Lemn cu iz de acuarea.

O privii zambitor. 
-Daca nu voiam sa stam impreuna ma chinuiam sa scap  de tine, inventam o scuza. Rase bine dispus si puse pe masa cutiutele cu mancare si tacamurile din punga.
-Vrei farfurii sau altceva? Mie personal imi e lene sa ma misc de dragul meu dar daca vrei tu, merg sa iau cu mare placere. Se aseza jos langa masuta si isi puse mana pe picioarele ei. Zambii scurt.
Era: extenuat, fara forta cu o dorinta lacoma de a vana. Isi dorea sa sara pe ea si sa-i devoreze gatul si sangele pe care il auzea curandu-i prin vene. Scutura capul si realiza ca avea de ales intre a scapa de absinenta "bauturii" si a devenii violent. Violent ca atunci:
"      “”Drace, ce femeie capoasa! Ai fi spus ca-i mai docila la ce micuta ii” Isi zise in timp ce trosnea podeaua holului sub picioarele lui mari. Supararea lui se indrepta atat spre ea cat si spre el. Nu isi dadea seama de ce il enerva atat de tare aceasta fiinta insipida, nerecunoscatoare si incapatanata pana la Dumnezeu.
Incerca sa se calmeze cu o tigareta de foi, mare, cat degetul lui. Se sprijinii de rama mare a ferestrei si privii afara. Din birou putea sa vada gradinile si grajdurile. Ii placea sa vada atatia oameni lucrand cot la cot atunci cand el se simtea extenuat. Se intreba cand ajunse sa aiba atatia oameni lucrand pe mosia lui. Incepu cu nevoia de a avea ajutor si se termina cu mila. Multa mila. Aceeași milă pe care o arată și în fața copilei de numai șaptiprezece ani ce îi deveni soție peste noapte. Un sau o sclavă schingiuită, un om ajuns la capătul puterii, inglobat in datorii. Viața lor atât de limitată si parcă prescrisa din fasă. Se ura singur pentru toată această milă ce ii puse in brațe o responsabilitate nedorită
„E tânără, necoaptă. Își va da seama, cândva. Sper ca înainte sa ma tâmpeasca de tot cu crizele ei de mironosita”
Oftă fumul gros, dens si înnecăcios, se amuză la gândul ca viața lui se vedea exact asa. Printr-o pâclă de fum dens ce provoca usturimi ale nasului si ochiilor. Cercuri limitate disipate in nimic. Hârtii, oameni, slugi și din când in când cate-o țoapă înveșmântată in cele mai scumpe materiale si pietre de pe piață.
„ Cine ar fi zis ca imortalitatea e atat de sadică si sufocată de plictis?” Strivii țigara intre degete și se intoarse la hârțogării. În ciuda curiozității lui atroce de a o cunoaște pe cea ce îi era călău trebuia sa îsi onoreze obligatiile, mai ales pe cele în fața tatălui ei. Un om meschin ce ar fi vândut și nisip în deșert pentru profit.
 Auzii orlogiul bisericii si realiză ca e duminică. Realiză că trebuie să fie acolo cu „nevasta lui”.
O strigă pe Aztem, o slușnică de culoare. Singura de care părea ca ea se mai apropiase. Îi ceru sa îi ajute nevasta sa se pregatească de slujba dominicală.
    „Hai, de ce nu esti gata?” arunca tigara in scrumiera si se ridica furios din fotoliu. Avea sa o ia și cu forța la nevoie. Și era nevoie. Își gasii sotia in pijama, țipând la negresă. Două ceasuri ea nu facuse altceva decat sa țipe.
-Lasa-ne! Trebuie sa vorbesc cu sotia mea.
-Stai aici...țipa copila ca din gura de șarpe. Părea că tremura din tot corpul. Șarpele își lepadă clopoteii și se transforma intr-un iepure speriat. Clayron o privi Aztem cum iese din camera confuza si ingrijorata. Putea nou-venita sa fie cat de doamna voia, stapanul casei era el si numai el.  Cand se trezii singura cu ea in camera incepu sa ii bata inima nebuneste, de teama sa nu o raneasca, de nervii ce ii faceau corpul sa ii tremure, de indignare. Se apropie de ea incet. Ea tipa
„Ajunge!” isi zise si o apuca de mana. O trantii violent in pat si se urca peste ea. Ramase pironit deasupra ei. O imobilizare cu picioarele bine plasat intre coapsele ei si cu palmele ce ii țintuiau ei bratele langa cap.
-Vrei să înțelegi o data ca daca voiam să îți fac ceva puteam?
-Inceteaza si imbraca-te.
Se ridica de pe ea si o chema pe Aztem,
-Te astept, sa fi gata rapid."

