Depozitand amintiri

Ash se hotara sa mai cerceteze, mai mult decat avea el in camera era in marele si magnificul depozit ruginit insa stupid de bine izolat, rugina pe afara dar nici o urma de mucegai umezeala sau rugina pe interior, o fi fost facut dintr-un mini buncar militar si o hala bagata peste, nu arata departe de a fi asa ceva, multi il evitau din cauza usilor uriase si a geamurilor care aminteau de un goliath plangand insangerat in lacrimile impotentei sale, si a neputintei bineinteles, bara care tine usile la un loc nu facea decat sa completeze imaginea idilica a unui sex oral cu un peste spada, nimic nu putea descrie mai bine imaginea ce se profila in fata lui Ash in timp ce se pregatea sa deschida usa, sa desparta-n doua dovada infailibila a motivului pentru care nu este bine sa confunzik un penis cu un peste spada cand faci un oral.
- Hai curva de balama, tipa de placere -- ridica manerul de otel si il impinse pana peste piedica apoi il cobora in suportul secundar, sa nu cada naibi pe jos -- nu-ti lasa falca sa loveasca podeaua draga, nu te va durea deloc -- se incorda de spate si impinse usa cu piciorul facand-o sa tipe-ntr-un extaz ascutit si prelung la neasteptata si brusca ei eliberare.
- Acuma doar sa dau drumu la lumina, imi aprind o tigare si astept sa ajunga si ea aici, vroiam sa cercetam locul impreuna, sper doar sa nu-si uite pandantivul.
In decursul dimnietii trecuse pe la Francesca si ii ceru sa-l insoteasca in a cerceta ce se intampla cu ea si ii promisese ca-i va povesti tot ce cercetase pana atunci, crizele ei de delir si viziunile pe care le avuse inca ramasesera ingrijoratoare pentru el, iar cum Ash putea doar cauta solutii, cat ea ii era departe, se dedica acestui scop. Ii stia programul pe derost si o rugase sa-l anunte daca va avea alte planuri, indiferent ce-ar fi sa se intample nu va fi o problema atata timp cat ea ii va zice macar sa nu se incurce unul pe altul sa sa-si strice reciproc ploiile.

-La naiba! scrâjnii printre dinți și ridică piciorul dintr-o movilă, în care aproape intră până la glezne, ce părea a fi o combinație între noroi și ceva fecale de animale. Oftă prelung și se gândi că petele nu o să iasp așa ușor de pe cizmele crem deschis de piele întoarsă. Luă cu două degete  frunza umedă lipită de laterala cizmei și-o aruncă cât colo, scutură ca un copil mic mâna în încercarea de a curăța cele câteva urme de noroi de pe degete. Oftă prelung și-și strînse mai bine șalul roșu pe gât ce fu cât pe ce să-i cadă de la gât , direct peste un preș de frunze îmbibate în nămol. Se prinse de geanta în care adusese și jurnalele verzi, era curioasă să le cerceteze dar unele paragrafe erau în protosinaică și se gîndi că doar Ash mai putea citii această limba apusă înca din protoistorie. Coborâ panta ușor abrută susținându-se de aer, aproep căzând când o veveriță plonjă într-un morman de frunze aproape de ea. Înjură nervoasă și coborâ în grabă. împiedicându-se în poalele pardesiului.
Când ajunse la depozit, imaginea dezolantă o lovi din plin. Simții un fior rece pe spate și, înghițind in sec își oprii tremurul și se avântă în interior. Se gândi amuzată cum își croise drum mai mult sau mai puțin după vocea lui Ash, după înjurăturile lui Sf.
-Hei...zise intrând doar parțial, rămânând parțial în ușă pentru a-și face ochii să se obișnuiască cu lumina rece intrată prin ferestre.

