Depozitand amintiri

Luă telefonul și tastă rapid numărul lui Lee.
„Ok, aparent chiar am nevoie de dracul ăsta !”
-Te rog nu vorbi, nu mișca! Te implor, nu te răni mai tare.
Zise speriată,încercând să-și ascundă lacrimile. Luă eșarfa ei „minune” cum îi zicea, trecută pe la mai toate cadavrele bisericești și sticla de apă și fugi înapoi către Ash. Se aruncă pe podea lângă el.
-Nu plec de aici fără tine. Oricum, dacă ai avut dreptate cu Styxu, deja m-am întâlnit cu moartea și e tare amabil. Nu-mi va face nimic. Rămase în spatele lui ca el să nu-i poată vedea lacrimile și udă șalul cu apă. Trase cioburile mari cu mâna goală, din grabă tăindu-și buricele degetelor, iar pe cele mai mici le îndepărtă cu șalul umed.
Ținea telefonul cu umărul.
-Alo, Lee?

Ash stia ca daca o va lasa sa stea in cerc va accelera rotatia jadului si se va deschide mai repede, se hranea cu forta vitala si salul ei sau pandantivul nu o vor proteja. Isi drese glasul si lua roilul de fluturi cu cata forta mai avea si o izbi inafara cercului, misca si pantera in spatele ei sa o prinda cand va ateriza.
- Daca ai de gand sa-ti risti viata nu o vei face sub supravegherea mea, jadul e O CUSCA, la fel ca a chestiei care era in mine, daca ii accelerezi deschiderea nici eu, nici Lee, nici geniul ala bolnav de Clayron nu vor putea opri ce e in jad, sunt acuma singurul care o poate tine sub control, mai ales ca ranile astea se vindeca extrem de lent si sunt ceva gen muribund nu am destula forta sa o deschid, tu insa ai...Moartea e amabil dar daca vrei sa pleci de aici cu mine la pachet vei sta unde esti sau o sa moara unul din noi in cercu asta, ITI DORESTI ASA CEVA? Cred ca nu. Asa ca astepata sa ajunga Lee si povesteste-mi ce s-a intamplat cand m-ai tradat a doua oara, daca aflu de la tine pot ierta, pe oricine caci pe tine te pot ierta indiferent de ce-ai fi facut, si nu in ultimul rand dintre noi doi eu sunt expertul, si vreau sa plecam de aici impreuna.

La auzul apelului Lee o luase pe Perdition si fugi catre depozit. Ajunsi, Lee intra pe usa deja deschisa si Perdition, nerabdatoare, daduse buzna in fata lui Lee pe usa.
~ Ce se intampla aici?!
Lee simtii ca Perdition incepu sa se infurie, deoarece si el si ea simteau o prezenta destul de ciudata. Sau o energie. Inca nu stiau despre ce e vorba.
Lee se uitase la Ash pe jos si la Francesca si dupa vazu cioburile si o piatra ciudata.
- Ce dumne... Ash, nu stiu daca poti vorbi sau nu, da' ce dracu e piatra aia ciudata de acolo? De bine stiu ca esti bine, d-aia nu te intreb.
Perdition incepu sa se plimbe prin camera, fiind foarte atenta la piatra si la cioburile sparte, opriindu-se in fata ferestrelor inchise si sparte, studiindu-le cu atentie.
~ Lee, ceva nu e ok aici.
- Simt. spuse Lee cand ii simti aura demonica din jurul lui Perdition, fiind pregatita parca sa rastoarne iadul si sa il dea de capu cuiva.

