Amurg.. [Camera lui Gabriel]

Se schimba in ceva lejer si se duse spre fereastra pentru a admira amurgul. Il fascina asta.. In fiecare zi trebuia sa priveasca cum soarele dispare printre copaci,putin cate putin. Pentru el asta nu inseamna sfarsit ci dinpotriva , INCEPUT.
Strangea cu putere ceasca de cafea cu amandoua mainile... Palmele is se incalzeau si simtea cum cicatricea il inteapa din ce in ce mai tare.

Am batut de cinci ori la usa subreda ce scartaise la fiecare atingere a mea.Stiam a cui era camera,nu ca as fi cunoscut persoana in particular.Era unul dintre baietii pe care ii vezi la scoala si pe care ii retii din greseala.Am simtit o aschie ce mi-a patruns in piele destul de adanc si cateva picaturi mari de sange si-au facut aparitia.Mi-am zambit sec si am continuat sa bat.Probabil ca nu urma sa imi deschida nimeni,dar nu-mi pasa.

Am auzit fiecare bataie.. Se auzea regulat , probabil ca persoana care ma cauta era una foarte calculata.
Vrand sa lase cu grija cana pe masa, Gabriel o scapa si aceasta se lovi brutal de podea.
Se sparse..da in cinci bucatele mai exact. Era usor sa le numeri, nu erau foarte multe. Doar cinci..Un numar care inseamna multe pentru el.
A lasat cioburile asa, nici macar nu a privit in urma lui. S-a indreptat cu pasi repezi spre usa, deschizand-o elegant

Am inchis ochii pentru exact o secunda,putin mai mult decat un clipit normal.Nu stiam ce sa-i spun,nici nu stiam sigur de ce venisem.Plecasem cu gandul de a cere ceva gen o pastila,dar pe drum cam uitasem ideea.Spre fericirea mea am gasit o scuza stupida acolo si am trecut peste momentul stanjenitor.
-Buna..Ai idee de unde as putea face rost de o cafea?

M-am dat la o parte din calea ei, fara sa spun nimic..afisand doar un zambet sec si facandu-i un gest cu mana in semn de 'intra'.
O stiam doar din vedere si din miile de zvonuri care se auzeau despre ea la scoala.
-O vrei amara,..Ophelia?
I-am pronuntat numele cu greu.. Nu mai vorbisem cu ea pana atunci.Dar totusi era normal sa stiu cum o cheama.

M-a surprins sa aud ca imi stia numele.Dar oare cine nu-l stia?Eram barfa scolii ,evident.Dupa ce o omorasem pe sora mea era normal ca toata lumea sa ma stie.
-Aa..da,multumesc.Scuze dar nu iti stiu numele.
Spre deosebire de majoritatea adolescentilor nu cunosteam pe nimeni din scoala,nu le stiam nici macar numele.
Am ramas in picioare prinvind in jurul meu.Camera,ca si restul casei avea un aer usor fantomatic.

De ce vroiam sa actionez ca un print in preajma ei?
Privirea ei macabra parca te ingheta din cap pana in picioare. Dar pe mine nu ma speria, desi cred eu ca ar fi vrut asta.
-Ăăă...Scuze.. Eu sunt Gabriel. I-a spus baiatul facandu-i semn sa se aseze pe un fotoliu si aducandu`i de pe o alta masuta o ceşcuţă cu modele chinezesti si un ceainic.
I-am turnat cu atentie, deoarece nu as fi vrut sa o vars Doamne fereste pe ea.. Deja ca nu facusem o impresie prea buna.

Am luat cana firava ce parea ca o sa se sparga in mainile mele amortite si am contemplat-o indeajuns de mult incat sa ii observ chiar si cele mai mici defecte.Vroiam sa simt cafeaua aceea nenorocita arzandu-mi gatul,dar stiam ca apoi urma sa mi se faca rau.Si totusi aroma o facea atat de tentanta.Am privit in gol distragandu-mi atentia de la ea,apoi m-am uitat la Gabriel zambindu-i oarecum atotstiutor,cum faceam mereu.
-De unde stii cum ma cheama?Nu cred ca am vorbit vreodata.
Nu ma asteptam sa-mi spuna adevarul,dar eram curioasa ce imi va raspunde.

M-am asezat fara vreo sfiala, de care probabil ar fi trebuit sa dau dovada, pe bratul fotoliului.
-Pai..sa fim seriosi... Cine din scoala nu te stie?
Spuneam toate lucrurile astea dure pe un ton normal. Eram sigur ca e obisnuita cu toate astea asa ca nu avea rost sa o fac pe nevinovatul sau sa mint.

In mod ciudat nu m-a afectat sa-l aud spunand asta ,ci din contra m-a bucurat intr-un mod sadic.Mi-am atins micuta mea pentagrama conturand-o ,fara sa imi dau seama ce fac .
-Se aud lucruri foarte rele despre mine ,nu?

Gabriel s-a ridicat de pe bratul fotoliului si s-a indreptat spre fereastra, raspunzandu-i din mers, cu un ton nonsalant.
-Nimicuri presupun.. Nu prea ma pasioneaza subiectul asta.
Doar dupa ce am terminat fraza, mi-am dat seama ca incercam intr-un mod inconstient sa o provoc.

Ah!De ce nu imi spunea?Si de ce vroiam sa aflu,doar eu stiam mai bine ca oricine ce se intamplase...sau poate nu.Poate stiam chiar mult mai putin .Nu-mi aminteam decat vag,ca intr-un vis plin de fum si tipete.
-Ea chiar e moarta acum Ophelia,nu te amagi.Ai vazut-o si..nu dormea..am soptit ca pentru mine.
Simteam un nod in gat care parea sa fie in stare sa imi scoata ochii ca sa ma faca sa plang.Zambetul mi se stergea treptat fiind inlocuit de o privire goala,inghetata.

O priveam cu coada ochiului. As fi putut foarte usor sa ma duc la ea sa ii spun 'ca nu e cine stie ce'..Dar ce as fi rezolvat cu asta? Merita sa-i para rau de faptele ei.
Observand ca fata mai are putin si se apuca de plans, Gabriel se duse in dreptul ei si, cu o privire sumbra ii arunca pe brate o batista alba.

Nu fusese vina mea.Conduceam bine,ea era beata,ea a apasat acceleratia.I-am spus sa se culce,sa nu ma deranjeze.I-am spus,nu era vina mea .De ce nu statuse acas,de ce trebuia sa vina cu mine mereu?De ce masina aceea nenorocita aparuse in fata de nicaieri?De ce traisem?Mai bine muream si eu odata cu ea si ne duceam dracu impreuna.
Am simtit batista cazandu-mi usor in brate.Cine avea nevoie de ea?M-am ridicat in picoare scotandu-mi pachetul de tigari din buzunar.Mi-am reluat zambetul ,de data asta mult mai sec ca niciodata.
-Te deranjeaza daca fumez aici?

Baiatul a ridicat din umeri dupa care a spus chicotind :
-Da-i bataie.. Nu e casa mea la urma urmei.Oricum..poate fumul de tigara ar mai potoli `lucrurile ` pe aici. Si cand spun lucruri ma refer la toate zgomotele care se aud de cand am ajuns.

Am aprins una dintre tigarile infecte din pachet si am tras fumul in mine simtind paraca cum ma zgaraie pe interior.
-E o casa veche.E normal sa scartie si e normal si sa fie bantuita.Poate o gasesc si pe sora mea.
Am ras ciudat.Nu-mi era dor de ea ,mai ales ca, dupa ce toat vita traisem in umbra ei acum imi distrusese si ce mai aveam .