Iesi din depozit cu ochii perfect inchisi, se temea de reactie, i-ar fi facut ochii poate la fel de rosii ca ai unui vampir cand suge viata cuiva, ei bine vampir sau televizor tot suge viata din tine si te lasa-n curu gol in strada...ca tot zisese de vampiri isi aminty de Clayron, parea a fi unul dar nu avea timp de asta.
- Daca tii neaparat sa aprinzi toate luminile dinauntru esti bine venita insa sunt cam chiare si alea, hai inauntru pana nu  va fi necesar sa-ti iei alte incaltari...ti-am gasit o pereche buna de tenisi army-camo, numai buni pentru locu asta...altceva, incaltare fiind intra aici si nu mai vede lumina zilei. Haide-hopa.
Isi trecu mana prin bareta gentutei ei si o salta in brate, banuia ca e obosita de pe drum si vroia sa-si dea o palma peste frunte ca nu-i spusese ca drumul e dat dracu, bine cred ca si acolo sunt drumurile mai bune decat de la caminele internatului pana la depozitul minunat din fundul lumii...ar fi fost prea putin surprins sa gaseasca animale facandu-si veacul inauntru.
- Am uitat sa-ti zic de drum ca e vai de capu lui, o sa-l refac cu niste dale de piatra daca vei vrea sa revii aici pe viitor...la intrarea asa zisei alei erau dale dar nimeni nu le-a mai pus ca nu s-a mai ocupat nimeni de depozit, incep sa cred ca exista mai multe lucruri in locul asta decat ar fi firesc sa existe.
Merse intr-o camera mai retrasa o puse pe canapeaua reparata din mijlocul camerei si-ncepu sa-i dea jos incaltarile cu o mana in timp ce cu cealata scoase o cutie de pantofi de sub canapea. Spera ca ea sa nu se zbata, nu avea de gand sa faca nimic mai mult decat sa-i curete pantofii ca sa-si rascumpere neatentia de mai devreme.
- Daca ai de gnad sa intelegi gresit gestul vreau sa stii ca de fapt doar imi cer scuze ca am uitat sa-ti zic despre drum si regret ca aproape ti-ai distrus incaltarile din cauza asta.

Un fior rece, o străbătu, frigul intră prin șosetele ei subțiri și o făcu să se înfioare. Acceptă ispășită încălțările și începu să tremure ușor din cauza materialului rece din el. Oftă prelung și se cuibării mai bine în palton. Când nu avu efect, desfăcu șalul de la gât și se acoperi cu el de parcă ar fi fost o pătură.
-E ok, zi-mi doar ca avem niște cafea. Zâmbii scurt, năucită de modul în care se desfășura totul. Uită ca Ash e un fel de romantic incurabil și că cumva ar fi țintuit-o de el, iar și iar și iar fără a o lăsa singură nici măcar la baie. Oftă prelung. Mintea îi zbură câteva secunde la biblioteca lui Clayron și la ce citise despre culte religioase pentru lucrările lui. Oftă prelung și privii în jur. Era un spațiu izolat, rece și căzut în uitare. Își amintii câteva secunde de imaginea din visul ei, cu vitrinele scurse în timp și scutură capul.
-Locul ăsta ar putea fi amenajat atât de frumos. E imens, în pădure și are ferestre mari pentru un depozit. Zâmbii și strânse șalul mai mult peste umeri.

Ii puse incaltarile in picioare si facu o flacara in jurulk ei cateva clipe cat sa o incalzeasca si apoi puse flacara deoparte, lasand-o cat sa incalzeasca camera pentru ea, lui ii era destula ea si pura ei prezenta cat sa-i fie cald, sau cel putin asa credea pana stranuta ca o printesa disney incercand sa gasasca ceva printre cele colectate de prin rafturile depozitului.
- Locul asta este o compozitie artistica intre doua tipuri de bunkar si nu au nimic in comun unu cu celalalt iar ferestrele chiar nu le inteleg, sunt anti glont insa structura pare civila, ma tog...trecand pestete-am chemat aici sa te intreb cateva chestii insa inainte de toate am impresia ca si tu ai venit si cu alte scopuri, iar daca e asa astept sa-mi spui cu ce scopuri ai venit si sa le lamurim pe acelea inainte sa trecem la lucruri serioase, tu esti destul de expusa multor chestii periculoase si as vrea sa te ajut sa fii mai stapana pe tine, dar asta e pentru mai tarziu.
Suta un butoi pana in fata ei, lua o perie si o carpa umeda si se aseza in fata ei incepand sa curete pantofiorii ei si asteptand sa-i zica ea de ce venise.
- Ce ciudatenie ai gasit, ma rog, ce ciudatenii poti gasi pe aici deja nu m-ar mira nici texte in limbi decedate sau uitate sau doar catalogate ca existand si netraduse vreodata...te-as ruga sa-mi tii, ceva-ul, in fata ochilor ca sa nu-l murdaresc cat iti curat pantofii.

Își trase picioarele sub fund, turcește. Voia să mai stea puțin cuibărită în coconul ei personal, unde nu răzbea decât propia ei existență. Simții cășdura în aer, deși era încă rece și avea alură de stătut și aproape bântuit. Se puse mai bine pe canapea și zâmbii scurt, apoi apucă geanta și scoase cartea verde ce-i pică în mâini în ziua în care ei se cunoscuseră, cu o lună și puțin în urmă.
-În puținele momente când eram singură am tot citit. Sunt fragmente și fragmente, unele par extrase din Faustul lui Ghoete, altele sunt într-o limbă de mult apusă. Zilele astea am făcut un studiu despre secte pentru Clayron, ceva cu roze și pietre de temelie, în fine. Chestia e că în jurnal sunt fragmente care par scrie de oameni de la fața locului. În orice caz, deși pare cumva nouă, nu pare să aibă mai mult de un secol pare a fi un jurnaș. Nu, mint, par a fi milioane de jurnale fragmentate între pagini care construiesc o poveste nouă, dar complexă.