Înghiții în sec și-și împreună mâinile deasupra pieptului și-și mușcă buza. O altă lacrimă îi scăpă pe obraz însă o șterse rapid, nu voia ca el să știe ca ea suferă. Strânse șalul în mână apoi îl aruncă, doar pe jumătatea umedă în cerc.
-Bine, măcar ține jumătatea umedă să te țină treaz. Păi pe scurt, mi-am tras-o cu Lee. Și și mai pe scurt regret și nu. zise mușcându-și buza până aproape de sânge. Se simțea neputinciosă. Ura sentimentul ăla. Rămase turcește, pe podea, cu ochii strânși. Apoi  lovii revelația.  Apoi își sună șeful.
-Vino la depozit, urgent! Cu cartea despre setul moierelor. TE IMPLOR NU ÎNTREBA! țipă disperată și auzi un click, de telefon  închis. Simții o dezamăgire profundă în suflet în acel moment.
„Chiar mă abandonează așa?”

Ash auzi toata discutia si pe cei doi zapaciti venind in camera, mai ales segmentul in care cei doi au depistat ceva dubios in camera, ei pe bune, o Moira care avea ochiul, nimic periculos doar ca avand ochiul putea si scrie si ala era realul pericol.
- Perdition te rog da-i un sut in testicule lui Lee din partea mea si mai apoi daca vrei sa ma ajuti vino si scoate-mi toate ciburile din ceafa, tu nu vei fi afectata de chesti asta pentru ca.....ei bine esti deja un cadavru si oricum nu ai energie vitala in acel cadavru deci nu-ti va face rau...Francesca.....am banuit ca nu erai sincera, pantera a miscat usor din coada insa te-a lasat in pace, banuiam ca te-ai prins ce poate fi acel jad de fapt....Suna-l iar pe Clayron si spunei asta  "Ars arcanum alchaemica" Daca-si mai aminteste ce s-a intamplat va sti ca-i legat de mine, si da am vrut sa-l bat pentru ce a comentat aiurea la tine cand ai vrut sa o ajuti pe eleva aia...ti-am zis ca nu te voi mai urmari si nu-ti voi mai aduce cadouri insa tot nu m-am putut abtine de la a-mi face griji si a verifica ce se intampla cu tine zi de zi...
Astepta sa ii fie scoase ciburile din capatana si se pregatea pentru cat va durea revenirea din paralizie, a mai fost reparat odata de la un gat aproape rupt si o paralizie de genu spera doar sa aiba destul zvac sa o faca, era sigur ca avea destul cel putin sa-si opreasca hemoragia si sa previna paralizia si sa-si refaca tesutul macar superficial.
- Lee chiar daca ai o voce pitigaiata explica-i cum sa scoata ciburile pana ajunge Clayron aici, cred ca va avea o solutie buna sa inchida asta iar, eu nu am cum sa fac nimic decat sa o blochez in cerc mult timp dar nu pot face asta, am promis cuiva ca plecam impreuna de aici.

Perdition era deranjata de faptul cum ca Ash chiar credea ca l-ar lovi pe Lee pentru ca el zice asa, si se apropie de Ash ca sa-i scoata cioburile, abtinandu-se greu sa nu-l calce pe cap de vreo cateva ori in procesul asta.
Lee ofta si se uita la Perdition, venindu-i sa rada oarecum de, poate, prostia inocenta a lui Ash in legatura cu Perdition, si ii explica cum sa ii scoata cioburile din cap fara sa provoace o hemoragie mare, desi stia ca asta e adevarata dorinta a ei.
- Ce dumnezeu e o Moira cu un ochi sau cu ce ochi? E o modalitate prin care eu sau Perdition putem sa combatem ciudatenia asta?

Clayron sări prin fereastra crăpată, cu mâinile în față protejîndu-și fața cu antebrațele acoperite de o cârpă brodată cu auriu și ceva încrustat în formă de sephirot pe ea. Se rostogoli până dedesubtul jadului  și aruncă materialul peste  jad. Geamul, căzut în bucâți dreptunghiulare se ridică deodată în aer și șuierară cu o sforțare puternică înspre gâtul lui. Se feri la timp ca bucățile să-l lovească în braț, rămânând înfipte ca niște săbii lungi și crăpate. Gemu scurt de durere și scutură brațul, aproape țipând când le aruncă afară. Mârâi ceva și jadul rămase nemișcat.
-Lee, mișcă ! Scoate-l pe labă ăsta de gură mare deacolo cât mai poate ține chestia asta tăcută. Hai că nu avem viața mea la dispoziție.
De durere scăpă cărțile din mână. Înghiții în sec și le împinse cu mâna direct înspre Francesca, însî nu se mișcă din poziția lui. Ținea în mână perlele Francescăi, iar buzele i se mișcau rapid.
-Pagina patrusutecinzeci. Repede!

