Camera 245, lectorul Lee Wolfheart

Biroul era un loc, surprinzator, foarte luminat. Avea un ventilator intr-un colt si un candelabru in care puteau fi fixate 4 becuri, dar doar 2 erau puse.
Biroul era unul clasic, ca cele din filme, mare, din lemn masiv. Scaunul era unul mai modern, cu roti, care se putea invarti la 360 de grade, lucru pe care Lee il facea din distractie sau/si plictiseala. In birou exista o canapea in partea dreapta, fix cum intri, iar in partea stanga era o usa care continua biroul intr-o camera mai mica, pe care Lee o deschidea foarte rar. In cealalta parte, era o usa intredeschisa care conducea catre cabinetul lui, care de asemenea avea o iesire in hol.
Langa canapea era un geam foarte larg deschis care batea in spatele internatului, dincolo de gradini. Geamurile erau larg deschise si perdelele erau batute de vant. Din cand in cand mai intra o frunzulita verde in birou pe care Lee o dadea afara eventual.
Pe jos era parchet. Clasic, cum gasesti oriunde. Parchetul era zgariat foarte urat in zona biroului, dar Lee nu voia sa spuna nimanui de ce.
Intr-un colt langa birou avea un sifonier unde isi punea cel mai probabil gecile, la care avea sertare, in care se aflau diferite lucruri si documente ale studentilor, facultatii sau personale.

Lee intrase in birou si deschisese noul pachet primit de la Ash. Isi arunca geaca pe spatele scaunului, aprinsese o tigara si se sprijinii cu coatele pe geam in timp ce fuma, bucurandu-se de priveliste, relaxandu-se, gandindu-se la toata treaba si tot ce are de citit pe ziua de azi.

Î?i târâ picioarele pe holul lung ?i înjur? prin maxilarul semiîn?epenit de oboseal?. Nu putea în?elege care bou a gândit cl?direa, împ?r?eala ei mai exact. De ce ar punea cineva vreodat? cabinetul medicului pe unul dintre palierele superioare? Dac? cineva î?i rupea ambele picioare? Cum ajungeau? Liftul de urgen?? era mai mereu c?zut din cauza curentului c?zut aproape sistematic odata la cel pu?in dou? ore. Se lipii, mai corect prelinse pe u?? ?i ap?s? pe clan??. P?rea ceva mai pu?in decât un zombi. Alb ca varul, privirea tulbure, ciufulit, cu cravata ?i c?ma?a desf?cute pâna la naiba din cauza bufeurilor ?i transpira?ia rece, urât mirositoare dat? de extenuare ?i lipsa sângelui.
Erin, Helena ?i ea, asistenta isteric?, depresiv?...toate îl r?piser? pe el de el. Nu voia s? m?nânce ?i nici timp de transfuzii nu avea. Sim?ea ca înnebune?te, c? e în punctul apropiat de cedare când totul avea s? o ia razna. Se oprii pu?in cu mâna pe clan??, ??-?i trag? sufletul, gâfâi, aproape înecându-se cu aerul dens ce nu voia s?-i intre în pl?mâni. Tu?i anemic ?i se îndrept? de spate. Ame?eala aceea enervant?. B?tu la u?? ?i nu mai a?tept?, deschise u?a ?i b?g? capul.
-Bun? diminea?a

Lee simtise o prezenta ciudata langa birou dar nu baga de seama. Nu simti ca e un mare pericol. In timp ce tanarul muribund tocmai isi bagase capul pe usa, Lee apucase sa isi mai aprinda o tigara. Aruncase chibritul pe geam, deoarece nu folosise bricheta, si se intorsese catre usa, cand vazu chipul palid ca varul de pe peretii biroului si se grabise catre usa sa bage aproape cadavrul asta viu in birou, luandu-l de sub brat.
- Buna dimineata. Nu arati prea bine, eh? Prin ce patanie ai trecut?