Se uita spre carte, un volum enervant, oare unde disparuse, a vrut sa se intrebe insa stia cumva ca doar cineva de incredere putea sa-l fi luat, nu-l deranja deloc, biblioteca lui era oricum in mare parte reciclata, furata sau imprumutata definitiv sub identitati false, nimic prea complicat, doar un colectioner de carti si arhive care nu ar trebui sa-i parvina...sau trebuiau si de asta ii fusese asa de usor sa le procure...nu conta. Cartea aceea era intradevar un volum de jurnale, o poveste stranie insa si simpla, simpla de citit si stranie de inteles, complexa in structura dar clara in realismul portretizat.
- Ai dreptate, cartea aia e alcatuita din numeroase jurnale fiecare datate aproape imediat unul dupa altul, carbonul nu minte, daca le observi graficul temporal par a fi scrise una dupa alta, chiar cursiv as spune, da sunt fragmente in cateva limbi moarte, protosinaica fiind una dintre cele folosite pentru segmentele mai complexe, cineva si-a dat silinta sa compuna acel volum, dar mai exact ce vrei sa stii din el, are multe povesti separate care nu inseamna nimic fara cel ce le preced si cele ce urmeaza, daca ti-a ramas ceva in minte doar zi-mi si daca-ti pot traduce va fi placerea mea sa te ajut, si ca tot ai deschis subiectul, rozele daca-mi amintesc bine se leaga de rozacrucieri iar pietrele de temelie se refara la francmasoneria cunoscuta, fata de masoneria secreta ale carei actiuni sunt straine oricui a auzit de existenta lor, tot ce stim despre ei e doar prin ramasite ale repercursiunilor actiunilor lor......dar lasand asta deoparte, numai daca nu asta vroiai sa intrebi, mai vrei sa-mi pui intrebari exacte, pe fragmente adica, sa ti le traduc....plus am trait cu impresia ca nu e singurul volum acela din mainile tale...mai exista si altele care compun toata povestea...chiar ai putea gasi numeroase serii de povesti facand calcul cabalistic pe datele inscrise, acolo unde sunt inscrise, si pe anii mentionati.
Termina de scos pamantul de pe pantofi ii usca si-si usca si el mainile apoi se aseza usor langa ea si-si trecu mana dupa umerii ei sprijinindu-se pe spatarul canapelei, nu incerca sa o ibratiseze si sa-i violeze micul cocon atat de adorabil in care se afla.
- Cel mai curios lucru e ca daca ai reusi sa ai destule arhive la indemana ai afla ca numele celor care sunt inscrisi in volum au un numar foarte mic de legaturi, si distante considerabile intre locatiile lor, mai exact, nu ar fi avut cum sa ajunga lucrarile lor impreuna decat daca se adunau intentionat cu scopul de a crea acest volum si restul care cred ca exista....scuze, trebuia sa fi asteptat sa zici ce-ai fi vrut sa zici.

Se uită gânditoare la carte, apoi scoase termosul de cafea din geantă. Turnă în căniță și se cuibării cu degetele pe metalul abea încălzit. Privii direct în lichidul maroniu cât îl ascultă. Se încruntă puțin câte puțin la fiecare cuvânt al lui. Uitase, în săptămâna în care nu se văzuseră, că nu-l putea suferi când vorbește. Sorbi o gură și puse jos cănița apoi își luă ochelarii și îi șterse cu șalul. Aburul, deși îi încălzise fața îi omorâse de tot vizibilitatea. Oftă prelung și  lăsă ochelarii în poală apoi își puse două degete pe sinusuri și frecă iritată.
-Poate. Ideea e că, ce am observat din ce-am cercetat e că povestea din carte parcă prezintă o altă perspectiv. Am citit jurnalul, sau  o replică a lui, a unuia dinte rozacrucienii care apar în manuscrisul ăsta. Fragmentul lui se leagă de un alt timp în spațiu care declanșează o altă mișscare. Parcă e o axă a declanșărilor Dacă citești un jurnal întreg în paralel cu cartea observi asta. Nu prea ai studiat cartea nu?
Oftă enervată.
-Ce mă scoți din minți cînd vorbești ca o moară stricată fără ca măcar să studiezi rahatul pe care-l mănânci. Înca o data, cum căcat ai ajuns la Vatican? luă o gură de cafea, neagră de supărare.

