Lemn cu iz de acuarea.

-Nu plec decât dacă vrei tu. Nu ai să ai cosmaruri sau, dacă ai, am să te trezesc. Am să stau cu tine cât dormi. Hai în pat. Se înfioră când simții atingerea ei așa de moale, de lipsită de putere pe obrazul ei. Își ridică mâna peste a ei, o presă câteva secunde peste obrazul lui apoi i-o lua și i-o puse peste buzele lui. O sărută, mai întâi pe centrul palmei apoi fiecare deget în parte.
-Am să fiu aici când ai să te trezești și mâine la fel, dacă vrei stau aici cu tine, dar hai în pat. Nu te mai chinui singură. nu ai de ce. obsrvă ceva ce păreau a fi urme de unghii înfipte în carne, gata să se vindece. Își trecu buzele, limba, totul peste ele, ca un cățeluș ce voia să aline un stăpân rănit.
Se îndreptă de spate lăsându-i ei spațiu să se ridice de pe scaun. Își puse o mână la spate iar pe cealaltă o întinse ca pe invitație la dans, la vals. Alteptă în acea poziție tăcut, oarecum ispășit.

Gemu usor, de placere, de bucurie, atunci cand ii simti  buzele pe palma ei, pe degetele ei. Rasufla aerul cald printre buze, oftand placut, pierzandu-se intr-o stare diferita fata de cea pe care o tot traise pana atunci.
-Nu vreau sa pleci... O sti prea bine. Tu le sti pe toate, din pacate pentru mine. Tot ce nu sti este cum sa iubesti din nou, presupun...
Deschise ochii larg si il privi. Era atat de frumos, iar ea il iubea atat de mult.
-Imi pare rau, Clayron, dar esti un prost.
In ciuda a ceea ce ii spusese ii zambi, acceptand mana lui si ridicandu-se de pe scaun. Se asigura ca nu ardea nici o tigare in scrumiera, mai bau din cana de cafea o gura, apoi se indrepta spre dormitor, cu mana inca in a lui, tragandu-l practic dupa ea. Se tranti in pat, extenuata, punandu-se pe o parte si inchizand ochii.
-O sa fi aici azi, maine... De ce, Clayron? De ce iti pasa?

Se așeză lângă ea, în posterior și își desfăcu puțin cravata. Bufeurile-reacția lui patetică de sevraj, îil loviră iar. Apoi începu să o mângîie iar pe cap și spate. O privii amuțit. Nu avea răspuns pentru întrebările ei. Continuă să o mângîie în timp ce se întinse pe spate, lânga ea să o poată îmbrățișa mai bine.
-Cum ar putea să nu-mi pese? Nu înțeleg de ce insiști cu chestia asta. Normal că îmi pasă. Nu știu dacă îți face bine sau rău să tot te încăpățânezi să crezi ca nu-mi pasă de tine. Da sunt supărat că te-ai jucat cu trecutul meu, deși e normal să fi curioasă. Mă afectează tare anumite lucruri altele nu mă afectează deloc, dar asta nu înseamnă că nu îmi pasă.
  O sărută pe frunte apoi îi dădu părul răvăși pe după ureche.