Erin ii transmise cel mai superb zambet si ii facu cu ochiul.
-Ma simt flatata, dar nu este nevoie de farfurii. De ce sa le murdaresti? Este in regula si asa.
Incepu sa manance, inchizand ochii si parandu-i-se cea mai delicioasa mancare pe care o servise vre-odata.
-Ori chestia asta e buna rau, ori sunt eu mult prea infometata! incepu sa spuna razand, dupa care mai lua o imbucatura. Se sterse la buze cu un servetel.
-Ca veni vorba - isi puse mana peste mana lui - odata, eram prin liceu, imi era atat foame incat radeam de colega mea si ii spuneam ca arata ca un copanel de pui. Ea atunci a spus 'Vai, Erin, nu ma manca!'. As fi fost in stare. Oricum, nu asta e ideea, continua ea luand o gura de cafea. Dupa ore am iesit sa mancam in oras. Mi s-a parut asa delicioasa mancarea ca a doua zi am insistat sa mergem acolo, iar. Mi-am dat seama ca eram doar eu infometata, caci mancarea era oribila! Si chiar ma miram de ce colega mea se uita atat de uimita ca am reusit sa mananc toata portia.
Incepu sa rada amintindu-si de experienta aceea oarecum haioasa, cel putin pentru ea, din liceu. Continua sa manance, scotand sunete de apreciere.
-De multe ori insa mananc atat de putin. Incerc sa ma mentin. Deh, sunt femeie, imbatranesc, kilogramele vin.
Rase usor apoi redeveni serioasa. 
-Chiar imbatranesc, sa sti.
Ii zambi din nou, lasandu-si capul intr-o parte si privindu-l cu dragoste.
-Clayron, esti bine? Pari distrat...

Lasa furculita de plastic pe capacul cutiei de mancare. Realiza ca ambele meniuri contineau ou benedict, salata si ceva carne-indescriptibila ca si gust-. Se gandi ca tipa ii spuse desi nu fu atent din cauza alergiilor pe care le au unii la sosul de la oua. Incerca sa zambeasca si sa se amuze la povestioara ei. O privii bland si cercetator. Cumva parea ca abea acum o descoperea. Zambii silfidic si se retrase la o mica distanta de ea. Se ridica si isi scutura pantalonii, mai mult de efect pentru ca abea daca inghitii ceva din mancare.
-Nu am nimic, imi e sete doar. Tu vrei suc ceva? 
 Isi trecu palmele late prin par, pe lateralale capului si se ciufulii.
-Eu am patit asa cu foamea la o patiserie. Am avut o perioada in care nu aveam, efectiv, timp sa pun ceva in gura asa ca mereu noaptea in drum spre casa ma opream acolo si imi luam niste placinte cu branza dulce. Vreo doua luni  am trait cu senzatia ca sunt rupte din paradis, am recomandat pe la toti, pana intr-o zi...cand de insalubra ce era si ce branza proasta foloseau am facut toxi infectie.
Rase scurt si se indrepta spre bucatarie
"La dracu ce gat apetisant are"

Erin il privi cum se indeparteaza de ea. Chicoti usor, lasa tacamurile pe masa si se ridica brusc in picioare. Se lovi de coltul mesei de cafea si tipa usor mai mult de sperietura decat de durere. Alerga spre el si il ajunse din urma. Isi incolaci bratele in jurul taliei lui, lipindu-si obrazul de spatele lui. Era asa firava pe langa el. Simti cum roseste usor. Inima ii batea nebuneste de fiecare data cand il atingea.
-Esti prima persoana cu care iau micul dejun, ii sopti strangandu-l si mai tare in brate. As vrea sa iti gatesc, intr-o zi, daca o sa am ocazia. Nu ai sa mori de foame, crede-ma. Gatesc bine.
Chicoti usor si mai slabi stransoarea. Intra in alerta de-odata. Nu voia sa para disperata, dar nu indrazni sa ii dea drumul. Ii placea sa stea asa, cu pieptul lipit se spatele lui, tinandu-l in brate si respirandu-i parfumul.
-Care e mancarea ta preferata? Eu ador spaghetele! 
Ii lasa cativa pupici mici si rapizi pe coloana.