Se uita imbufnat la ea si-si aprinse o tigara, stia bine cat de adanc si complex era volumul, ii tulburase doua luni din viata in care devenise regele zombi de la cat de mult il tinuse treaz.
- Speram sa nu fi descoperit asa de mult, insa da ai dreptate, mi-a mancat doua luni si tot nu am reusit sa ajung mai departe de punctul in care esti tu, mi-a luat o saptamana sa ajung acolo, si alte trei sa turbez, cartea, fragmentele si toata povestea sunt o spirala a cauzalitatii, una pe care nu o poate calcula nimic, depaseste pe putin barierele realitatii...fiecare perspectiva e tangenta unui punct de pe spirala, insa doar un punct tangent dintr-o dreapta a vietii individului, jurnalele si consemnarile legate de cei prezenti in volum sunt numeroase insa in volum apare doar un punct singular din viata lor si atat, in rest volumul nu consemneaza nimic, doar acel unic eveniment din fragment detasat din integritatea vietii individului, punand punctul ala la rang de "momentum sanctis" ca mai apoi individul sa dispara din spectrul relevantei.......stupid mod insa are sens, doar actiunea declansatoare e relevanta celui care a compus volumul, insa si mai straniu e ca declansarile, privite din unghiul individului nu au sens raportat la ce urmeaza insa sunt perfect reale...un exemplu interesant pe care l-am memorat...un tata a plecat si nu s-a mai intors din armata, lucru consemnat de sotia sa, fiul a facut la fel si cand s-a intors a tras un foc de arma in casa...nimic interesant, insa cativa ani mai tarziu, nepotii fiului au fost accidentati de o grinda care a cazut, aceeasi impuscata, unul dintre ei a devenit medic pentru a-si salva fratele, nereusita partiala, salvata viata, nu si toate membrele, fratele invalid a studiat tamplarie sa faca proteze, reusita partiala a fabricat proteze si a fost hulit ca un nebun, in nebunia sa a produs marionete aidoma oamenilor, s-a inconjurat cu ele pana la dementa dupa care acestea au prins viata proprie, lucru care a condus la consemnarile unui alt individ despre golemi, mai ales golemi de lemn si nu de lut...un lant cauzal complex, insa daca mergi inainte de tata vei gasi doar un soldat care a trebuit sa-si omoare camaradul ranit, mai inainte un om care nu putea concepe a ucide din mila, mai inainte de asta unul caruia ii era prea mila de orice vietate incat statea inchis in casa sa nu raneasca nici aerul, inainte de asta un om care statea complet retras in natura, inainte oameni care au decis sa locuiasca iar in pesteri si munti si paduri, inainte oameni care urau satele fragile date de lorzi si baroni, inaintea lor...oameni care vroiau sa aiba ceva specific uman sa aiba asezari, inainte oameni care calatoreau permanent ca nu se puteau aseza nicieri, si la inceput de tot, consemnarile in protosinaica, s-ar traduce prin oameni care se intrebau daca pot avea ceva al lor, ceva neimprumutat, sa nu mai fie datori celor din jur pentru viata ce o au, iar inainte acelora, oameni multumit cu ceea ce aveau....inainte de asta e........doar coperta.
Stinse tigara care arsese singura si isi aprinse alta, incepu sa faca fluturi uriasi de fum prin camera si-i lasa sa roiasca in jurul bilei de foc pe care o facuse calorifer.

Trase șalul jos de pe umeri, apoi luă volumul și-l puse pe genunchi. În timp ce deschise la o pagină pe care o studie cu atenție începuă să-și desfacă încet pardesiul, nasture cu nasture stăruind puțin pe fiecare în parte, jucându-se puțin cu el.
-E simplu. E o alternativă a istoriei. Dacă ai fi citit-o ca pe o poveste ai fi știut. Un eveniment într-o parte de lume produce un alt eveniment altundeva. Karma, dacă vrei săi spui. Începuturi și sfârșituri.
Replică într-un final lundu-și foarte puțin ochii din pagină, privindu-l pe el cu coada ochiului. Își trase mâneca de pe mână și se zbătu puțin să o scoată pe cealaltă rămasă pe ea. Avea o stare ciudată, p eo parte era pușin răcoare, sfârcurile semi întărindu-se sub puloverul  crem, lipit de ea. Prinse cana cu mâna și se aplecă peste el, îl sărută scurt pe buze apoi se dădu în lături,
-Crezi că am găsi ceva jurnale pe aici?