Inchise ochii,  fiind din ce in ce mai adormita.
-Sti, ai reactionat al naibii de urat. Nu am sa te iert pentru asta, sa sti. Oricum, nu te afecteaza faptul ca sunt suparata, deci este in regula. Si normal ca gandesc ca nu iti pasa, Clayron! Daca-ti pasa... 
Tacu. Se puse cu capul pe pieptul lui si ii puse o mana pe abdomen, mangaindu-l usor. Ii era extrem de somn, iar acum ca era langa el reusea sa adoarma, usor-usor.
-Ai iubit-o enorm, asta e clar... Imi pare rau ca a murit, Clayron... Acum cat timp ai pierdut-o? Nu de alta, dar nu inteleg un lucru... In jurnalele tale erau trecuti ani atat de indepartati... 1943... Ai spus ca ai fost pe front... 
Ofta, fiind sigura ca ca nu va primi nici un raspuns, iar acest lucru o necajea teribil. Ar fi trebuit sa inceteze sa mai lupte pentru el (daca asta se poate numi lupta), ar fi trebuit sa isi bage picioarele si sa isi vada de viata ei. Dorea sa fie fericita! Dorea sa aibe o relatie, una serioasa, cu cineva care o aprecia pentru ce este, pentru gandurile ei, pentru felul in care vede ea lumea, pentru faptul ca iubeste arta si natura, sa ii accepte romantismele cati era o romantica incurabila, nu sa doreasca sa ii treaca prin pat doar pentru ca este "Blonduta aia bunicica de la arte."  Voia sa aibe plimbari lungi pe langa lac, in toiul noptii, sa admire impreuna stelele, luna, sa aibe discutii haioase despre univers, sa aibe discutii serioase despre el,  sau despre orice, nu conta. Sa isi povesteasca amintiri, sa isi povesteasca despre obiceiuri, pofte si dorinte, sa vorbeasca unul despre celalalt. Sa se iubeasca... 
"Si de ce caut eu chestia asta in tine, Clayron? Tu esti cel ce alearga dupa fata desteapta cu care poti purta discutii filozofice la un pahar de vin dupa ce faceti sex. Eu nu-ti pot vorbi decat despre arta, caci asta iubesc. Eu nu pot sa-ti vorbesc decat despre mine, despre natura si despre dragoste. Nu vreau sa ma schimb, Clayron, nici macar pentru tine, caci daca renunt la mine am sa pierd apoi absolut tot, caci tu nu vei renunta niciodata la "Ea" pentru nimic, mai ales pentru mine..."
Respiratia ii deveni din ce in ce mai regulata. Adormi intr-un final, fara ca macar sa isi dea seama.

Tăcu, vocea ei moleșită, de om adormind îl lovea fix în tâmple cu fecare acuză, cu fiecare întrebare. Se menținu calm cu toate că îi veni să se ridice și să efectiv urle la ea. Să o întrebe cum de nu realizeză cu ce și cât greșise și cum ea cu mâna ei declanșase toată situația. Cum de nu realiza că rugămintea lui fu pe viață, nu pe moment. Că nu e un subiect pe care ea, blonda eromontă cu mentalitate de copil  să aibe dreptul să îl aducă în discuție. Reușii să se calmeze privind în gol, tăcut în timp ce o mângâie până ce o simșii adormită de tot. Mai rămase puțin, până ce respirația ei deveni aceea a unui om care doarme profund. Se substrase de lângă ea în vârful picioarelor. 
„Atât timp cât încă sunt în putere ar trebui să mă folosesc de asta” rânjii arătânduși dinții și canini mai lungi. Se ridică și se uită prin jur cu o dezamăgire profundă. Realiză că avusese pretenții prea mari de la un copil. Cum spusese și ea nu era Helena, tăcută și nimfomană, nepăsătoare. Nici rece și lipsită de viață ca ea, cu explozii emoționale. Nu, blonda de la arte era prea plină de viață, prea contrariată de tot ce nu era ca în mințișoarea ei. Își întinse degetele și ridică toate cănile deodată, fără nici-un zgomot. Telekinezia era un avantaj-printre puținele. Se uită la ea și o imagină intr-un fel de bulă antifonată. Un mic truc pentru vampirii consumatori de oameni-prost să fi să crezi ca acei oameni nu țipă sau că mor repede. Drenajul sangvin e un proces lent și al dracu de dureros așadar mici trucuri ca estomparea auzului celor din locul respectiv e mereu un ajutor. Făcu curat și apoi se duse la bucătărie. A dracu promisiune.

"Nu ma asteptam niciodata sa ajung sa ma indragostesc, mai ales de persoana total nepotrivita. Toti au plecat inainte ca eu sa apuc sa infloresc sentimente pentru ei. Am crezut ca dragostea este ceva frumos, ca un fel de regasire sufleteasca, ca o conexiune perfecta intre doua suflete. E total opusul... Nu suntem nici conectati si ma simt  mai pierduta ca oricand"
Erin incepu sa se zvarcoleasca, somnul ei initial linistit devenind haotic, mai mult obositor decat odihnitor din cauza viselor urate. Acele cosmaruri interminabile. Mult sange, ceata densa, pasi apasaiti pe podele din lemn subrede. Mii de trepte interminabile, plansete si urlete... Nu stia exact ce viseaza, isi amintea mereu secvente, idei, sunete. Se foii de cateva ori, apoi deschise ochii, brusc. Inima ii batea cu putere. Intinse mana in pat, spre el. Nu il gasi acolo, insa...
-A fost doar un vis, totul...
Inchise ochii din nou, adormind la fel de repede pe cat se si trezise.
"A fost prostesc din partea mea sa imi imaginez ca a venit, mai ales dupa tot ce am facut... I-am invadat intimitatea, i-am intrat fortat in viata, i-am cercetat trecutul fara sa am vre-o scuza... Ba am, il iubesc... Si totusi, asta nu este un motiv sa intru in sufletul cuiva cu forta... Am spus ca nu am sa il iert... El e cel care nu o sa ma ierte pe mine niciodata..."
Alte fantasme oribile din mintea ei se formara puternice, inspaimantatoare, rele in visele ei. Alte mici spasme ii strabatura trupul in timpul somnului. Alte batai haotice de inima. Insa de data asta nu se trezi, nu facut decat sa ii sopteasca numele in somn.
-Clayron...

