata, vrand sa sara pe el si sa ii desfaca gura curioasa, sa il puna sa mai faca asta odata. Ochii ii erau mari si curiosi, iar pe buze avea un zambet enorm. Se ridica in fund, se imbraca cu calm, isi ridica genunchii la piept ascultandu-l, apoi se incrunta usor. -Aaa, nu stiu cat de normala sunt, zise muscandu-si obrazul pe interior. Nu aveam de gand sa te intreb nici daca ma transform si in nici un caz nu aveam de gand sa... aduc vorba de ea. Ofta usor, tarandu-se incet catre el si mangaindu-i obrazul, apoi zambi dezgolindu-si dintii, bagandu-i ambele degete aratatoare in gura si indemnandu-l sa-si deschida gura. -Uite ce e, din cauza ca am vorbit despre "ea" am ajuns mereu sa ne certam. O respect pentru tot ceea ce a fost ca si fiinta, corp si suflet si respect dragostea ta pentru ea mai mult decat poti sa-ti imaginezi, iar cu aceste ultime cuvinte vreau pur si simplu sa nu o mai aducem in discutie. Nu-mi displace, as sta sa ascult povestea vietii voastre, spusa din gura ta, cuvant cu cuvant, seri la rand. Problema este ca de fiecare data cand am incercat sa aflu ceva legat de ea te-ai suparat, m-ai jignit, ne-am certat... Nu mai vreau asta. Ma bucur ca o iubesti, stiu ca pare ciudat ca o spun, probabil m-ai hipnotizat sau ceva, dar chiar ma bucur. Ii zambi cu caldura, apoi continua pe un ton calm. -Te iubesc pentru tot ceea ce esti tu, iar cand spun 'tu' cuprind si aceasta dragoste atat de mare pe care i-o porti. Nu am asociat nici o secunda faptul ca ea te facea monstru cu ceea ce esti, pentru ca nu mi se pare ca esti unul. Iar acum ca ne-am lamurit, sper... A, da, era sa uit. In caz ca vre-o data simti nevoia sa te descarci, sa povestesti, nu te retine. As asculta cu placere. Asa, sper sa nu mai existe neintelegeri si certuri ciudate. Imi cam placi asa putin si ma deranjeaza cand ne certam. Ii zambi si ii saruta varful nasului, apoi incepu sa ii atinga dintii cu degetele, uitandu-se concentrara la dantura lui, apoi la ochi. -Acum spune-mi daca iti place cafeaua si cum Dumnezeule reusesti sa faci asta? Emana atata fericire si incantare, era atat de pasnica si nederanjata de nimic, nici macar de dragostea pe care el o purta alt cuiva. Impartasise cu ea un secret enorm si ii starnise o curiozitate bolnava. -Ai sa ma omori acum ca stiu? Ii cuprinse obrajii in palme si il fixa serioasa. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 7:35 am | |
| Puse mâna pe gâtul ei apăsând pe rană. Încă curgea sânge și îi era teamă să nu o usture. Și mai era și faptul că mirosul sângelui ei îl ademenea. Un drogat, ce mai era de spus? Zâmbii calm și se chinui să nu râdă. I se părea comic cum ea se purta ca un cățelul un bishon vesel, agitându-se în jurul noii descoperiri. Rămase puțin țeapăn când o auzii vorbin despre ea, însă ceva îi încălzii inima când o ascultă atent. Presă puțin mai tare când simți sângele ei prelingându-se printre degete. În cele din urmă începu să râdă și el și-și dădu capul mai pe spate, retrâgându-și gura dintre degetele ei-nu prea plăcute presându-i dinții și limba la drept vorbind. -Îți voi povestii, într-o zi. Zâmbii trist și îi fură iar cana de cafea. Luă altă gură și lăsă jos cana. Își linse buzele. -Da, ar merge mai tare dar nu te-aș sfătui la anemia ta. Nu, nu am să te omor. Față de acum ceva vreme nu mă caută săteni îndobitociți cu furci, cel mai probabil ai ajunge la spitalul de psihiatrie. Glande și chestii de genu, ca la șerpi. Se modifică puțin corpul, un fel de mutație. Nimic special. zise dintr-o respirație privind-o serios apoi îl lovi iar râsul. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 7:46 am | |