Sambi strengareste cand ea il saruta, nu o va forta la mai mult, mai mult de sarutari, isi trecu degetele pe cefa ei si o saruta inapoi, isi stinse iarasi tigara muribunda, deja devenea un obicei prost, poate trebuia sa invete sa vorbeasco-fumeze cu tigara-n bot dar nu era decis inca asupra acestui lucru.
- Jurnale sunt gramada, insa nu stiu daca a celor consemnati prin carte, si cunosc notiunea de Karma, am citit-o in toate modurile posibile insa am fost depasit de motivul compunerii acestui volum, si a celor care ar mai putea exista, nu vad motivul, decat daca istoria asta din volum e cea reala si cea din tot ce e prezent e un fals pentru a tine adevarul departe de lume, daca e asa atunci raspunsul e clar, insa rostul volumelor de a clarifica aceste lucruri devine depasit, ele doar atesta consecinte si nu par a face nimic mai mult decat sa arate evolutia psihologica a omenirii, insa dincolo de asta e filozofie bruta si oricat de mult m-a suparat Clayron, si chiar daca vreau sa-i tulbur putin expresia aia ingamfata de pe fata cu un pumn, imi voi respecta promisiunea si vom merge la el sa vedem daca are ceva prin arhivele lui, mi-ar trebui si niste volume de demonologie pe care mai mult ca sigur le poate el da de urma, altfel EL, nu va putea fi oprit prea curand si-mi va sta in calea dorintei de a-mi petrece restul zilelor cu tine.
Se ridica si aduse doua lazi datate cu exact anii din volum, ii memorase pe cei in care numele consemnatarilor erau date si aduse doar acei ani, restul se dovedeau fie prea vagi fie prea concrete pentru a gasi notite despre indivizi.
- Aici ai tot ce s-ar mai putea gasi despre cei a caror nume sunt date, cel putin din depozit, le-am extras cand am vrut sa ma reapuc de studiu dar nu am mai vazut rostul cu toate lucrurile care s-au intamplat......cand vei vrea sa imi dai un ragaz pentru a te intreba cateva lucruri sa-mi spui, nu vreau sa te presez cu intrebarile mele insa ma vad nevoit sa aflu mai mult decat stiu deja ca sa te pot proteja cum trebuie.

Se ridică în picioare, eliberându-se de tot de haine și începu să parcurgă camera, în fața canapelei. Privii rafturile pline, lucrurile înghesuite din fiecare ungheri. Zâmbii scurt și își puse  mâinile desupra fundului, îndreptându-se de spate.
-Da posibil, o să cercetez. Oricum, oficial sunt în paradis, atâtea cărți aici.
Chicotii îmbujorându-se, ochii sclipindu-i de fericire. Se rotii pe călcâie ușor timidă și privii în jur.
-Ah, da, de ce aveai nevoie de el? Zise și se puse cu un genunchi pe canapea scotocind în geantă după cutiuța cu pandantivul ei. Îl apucă cu două degete și i-l întinse.

Se uita la pandantiv, il lua usor dintre tegetele ei si i-l puse la gat chicotind, ii zambi strengareste si se uita in pamant putin suparat. Trebuia sa-l fi purtat de cand a venit.
- Ti-am zis ca am studikat mai multe lucruri despre tine si printre ele am alfat clar doar doua lucruri, ai o puternica legatura cu lucririle "dincolo de limitarile umane" -- facu ghilimele in aer cand spuse asta si-i prinse palma in palmele lui -- iar a doua chestie e ca aceste legeturi nu sunt pe deplin sub controlul tau, pandantivul pe care ti l-am dat era ca sa te protejeze, sa aiba grija ca aceste capacitati sa nu-ti faca rau, daca l-ai purtat in geanta cu tine e destul de bine, nu te oblig sa-l porti mereu insa ti-ar fi de ajutor sa ai o protectie mai aproape inafara de mine....eu sunt cam imun la chestiile de genu, si daca nu sunt....stiu cum sa le combat, aproape de fiecare data, o intuite, asa mi s-a zis adesea ca as avea. Despre tine, mai ales pe partea asta, nu stiu multe, si inca nu vreau sa te intreb, esti prea bucuroasa de ce e aici dar te voi ruga sa nu deschizi cutiile negre singura, sunt chestii ciudate prin ele, am gasit si niste artefacte mai periculoase, iar unele pot face mult rau daca nu le cunosti bine, adica nu-ti interzic nimic, inafara de a-ti risca viata aiurea.

Se întoarse spre el, încă cu un picior pe canapea, stând oarecum capră. Se aplecă peste el și își puse brațele pe umerii lui, lăsându-se grea, peste el, cu pieptul atârnându-i peste al lui, lipindu-i sânii sporadic de piept.
-Mmm, înțeles dle. În orice caz, ce mai exact vrei să căutăm aici?
Își schimbă poziția reechilibrându-se de pe un picior pe altul și se susținu mai bine pe brațele lăsate greoi pe umerii lui. Îl privii direct în ochi, curioasă.