„Căcat. Îmi e așa de foame și-a găsit-o drăgăleala.” realiza după câteva momente ca e un nesimtit si jumătate. Își jură cândva să nu mai fie asa din cauza poftelor. Îi luă mâna întra lui și i-o sărută.
-O să ai ocazia asta, cum să am și eu ocazia să ma revanșez cu micul de jun. Avem timp la dispoziție. Uuhm, nu știu să-ti zic drept. Nu am un fel preferat. 
Se oprii in loc. Îi venea să sară pe ea și să o devoreze la propiu. Resimtea violenta lui din „renaștere”. Atâta furie avuse în el încât era ceea ce „ei” numeau haos mergător. Furie, sadism, răutate toate combinate cu inteligență. Oftă prelung și chicotii.
-Știu să fac niște paste ale naibii de bune, printre putinele feluri pe care le mai fac. Sunt un mare lenes cand e vorba de bucătărie. Apropo, Erin..
făcu o mică pauză și se întoarse spre ea. O ridică in brațe și îi zâmbii șarmant.
-Ma bucur ca am putut să îți ofer o experiență nouă. o sărută scurt pe buze.
Auzea așa de clar sângele ei încât îi devenea aproape imposibil să se mai abțină. Mușchii începură să i se zvacnească pe trup. Forța foamei îl transforma încet.

Erin rosi puternic si ii accepta sarutul, fiind innebunita de gustul buzelor lui, de felul in care se atingeau cu ale ei. Ofta euforica, excitata. Deja isi imagina felul in care va decurge totul: Candva o sa-l invite la ea si il va astepta cu atat de multa mancare delicioasa incat o sa poata hrani un batalion intreg, apoi vor rade savurand un pahar de vin si povestindu-si diverse intamplari, incheiand seara cu cea mai ametitoare pardita de sex existenta. Apoi dimineata el i-ar putea aduce micul dejun la pat. Gandurile astea o inmuiau teribil. El era persoana in preajma careia inima batea de trei ori mai repede, obrajii i se inroseau de miliarde de ori, atat de tare ca o ardeau, membrele erau mai moi ca firele de ata, iar mintea nu facea decat sa transmita semnale de alerta cum ca nu este bine, dar ea le ignora complet, preferand sa cada in acea caldura a dragostei, chit ca din partea lui nu va primi nimic niciodata. Cel putin nu ceea ce si-ar fi dorit intr-un final.
Ar fi vrut sa spuna ca vazuse ierni mai calde ca sufletul lui, dar ar fi fost nedreapta. Ar fi fost o minciuna! Era in bratele lui acum, petrecusear o noapte minunata impreuna, el i-a promis un mic dejun si i-a acceptat oferta de a gati pentru el. Normal ca era fericita si nu ii mai pasa de nimic alt ceva. Nici daca ar fi cazut un bolovan direct in capul ei nu si-ar fi strcat buna dispozitie. Ar fi inotat pentru el in valuri de cenusa, ar fi imbratisat si cel mai salbatic foc, ar fi luptat cu cele mai puternice valuri... Orice pentru inca un sarut, o imbratisare, o atingere cat mai mica. Nu o mai deranja nici existenta verighetei, caci ea era acum in bratele lui.
-Clayron... zise soptit si privindu-l. Ochii ii sclipeau plini de fericire. Era toata un zambet.

Își lăsa capul în jos și îi sărută gâtul ce pulsa a viață. Îi simții pe pielea buzelor porii ei pulsând a foame de dragoste, de atingere, ademenindu-l și pe el spre ea, în foamea lui eterna după încă puțină liniște. Se întreba daca ar fi încetat sa mănânce ar fi murit, s-ar fi transformat in muriitor? Răspunsul lui a venit prin măcelarirea unor vite si a unor oameni nevinovați. Aparent doar își pierdea mințiile. Aparent se transforma și nimic nu îl putea oprii, niciun lanț de argin sau țaruș. Încercase singur. Toate miturile au ramas mituri. 
Îi inconjura brațele cu palmele lui și o îndepartă cat mai elegant si finuț de ea.
-Merg sa aduc sucul ala
O mai sarută scurt pe buze si fugii in bucătarie. Deschise disperat frigiderul si înhață una din cele două pungi de sânge. O dadu pe gât, cu nesaț. Stranse punga aceea tare, sa facâ fluxul de sange, aproape ranced, să curgă mai repede, mai puternic. Un tremur placut ii invada corpul. Ochii i se măriră sub ploape. Simțea totul mai intens, auzea totul mai clar, simțea mai tare prin piele, mirosea totul de aproape. Gafai de plecere de parca avea parte de cel mai bun futai pe lume. Gafai si aproape se îneca cu sângele însă nu îndepărtă punga de la gura nici mort. Se agăță de conținutul ei cu toata viața lui.