Arunc? molatec mâna în aer în semn de „nimic important” ?i se l?s? sprijinit de bra?ul puternic al lui Lee. De?i orgolios din fire ?i con?tient de for?a sa ?tia când uneori trebuia s? cedeze, s? accepte c? ?i el are nevoie de ajutor- de-ar fi în?eles mai devreme asta- Înghi?ii în sec ?i merse b?l?ng?nit pân? în camera de mini spital, croindu-?i drum cu bra?ul prin aer, parc? f?când un punct de sprijin imaginar. Când sim?ii sub fund moalele rigid al patului de spital r?sufla u?urat ?i se l?s? moale. Înghi?ii în sec, era tot dehidratat.
-Nu am avut timp s? vin la transfuzii de vreo dou? s?pt?mâni. Cine a spus, ca munca de profesor e lejer?? vocea îi hâr?âia pe gât, abea având intensitate ce dip?rea încet, prin mugete în?bu?ite de r?gu?enie. Tu?i scurt când încerc? s? râd? ?i se înec? cu aerul. Se prinse cu mâna de piept, aproape de gât ?i încerc? s?-?i dreag? vocea. Zâmbii silfidic.
-Tu trebuie s? fi tipul nou. Eu sunt Clayron, sefu de catedr? de filosofie ?i suplinitor pe...tu?i iar, convulsiv.

Lee se uita oarecum stupefiat la tipul asta si la in ce hal arata.
"Ce mai e frate si cu tipu' asta... ? E aproape mort, in puii mei. Doua saptamani? Ce dumnezeu esti tu, ba? Un vampir?"
- Eu sunt Lee. Lee Wolfheart. Eu sunt nou lector de biologie si aparent si sefu' mini-spitalului pe aici, avand in vedere ca NIMENI, spusese cu un ton mai ridicat, nu-mi spune cum sta treaba pe aici! Cu ce sange ai nevoie de transfuzie?
Lee statu si ii astepta raspunsu sa vada ce e de tipul asta. Avea un feeling foarte ciudat in legatura cu el, parca avea o aura semi intunecata in jurul lui. Sau era din cauza ca lui Lee nu-i placeau vampirii.

Se l?s? pe spate, convins c? nu avea sens s? continue vorb?raia inutil?. Icnii printre din?i c?ci avea senza?ia aceea perfid? ca mu?chii i se dezintegreaz? de ceva timp. Întinse spre el mâna, cea în care avea oricum s?-i bage perfuzia.
-0, Donator ?i primitor universal. Norocul anemicului rar. Râse scurt, lipsit de vointâ.
-Încântat de cun?tin?? doc, zise ?i întinse mâna în pozi?ie de salut. De?i sl?bit reu?i s?-?i încordeze mu?chii slim-mari de pe tot bra?ul. Înghi?ii în sec din cauza unui u?or spasm.
-Doctorul nostru a murit acum o s?pt?mân?. b?trâne?e ?i viagra. Venea odat? la trei zile un asistent, sau mai mul?i de la, f?cu o pauz? s?-?i trag? sufletul, înghi?ii în sec, spitalul munincipal. Eu mi-am ratat fiecare programare, ?tii tu iluzia bolnavului, dac? nu îmi e r?u înseamnî c?-s ?i voi fi bine. Nu merge chiar a?a aparent.

Lee luase niste sange grupa 0 si toate cele de care avea nevoie sa ii faca transfuzie muribundului Clayron in timp ce asculta tot ce zice el. Dupa ce ii bagase acu-n vena si dadu drumu la sange, stranse mana lu Clayron si se sprijinii pe tocul usii deschise, aprinzandu-si o alta tigara, deoarece in toata nebunia cu tipul fara sange, tigara se pierduse pe undeva prin birou, cel mai probabil, stinsa.
- Incantat si eu. Hehe, ai fi curios cati oameni se prezinta la doctor din acelasi motiv, ca ei cred ca daca acum le e bine nu le poate fi si rau. E bine macar ca ai venit si in punctul asta in care esti acum. Nu e prea tarziu. rase sarcastic. Te facem bine.
Lee fuma incet tigara, fiind cu privirea pe sangele care ii intra in sange pacientului, gandind uneori la diverse lucruri si la faptul ca ii e foame.

Pufni într-un râs semi amuzat. Icnii scurt când sim?ii acul. În ciuda for?ei lui vizibile ?i-a corpului destul de lucrat avea o piele destul de sub?ire, locul unde era acul înmovindu-se în jur. R?mase drept, cu mâna încordat? ?i perfect dreapt?. Respira?ia întret?iat?, gâfâitul deveni din obosit apropiat de cel al unui om excitat, de parc? durerea ?i senza?ia de sânge scurs prin corp îl anima într-un mod aproape erotic. Închise ochii când sim?ii c? schimbarea lor avea s? apar? brusc apoi îi redeschise, privind ?eap?n, molatec c?tre tavan. Toat? senza?ia de putere se dispers? în cele 3 secunde în care veni odat? cu senza?ia de excitare a fiec?rui nerv din corp. Î?i întoarse privirea spre punga de sânge ag??at? apoi îl c?ut? din priviri pe doctor.
-Nu prea ai multe de citit, înafara de mine cu anemie mai e o student? Erin, e u?or anemic? înc? nu are nevoie de transfuzi îns? cel mai greu caz e...asistenta mea. Depresiv? paranoic?. Nu ia nici moart? pastilele ?i are dese c?deri de calciu ?i migrene cronice. O s? v? împrieteni?i destul de repede. zâmbii el scurt. Avea nevoie de  conversa?ie, orice, s? se men?in? pe un f?ga? normal ?i habar nu avea cum s? îl abordeze pe tipul nou. Nu mai avea stare, venele îi duduiau de energie.

