Amintiri...

Subiect: Re: Amintiri... Mier Sept 09, 2009 7:47 pm

Nimic, apa se misca ins amedalionul era parca lipit de mana mea. Am realizat ca parca incerca sa ma chinuie, am realizat ca eu singura ma chinui, am intors palma inchizando. Nu puteam, pur si simplu, nu puteam renunta la el.
"De ce?" simteam ca aveam sa izbucnesc in plansete, nu intelegeam de ce toate se trezesc acum...pur si simplu ieseau la suprafata fara sens...

Subiect: Re: Amintiri... Mier Sept 09, 2009 8:57 pm

De ce plangi ?
Se auzi din nou vocea care le devenise probabil atat de familiara in cele cateva zile de cand locuiau aici.
Iarna inalta si uscata din jurul lacului fosni usor,raspandind mirosul dulceag si ametitor de iasomie,verbina si rozamrin.

Subiect: Re: Amintiri... Mier Sept 09, 2009 9:34 pm

Din cauza ta! am raspuns sec cazand in genunchi. Simteam toata greutatea corpului lasandu-se in oasele fragile de la accident incoace, am auzit cum au troznit sub presiunea mea. Nu conta, in acel moment nu mai conta nimic...am strans intre degete medalionul mult prea uzat de timp
"Sweet time..ne?"

Mesaje : 8 Data de inscriere : 12/09/2009

Picioarele mele desculte isi croiau drum printre buruienile ce inconjurau lacul, tot mai adanc in ele, purtandu-ma intr-o linie dreapta direct spre lac. Am zarit la un moment dat o silueta in departare. Era o tanara blonda, scotocindu-si in rucsac. Am ignorat-o si am mers mai departe, cu ochii scrutand fiecare frunzulita din jurul meu.
"-Se vede ca este toamna... atat de multe nuante de maro!"

Subiect: Re: Amintiri... Mar Sept 29, 2009 3:05 am

Imi placeau lacurile doar pe vreme cu ceata si nori grei. Numai atunci acel puieril peisaj de natura, atat de dezamagitor prin "comunul" lui, devenea ceva ce toti pictorii si fotografii ignora, spunand ca e "lipsit de viata". Frunzele toamnei nu se potriveau. Rosul si albastrul se inteleg doar dand mov. Nu ma asteptam, totusi, sa fie macar putin lipsite.
O luasem printre frunzele alunecoase de la umezeala, ocolind cararea. Doar asa, pentru a face ceva nou. Proasta idee. Am cazut numaidecat, alunecand pe tocurile mici, dar nepotrivite vremii. Funda bonetei s-a desfacut, fiind prost legata, provocand un fenomen fizic numit "cadere". Nu ma lovisem deloc, dar am ramas lipita de pamant, intoarsa pe o parte. Intindeam mana cat de mult, incercand sa ajung la boneta. Fara rezultat. Doar asteptam pe cineva sa ma "salveze".

» Depozitand amintiri