Atitudinea ei il facu sa-si ia mutra serioasa, ii simti gesturile si-l excitara putin mai mult decat ar fi putut sa se controleze in orice alt moment dar in momentul acela avea cateva chestii importante de zis.
- In primul rand sa aflam ce se intampla cu tine, cum ai putea sa preiei controlul acestor capacitati si nu in ultimul rand, cat de tare poti geme intr-o biblioteca.
Isi pastra chipul perfect calm si nonsalant pana termina tot ce avu de zis apoi ii fura un sarut si o prinse de spate apasandu-i pieptul pe al sau, o tinu lipita usor de pieptul sau si astepta sa vada ce va zice, vroia sa o dezbrace complet si sa-i sarute tot corpul insa era nerabdator sa-i reactia la ultimul obiectiv al vizitei lor.

Râse scurt și se lăsă în jos, viermuindu-se pe el în încercarea de a se trage mai înspate, în încercarea de a se retrage.
-Nu știu la ce abilitate de referi, cât despre partea cu gemutul,mmm nu prea sunt deacord.
Zise privind într-o parte, puțin abătută. Se lăsă moale pe el. Nu prea ave chef să argumenteze cu el, despre puterea pe care o are, defapt pe care crede el ca ea o are.Îl sărută scurt pe obraz  și își strânse picioarele sub fund.

Se ridica in fund lipindu-si fruntea de a ei, statu cateva clipe asa apoi se distanta putin muscandu-si buza de ciuda, se gandise la un intreg scenariu comic in momentul acela dar il lasase deoparte, oricat isi dorea gemetele ei mai bine se abtinea putin si o lamurea cu ce banuia el.
- Nu am fost sincer nici eu nici Lee cu tine legat de momentul acela de la copac....si nici tu nu ai fost sincera cu noi insa am ales sa trecem peste, acolo fusese un demon care-si materializa puterea fara sa posede pe cineva, asta e o forta extraordinar de mare, am reusit sa-l sigilez si sa-l infrunt insa nu eu l-am supus ci tu, ai spus o mantra, una straina mie, si mai apoi ai lesinat, apoi in camera ei reactionat la niste energii mai intense ai avut chiar o forma de viziune pe raul Styx s-a simtit imaginea din mintea ta, un simbol al mortii asa de puternic si solid nu e ceva intamplator...chestii de genu se intampla la mediumi cu forte care ii rotejeaza, acum fortele alea sunt enorme la tine, ai folosit o mantra pe care, dupa ce am reusit sa o gasesc m-a depasit, nu o pot face fara sa lesin si sa incep sa tusesc sange, asta patesc eu cand folosesc prea multa putere insa tu, pe tine doar te ia somnu...nici o consecinta mai grava de atat, asta mie-mi spune cat potential ai si cat de putin stii de el....cel mai nasol la asta sunt visele dubioase pe care le mai ai din cand in cand si delirul ala scurt si de moment in care ma faci sa ma ingrijorez dincolo de limitele mele de a te ajuta.
o mangaie pe copase lent trecandu-si degetel usor intre coapsele ei si strangand-o lent si prelung, ii placea sa-i simta caldura pe palme si, cat mai putea simti, pe degete, cu toate ca in cazul ei chiar ii simtea caldura pe degete fata de alte persoane.

Îl privii mirată, curioasă.
-Despre ce naiba vorbești? Mantre? Mantrele sunt modul meu de a mă calma, pentru unii e yoga pentru mine sunt mantrele. E simplu. Se trase în spate, prin toată nebunia prin care trecuseră, chiar și pisica din aburi și fluturii în mintea ei nu erau mai mult decât triksuri de magician trist. Se lăsă pe moale și îl privii curiooasă. Cumva nebunia din mintea lui deveana logică, dar tot nu putea crede nici o iotă. Oftă printre buze.