Stinse focul mâncării și se întoarse la Erin. Inițial vru să tragă un scaun și să se aseze lângă pat, să o poată privii. Trase adânc aer in piept și apucă spătarul unuia dintre scaunele de lemn însă se oprii.Îi auzii inima. Era încă sensibil, încă cu senzorialul până la maxim și înapoi. Oftă prelung și își trecu mâinile prin părul negru și scurt, ciufulindu-l pe laterale. Se așeză lângă ea și începu să o mângaie ușor, să nu o trezeacă, be braț, umăr, coase și în cele din urmă se întoarse la fruntea ei ușor transpirată. Luă cartea ei de pe noptieră/
„Ce pișoarcă romantică. Căcat poate mă molipsesc și încep să produc curcubee interstomacale”
Se așeză totuși mai bine în pat și-o trase, ușor, fără a o mișca prea tare, în brațele lui. Deschise cartea cu degetul mare și începu să citească. O grimasă cinico-scîrbită ieșea la lumină o data la fiecare zece pagini. Continuă să o mângaie pe cap în liniște.
În cele din urmă termină carta și o puse pe noptieră. Privii ceasul, trecuse mult timp și de la atâta nemișcare își simtea oasele frânte și mușhii amorțiți. Privii o clipă spre ușa ce dădea în cealaltă cameră. Lumină de dupămasă de toamnă. Lumină grea, căldură și moleșeala. Se folosi de mâna liberă să-și scoată cravata și să își deschidă cămașa până la jumătatea pieptului-se sufoca.
 Se întoarse cu privirea asupra ei și rămase așa. Pufni într-un mic zâmbet dezgustat și amuzat.
„Ce masochistă ești”

Dormise atat de bine, nici nu isi mai amintea cand o facuse ultima data. Ploapele i se zbatura usor pana reusi sa isi deschida ochii. Clipi  de cateva ori, incercand sa isi obisnuiasca ochii cu lumina. Casca, ducandu-si mana la gura. Se intinse usor, scotand cateva sunete stinse. Observa ca statea defapt in bratele cuiva, asa ca isi ridica privirea somnoroasa catre el. Ii zambi cu drag.
-Oh, buna dimineata, Clayron, ii zise ea in prima instanta, apoi facut ochii mari, zambetul disparand de pe fata ei. Sari ca arsa, ridicandu-se in capul oaselor si indepartadu-se de el usor, dar inca in pat fiind. 
-Ce... Ce faci aici? 
Privi ceausl derutata.
-Nu e dimineata! Clayron, ce faci aici?
Clipi de cateva ori apoi isi freca ochii cu podul palmelor. Se uita la el si se asigura ca nu viseaza, ca nu i se pare, apoi isi trecu mainile prin par. Era speriata, fericita, nedumerita, furioasa, trista. Toate la un loc. Nici nu stia ce sa spuna, ce sa faca. Isi trase usor de breteaua maieului ce se lasase amenintator de mult in jos, apoi isi ridica genunchii la piept, incrucisandu-si mainile in dreptul sanilor, caci nu purta sutien si se simti deodata rusinata. 
"Te-a vazut goala, proasto! " se gandi atunci, insa nu o ajuta deloc lucrul asta. Mai rau se imbujora.