| Erin scanci usor de o durere mica dar clar existenta cand el ii apasa zona proaspat muscata, dar apoi rase vesela. -Nimic special? Mi-ai baut sangele, mie mi se pare ceva special. Cati ani ai? Adica... Banuiesc ca destui, dar... Se opri, cercetandu-l cu atentie ridicandu-si o spranceana, apoi incepu sa rada si mai tare. -Mi te si imaginez alergand prin padure si in urma ta o turma de oameni ciudati cu torte, usturoi si furci in flacari. Scuza-ma, e amuzant! Isi duse mainile la fata, in incercarea de a se calma, apoi isi musca buzele reusind sa se abtina. -O sa fie secretul nostru! Fa-o din nou! Se aprpie de el, dandu-i mana la oparte de pe rana caci o deranja si ii prinse chipul in palme. -Vreau sa ii ating. Era ca un copil mic si curios! Toata viata alergase dupa mistere si isi dorise mereu sa poata descoperii lucruri total diferite de obisnuita lume in care crescuse. -Nu iti e greu sa te abtii? Bei sange zilnic? Pe al cui? Cum se simte? Se intampla doar cand faci sex? Intrebarile veneau una dupa alta, lasand-o fara aer. Il privi fix in ochi asteptand curioasa. Isi lipi buzele de ale lui depunand un sarut zgomotos pe ele, apoi ramase in liniste. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 7:55 am | |
| Se dădu puțin în spate și o privii uluit. Îi înțelegea mirarea, imaginile. Îl amuza teribil ce putea gândi tânara copila . Zâmbii ușor iritat, dar și amuzat. În mintea lui se iniție ideea ca mai bine ar fi lăsato să leșine însă realiză în scurt timp că ar fi fost și mai multe întrebări și mai agresive. Își puse palmele pe umerii ei, reacoperii rana, presând-o. Sângele încă mai susura dar începu să se închege. Cealaltă o puse sub bărbia ei și o trase ușor în fată sărutând-o mai cu patos, apoi o eliberă și începu să-i mângâie fața. Oftă obosit și o privii în ochi, destul de duios. Îl amuzase destul de tare în seara aceea. -Ahem, își drese el vocea-mai înglumă, Lasă-i unde-s! Nu, nu doar când fac sex, transfuzii, nu am mai băt sânge, până mai acum două saptămâni-dintr-o pungă de sânge de la urgențe și acum de la tine de vreo ..300 de ani să tot fie? rămase îngândurat de parcă ar fi calculat, Fac transfuzii, nu înnebunsc așa, nu devin vreun psihopat. A și da, e greu, pentru că e ceea ce e cocaina pentru voi. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mar Noi 24, 2015 8:04 am | |
| Erin ii indeprta din nou mana, strambandu-se intr-un stil amuzant. -Ma cam doare cand ma apesi asa. Ar fi mai bine sa o pansez, nu stiu... Oricum, 300 de ani? Asta de cand nu ai mai baut sange, presupun ca ai si mai mult. Doamne... Sunt atat de copil pe langa tine! Si eu care ma simteam matura si responsabila la varsta asta. Incepu sa rada usor, intinzandu-se dupa pachetul de tigari si aprinzandu-si una. Incepea sa se simta usor ametita. Atata euforia plus lipsa sangelui care tot cursese o molesisera. -Nu am tras cocaina niciodata. Mi-a fost prea frica. Sti? Incep sa ametesc, e normal? Probabil de la soc si toata agitatia asta pe care mi-ai bagat-o in creier... Plus orgasmul ala... Hmmm... Isi duse mana la rama, acoeprind-o usor. Ii zambi cu drag si il privi fascinata. -De ce nu ma lasi sa ii ating? Isi lasa capul intr-o parte, sufland fumul printre buze si asteptand docila raspunsul lui. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mier Noi 25, 2015 11:45 pm | |
| Se aplecă peste ea, cu fața în norul de fum și-l trase printre buze și pe nări. Rămase cu buzele la câtiva mm de ale ei și zâmbii. -Da, e normal. Ești anemică și tocmai ți-am luat sânge. Nu îmi place să fie atinși. E ca orice alt dinte. Ridică ușor capul și suflă fumul reciclat în sus, departe de fața ei. O prinse de mâini și o trase cu capul în poala lui, apoi își lăsă antebrațele peste claviculele ei și își împreună degetele deasupra sâniilor ei. -Mâine am de ținut un curs. Ce vrei să facem după? | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Mier Noi 25, 2015 11:57 pm | |