- Nu au prea dat studenti pe aici. In plus, nici nu stiu pentru ce ar folosi dosarele astea. Oricum 90% din ele sunt informatii falsificate. Pot dovedi asta faptic. Poti s-o trimiti si pe ea sa vina aici, doar ca ar fi dragut sa stiu cand ca sa nu se intample sa fiu altundeva sau sa am ceva treaba.
Lee continua sa fumeze fiind oarecum amuzat de spiritul lui Clayron de observare a lipsei dosarelor.
"Hmm... oare ce ar trebuii sa iau de mancare dupa ce termin cu tanarul Clayron? Hah, ce ar merge niste junk food. Aia e! Hamburgeri! Nu suna bine, Perdition?"

Privii cu sete perfuzia, privind cum se scurge pân? la ultimul strop. Când se termin? se ridic? în fund ?i scoase singur acul din ven? cu precizia unui doctor. Zâmbii scurt ?i îl privii pe b?rbatul ciudat din fa?a lui. Nu prea aveau cum s? converseze, din instinct puse degetul pe ran?, presând-o cu ambele degete, privindu-l pe b?rbat în alteptarea vetei cu dezinfectant.
-Nu vine, poate doar cu for?a sau când are nevoie de nurofen. De?i cred c? o cuno?ti, brunet? ?i foarte ru?inoas?.
Îi sim?ea cumva mirosul prin preajma lui Lee, îns? nu-?i d?dea seama dac? din cauza c? fusese în cabinet sau fuse aproape de el în ultimele zile. Privii biroul proasp?tului doctor pu?in vis?tor îns? î?i revenii relativ repede, Se ridic? în picioare
-Nu c? a? vrea eu s?-?i fac observa?ia asta, dar nu cred ca vrei s? te prind? decanu cu ?igara-n bot în cabinet. Nu uita ca exist? minori ?i astmatici în internat.

Lee rase usor si terminase tigara.
- Stai linistit. Nu-mi fac nici cea mai mica grija.
Luase in mana vata cu dezinfectant si ii frecase usor zona intepaturii lui Clayron.
- Nu stiu. Nu sunt atent daca nu interactionez foarte mult la miciile detalii. Poate o stiu pe tanara asistenta, poate nu. Daca are nevoie in orice caz de ceva, macar sa ma anunte cu cateva ore inainte. Tu esti cam gata, Clayron. Altceva cu ce te pot ajuta?

Ura ultimele etaje inafara de pd, trebuia sa le parcurga pentru a ajunge prin pod, locul in care se simtea bine, ajunsese sa se intrebe daca vizionarea si lecturarea asa de avida a volumelor despre The Crow, nu-si spusesera cuvantul cu acel pod. Nu-i era asta planul in acel moment, trebuia sa rezolve altceva, sa vorbeasca cu Lee, despre mai multe lucruri, mai mult sau mai putin plaacute, adica in mare mai putin placute. Ajuns in fata usii se intreba daca sa bata la usa sau sa intre pur si simplu.
Ciocani sperand intr-o mare masura ca Lee sa nu fie acolo si sa poata evita discutia mai multa vreme mult mai multa vreme, se sprijinii de perete si-ncepu sa numere, isi propusese sa stea 3 minute pana bate a doua oara si mai apoi 2 minute dupa ce va bate a doua oara.

Lee auzise bataile si-si ceru scuze de la Clayron cat timp s-a dus sa deschida.
- Salut, Ash. Tocmai ai venit chiar dupa ce am terminat sa fac transfuzia unui domn profesor de pe aici. Intra inauntru. Imediat vom avea intimitatea sa vorbim ce e de vorbit.
Lee se uita la Ash cu o privire neutra, adica, nu stia daca sa se astepte la rau sau la bine, dar credea in capacitatea lui de maturitate si ca poate sa rezolve problemele fara certuri si scandal.
Se indreptase catre cabinet sa vada de starea lui lui Clayron.
- Clayron, noi suntem cam gata. Daca nu e nimic altceva, te voi ruga sa ma lasi singur cu 
domnul Ash.