Ametita si invaluita de o fericire prosteasca, Erin se reintoarse clatinandu-se pe canapea. Se aseza pe marginea ei, zambind larg. Avea pupilele dilatate. Parea drogata. Uita si de foame, de mancare, de orice. Se lasa sa cada pe spate. Isi puse antebratul pe ochi si isi ridica picioarele in sus, drepte. Isi lua mana si si le privi. Incepu sa isi miste picioarele in aer, ca un copil.
"Cine ar fi crezut ca in trupul unui om poate incapea atata fericire si implinire? Atata... dragoste... Dragoste? Chiar crezi ca il iubesti, Erin? Normal, ce alt ceva poate fi acest sentiment minunat ce imi curge prin tot corpul? Pai nu stiu, viata. Da, viata. Viata inseamna dragoste." 
Mereu purta conversatii cu ea insasi, in minte. 
"Si totusi de ce simti si ca il urasti, Erin? Ei bine, probabil pentru ca stiu ca el nu ma va iubi niciodata, iar asta ma face sa-l vreau mort. Nu il urasc, defapt. Mi-as dori sa sufere putin. Pai fa-l sa sufere! Ei, la dracu, nu pot, o sti prea bine, iar daca as putea oricum nu as face-o. Vreau sa-i ofer dragoste nu suferinta. Clar nu il urasc."
Zambea atat de intens ca o dureau obrajii, dar nu se putea abtine, pur si simplu. Simtea ca pluteste.
-Hei, Clayron, striga de-odata, vocea sunandu-i atat de moale, blanda. Oare cum e sa mori? Sti, uneori as vrea sa te omor. Nu pentru ca-mi displaci, din contra! Imi placi prea mult.

Se scurse: de plăcere, de supărare, din ură pentru el; pe podea. Se lipii cu umerii de pereți, aproape ca îi venea să plângă. Nu știa dacă pentru că a terminat o pungă de sânge atat de repede și de placere amețise- ca un drogat, dupa o dezintoxicare revenind la o plăcere distructivă. Făcu o supradoză-. Tremura și plângea concomitent, în liniște. Ramase sprijinit in umăr de perete câteva clipe în care se bucură de senzația de „renascut”, iar ca in ziua în care fusese transformat. Rasuflă tare tot aerul din plămâni ca la un orgasm atroce. Inima  i se oprii, la propiu, cateva secunde ca sa reporneasca brusc, in forta, necontrolat. Pe măsură ce sângele era asimilat de trupul lui masiv și năvălea in vene asemenea uraganului Catrina își revenii in simțuri, in „mai el ca nicicand” decand își incepuse „postul”. Își sterse sângele de pe bărbie. Cu limba, cu antebrațul. Tot ce era el, rautatea, cinismul și cheful de futai atroce revenii mai puternic ca oricând. Se ridică de jos și luă din treacăt sticla din frigiderul ce țiuia din cauza timpului in care fuse deschis.
Când intră in suragerie încremenii la auzul spuselor ei
„Mori monstrule! Mi-ai răpit totul 
Urla ea cu ochii bulbucați, scoși din orbite de furie in timp ce trăgea de poalele camașii de noapte peste gatul lui”
Clayron scutura din cap și puse zgomotos sticla pe masă.
-Mi-as dorii să știu.. îi răspunse fără intonație, puțin absent însă vizibil îngândurat și îndurerat. O privii și zambii suav. Era haioasă in postura aceea de adolescentă îindragostită. O portretiza deja începand sa scrie un jurnal prostesc și plin de inimioare.