Se opri din vorbit si decise sa-i arate singurul test care nu putea fi fentat, piatra de jad impura, orice mantra de genul celei facuta de ea atunci purifica orice lucru din jur, calmeaza curata si vindeca, cea mai importanta chestie cu acel jad impur e ca este asa de incarcat incat maestri la care a putu ajunge au esuat, oftatul ei i-a dat o speranta, spera ca acel oftat sa fie de descumpanire ca lucrurile incepeau sa aiba sens.
- Facem un experiment, e simplu, am un jad de curatare, e incarcat puternic, pandantivul te va proteja de efecte dar vei putea totusi simti ce e in el, imi voi lua libertatea de a-i cere lui fumurila sa-mi spuna daca ma minti, nu-ti voi cere adevarul, fumurila are un simbol specific, o pantera cat canapeaua asta, nu e periculoasa, nici macar nu ataca insa daca minte cineva in jurul ei maraie si-si pune coada pe respectiva persoana. Haide fumurila.
Trase un fum cat putu de tare din tigara pe care tocmai o aprinsese si sufla in fata canapelei, norul de fum se forma intr-un cap de pantera apoi aduna si fumul de prin prejur si se forma si corpul. Scoase din geaca jadul tinut intr-un glob de sticla. Il privi atent si grijuliu il intinse Francescai, tinandu-l intins scoase si un postit pe care notase mantra care-i salvase viata.
- Am memorat si notat mantra pe care ai spus-o in acel moment, eu nu o pot folosi pentru ca ma scoate din uz, insa situatia e asa, daca acel jad va ramane curat dupa ce o spui tu inseamna ca am dreptate....si atat, nu te voi mai sacai astazi cu asta dar trebuie sa-ti recunosti tie insati ca e adevarat si logic ceea ce spun si ce se intampla, daca nu se intampla nimic si ramane la fel atunci imi voi cere scuze si nu te voi mai presa cu aceasta putere pana nu-ti voi putea aduce dovezi incontestabile...doar incearca, indiferent de alegere ai de castigat, daca am dreptate eu te las in pace pana ma vei intreba tu, daca ma insel nu te voi mai stresa pana nu am ceva real si concret....oricum o sa actionezi si oricum decurg lucrurile tot "scapi" de sacaielile mele.

Îl privii uimită. Omul acela, în nebunia lui nu voia să înceteze. Un tremur ușor o strânse de piept. Oftă prelung și privii pantera, îl privii pe el. Totul părea un fel de halucinație ciudată. Prinse în ambele mâini cutia cu piatra și o analiză. Oftă și puse cutia în poală.
-Nu pot face mantre fără șiragul meu de perle și nu îl am la mine. Zise în cele din urmă și îi întinse cutia.
-Știu ce mantră am spus, știu câteva. Au fost și sunt terapia mea. Știi oamenilor cu depresie paranoidă li se dau tot felul de tratamente printre care și chestii de meditație și eliberare a minții și altele. Îmi pare rău, dar nu te pot ajuta, nu azi cel puțin.

Lua cutia si nu prea ii venea sa o creada insa pantera nu se insela niciodata, cu toate ca mai mult ca sigur era doar o preconditionare siragul de perle ea credea in el si nu avea de gand sa-i tulbure acea convingere, daca-i trebuia siragul de perle atunci va astepta sa-l aiba pana o va ruga din nou.
_ Ok, te cred, si da stiu tipuri de terapii nenumarate pentru asemenea afectiuni insa stiu si ca starea poate fi nenaturala si produsa de prezenta unor factori externi incontrolabili...chestia interna devine secundara in momentul ala. Vreau doar sa te intreb daca ai simtit ceva legat de aceasta cutie, deci...ai simtit ceva?
Puse cutia pe spatarul canapelei si se apropie cu fata de a ei lipindu-si fruntea de a ei, ii placea sa-i simta caldura iar distanta dintre ei doi il impiedica din a face asta.

Zâmbii prostește. Își puse mâinile pe genunchi și privii când la Ash când la panteră. Un nod ciudat i se puse în gât.
-Mmm, nu chiar E o bijuterie frumoasă și cam atât, zise în cele din urmă și-și strase gâtul ploverului epste față și mânecile peste mâini. Se ridică în cele din urmă de pe canapea și privii în jur, curioasă. Se îndreătă către prima bibliotecă din depozit și privii derutată cotoarele. Nu era nimic interesant în jur.