Pasi inauntru resemnat de toata situatia merse cativa pasi pana cand auzi numele lui Clayron moment in care se duse la unul din geamurile deschise sari pe marginea lui si-si aprinse o tigara ramanand ascuns dupa perde, nu vroia sa dea ochii cu Clayron, de dragul ei incerca sa evite, pe cat posibil, intersectarea cu oamenii care o deranjasera insa ii fu imposibil sa-si tina nervozitatea pe deplin in frau.
- Monsigniore Santahat, te-as ruga sa-ti reamintesti manierele si decenta umana cand interactionezi cu asistenta ta si mai ales cu elevii, doar nu e o dorinta nestiuta de-a ta sa-i aduci mai mult pacienti domnului Wolfheart, nu?

Clayron rămase blocat cu pardesiul în mâna dreaptă. Se întoarse pe călcâie, puțin privindu-l cu coada ochiului pe Ash, aproape că îl umflă râsul.
-Dumneata fiind? zise scurt, pe tonul nepăsător și zeflemiitor la adresa lui. Trase pardesiul grena pe o mânecă în timp ce se pregătea să tragă în jos mâneca cămășii roșii vișină. Rana de înțepătură deja părea să fie aproape vindecată. Deși în mod normal ar mai fi trebuit să dureze o oră.
Înghiții în sec. Oboseala îl prinse din urmă., nu mai avea chef și nervi de politețuri. Îi venea să-și arunce ochelarii și să-și lovească pungile de cearcăne de sub ochi. Se hotără să meargă la sala să se joace puțin cu sacul de box când avea să-și mai revină.

Ash nu fu afectat de ceea ce a zis, nu prea multa lume stia ca ei inca o duc bine datorita lui ca daca nu era el s-ar fi cacat pe bec pentru ca nu s-ar fi aprins nici unul si ar fi facut baie cu turturi ca dealtfel boilerul, ca numai centrala de incalzire nu era acel aparat, parea o armura de otel care-si ardea ultimi carbuni apunand inapoi intr-o balta de fier indescriptibil, un mic futai infierbantat de fiare care si-au gresit sexele in copularea lor incandescenta.
- Ashcroft Siragana, profu de istorie, autoaparare si omul datorita careia nu e locul asta o hazna in care mananci dimineata viermi de peste noapte. Iar tu o ai pe femeia pe care o iubesc drept asistenta, nemeritand sprijinul ei dealtfel, nu dupa cum te-ai purtat cand ea a incercat sa faca ceva cinstit si corect fata de ignoranta ta la adresa elevilor, cred ca nu dai atentie lucrurilor de genu niciodata.
Isi scuipa tigara din gura si se bascula inapoi in camera dand perdeaua la o parte in acelasi timp pasind pana in fata lui Clayron, isi tinuse bratul incordat pentru un upercut, nu intentiona sa-l loveasca cu adevarat, doar sa-i atraga atentia asupra faptului ca o va face, isi ridica bratul fiind blocat exact cand isi retrase toata forta din mana si si-o oprise, nici nu sesizase cand Clayron incepuse sa-i blocheze lovitura. Facu un pas sarit inapoi si inspira profund, mirosul din jurul lui Clayron ii ramasese in nari.
- Reflexe inumane, miscari imperceptibile si un miros de viata nestinsa.....as face o acuzatie acum dar imi e ca Lee se va supara, am citit cateva despre astfel de trasaturi, lipsesc unele dar sunt destule cat sa-mi fac o idee. In fine daca esti ce cred ca esti stai calm, Vatianul nu va mai vaneaza de prea multa vreme, si plus esti inca pasnic...si la naiba Francesca m-a rugat sa nu ma mai iau de oamenii din preajma ei oricat m-ar supara acestia...fiestecum o fi, ai naibi grija de tine, arati ca un inotator etern pe Styx in pula mea, doar fi mai atent cu ea si ne vom intelege de minune...nu toata lumea e buna de nimic cum ar parea...ei bine poate eu sunt o exceptie de la asta, prea amabil pentru binele oricui, si amabilitatea asta chiar nu-i buna de nimic dar de, du-te si ai grija de tina pana nu ajungi internat aici...
Se duse iar spre geam si se baga dupa perdea aprinzand alta tigara. Fara sa-si dea seama incepu sa vorbeasca singur intr-o voce soptita
- Demoni aproape imbatabili, femeie extraumana intr-un fel, nephelim, ceva ce aduce a vampir dar nu e -- ridica tonul fara sa realizeze -- mai lipseste un varcolac un inorog si tacamul e complet, doar un Sam imi mai trebuie si Supernatural imi zic...futui blagoslovenia masii.