| Erin se lasa moale si inchise ochii, punându-si palma peste antebratul lui. Trase aer in piept si zambi. -Hmm, ca un fel de întâlnire? Deschise un ochi si il privi zâmbind dulce, apoi chicoti. -Una de afaceri, desigur. Nimic amoros sau romantic. Inchise ochii din nou si ramase tacuta, respirand usor, calm. Prin cap ii trecura toate cele întâmplate in asa putin timp. "Profesorul meu e un vampir. Asta suna ca un titlu de carte pentru adolescenti. " Daca nu ar fi avut semnul muscaturii pe gat inca i-ar fi fost greu sa creadă. Avea un zâmbet larg pe chip si incepu sa fredoneze in surdina o melodie. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 12:09 am | |
| Se lăsă puțin mai mult pe spate și ridică privirea către tavan. Oftă în sinea sa, se ajunse mult prea departe, pentru binele tuturor. Se uită la ea cu doar jumătate din câmpul lui vizual și ranjii. Se simțea amorțit, pe toate nivelurile. Cumva se temea că povestea asta se va rezuma pe câtiva ani cu sex, isterii și sex. Nimic nou sau interesant. -Scuză-mă puțin, se substrase ușor de sub ea, să nu o lovească. Simțea un bubuit continuu în tâmple. Situația era cel puțin frustrantă, cum avea să oprească tot șirul ăsta de dragoste adolescentină incurabilă a ei? Oftă printre buze și luă cana de cafea de pe masa din bucătărie. „Se va plictisii ea” -Zi cum vrei, doar să nu înceapă fluturșii ăia ai tai din stomac să-ți întunece rațiunea. Sorbii din cafeaua rece, sloi. Rămase în tocul ușii și o privii atent. O analiză. -Să spunem că aș fi deacord să...mă văd mai des cu tine. Nu relație, nu o interpreta așa, nu îmi doresc să îți dau semnale greșite, în fine, te-ar face fericită? Zâmbii în barbă însă își acoperii zâmbetul cu cana de cafea. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 12:23 am | |
| Deschizând ochii brusc, Erin se ridica in fund. Parul ii cazu in jurul tâmplelor, iar obrajii i se îmbujorară. Din cauza miscarii bruste simții o durere usoara la micuta rana de pe gat, ca o pulsatie, asa ca isi duse mana intr-acolo. Il privii cu ochii ei enormi si veseli, acum plini si de o uimire aparte. Genele i se zbateau rapid ca aripile unui fluture. Zambi dezgolindu-si dintii, apoi lasa privirea in pământ. Trase aer in piept. -Normal ca as fi fericita. Si nu, nu am de gand sa interpretez nimic. Sunt constienta cat vrei sa oferi. Isi musca buzele in încercarea de a-si stăpâni acel zâmbet prostesc, apoi se intinse din nou pe spate, privind tavanul. -Ce... Ce te-a apucat sa spui asta? Adica... Mă refer... Ce te face sa vrei sa iesim? Era atat de fericita ca ii era si frica sa vorbeasca, asa ca se bâlbâi. | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 5:18 pm | |
| „Chiar așa, ce naiba?” Luă cana de cafea de la gură și se strădui să își acopere rânjetul. Se lăsă male pe tocul ușii și duse instinctiv mâna în buzunar să scoată țigările. „Drace! du-te să le cauți Clayron. Unde dracu ai aruncat căcatu ăla...” Se îndreptă de spate. Senzația sângelui pe dinți persista enervant. Se chinui degeaba să-și curețe gustul de pe dinți fie cu limba fie cu cafea. O privii pe Erin fix, în același mod în care un vânător privește prada, prudent fără să-și ia ochii de la vânat. Corpul îi fierbea sub presiunea sângelui înghițit mai devreme, pulseurile din tâmple nu voiau să cedeze și nici senzația de arsură pe gât. Simțea în bătătură dependența revenindu-i. Dependența de putere, mania de care se chinuise atât să scape în urmă cu mai bine de un secol. Postul luase doua întreruperi și-acum o simțea mai bine ca nicicând, mai