Nu își luă ochii de la ea de când termină de citit cartea. O privise cum se agitase de câteva ori schimbîndu-și poziția, cum sforăi foarte ușor doar prin vârful nasului și tot procesul ei de trezire. Avea încă privirea ușor încruntată, tristă și fixă. Se gândea la ea, despre ea în timp ce o privea.
-Buna dimineața. zise fără intonație, calm, molcom. Abea atunci realiză și el de cât timp nu mai dormise ea cu adevărat. I se părea amuzant câ ea părea să sufere de o amnezie ușoară. Se ridică din pat și îi aduse o cana, curatâ mirosind a proaspăt spălat, plină cu cafea și cam doua degete de lapte. Rămase în fața patului, cu mâna întinsă.
-Vezi? Ți-am spus că nu o să mai ai coșmaruri, își scoase mâna din buzunarul jeansjilor semi-mulați, cu pachetul de țigări între degete. Lăsă cana pe noptiera de lângă pat. Luă scaunul și-l trase, destul de brutal, în fața patului, cu spătarul spre pat. Se puse pe el și îmbrățișă cu antebrațele spătarul. O analiză de sus până jos, rânji și își aprinse țigara.

Erin nu fu in stare sa miste nici macar un degete. Ramase exact asa cum era, privindu-l, incapabila de orice gest. Privi cana de cafea de pe noptiera. Observa ca in camera era ordine. Se simtea ciudat. Era odihnita, iar totul i se parea un vis extrem de prost si urat din care tocmai se trezise. Nu era foarte sigura ce sa creada.
-Cum ai intrat aici, Clayron?
Scutura din cap, realizand ca uitase usa descuiata si ar fi putut intra absolut oricine peste ea. 
-Adica, ma rog... De ce esti aici? E totul in regula?
Isi aminti vag lucruri ce pareau ca au fost reale, nu doar fragmente din visele ei, dar se gandi inca nedumerita daca tot ceea ce patise pana acum era vis sau realitate. Dar o durea, mult prea tare ca totul sa fie doar vis, si pe chipul ei se observa brusc tristetea, insa ii zambi, incercand sa nu faca o scena de plans.
-Nu stiu cum de am adormit asa... Nici nu tin minte cand ai venit... Adica stiu, oarecum, dar inca am impresia ca am visat defapt... 
Isi stranse mainile mai tare in jurul pieptului. Chicoti usor, cel putin incerca, de parca voia sa ii arate ca o amuza defapt situatia, nu ca o sperie.
-Nu... Nu se fumeaza in dormitor... mai reusi sa adauge soptit, dar apoi scutura din cap.
-Dar este ok, nu ma deranjeaza... Uneori fumez si eu aici, sincera sa fiu, dar in general folosesc bucataria...
Se ridica din pat si trecu pe langa scaunul lui, lovindu-se din greseala cu coapsa de el, impiedicandu-se usor. Isi ceru iertare si merse spre dulap, deschizandu-l si scotand de acolo un halat de baie pe care il imbraca, caci se simtea mult prea expusa in colantii aceia mulati si maieul care nu prea dorea sa o tina acoperita. Ramase cu spatele la el, masandu-si tamplele.
"Ma comport atat de prosteste... Nu se fumeaza in dormitor, auzi! "

Rămase imobil, privind în gol, înspre pat. Singura mișcare pe care o făcea era ce a torsului atunci când trăgea aer in piept, sonor. Suflă deodată fumul pe nas și gură simultan apoi puse capac țigării cu buricele degetelor și o băgă în pachet. Tăcut, nemișcat. Stătea acolo parcă reținut de ceva, cu un aer oarecum melancolic și răutăcios.
Își rotii prin cameră privirea, cu coltul ochiului prinse mișcarea albă a halatului pufos de baie. 
-Mă bucur că ești mai bine, zise scurt monoton și se ridică de pe scaun, împingându-se  doar în picioare și antebrațele sprijinite pe spătar. Era rece dar vizbil îngrijorat pentru ea. Se intoarse pe călcâie și porni spre bucătărie, cu pași mici și repezi.

Erin ramase nemiscata cateva minute chiar si dupa ce el pleca din camera. Privi usa, privi scaunul, apoi cana de cafea. Inca plutea mirosul lui in aer. Ofta, infasurandu-si bine halatul in jurul corpului si apoi lua cana de pe noptiera, band din ea cateva guri, meditand in liniste la ceea ce i se tot intampla.
"Bun, Erin, e aici, iar tu stai ca proasta fara sa ii vorbesti, fara sa spui nimic."
Isi facu curaj si iesi dni dormitor. Observa ca era in bucatarie si se indrepta cu pasi mici intr-acolo.
"Mi se pare mie sau miroase a... mancare..."
Scutura din cap agitata.
"Cred ca doar imi este foarte foame"
Intra in bucatarie si merse golnt catre vesnicul ei loc de langa fereastra. Puse cafeaua pe masa si se aseza, sprijinindu-si coatele de masa si aprinzandu-si o tigare. Nu vedea nimic in jur. Se concentra doar asupra lui.
-Serios, nu trebuia sa iti stingi tigarea. Te rog, fumeaza linistit. Mersi pentru cafea. Tot nu mi-ai raspuns, ce faci aici?
Ii arunca un zambet plin de frumusete si caldura. Ochii ei erau plini de admiratie pentru el. Il venera aproape.