Se uita la el incruntata. Nu isi schimba pozitia, dar ramase nemiscata. Vocea ii era serioasa si oarecum dura. 
-Nu mai spune asta niciodata, ok? Doar eu am voie sa o spun, tu nu! Tu nu ai voie sa iti doresti sa mori. Daca ai sa mori vre-odata, jur ca gasesc solutia de a te readuce la viata doar ca sa te omor eu cu mainile mele! 
Isi ridica iar ochii in tavan. Cobori un picior, apoi il ridica in aer, coborandu-l pe celalalt. 
-Sti, am auzit povesti cum ca mama a vrut sa ma omoare cand eram mica. Ea nu-si mai dorea copii, dar am aparut eu. Toti au insistat sa ma pastreze, dar ea il avea deja pe fratele meu pe care il iubeste enorm. Este mandria ei, cum s-ar spune. Nu cred insa ca a vrut sa o faca. Era usor tacanita, uneori, dar are un suflet bun.
Isi ridica iar ambele picioare, tinandu-le drepte. Si le studie. Avea unghiile date cu oja rosie. Isi misca degetele, apoi rase singura. Ichise ochii. 
-Tu iti doresti copii, Clayron? Eu nu. Imi e frica sa nu ii ranesc.
"Asa cum mama m-a ranit pe mine. Dar mama stia sa iubeasca, insa inima ei putea darui iubire unei singure persoane, iar eu nu eram aceea."
-Hmm, cred ca ar trebui sa ma slabesc putin. Nu ti se pare?
Trecea de la un subiect la altul. Se intrista de-odata, iar mintea ii era agitata, gandurile fiind amestecate in capul ei.

Se așeză iar lângă canapea. Trase zgomotos aer in piept. Il enervă puțin modul cum ea și puse, cel putin în mintea ei, stăpânire pe viața lui. Se auto-intitulase deja o Atena sau o Medeea. Se cutremurâ de nervi. Își turnă in pahar suc, îi turnă și ei și bău în liniște, emanând tensiunea supărării prin fiecare por.
-Doar să faci sport. avu tonul lui meschin, tachinator. 
Se ridică și puse din mișcare paharul pe masă mai degraba trântindu-l. Se apropie încet de ea. Uitase de ceva vreme senzația de putere absoluta. Îi clocotea sângele în vene. Își puse mainiile peste umerii ei și se urcă deasupra ei, țintuind-o cu trupul in canapea. Își trecu genunchiul intre coapsele ei albe și il presa pe labiile ei.
-Nu știu sigur care din noi are autoritate asupra celuilalt.
Îi replică suparat, audibil doar din baritonitatea vocii, tonul fiindu-i inert.
Începu să îi sărute gâtul intr-un mod violent și să se joace cu sanii ei la fel de neașteptat, făra avertisment și violent.
-Nu uita ca pot fi si-al naibii de rău, își încleșta dinții cand șuieră nervos cuvintele. Era deasupra ei, manipulandu-i tot corpul în timp ce o privea ținta in ochi, fara a avea o reacție de excitație aparentă. Doar o vadita rautate și puterea de a o domina. Rânjii meschin, cinic, cu toți dinții la vedere.

"Sport, sport... Sunt prea lenesa pentru sport." Apuca sa gandeasca inainte ca, total luata prin surprindere, sa fie "atacată" de el. Gemu puternic. Nu era sigura daca o speria sau o excita. Ceva din amândouă. Prea mult din amândouă. Inghiti in sec.
-Nu... Nu am vrut sa sune asa... Eu... Incercam doar sa glumesc cu tine! Spuse intr-o soapta tremurândă. Se albise la fata, inima începuse sa ii bata de spaima. Ochii ii erau mariti si uimiti.
"Doar nu are de gand sa îmi faca rau. Si pana la urma ce l-ar opri?"
Vocea lui o înspăimântă ca naiba. Felul in care o tinea acolo. Daca dorea putea sa o omoare cu un singur deget. Cu toate ca nu si-ar fi dorit, scoase un sunet de excitare cand ii simti mainile pe sânii ei si buzele lui sarutandu-i gatul.
-Clayron, ce vrei sa... Faci?...
Se simtea amenințată, se simtea captiva, si cu toate ca o excita gândul de "domnita in pericol" nu ii convenea. Il privi incruntata.

Punfi într-un râset scurt, machiavelic și își îndepărtă buzele de gâtul ei, cât să îi poată răspunde.
-Nimic, ce te sperii așa? îl amuză situația. Era îmbătat de puterea ce îi trecea prin vene și era conștient de asta și ii plăcea, enorm. Se sprijinii în mâini pentru a se ridica mai sus. Îi sărută buzele, ușor, îi le linse și apoi îi atacă gura și dinții cu limba lui. Termină să îi cerceteze gura și înainte să îi dea timp să se miște coborâ cu capul intre picioarele ei și o pătrunse cat de adânc putu cu limba în timp ce, cu nasul îi apăsa pe clitoris. 
O trase in jos, spre el de șolduri.