vie, pulsându-i prin fiecare por al finței. Se îndreptă cu pași mici, obosiți spre camera în care își tăvălii haina ca pe ultimul trădător, dând cu ea de toți pereții. Spera ca țigările să nu i se fi rupt. Curentul de aer rece, de oră târzie îl lovi din plin, trezindu-l din psihoza aceea scurtă. Pentru fiecare pas exista un fior rece. Simțea frigul prin picioarele-i desculțe sau prin umerii și abdomenul goi. Se încordă din abdomen în încercarea de a alunga frigul, apoi își trecu mâna în treacăt prin lateralele capului, ciufulindu-și părul negru. Oftă prelung. Mintea îi revenii la întrebarea fetei-de parcă ar fi putut scăpa cumva de ea. Îi simțea privirea copilăroasă urmărindu-l ca pe cel mai nou exponat de la circ. Se enervă, pentru câteva clipe, teribil. Se oprii în tocul ușii ce dădea spre dormitor și își supse interiorul obrazului destul de gânditor. Voia să răsoundă promt, dar nici el nu avea un răspuns-nu unul care să nu creeze confuzii. Cu mintea atât de tulbure până și el era confuz. -Mmm, ți-am mai spus că ești o companie, cel puțin, încântătoare. În plus, ce rost are să te las să suferi ascunsă prin dormitor? O să-ți treacă ție de mine, eventual. Zâmbii din colțul buzelor apoi intră direct în cameră. Cercetă atent din bătătura ușii podeaua. Nu-și putea da seama unde aruncase nenorocirea de haină. „Cred că trebuie să rememorez...” Își umflă obrazul stâng apoi oftă tot aerul din plămâni, zgomotos. „Unde?” | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 6:48 pm | |
| Erin zambi, oarecum amuzata de vorbele lui. Buzele ii erau usor curbate, iar ochii sclipeau plini de dragoste si admiratie. "Da, acel eventual e pus foarte bine acolo. Nu o sa-mi treaca nici daca nu te vad ani la rand, deci orice metoda ai incerca nu iti merge. Dar e ok. In fond, daca vrei sa iesim, cine sunt eu, nebuna care te iubeste cu disperare, sa ratez ocazia de a te vedea cat mai des?" -Ma bucura sa aud ca iti pasa de mine. E dragut sa sti ca e cineva acolo care se gandespte daca esti fericit sau nu. Si stai calm, nu interpretez nimic, nu ma gandesc ca ma iubesti sau ca o vei face. Se ridica usor de jos, intinzandu-si oasele, ridicandu-si mainile impreunate deasupra capului apoi dandu-le cat ii permiteau incheieturile spre spate. Ofta relaxata. -Vrei sa facem baie impreuna? Ii arunca intrebarea pe un ton soptit, nesigur. Nu voia sa intinda coarda, nu voia sa il supere si sa-l faca sa plece iar. In orice caz era satula de atatea certuri. O consumau de energie. -Ce tot cauti? Il intreba intr-un final, mergand dupa el in camera. Isi tinea palma usor apasata pe gat si se clatina incet. Era inca ametita. "Ar trebui sa imi curat rana si sa pun un pansament, ceva..." | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 7:48 pm | |
| Închise ochii și potretiză în minte evenimentele. Fiecare atingere-moment în care se cam excită. fiecare țipăt, urlet, reacție, simții un fior pe șira spinării când își amintii cu de-afiru momentul aruncării lui în perete. Își amintii chipul disperat și excitat al blondei, trupul ei micuț postat pe ușă și furia lui. Furia lui incontrolabilă atunci când se simțea puternic, conștient fiind că probabil ar fi aruncat-o de acolo ca pe o cârpă acum ceva mulți ani. Ochii începură să i se zbată pe sub ploape, aproape dureros de nevrotic. Deschise ochii și cercetă camera de parcă ar fi privit evenimentul de mai devreme în acel moment, din prag. Pornii cu pași mici spre peretele unde, credea el, a ricoșat haina lui dupa trântire. Tresării la auzul vocii ei însă se hotărâ să o ignore. Era iar furios, doar că pe el. Pe reacția lui inițială de a o prinde și a o drage din ușă, de a da cu ea de toți pereții. Se duse