Își trase de guler, aranjând dintr-o mișcare pardesiul pe corp. Se întoarse spre el, cu jumătate de față, rânjetul disprețuitor pe față. Dădu din cap la adresa doctorului și apoi se duse lent spre ușă.
-Iar tu poate ar trebui să faci o vizită la psihiatrie. Ceva te tulbură tinere, cred că ceva delir. Citești multe cărți despre misticism, nu? În orice caz, nu arăt diferit de un om cu anemie. Mulțumesc Dle Lee, am să vin peste două zile, iar.
Deschise ușa gata să iasă, însă se oprii și se întoarse spre Ash, țintuindu-l cu privirea tăioasă și rece.
-Nu mă interesează în ce relații ești cu căprioara de asistentă, cum nu e problema mea ce fac studenții cât nu sunt la curs. Dacă gângura aia se simțea rău putea să iasa oricând, nu mai suntem la școală să ridicăm mâna pentru a merge la pipilică, zise el plin de ironie, cât despre Francesca, cât primește salariu de la mine ar fi cazul să nu-și depăsească atribuțiile. La revedere.
Zise scurt și ieșii direct pe ușă fără alte adăugiri.

Realmente iritat isi scoase cutitul din cravata si-l arunca fix unde statuse capul lui Clayron cu numai cateva secunde in urma, nimeri fix intre spatiile dintre placile care alcatuiau usa, zdruncinatura reverberand prin usa pe tot holul aproape ca un foc de arma.
- Ignoranti de genul lui merita sa fie asa anemici cum sunt, mereu am zis despre anemici cafie sunt oameni chiar slabiti de viata sau oameni care nu mai au nici o traire vie in ei...el e in a doua categorie, acum Lee vroiam sa-mi cer scuze, nu voi zice mai mult, si nu cred, ca ma voi repeta. Pentru asta venisem initial, acum legat de domnul onorabil care tocmai a plecat....sa-mi zici sa-ti imprumut ala de slefuit pentru podea, e ingrijorator cum arata, si oricine ar fi macar putin tulburat....a si inca ceva...stiu ca te-ai abtinut insa intentia criminala a lu Perdition, sincer nu as fi incercat nici intr-o mie de ani sa o fac, bici, doar glumisem...auzi sa o fac bici, nu-s complet nebun sa enervez o arma antica, mai ales una cu vointa proprie, nu-mi prea placea viata inainte sa o cunosc pe Francesca, insa acum am pana si eu un motiv sa traiesc...imi cer scuze si ei pentru gluma prosteasca.....si daca vrea sa posede un corp vreodata sa se manifeste si ea fizic....de fapt ai putea sa o intrebi, as vrea sa stiu ce-are de zis, si inainte de toate, vreau sa o rog sa aleaga pentru ea nu privind asta ca un favor de la mine.
Se duse spre birou si se uita la cartile pe care i le daduse lui Lee, volume complicate si enervant de lungi, pentru Lee, cel putin asa credea Ash insa s-ar fi putut dovedi usoare cu ajutorul sau, nu-i va da ajutorul fortat din nou.

Lee se uitase cu mirare la discutia dintre cei doi si dadu din cap in semn ca e totul ok, macar din partea lui, isi aprinse o tigara si se indreptase catre Ash:
- Stai linistit, Ash. E ok. Cel putin din partea mea, e ok. Perdition e mai... well, oarecum se explica comportamentul ei. E foarte increzuta. E totusi o arma. Insetata de sange si de lupta. E de inteles si ea. 
Lee trase un fum din tigara.
- Oricum, care-i treaba tipului astuia? Am simtit o energie nu tocmai placuta cat am stat imprejurul lui. Si, asistenta aia la care se refera el e Francesca? 
Mai trase un fum de tigara:
~ Uite, Lee! Il putem folosi pe omul var ca aliat impotriva lu' asta! ~
" Perdition! Omul tocmai si-a cerut scuze. Cred ca putem amandoi sa cadem de acord ca merita sa-l iertam. "
~ ... Pff... Uh, BINE! Dar sa nu ma creada si pe mine o prietena de a lui! ~
- Ea cum mai e? Si-a revenit? Isi mai aminteste ceva din mica noastra incaierare sau identitatea mea e inca ok?
Se uita si el la cartile care ii le-a dat Ash.
- Nu am apucat sa le citesc pe toate, ca azi chiar cand am vrut sa citesc un pic a venit asta cu transfuzia lui aici.
Lee mai trase un fum si tusi usor.