Țipă scurt când fereastra se sparse. Se trase instinctiv în spate, acoperindu-li capul cu mâinile. Inima stătea să-i sară din piept. Privii debusolată în jur. Pentru câteva secunde avusese senzația că avea să leșine sau să vomite însă adrenalina își spuse cuvântul. Sări, ca un cerșetor la mâncare, pe cărți și deschise prima pagină.
-O să găsesc cum să îi punem capac, promit!
Urlă speriată printre lacrimi și începu să dea paginile cu mâinile tremurânde. Începu să citească rapid, obsrvând atent pozele. Trebuia să uite de tot din jur ca să se poată concentra.

Lee il lua pe Ash si iesi afara cu el, lasand-o pe Perdition cu cei doi, sperand ca ei se vor descurca si nu va fi nevoita Perdition sa aduca iadu' pe pamant.
- Ash, mai esti printre noi? ii daduse doua palme scurte inofensive peste fata ca sa il trezeasca.
- Francesca e inauntru cu Clayron si Perdition. Am lasat-o pe Perdition cu ei deoarece stiu ca daca va fi nevoie sa omoare un demon, sigur l-ar face sa-si fi dorit sa nu fi iesit din scorbura lui supra incalzita.
Perdition se plimba incet printre ei schimband privirile cand la Francesca, cand la Clayron
~ Sper ca voi doi stiti ce faceti., spunand oprindu-se cu privirea pe Clayron, simtind ceva ciudat la el si la prezenta lui.

Ash isi reveni in simtiri, nu fusese nimerit de cioburi din nou si faptul ca nu mai era in cerc il lasa sa se vindece insa julitura crunta de pe frunte nu se inchidea si pace isi dadu seama de ce, jadul deja se lipise de el si de rana lui initiala, celelalte erau facute de sticla de protectie deci nu se legau de jad, de aia nici nu l-au omorat, palmele il pusera inapoi in corp si il drena putin pe Lee de energie cat sa se vindece, nu era frumos ce facuse insa faptul ca-si elibera tulburarea cand il drena de energie il calma. Ca sa faca rost de niste energie de la Lee isi lasa mana moale si-l stranse viguros de ceea ce avea sa numeasca ascutitorul de voce.
- Pitigaiat vei fi putin timp, sunt bine, doar ma stii, nu tre sa fiu o viata nestinsa ca sa ma regenerez...cu toate caar trebui sa fac niste studii detaliate despre cum pot dobandi niste vindecare mai buna...Clayron, moira s-a legat de sangele meu de la rana la cap, si mai ales ca e jad nu stiu cum o sa blochezi conexiunea mai ales ca nu mai sunt in cerc...vin inapoi, numai daca nu reusesti sa o supui, orice ai face nu o distruge, e singura regula pe care o impun, daca distrugi Moira aia, mai ales pe aia...poti sa-ti iei adio de la "viata ta", Lee si Perdition stiu, si Francesca, o sa fiu succint, vanez un demon care se hraneste cu moartea semenilor sai, moira nu e demon insa tot nenaturala ca si EL, pot sa o subjug daca-i aflu numele...doar ca iarasi as risca mult mai ales ca-s doar muritor...daca ai orice dubiu zi-mi si ma confrunt eu cu ea.
Se puse langa Francesca si astepta un semn de la Clayron, momentan doar el si Perdition puteau face ceva, oricine intra acolo in cerc din cei nementionati mai sus ar fi trezit complet Moira in momentul ala.