glonț către jachetă și se apucă să caute prin buzunare. Luă pachetul cu grijă și pipăii hârtia laminată a pachetului de Blackstone Vanilla, erau încă întregi sau așa părea la prima atingere. Desfăcu tactico pachetu și scoase o țigară, puțin ruptă la capăt, era țigara care se izbize prima în perete, de pe laterala pachetului. O luă și o învârtii între degete. Privii în jos. -Mmm.. își umflă obrazul, vizibil concentrat pe ceva, da. Sună bine o baie. Încă se juca cu țigara, încruntat. | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 8:04 pm | |
| Erin il privise hipnotizata pana cand el i-a vorbit, tresarind usor si deschizand gura pentru a spune ceva, dar scutura din cap si merse zambitoare catre dulap, deschizand usile si cautand haine de schimb inauntru, dar apoi renunta la idee. "Nu e ca si cum mai mergem undeva la ora asta." -Pai ma duc sa pregatesc cada, ok? Merse langa el si se ridica pe varfuri, chinuindu-se sa ii dea un sarut pe obraz. Dupa ce reusi porni aproape fugind catre baie. Porni apa calda a robinetului cazii si astupa scurgerea, lasand cada sa se umple de apa. Turna spumant cu miros de capsuni si ceva piersuci, din cate ii parea ei dupa miros, caci avea obiceiul de a rupe etichetele sticlelor din baie atunci cand statea in cada pana se plictisea. Cat astepta sa se umple cada se posta in fata oglinzii de deasupra chiuvetei. Isi dadu parul de pe gat si isi lasa capul intr-o parte, privindu-se. Atinse usor cu varful degetului cele doua semne rotunjoare de pe pielea ei, usor adanci, care erau inconjurate de sange uscat. "Macar nu imi mai sangereaza..." Desfacu sertarul de sub chiuveta si isi scoase de acolo borsetuta roz cu buline rosii in care isi tinea niste dichete de vata impreuna cu solutii si alte cateva medicamente pentru dureri. Turna din sticluta opaca, maron, lichidul incolor si dezinfectant pentru piele, pe discheta de fata si isi curata gatul cu grija, scotand un mic sunet din cauza usurimii. Dupa ce se curata se gandi sa acopere semnele, dar realiza ca nu avea cu ce. Arunca bucata de vata in cosul de gunoi de langa toaleta si se sprijini de chiuveta, inca atingand rana cu mana. Priva cum cada se umplea treptat cu apa, iar deasupra se crease un strat gros de spuma frumos mirositoare. Zambind, merse in pragul usii si se sprijinii intr-o mana de aceaasta, lasandu-se putin in fata. Se gandi o secunda daca sa il cheme acum, sau mai intai sa se bage in cada si sa-l strige de acolo. Opta pentru prima varianta, simtindu-se rusinata intr-o oarecare masura. -Hai, vino! | |
| | | Clayron Santahat Admin
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 8:25 pm | |
| Stinse țigara, înjurând puțin. Nu savurase măcar una de când ajunse la ea. Parcă nici nu fumase în ziua respectivă, privii descumpănit jumătatea rămasă și se întoarse pe călcâie, ca un soldat către holul ce ducea la baie. Din mers își desfăcu șlițul. Pantalonii îi picară ușor de pe șolduri, rămânând agățați peste fese, lăsând la vedere boxerii roșii mulați pe toate cele. Își trecu mâna pe după ceafă. Obiceuiul lui de om stresat, senzația de mâncărime constantă dată de pulsații și o oarecare amorțeală ciudată. Simțea că-l paște o migrenă. Privii parchetul până ce se transformă în gresie și căldura aburului îl izbii din plin. O privii pe Erin din tocul ușii câteva secunde apoi se apropie de ea și o prinse cu antebrațele de sub sâni, trăgând-o pe pieptul lui. Își trecu bărbia peste umărul ei și se uită atent la portretul cu ei din oglindă. Era ceva între pronografie-romantică. Zâmbii răutăcios fixând-o pe Erin cea din oglindă cu privirea. -Șii că treaba asta nu te scutește de învățat nu? rânjii scurt și își lipii buzele de rana