Avu de gand sa il impinga si sa se ridice, sa plece, dar ca de obicei, el era mereu înaintea ei. El era mereu acolo sa o faca sa innebuneasca de tot. Trecea de la spaima la excitata si înapoi de cateva mii de ori de secunda. Se inmuie toata cand o sărută. Urla atunci cand ii simti limba  pe feminitatea ei. Isi înfipse din instinct unghiile in canapea, soptindu-i numele. Privirea i se incetosa, auzea un tiuit puternic in urechi, inima ii bătea teribil de tare.
-Opreste-te...
Tipa, sopti. Nici ea nu stia pe ce ton ii vorbise. Tremura. Era nervoasa ca, chiar si in situatia in care ii era frica de el, il dorea.

Își prelinse degetele pe pielea ei, mangaindu-i scobitura taliei, coastele și se reîntoarse la fel de lent și apăsat  cu degetele pe șoldurile ei. Își incolăcii palmele pe șoldurile ei și i le apăsă în canapea, brusc dar blând să nu o doară apoi o trase cu totul spre el, să o pătrundă adanc cu limba. Se ridică atunci cănd simtii ca nu mai are aer, deloc în plămâni. Se sprijinii in genunchi pentru a ajunge cu pieptul la nivelul pieptului ei. Își puse brațul puternic deasupra capului ei și se sprijinii in el. O privii fix in ochi, tandru, lasciv și răutăcios. Își simții buzele umede, un firicel din lichidul ei incă prelingandu-i-se dintre buze. Își supse buza, scoțand un mic geamat de placere când ii simtii gustul apoi își linse buzele. Își trecu mâinile peste corpul ei mangaind-o de la coapsă până sus, pe gat. presându-i pe alocuri pielea.
Își lipii fruntea de a ei și vorbii șoptit, în timp ce continuă sa o mângaie.
-De ce îți e fricâ?
O privii in ochi, puțin pierdut, puțin disperat dupâ trupul ei cald. Era cu chipul complet lipit de al ei.

Fascinata de fiecare atingere, innebunita de fiecare gest.  Totusi însă speriata. Incerca sa se abtina, sa nu scoată nici un sunet de placere, dar nu ii reusi. Ii era al naibii de frica de el, dar ii era si al naibii de bine cu el. Imposibil fizic, psihic, spiritual, era imposibil pur si simplu sa nu ii placa. Se simtea drogata, se simtea amortita si captiva.  Ceea ce vedea o rascole. Ochii lui i se păreau cei mai frumosi si misterioși din lume, avea cele mai delicioase buze, mainile lui w mereu unde sa o atinga. Clipi des, încercând sa se tina cu picioarele pe pământ cand văzu felul in care isi linse buzele.
-De tine...
Rasufla aerul printre buze, ridicand mana si mangaindu -i obrazul, trecandu-si apoi degetele prin parul lui.
-Mă sperii, Clayron, iar tie iti place asta, am dreptate?
Inima ii bătea atat de tare ca simti ca ii iese din piept. Ploapele ii tremurau, la fel si mainile. Simti un gol enorm in stomac si un nod in gat.
"Sti ca nu ti-ar face rau, Erin. Se joaca cu tine. Este doar un joc. O fantezie, atat!"

Își băgă mâinile pe sub spatele ei și o săltă spre el. O lipii cu totul de el și expiră excitat la maximum. Îî linse obrazul cu vârful limbii și se oprii. Își folosii mana pentru a își scoate madularul de sub haine si incepu să își frece capul de clitorisul ei în timp ce o asculta vorbind
-Doar cateodata, draga mea. 
Îi răspunse pe tonul lui machiavelic, rău-voitor, cand simtii ca e extrem de uda intră in ea, pe nepregatite până la capat. Dar non-agresiv asteptându-se ca ea să se extra încordeze de soc pe el. Îil excita la maxim ideea asta.
Îi prinse trupușorul între palmele lui masive și o stranse de piele și șolduri tragand-o cu totul spre el, lipindu-i corpul cald de corpul lui fierbând cu totul de dorință