„Muritori, mediumi” murmură ceva și se uită gânditoare când încerc când la cei doi.
-Îmi pare rău! șușotii și se năpustii spre cerc
„Dacă Ash nu e nebun, cred că nu e, atunci au nevoie de o gazdă temporare cu abilități de mediu. El a spus că nu încă, la naiba!” sării în cerc
-Moira e susceptibilă conjugării numai dacă nu are ochiul, asta îl are! Firul, trebuie să-i luați firul și să o legați cu el!
Țipă către ei înainte să se prăbușească pe podea cu un urlet ascuțit de durere. Parcă tot trupul o lovea din interior cu lanțuri cu acid. Se prăbuși pe jos și sângele începu să-i curgă abundent din fiecare rană veche de autorănire și din ochi iar.
În fața ochiilor apărură iar vitrinele, râul și parcă vedea undeva îndepărtare silueta amabilului rpșcat. Icnii de durere când auzi ceva ce părea spart și căzut apoi leșină deabinelea când auzi ăași ciudat de grei pe podea.

~ Fir? spuse perdition, ranjind, acoperiindu-se cu o aura demonica sangerie, transformandu-si mainile in ghiare, apucand firul de care spuse Francesca, legand entitatea ciudata cu firul, incet-incet luand toata o forma demonica, rosu-sangerie, ranjind ca o psihopata.
Lee se uita la ea mirat si ranjea si el, deoarece stia foarte bine de ce e in stare Perdition, si stia ca macar chestia asta nu o poate rani.
Se napusti asupra Francescai si incerca sa-i opreasca ranile cu puterile lui semi-vindecatoare, incercand s-o "readuca" printre noi, vorbindu-i iar in minte "FRANCESCA, TREZESTE-TE!!!"
- Cum e, Perdition?
~ E ok, tu ocupa-te s-o aduci pe frumoasa adormita printre noi, spuse cu o voce demonica, ranjind, luptandu-se in continuare cu entitatea.

Clayron sări instinctiv în spatele moirei încarnate în fața lui. Nu văzu firul ascuns poate în altă dimensiune? Sări direct la ochi punându-și mâna direct în ochiul ei. Simții cum ochiul îl ardea, aproape năucitor de puternic în palmă. Urlă tare, enervat. Privii în jur către Francesca și către Ash. Îl exaspera posibilitatea că cineva ar putea să moară dintr-un accident stupid. Apăsă pe ochi cât să incapaciteze abilitățile ei.
Simții durerea lăsându-l și apoi privii la Perdițion. O legase. Zâmbii și lăsă mâna jos, gemând de durere. Sări pe piatră și o luă în mână, simții un curent electric străbătându-l tot, până în inimă de parcă încerca să io oprească. Zâmbii scârbit apoi prinse bucâțica lipsa de jad până se lipii. Înfășura jadul în mantaua ciudată și o legă cu un nod  pescăresc chiar deasupra semnului central de sephirot. Jadul devenii liniștit. Deși tot corpul îl durea fugi direct la Francesca și o ridică în brațe