Se uita la carti apoi facu o mica criza le lua una cate una le tranti pe jos si scoase din ficare in parte cate un segment, adica deschise la segmentul acela si citi fiecare paragraf cu mare atentie, scoase din geaca o agenda micuta incepu sa noteze in ea cateva segmente de paragraf, era confuz legat de Clayron, parea vampir dar nu realmente unul "clasic" era genul de vampir ca blade, insa nu avea nici un semnalment de vampir, fie le masca bine fie era ceva ce semana cu un vampir.
Incepu sa noteze mai repede si aproape febril rasfoia cartile din jurul sau, intre timp fara sa-si dea macar seama se asezase turceste pe jos si incepu sa murmure.
- Mirosea exact ca un vampir, Blade in pulka mea, dar nu arata ca el, nu avea colti, nici ochii schimbati, nu era vampir, nu unu clasic, era un supus, cineva care bea sange de vampir, atata timp cat vampirul e viu are toate puterile sale insa ramane om, puteri mult reduse, dar vointa lui nu era franta, la cum arata daca-l facea vreo vampa supus atunci l-ar fi ales pentru corp, nu parea a fi situatia, are cevaaaaaa....-- se intoarse si se uita spre Lee -- tu miroseai a demon si a inger si era usor de inteles insa el miroase doar a viata nestinsa, adica o viata prelungita, piatra filozofica da acelasi miros dar se degradeaza rapid corpul...nu moare dar imbatraneste, enorm, cu Perdition, daca accepta cadoul unui corp, ii pot fi partener de duel pana cand ii trece supararea pe mine...doar sa nu suprasolicite corpurile, sunt totusi cadavre, augmentate cu incantatii dar totusi cadavre, intelegi tu, reanimare prin posesie, e simpla treaba, putrefactia naturala e problema, apoi e rigor mortis care e in continuare dificil de solutionat, eu cred in Perdition si in capacitatea ei de a "mentine" un cadavru...suna bolnav insa chiar as vrea sa-i pot spune fata in fata ca regret atitudinea mea nepotrivita, legat de ce ai intrebat mai devreme, Francesca nu stie inca, va trebui sa-i spun considerand ce mantra a scos din ea si restul chestiilor care au avut loc....ea are ceva atipic pentru o fata de varsta ei, si ceva-ul ala poate sa ajunga sa-i faca rau...Clayron...ei bine faptu ca mi-am murmurat toata teoria e destul de evident....nu-mi fac totusi griji in privinta lui, e doar poate prea batran pentru binele lui...batranetea unei "vieti nestinse" e ceva care radiaza destul de urat, pot fi multe moduri in care devii o "viata nestinsa" pana si tu esti la fel, trebuia sa te fi autodistrus pe la douazeci de ani dar esti viu, surprize la tot pasu....ce sa mai zic, legat de tine as vrea sa pot vorbi si cu Perdition va implica pe amandoi si as vrea sa-i stiu parerea directa, chiar daca poate-mi va da mai multi pumni decat ar fi posibil sa incasez nu m-ar deranja atata timp cat dupa vom putea discuta......nu-s multe de zis insa am gasit o pista care e mai dificila de vorbit cand interlocutorii mei sunt semi-absenti de la conversatie....revin in 20 de minute merg sa aduc cadavrul de la medicina.....stiai ca avem facultate de medicina si o morga la subsol cu condamnati la moarte? Tipa pe care o aduc cred ca va fi pe placul ei......a fost insultata de o gasca de motociclisti si i-a luat pe rand si le-a zdrobit fetele de spitele propriilor motociclete cu motocicletele turate la maxim, a stat si sa ascuta spitele incat sa-i felieze in loc sa rupa din carne le taia feliuta cu feliuta toata carnea de pe fata....mintea ei inca poarta amintirile, cred ca-i vor placea sa le vada cand ii va poseda corpul.
Ash sari de pe jos in picioare spre usa isi smulse cutitul din ea in timp ce o deschise si fugi ca un dement, in urma lui auzindu-se doar un tropait anormal de rapid. Ajunse in subsol unde era morga mai repede decat se asteptase, fuga in jos pe scari era un sport extrem mult iubit de el. Deschise sertarul unde se afla subiectul autopsiei de peste 2 saptamani, lua capsula de transport, o muta si luand-o exact ca pe rucsacul care era. Merse la liftul de serviciu si il reconecta la instalatia electrica, mereu lumea abuza de el, il bloca se futeau ca iepurii apoi il stergeau "de ochi soacrei" si apasau alarma....de parca nu era evident ca doi oameni imbujorati si euforici intr-un spatiu mic nu s-ar fi futut in draci pana sa apese butonu de alarma, mai ales cu lumina porno de acolo...nu era destul ca era un spatiu intim, cu oglinzi, lumina mai devenea si rosie cand se bloca, ce mai camera mobila de futai nota 10, si pe deasupra roomservice gratis...mama lur de iepuri...ajunse inapoi la etajul lui Lee, fix 20 de minute, in care Lee avuse timp sa-si puna ordine in tot ce se intamplase inainte sa plece Ash.