Ash remarca faptul ca isi abatea privirea catre pantera, parca neincrezandu-se pe deaintregul in capacitatea panterei, sau in seriozitatea spuselor sale, nu-si dadea seama prea clar de ce anume se indoia, spera ca de nici una si ca doar cumva incerca sa-si masoare cuvintele cat sa nu lase urma de vreo deceptie, mai mult parea ca incearca sa se convinga de ce va zice ca sa convinga si pantera in acelasi timp dar totodata si pe el, chicoti cand auzi acel nu chiar, deci intr-un fel avusese dreptate insa nu pe de-aintregul, la asta se gandea Ash inainte sa-i scape Francesca din fata.
O urmari cu privirea cum se foia prin camera cautand ceva interesant uitandu-se la coperti, el aflase de mai demult ca nu toate copertile erau sincere si ca in unele se ascundeau defapt alte carti nu cele inscrise pe cotor.
- Nu-i mereu in cotor ce e pe cotor, daca treci prin celke cateva volume adunate pe aici o sa afli ca unele volume au folosit copertile de la alte carti cand au fost reparate, cine o fi avut in grija reconditionarea cartilor fie nu le aprecia fie doar era lenes.
Incerca sa se ridice si aluneca sprijinindu-se de bila de sticla care incepu sa se rostogoleasca inspre podea, Ash ajunsese deja pe podea lovindu-se destul de puternic la cap, intratat incat incepu sa sangereze, incerca sa se ridice cand sfera de sticla il lovi in cap sparganduse si jadul dinauntru il lovi la randul lui peste unul dintre cioburile de pe cap lesiknandu-l complet, cazut cu fata in jkos incepu sa delireze vorbea fie in latina fie in protosinaica, apoi in germana si relua ciclul de doua ori pana se reintoarse la romana si la vocea lui normala.
- Daca-mi tradezi increderea si a treia oara, captivitatea ta va fi permanenta si irevocabila...crede-ma sunt in stare sa fac asta fiestecum o fi...Ha si cand am crezut ca pot avea incredere ca intelegi ce simt...m-ai tradat cu indoieli.
In tot timpul asta statuse nemiscat pe podea fara a clinti o molecula insa cand rase geamul din spatele camerei trozni deschis si in camera intra un vant puternic care rasturna un raft si defrisa padurea culturala din camera punand tot ce se afla pe rafturi fix in centrul camerei in jurul lui Ash descriind un cerc de coli cutii pline sau goale si carti facute bucati, locul era un refugiu pentru Ash insa si un loc periculos pentru el, se creea o mica tornada care invarti lucrurile in cerc in jurul lui Ash ca mai apoi totul sa se opreasca la fel de brusc cum incepuse iar gemul se tranti inchis crapandu-se in diagonala. Ash inca zacea lat pe podea fara a misca un muschi.

Auzind alunecătura lui Ash tresări și se întoarse alarmată pe călcâie. Vru să fie rapidă, să sară și să-l prindă dar nu apucă. Se grăbi spre el speriată însă fu aruncată pe podea de vânt.
Inima începu să-i bată puternic, simțea ca avea să-i spargă pieptul. Începu să tremure ușor de spaimă. Îl fixa pe Ash cu privirea, neînțelegând prea multe.
„Dumnezeule! Ash, te rog revino-ți! Să nu ai vreo rană grava. Doamne..ce mă fac, tu ai grijă de mine, eu nu știu ce să fac..Hai ridic...”
Auzindu-l se sperie mai tare și se trase,târâ, instinctiv în spate pe podea.
„Doar nu se referea la...”
Își scutură capul speriată. Când tornada se opri, se liniști dar nu înainte ca un mic, terifiat țipăt să-i scape de pe buze când fereastra se trânti. Privii curioasă prin jur, analizând camera, așteptând parcă să o ia cineva de gât sau să-i sfârtece un cuțit de nicăeri capul. Când realiză ca nu avea să se întâmple începu să meargă deabușilea, prutend, către Ash. Văzând rînile de la cipburi intră de tot în panică. Suspină speriată și încercă să se liniștească, deși plângea. Își trecu degetele peste rănile și chipul lui apoi se lăsă pe pieptul lui. Inima io luă iar la trap
„Încă bate nu? Hai zi-mi că nu te-ai sinucis în cel mai stupid mod”
Își lipii urechia de pieptul lui și răsuflă ușurată. Își sterse lacrimile și primul impuls a fost să vrea săl ridice pentru a-i curăța rănile
„Nu, dacă are o comoție cerebrală sau mai știu eu ce?”
Se împinse în mâini și fugi spre geantă să caute telefonul mobil. Avea nevoi de un doctor și urgent.

Ash deschise ochii si realiza ca e pe podea si ca se simte putin incapatanat, adica mai exact ca nu-si poate misca restul corpului, se uita in jur si vazu cioburi, mari si rotunde, mai privi si vazu o serie de coatoare de carte aliniate frumos in cerc in spatele canapelei, destul cat sa fie ceva periculos, singura lui grija era Francesca, el isi va reveni cumva de indata ce incepe sa-i mearga vindecarea, privi in sus si vazu jadul stand perfect drept si invartindu-se.
- Francesca, sper ca inca esti intreaga, daca ma auzi, iesi din cerc, suna-l pe Lee si zii sa o ia si pe Perdition, cu corp cu tot, e singura care poate face ceva acum, fara sa-si riste viata, inca ceva, iesi cat mai repede din cerc, jadul ala era mai periculos decat parea...acum ca sticla e sparta e si mai periculos decat era inainte.