Se uita la tot ce se intampla simtindu-se neputincios dar stia ca nu avea ce face, daca intra in cerc Moira avea sa-l dreneze din nous i sa fie de neoprit, pentru nimeni insa ei l-a ascultat si nu au ucis-o, acum trebuia sa se asigure ca nu va mai ajunge in lumea libera, dimensiunea nula era un loc bun dar portalele catre dimensiunea nula erau dificile de deschis si nu avea de unde risipi energie pentru asa ceva, in cativa pasi ajunse langa Clayron si isi puse mana pe fruntea Francescai, si cealalta mana si-o puse pe gatul lui Clayron, pe palma sa se aprinse o runa, sau mai bine zis o cicatrice in forma de runa pe care chiar el si-o gravase pe palma, incepu sa rosteasca un mic ritual de vindecare mai complex si cand termina cazu epuizat dar inca lucid pe jos.
- Nota catre sine, nu mai fura artefactele necatalogate ale vaticanului, asta ar fi una , nota catre sine, muta moira in dimensiunea nula, um Perdition daca vrei sa faci onorurile inainte sa se trezeasca cea mica. Am de vorbit ceva cu voi toti, oricat de absurd pare nu mai pot spera sa ma descurc singur, pana si fara sticla moira nu trebuia sa se trezeasca in conditiile alea. nu asa de puternica, asteptam sa se trezeasca si ea si discut cu voi toti, m-am prins ce ar putea fi demonul, sau cum ii zic eu...EL...nu-i stiu inca numele....ce stiu e ca e similar tie Lee.
Se impinse in coate si se ridica de pe jos si incepu sa numere descrescator de la 10, numara lent si metodic nesarind nici un sunet, cand ajungea la 1 Francesca ar fi trebuit sa-si deschida ochi iar Clayron sa aiba arsurile complet vindecate si senzatia neplacuta din corp eliminata. Moira lasa in urma un efect toxic pe care vindecarea clasica nu-l putea remedia complet, doar o curatare specifica...sau imunitatea puteau rezolva efectele.

Styxul, sau ceea ce credeau toți că ar fi un Styx se îndepărtă de ea. Văzu undeva în fundal omul ciudat cu joben salutând-o prin a-și scoate jobenul și-al pune la loc apoi dispăru cu tot cu imagine.
Mugii scurt de durere și sări în capul oaselor tușind compulsiv. Simțea că are efectiv tot corpul strivit. Clipii des, sângele i se uscă pe ochi. Își duse mâna la frunte și presă pe sinusuri.
-Ce naiba, mă simt amnezică...când de ce? îngâimâ îndurerată, tremurând din toți porii.

Lee tresari la cuvintele lu' Ash da nu spuse nimic, deoarece nu voia sa-si divulge inca identitatea, deoarece nu avea nici cel mai mic motiv, inca, sa aibe incredere in Clayron, si fugise la Francesca sa vada daca e ok;
- Hai, campioano, stiu ca poti. Ne-ai salvat o data pe noi, acum salveaza-te o data si pe tine.
Perdition pasise incet catre Lee, revenind la forma normala progresiv, si il apucase pe Lee usor de umar, zambise, si dupa ii daduse drumul. Lee dadu din cap, intelegand ce voia sa zica si ii multumi lui Perdition. Ea isi aprinse o tigara si se asezase jos ca si cum absolut nimic s-ar fi intamplat, asteptandu-i pe ceilalti.

Ash o prinse usor de ceafa si o masa sprijinind-o cu celalalt brat sa nu cada, puse pantera sa traga de canapea pana in spatele lui si al Francescai apoi il facu sa dispara, dar nu inainte de a-i cere sa impinga niste fotolii mai aproape si sa puna cartile pe la locul lor. Francesca inca nu era in apele ei asa ca o apasa usor pe umar si o aseza pe canapea.
- Incetisor, iti vom explica de indata ce-ti mai revii incat sa putem vorbi, situatia e cam fragila dar ai putina rabdare.
Scoase din geaca un pachet care in mod surprinzator nu fusese strivit, ii desfacu folia, trase plasticul si il intinse spre ea.
- Cand ti-am propus sa vii ma tememam ca vei ramane fara tigari cat studiem pe aici chestii asa ca mi-am permis sa-ti aduc un pachet de rezerva. Acum Lee, oricat de reticent esti putem avea incredere in Clyron, cel putin eu sunt de parerea asta si dintre noi patru, oricat de mult nu-l agreeaza Perdition pe Clayron avem nevoie de cineva mkai citit ca mine, eu stiu o parte din poveste insa cred ca el ne poate lamuri mai bine, plus Francesca i-a cerut ajutorul asadar, fiind decizia ei ma voi increde in el...ma abtin de a mai comenta, cum te simti Francesca?