Lee statu pe ganduri dar nu pentru mult deoarece ele fusesera distruse de vocea izbitoare a lui Perdition:
~ LEE! Nu ai nimic de zis in legatura cu asta? Eu? In corp uman? Si ce sa fac?! Sa trebuiasca sa merg la baie la fiecare x ore, mortii mei! ~
" Bai.. gandeste-te. Ar fi o chestie foarte tare. Desi nu stiu daca asta ne-ar slabi puterea sau nu. Dar totusi, sa-ti dau atata libertate.. ai putea fi atat de apocaliptica. Poate ai putea sa te comporti ca o adolescenta in sfarsit. Iti dai seama cate palme mi-as lua? "
~ Ok, incep sa fiu de acord cu ideea asta, numa ca sa-ti trag o mama de bataie si dupa sa te las in pace sa-mi pregatesti micul dejun ~
" ... Perdition.! "
~ Daa? :3 ~
- Tu realizezi ca daca facem ce zici tu, sa-i gasim la Perdition un corp in care sa stea, practic o desprinzi de mine si puterile mele vor scadea drastic, nu? Perdition face parte din mine, mai mult sau mai putin. E o manifestare a puterilor si esentei mele. Tocmai de aia am cicatricea pe spate. Este chestia care pe noi ne uneste. Daca nu ar fi, eu nu as avea putere si Perdition probabil ca nici nu ar fi "activa", ca sa spun asa. Eu nu sunt de parere ca asta ar fi o idee buna, si nici Perdition nu e. Singurul lucru care i-ar placea din toata chestia asta ar fi ca ar putea sa ma plesneasca pentru toate datile in care am enervat-o, dar atat. Am fi mult mai slabi daca am fi separati.
Lee mai trase un fum de tigara.
- Si in legatura cu Clayron, crezi ca e un potential dusman, sau... ? Nu stiu, mie tipul mi s-a parut prea ofensiv. Am avut cateva racaieli cu vampiri inainte dar au fost asa, in mare parte artificiale, adica tipii nici macar nu reprezinta un pericol pentru mine. Si nici asta. Cel putin pare prietenos si nu cred ca are vreun dubiu in legatura cu ce sunt eu sau cine sunt eu.

Aseza cutia pe jos verifica afisajul digital si o conecta la o priza auxiliara din camera, nu putea sa se deterioreze corpul prea rau. Se uita la "cei doi" rase aproape isteric la auzul a ceea ce vroia sa faca Perdition, din pozitia in care era verificand afisajul cazu pe spate si se zbatea in rasete ca o broasca testoasa. Se opri din ras cand auzi de Clayron, parerea lui era valida, surprinzator se potrivea bine cu teoriile lui si nu era nimic ce ar putea da de banuit dar aroganta aia avea de gand sa i-o scoata nitel din sistem...intr-un fel sau altul.
- Esti constient ca ceea ce ai spus ar fi fost valid si cand am tinut-o eu pe Perdition nu? Tot ce trebuie sa fac eu e sa anim cadavrul ca un zombi, adica sa nu aiba energie vitale circuland prin corp si mai apoi s-o tina cadavrul in mana pe perdition, practic daca tu-ti canalizezi puterea prin Perdition se materializeaza ca arma, daca o canalizezi intr-un corp acel corp poate fi arma in sine...nimic mai simplu....si in caz ca nu merge corect sa va simtit oricare dintre voi slabit sau inconfortabil pur si simplu o iau pe Perdition din mana cadavrului si ti-o inmanez inapoi, atat ar fi necesar, legatura fiind stopata doar va trebui sa va reincarcati bateriile si cadavrul va intra in puterfactie si rigor mortis...de dragu ei merita incercat, i-ar face bine sa-si gaseasca identitatea dincolo de, sa-mi fie cu iertare Perdition, "o arma insetata de sange si lupta"...pe langa asta daca ai facut-o sa vrea sa te palmuiasca nu as regreta sa incasez si eu o palma pentru transgresiile mele ca sa te vad pe tine palmuit de ea...Legat de Clayron, am sa am incredere in tine.
Se uita atent la afisaj apoi la "cei doi" si inapoi la afisaj, cum statea el arata precum un catelus asteptand sa primeasca osul....sau mai repede ca o mica tarfa cersind pula mult dorita, nu prea era clar cat de intensa era curiozitatea lui.