In momentul ala bănuia ca va face total alt ceva, in nici un caz ca va decide sa o pătrundă. Cand simtise atingerea dintre sexele lor ramase fara aer, aproape inecandu-se. Ii sopti numele ca intr-o rugăciune, strigându-i-l apoi atunci cand, fara nici cea mai mica banuiala din partea ei, el o patrunse.  Isi arcui spatele usor, închizând ochii si bolborosind cuvinte neintelese. Toata frica ii pierise, fiind înlocuită de placere si extaz. Corpul i se relaxa complet, topindu-se in bratele lui. Se incorda si se relaxa in jurul lui, gemand usor, respirand greu. O umplea perfect.
-Clayron... Clayron...
Socul era atat de mare, de placut, incat nu mai reusi sa se tina perfect constienta.
"Doamne, Clayron, ce îmi faci? Urăsc sa ajung asa, sa fiu atat de usor controlată, dar e atat de bine..."
Clipi de cateva ori apoi îl cuprinse cu bratele, mangaindu-i spatele. I-ar fi spus atat de multe lucruri, dar ii era frica sa nu il supere, sa nu strice acel moment.
-E atat de bine... Habar nu ai...

O stranse mai tare, lipind-o cu totul de el. Inchise ochii de excitat ce era si se lasa pierdut in memoriile lui. Piele alba, sarutari...simtii toata ura si pasiunea retinute până atunci inchise in el însuși. Începu să se miște mai tare, mai brutal transmitând prin toți porii ca o vrea, ca îi e sete de ea. Ieșea și intrnd fără niciun control. Se consumă emotional, vorbin, de tot în acel act sexual. Își inchise ochii și scrâșnii din dinți, gemând gutural. O prine de incheieturi imobilizand-o complet și se apăsă cu toată forța in ea. O voia complet incordată sub el. Voia sa o audă urlandu-i numele, simțindu-l cu toată ființa ei.

Daca i-ar fi stat in putere, l-ar fi urat din suflet pentru toata starea aceea pe care i-o dădea, caci se simtea complet controlata. O facea sa se simta dependenta de el. Defapt ar fi fost bine asa, problema era ca devenise deja dependenta de el; de vocea lui care o infiora, de gura aceea care o săruta atat de frumos peste tot , de  mainile care o tineau in brate facand-o sa se simta protejata, degetele care ii trezeau fiori inimaginabili când făceau contact cu pielea ei, mirosul lui atat de perfect care era mai puternic decat orice drog din întregul univers, ochii aceia ce o infiorau si intrigau. Il dorea atat de tare, iar acum il avea si se bucram complet de el. Innebunise.  Contactul dintre corpurile lor, piele pe piele, era ceva atat de intens, de greu de descria in cuvinte cat de placut. Felul in care intra in ea era coplesitor, iar ea îl primea bucuroasa, calda, umeda, mereu si mereu, fara sa se mai sature, strangandu-se in jurul lui cu disperare. Ii gemu numele, aproape strigând, vorbea fără sa se controleze, spunând lucruri pe care probabil nu trebuia sa i le spună, dar oricum nu se intelegeau, caci mai mult le soptea, gemand cu putere, fericita. Isi stranse mainile in pumni si inchise ochii. La fiecare miscare se simtea din ce in ce mai mult purtata spre paradis. Pentru o secunda avu impresia ca ceea ce gandeste in acea clipa a si spus-o; faptul ca e total îndrăgostită, ca-l iubeste. Deschise ochii brusc. Se uita la el cu spaima, rugandu-se sa nu fi dat grai acelor gânduri, sa fi fost doar ecoul puternic din mintea ei, ceea ce si era de fapt, insa nu reusea sa mai faca diferenta.
-Nu am vrut sa spun asta! Striga de-odata vizibil cuprinsă de spaima. Daca i se deschidea complet nu stia ce reactie poate avea fata de ea. Putea s-o oblige sa plece, sa nu-i mai vorbeasca.
-Nu...

El, se pierdu de tot. Nu mai auzea, nu mai vedea. Îi prinse parul intre degetele lui lungi și îl împletici pe ele. Creierul nu mai funcționa de mult, era negru, buclat tot. Trase adanc aer în piept, simțind un parfum inexistent. Deschise îndurerat ochii. Îl ardea tot trupul. Realiză unde e și simtii ca dispera. O lacrimă mare i se scurse din ochi, însă încercă să o ștearga mai rapid decat era ea trasă de gravitație.
Își lăsă capul pe umărul ei, se abandonă o clipa complet ei
-Chiar te plac, iartă-mă ca nu-ți pot oferi mai mult, respiră pafrumul ei, al blondei din fața lui. Mirosea a ea, fără parfumurile ei dulci fără nimic. Doar ea. O adulmecă și cateva clipe paru ca o soarbe cu totul in el. Începu sa ii sărute gâtul, blând, cald, drăgăstos aproape.