Ascultă debusolată conversația. Privii la cei patru din încăpere, observa femeia frumoasă și necunoscută, pe Clayron cu fața lipsită de chef, acritură ca deobicei, sprijinit de o bibliotecă cu mâinile în buzunare privind dezgustat și poate puțin îngrijorat, doar puțin scena. Îi prinse privirea și el întoarse rapid capul spre fereastră strâmbând din nas. Oftă prelung, oarecum dezamăgită. Se simțea cumplit de amețită. Strânse mâna lui Ash și se ghemui în patru labe pentru a încerca să se ridice.
-Nu știu, amețită. Nu îmi amintesc decât că mă uitam prin bibliotecă. Altă cadere de calciu?
Îl privii pe Ash îngrijorată și se sprijinii de mâna lui. Se lăsă apoi moale pe el, nu se putea ridica și pace. Se lăsă mai tare pe pieptul lui și-l sărută pe obraz.
-Mersi că ai grijă de mine, dar nu trebuia să sperii lumea deageaba.

Lee nu daduse nici un semn ca-l agreease sau nu si se apropiase de ei.
- Deci avem de aface cu inca un nefilim, nu? Hm... cat de greu va fi ca sa-l scoatem din joc? Adica.. serios.. eu sunt ala protejat de Moarte aici, nu el. 
Perdition ranji si se apropiase de Lee, simtind cum creste pofta de lupta si de sange.
~ Il vom rupe in bucatele daca trebuie! spuse rapid si rase malefic scurt dupa care continuase sa fumeze. Perdition nu daduse nici ea un semn ca il agreease pe Clayron sau nu. Avea de gand sa-l lase pana la prima abatere serioasa, dupa care va interveni.

Se uita catre cei trei din camera pe rand inepand cu Clayron, stia ca-i va fi simtita privirea insa nu se astepta la o reactie, nu asa de concisa de la el, acritura intradevar era insa nu era nicidecum rau doar ii seamana, insa plictiseala pe el il ranea pe cand ash gasea din plictiseala un motiv de a creea amuzament, il privi mai apoi pe Lee si avu un flash de furie oarba in care acesta urlase, nu a inteles ce urlase prea clar si apoi se uita la perdition si ranji amuzat.
- Vrea domnul Clayron, sa deschida istorisirea, sau tu Lee, insa dealtfel si tu Perdition ai putea povesti, ai lipsit destul de putin si ai fost implicata destul de mult deci nu sunt sigur care ar trebui sa povesteasca primul, sau doriti sa ma lasati pe mine?

Se agăță mai mult de Ash lăsându-se în brațele lui ca un copil bolnav. Se sprijinii cu capul de umărul lui și-și băgă nasul în cravata lui, ciudat de deranjată. Oftă prelung. Se simțea slăbită complet.
-Să povestiți ce? întrebă privind curioasă în jur Își aminti de omul cu joben din lumină și scutură capul apoi se înfioră de frig.

Lee isi muta privirile de la unul la celalalt fara sa zica nimic, dupa care o privi pe Perdition, intelegand ca ea e capabila sa omoare un nefilim daca va fi nevoie sa ucidem pe cineva de genul.
Perdition facu la fel. Muta privirile de la unul la celalat si o fixa pe a lui Lee, zambindu-i scurt, tragand din tigara in sincron cu el.
Amandoi erau pe ganduri la auzul ca exista un alt nefilim si s-au decis sa-i lase pe celalti sa-i povesteasca Francescai ceea ce trebuie. Nu stiau daca trebuie sa omita anume detalii sau nu.