Lee ofta si dadu din cap cu ochii peste cap si agreease cu el.
- Fie. Vom incerca. Dar iti zic de acum, daca cumva incerci sa faci ceva ce lui Perdition nu ii se va parea ok, eu nu voi fi acela care te va salva de ea. rase in semn de gluma si isi canalizase puterea ca s-o materializeze pe Perdition, dandu-i libertatea sa intre in corp.
- Du-te, mica mea Perdition. Sa vad de ce esti in stare!
~ Oh, in sfarsit te voi putea palmuii! ~
Dupa ce terminase de "scos" pe Perdition la lumina, i-o inmanase lu Ash si se uita cu foarte mare atentie la el, Perdition si la cadavrul de jos.
- Sunt tare curios sa vad ce va iesi si cum va iesi. Dupa cum o stiu si la cat de incapatanata e, sunt sanse foarte mari sa nu-i placa.
Lee mai trase un fum de tigara, oarecum ingrijorat.

Ash o lu pe Perdition de la Lee si se puse langa afisaj tasta codul de deblocare al cutiei frigorifice, suprinzator cadavrele primeau tratament mai bun decat aia vii, de ce nu e mare mirare. Asteptand sa se deschida cutia si toate clemele de control si sigurantele si tot rahatul....sa o inchizi ia doar un minut sa deschizi conserva de mortaciuni ia pe putin trei minute, isi scoase din geaca o alta agenda o deschise pe la jumate si in secunda in care capacul se ridica isi strecura mana inauntru pe sternul cadavrului si incepu sa murmure aproape inaudibil o incantatie de animare a unui supus concentrandu-se pe Perdition ca stapan, o astfel de incantatie permitea control deplin mastreului asupra supusului, cand termina incantatia corpul incepu sa-si miste degetele foarte lent incercand sa prinda ceva, in momentul acela o puse pe Perdition in mana asa zisului cadavru. Cadavrul isi deschise ochii si acum astepta cu sufletul la gura o reactie de la Perdition.
- Daca mai intrebi pe mine totul a mers bine, incantatia a reusit, Perdition are acum acel corp ca sclav al vointei ei, si cu o cantitate minmala de enrgie lasat acolo il poate ocupa oricand....doar sper sa nu fie pudica......a si inca ceva, am folosit o varianta mai complexa care revoca supusului orice nevoie ale firii sale, adica nu are nevoie de mancare sau hidratare, poate sa se miste oricum isi doreste si sa faca orice am putea face noi doi la fel de bine....mai putin respiratul.....fiind totusi un cadavru functiile vitale sunt cam inactive, adica poate gusta mancare si lichide si simti mirosuri si evident vedea si auzi si simti fizic lucruri insa nu digera mancarea si nimic altceva, se transforma in energie pentru ea......o da si vine cu o surpriza speciala....poate remodela corpul...doar odata dupa cum isi doreste ea sa arate....doar nu o lasam cu fata unei criminale in serie nu crezi?
Isi dadu jos haina si i-o intinse lui Perdition...nu stia daca va fi jenata ca e nud dar nu vroia sa riste o palma pentru a afla, chicoti la gandul asta.
- Bine ai venit printr cei corporeali, sper ca nu esti pudica.

Lee se uita cu nesiguranta la noua carapace a lu Perdition, studiind-o foarte atent, vazandu-i miscarile si toate celelalte. Trase ultimul fum de tigara.
- Hmm, interesant. Sa speram ca o sa-i placa. Nu stiu cat de incantata este sau cat de incantata va fi, dar asta vom putea vedea dupa cum va reactiona ea.
Lee inghiti in sec si se uita in continuare la ea.
- Crezi ca ar trebuii sa-i dam ceva timp ca sa se obisnuiasca? nu apucase Lee sa zica tot si fuse intrerupt de o voce feminina care lui ii era foarte familiara, pentru ca o auzise doar in mintea lui.
~ Mmbuna!