proaspăt curățată. Rase scurt, mai mult ca un pufnet, când simții gustul de dezinfectant. -Stai calmă, nu am rabie Îi linse ușor rana și o apucă de sâni, îi masă ușor cu degetele și își lăsă mâna să coboare pe coastele, abdomenul și talia ei urmărindu-i liniile și curburile corpului până deasupra bazinului, apucă marginle bluzei și își strecură încet, mai întaîî degetele apoi toată mâna pe sub maieul ei negru și începu iar să urce spre sâni, ridicând și materilul. Ajuns cu palmele pe sâni, iar, se jucă puțin cu ei și o sărută apăsat peste răni. Își ridică barbia și o privii iar în oglindă. I se părea amuzat cum era blocată în brațele lui, iar. Se mai jucă puțin cu sânii ei privindu-i fix în oglindă apoi îi scoase de tot maieul. Ranjii scurt apoi o eliberă și se întoarse cu spatele la ea. Își scoase hainele și se băgă în apă, despărțindu-și picioarele de așa natură încât să dea de înțeles că vrea ca ea să se pună cu spatele lipit de pieptul lui. -Vii? | |
| | | Erin Welther
Mesaje : 321 Data de inscriere : 09/11/2015 Varsta : 29
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. Joi Noi 26, 2015 8:43 pm | |
| Erin ramase captiva in bratele lui, in stransoarea aceea ce ii placea pana la moarte si inapoi. Se uita la reflexia lor din oglinda, incercand sa priveasca intr-un viitor care i-ar fi putut lega mai mult decat le permitea momentul. Nu reusi insa nici macar sa isi imagineze. -S..Stiu, raspunse soptit, ca un geamat. Nici nu ma gandeam la asta. Si am dezinfectat rana pentru ca voiam doar sa o curat. Daca aveam ganduri ciudate legate de tine, cum ca ai fi bolnav, nu te lasam sa ma atingi. Gemu usor, printre buzele intredeschise, privind cum el o saruta peste zona candva muscata, infiorandu-se atat de faptul ca era atinsa cat si de felul minunat in care ii vedea in oglinda mainile plimbandu-se pe corpul ei. Cand se indepartase de ea, simti ca isi pierde echilibrul, rasufland cu putere aerul si prinzandu-se cu mainile de chiuveta. Era ametita si excitata ca naiba. -Da, vin acum, ii raspunse rosie in obraji, terminand sa se dezbrace si intrand cu grija in apa, postandu-se intre picioarele lui, dar fara sa se lipeasca de el. Nu spunea nimic, ii era frica sa vorbeasca. Ii era frica ca daca li se vor atinge trupurile avea sa explodeze, sau avea sa dispara totul. Stia ca nu poate aspira la mai mult decat ce aveau acum, o relatie studenta-profesor imbibata in sex bun si o drama idioata venita din partea ei. Inchise ochii, tragandu-si genunchii la piept si ramandnd teapana, cu spatele drept. Intr-un final reusi sa vorbeasca. -Deci, ce vom face maine? Se relaxa treptat in apa calda. Adora apa, o linistea sa se afle in preajma ei. Lua in palma din spuma parfumata si incepu sa se joace cu ea, dar inca statea rigida si la o distanta necesara cat sa nu se atinga cu spatele de el. | |
| | | Continut sponsorizat
| Subiect: Re: Lemn cu iz de acuarea. | |
| |
| | | | Lemn cu iz de acuarea. | |
|
Subiecte similare | |
|
| Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| Ultimele subiecte | » Her, AloneMar Mai 31, 2016 6:13 am Scris de Odradek Francesca» First DrinkMier Mai 25, 2016 9:02 am Scris de Leo "Wolf" Moriarty » Leo ”Wolf” MoriartyVin Mai 20, 2016 7:28 am Scris de Leo "Wolf" Moriarty » Parfum de toamnaMar Feb 16, 2016 7:50 am Scris de Erin Welther » Calm downVin Ian 22, 2016 9:32 am Scris de Odradek Francesca» ReturnMier Dec 30, 2015 5:16 am Scris de Ratsuky Ashcroft Siragana» Vizitand cimitirul amintirilorMier Dec 30, 2015 4:18 am Scris de Ratsuky Ashcroft Siragana» Fascinatie si delirMier Dec 30, 2015 3:54 am Scris de Erin Welther » Depozitand amintiriVin Dec 25, 2015 9:52 am Scris de Ratsuky Ashcroft Siragana |
|