Ash fu indignat de cei trei, toti fugeau de explicatii mancand pamantu, mai ales ca era vorba de ea, care bascula fiecare eveniment intr-un vis si-l lasa deoparte, dar lasat deoparte asa nu va face nici un bine nimanui, orice chestie de genu ajungea sa aiba efect de "snow-ball", si cand avea sa loveasca nimeni nu va putea rezolva nimic. Ii acoperi urechile francesca usor cat sa se asigure ca ea nu va auzi.
- Ok, daca aveti de gand sa o protejati cu totii sa stiti ca nu o faceti, chestiile astea se vor acumula pana o vor rapune, deja e intr-un punct critic, crede ca e schizofrenica si ca inebuneste, Lee tu stii, Clayron cu atat mai mult considerand cat a lucrat cu tine si cat de perspicace esti, deci trebuie sa o informam sau vreti sa o lasam sa se debilizeze pana nu vom mai putea face nimic pentru ea?
Ii descoperi Francescai urechile si o mangaie usor pe cap si pe spate intr-un mod care stia ca o va calma si linisti, avea nevoie sa se linisteasca inainte ca ei sa-i poata vorbi iar in momentul ala nu vroia decat ca unul dintre ei sa-si faca curaj sa faca ce trebuie, nu ce e convenabil, el nu putea povesti, nu in momentul ala si nu-si putea adapta stilul de a povesti la ceea ce se intampla.
- Sunt unele lucruri mai complexe legate de tine, pe care noi patru le-am observat si spre binele tau am vrea sa le afli, adica eu as vrea sa le afli, ei trei evita sa-ti spuna, Clayron vrea sa te tina departe de chestii de genu si il inteleg pe deplin, Lee si Perdition sunt reticenti prin definitie deci ii inteleg si pe ei, insa eu am fost o vreme scurta in situatia ta si aia m-a adus in a fi aproape psihopat, incam am ramas cu emotii datorita tie, si nu as vrea ca experienta mea de viata sa se repete cu tine, deci Clayron, rogu-te a-i povesti tu, pentru ca dintre toti stii cel mai bine cum sa explici situatia si dintre toti de aici esti cam singurul cu destul de multe cunostinte de psihologie si psihanaliza care poate ilumina acest subiect fara sa bage triunghiuri inoportune in locuri inadecvate.
Continua sa o mangaie pe francesca si privi catre Clayron care inca statea cu fata spre biblioteca evitand subiectul...mai ca regreta ca a pus scaune pentru toata lumea klanga canapea.

Clayron oftă obosit și se uită urâcios la Ash. Îl săgeta cu fire și ură din priviri, parcă spunându-i ce căpățână pătrată și egoistă e. Se desprinse molatec de bibliotecă și îndreptă nervos către Ash. Se apropie de Francesca, punându-se în genunchi în fața lui Ahs. O sărută apăsat pe buze brusc, de nicăeri. Ochii îi licăriră și fata adormi brusc, tun. Aproape sforăind.
-Nu cred ce ipocrit ești. Crede că suferă de schizofrenie latentă de când era în preburtate, să te apuci să-i spui de paranormal acum ar duce-o la suicid. Stai cuminte pentru moment. Până să apuce Ash să răspundă dispăru și reapăru în cameră de două ori, a doua oară apărând pe mijlocul camerei cu ea în brațe.
-O duc la ea în cameră, îi putem povesti peste câteva zile când va începe să se detașeze emoțional de situație. Ar înțelege altfel.
se apropie de ușă cu ea în brațe.

Se plezni peste frunte razand, se uita spre Lee apoi spre Perdition, nu ii era clar daca ei intelesesera. se ridica usor si pasi brusc in fata lui Clayron si zambindu-i strengareste cu o sclipire de fericire in ochi il saruta pe obraz, ce naiba comunismu a avut ceva bun la solidaritatea fraterna.
- Iti multumesc pentru ca-ti pasa cu adevarat de ea, te pot ruga sa revii sa vorbim...adica as vrea sa vorbesc si cu tine de mica problema de aici si din tot campusul, cred ca tu stii mai multe detalii decat am gasit eu deja.
Se retrase de langa Clayron si ii facu semn de usuiala in timp ce pasi in marsarier catre canapea.
- Sa nu uiti sa o invelesti bine?