Se retrase de pe geam și îl rabată. Se temea ca e să nu răcească, dupa atât timp în care ea, probabil, nu dormise de ajunsese în situația aia știa cât de fragil putea deveni organismul.
-Ți-am mai spus, de când am venit. Îți vei amintii și singură când te vei mai dezmeticii. expiră fumul spre crăpătura din geam și se întoarse pe călcâie spre ea. Stinse țigara pe scrumiera de lânga geam și se apropie de ea, o sărută pe frunte-de parcă ar fi vrut să verifice dacă are febră apoi se retrase. Uită complet de cămasa desfăcută și ieșita din pantaloni. Mișcările ei pe trupul  lui îl morofliseră de tot.
-Iți e foame? zise într-un final încercând să rupă tăcerea.
-A da, nu am știut unde să pun  lucrarea ta așa ca ți le-am pus pe masa din sufragerie. se lipii iar de pervaz și-și mai aprinse o țîgară. Simții mirosul de vanilie și se relaxă.

Erin il privi derutata. Inchise ochii atunci cand el ii sarutase fruntea si ii redeschise privindu-l ametita. Ar fi vrut mai mult. Era rosie in obraji iar inima ii batea nebuneste.
-Da, imi este foame... Oarecum. Si tot ce-mi amintesc este ca mi-ai spus ca nu trebuie sa stau singura, sau ceva de genul asta... Ce te face sa crezi ca nu trebuie? 
Trase absenta din tigare, privindu-si mainile, analizand tatuajele care-i colorau antebratele. Isi aminti unde si cand si le facuse pe fiecare in parte, isi aminti povestea lor. Zambi slab.
-Cum este noua ta asistenta? Pare foarte draguta. E asa misterioasa, nu crezi? Incearca sa nu o faci sa planga, pare o fata de treaba.
"Wow, acum e de treaba? Da, asta nu inseamna ca imi schimb parerea legata de dorinta mea de a face baie in sangele ei. In plus, nu e musai sa o si plac eu daca este de treaba, dar datorita ei nu am picat la ora de filozofie caci a avut buna intentie de a striga dupa acea pauza."

Se apropie de aragaz, cât ea dormi și el se plictisii ajunsese să facă vreo trei tipuri de mâncare, printre care și pastele nenorocite care îi plăceau atât de mult.
-Așa, ai mâncare caldă și ți-am luat ceva iaurt cu cereale în caz ca nu vrei să mănânci acum mâncare ah și ceva mezeluri, habar nu am ce mănânci de dimineața sau în general deci am vrut să fiu sigur că mănânci. tăcu brusc când o auzi vorbind despre depresiva de sptisprezece ani cu nevoie, majoră e bani. Strânse iritat țigara și-și trecu mâna peste bărbie, nu se răsese de cel puțin trei zile deci avea un oarecare început de barbă și mustață. Își retrase mâna iritată de părul țepos.
-Da, e. Dar din păcate mai suferă de complexul eroului și mă sfidează ca să scoată elevi pe jumătate leșinați din clasă. rânjii răutăcios.
-Să știi ca ești observabilă și când te ascunzi. Puse țigara pe jumătate fumată în scrumieră.
-Deci, ce vrei să mănânci? Se apropie de ea, punându-și practic-fără să-și dea seama- pieptul gol în fața ei când o sărută pe creștet.

-De ce ai facut asta? Adica, de ce mi-ai gatit si... Doamne, ok, sunt nepoliticoasa si nesimtita. Iti multumesc pentru faptul ca mi-ai gatit si ai facut cumparaturi. Chiar aveam nevoie de ambele... Te rog sa imi spui cat am sa iti dau. 
Se ridica si incepu sa isi caute portofelul, dar se opri brusc cand realiza ce a spus.
-Sunt observabila si cand ma ascund?
Rosi instantaneu, mai tare decat era deja, nestiind cum sa reactioneze.
-ii sunt recunoscatoare ca te-a oprit din timpul acelui curs. Crede-ma, daca mai stateam putin probabil chiar as fi murit acolo. Nu ma simteam prea ok. Dar totusi, ce vrei sa spui cu  "observabila si cand incerci sa te ascunzi"? Nu am incercat sa ma ascund de nimeni! Mai ales, nu de tine!
Mintea, iar acest lucru ii facea inima sa ii bata intr-un stil care o sufoca. Se rezema usor de masa.
"Doamne, ce mi se intampla? E in casa mea, mi-a gatit, a facut cumparaturi... "
Se simtea al naibii de ciudat.