Erin il privi socata, uimita, pierduta in acel moment pe care-l credea scos de undeva din imaginatia ei. Ochii i se umplura de lacrimi, dar clipi des pentru a nu le lasa sa ii curga pe obraji.
-Clayron...
Vocea ii tremura teribil. Inima aproape ca i se oprise. Nu putea respira. 
-Ma... placi...
Nu era o intrebare, era mai mult un fel de a se convinge ca nu isi imaginase. Se infiora la atingerile blande ale buzelor lui pe gatul ei. Tremura sub el emotionata. De data asta lacrimile castigara batalia, curgandu-i pe obraji, dar plangea in liniste. De fericire si tristete. Ii mangaie parul, trecandu-si degetele prin el, ii atinse umerii cu grija.
-Clayron, iarta-ma... Eu... Nu stiu... Daca am spus ceva ce te-a suparat, imi pare sincer rau.
Ii saruta usor umarul, inchizand ochii si tragand aer in piept. Buzele ei se delectau cu savoarea pielii lui. Isi lipi gura deschisa pe pielea lui si il atinse cu varful limbii.
-Si eu te plac, Clayron, dar o sti deja.

-Nu ai făcut, nimic greșit. Îi sărută gâtul cu vârful buzelor și se îndreptă spre gura ei, cu buzele ei micuțe și pline și le acapară cu ale lui. O simțea așa mică, infimă pe lângă el. Un fel de păpușică. Își ridică mâna pe fața ei și îi șterse lacrimile cu îndoitura degetelor în timp ce o penetră mai tare, mai adânc. Îi ridică piciorul, susținându-i-l de sub pulpă și apăsându-l pe ea însăși nu mai pentru a ajunge mai adânc în ea. Când îi simți contracțiile prevestitoare de orgasm se oprii, rămânand in ea doar pentru a îi simții mai bine contracțiile. Se apropie de urechia ei și îi lua lobul în gura, alintându-l cu limba.
-Miscă-te, oferă-ți plăcerea.

Ii adora gustul, il venera, il iubea pur si simplu! Adora sa il simta in ea, atat de adanc, atat de bine, atat de profund si intens. Placerea pe care o simtea trecea limitele fizicului, combinandu-se cu o fericire sufleteasca, nu doar trupeasca. Ii gemea numele ametita de excitare. Adora sa i-l pronunte, sa il strige in astfel de momente. Cand se oprise din a se misca clipi de cateva ori, nedumerita. 
"De ce te-ai oprit?" ar fi vrut sa ii strige disperata. Se infiora cand isi simti urechea asaltata de limba lui.
-S...sa-mi ofer placere? intreba printre gafaituri dupa ce reusi sa-si revina cat de cat. 
Nu stia nici ea de ce il intrebase asta. Zambi usor amuzata de prostia ei.
-Pai ca sa ma pot misca eu ar trebui sa stau deasupra. Vrei asta?
Ii saruta usor umarul, gatul. Vocea ii suna sexy si provocatoare. Limba ei ii tachina pielea cu delicatete.
-Daca da, roaga-ma, convinge-ma...
Risca mult spunand asta, iar ea o stia, dar simti nevoia sa o faca. Dorea sa simta ca mai are cat de cat control macar asupra ei.

-Nu, nu așa... îi șușotii direct in urechie. Își prelinse interiorul buzei pe gâtul ei și o săruta scurt.
-Vreau să te simt...îi linse gâtul și îi sărută gâtul șușotind fiecare cuvant
-Să te simt încordându-te sub mine o sărută iar și vorbii fără a își depărta buzele de pielea ei.
-Fiecare muschi, sarută, fiecare mișcare incontrolată, fiecare spasm, se mișcă iar in ea, lent și adânc continund să o sărute intre fiecare cuvant
-Vreau să îți simt fiecare bătaie a inimii. Mișca-te sub mine, vreau...să simt cum șoldurile tale se împing in ale mele, cum pieptul tau, răsufla excitat pe pielea ei, se lipește de al meu. Vreau să te simt toată. Fiecare gest, infiorare, incordare, spasm. Vreau să mi te descrii pe trup și pe piele. Îi țintui soldurile cu mâinile și o pătrunse tare, până la capăt, cu toată forța apoi se oprii și rămase nemișcat. Lăsându-i doar ei puțin spațiu de manevră.