-Dacă ai de gând să scoți portofelul am să ma simt jignit. zise calm, fără intonație. Își întoarse capul și se întoarse cu fața catre perete, privind pe geam doar cu coada ochiului. Îl deranja la maxim lumina.
-Apropo, încetează să încerci să mă minți sau chiar voi dispărea, exact ca fumul ăsta, își țuguie buzele pe crăpătura geamului și lăsă o dâră, lungă și subțire până la punctul de incolo și aplatizat să se piardă în aerul rece de toamnă.
-E ok să fi supărată, e ok să fi furioasă, e ok să nu te simți bine. Dar nu e bine să te maltratezi, nu în fața mea. Ce ți-am spus atunci de aerele de călugăriță încă se aplică. strânse tare, cu fortă filtrul între degete. Vizbil iritat.

Erin isi lasa privirea in jos, rusinata de felul in care se comportase si prinsa in fapt ca mintise. Isi framnata mainile indurerata apoi ofta.
-Iti multumesc pentru tot, Clayron... Nu vreua sa te fac sa te simti jignit si nu vreau nici sa dispari... Ai dreptate, am incercat sa te evit pe cat posibil. M-am simtit aiurea, m-am simtit teribil de singura si ranita... Dar sunt bine acum, cel putin asa cred.
Ii era frica sa mai spuna vre-o mincuna. Nu dorea sa il piarda. 
"Dar nu este al tau, Erin. Nu ai nici o garantie."
-Bine! Recunosc, nu sunt bine nici acum!
Aproape tipa ultima propozitie si ridica spre el niste ochi speriati. Incerca sa ii zambeasca. Cand simtise mirosul de mancare crezuse ca i se pare din cauza ca ii era mult prea foame, dar acum cand realiza ca el ii gatise, se inmuie pe dinauntru atat de mult incat isi pierdu echilibrul, impiedicandu-se de aer, practic. Se aseza pe scaun, ametita.
-Ce joc e asta, Clayron?

Lăsă țigara în scrumieră și se apropie de ea. Se puse în mersul piticului în fața ei, cu mâinile împreunte între picioarele lui. Își ridică gâtul cât să aibă fața la același nivel cu al ei și îi zâmbii. O privea curios și amuzat. Se reechilibră pe picioare și înepu să o mângâie dându-i părul la o parte de pe față.
-De ce? De ce vrei să crezi ca e un joc? Nu te înțeleg. Ții neapărat să crezi că mă joc cu tine la fel cum ții neapărat să te chinui închipuindu-ți ca fiecare pizdă care trece pe lângă mine a fost sau va fi inevitabil în patul meu. Eși masochistă? De ce ții neapărat să-ți faci rău. să te epuizezi așa?
Începu să-i mângâie genunchiul și pulpa piciorului cu palma întreagă. Vorbea lent, tărăgănat și șoptit de parcă s-ar fi temut că prezența lui ar putea să o spargă dacă era puțin mai coleric.

Erin il privi inbujorata, cu buzele intredeschise si ametita de vocea lui atat de minunata pentru urechile ei. Ii lua ceva timp sa raspunda, gemand incetisor cand ii simti palma pe picior, infiorandu-se. Se bucura teribil ca isi luase halatul pe ea, caci isi simtii sfarcurile intarindu-se.
"Ce copila sunt... Parca as avea 14 ani..."
-Stii foarte bine motivul, Clayron. Stii prea bine de ce cred ca totul e un joc, sti prea bine de ce sunt geloasa... Da, sunt, recunosc. Poti sa razi de mine cat vrei, chiar nu imi mai pasa. Ce rost are, insa, sa ti-o si recunosc in fata? Normal ca mi se pare totul un joc cand ba ma ignori si te porti cu mine oribil... Ok, inteleg ca am gresit si imi pare rau, dar nu e un motiv ca dupa ce te porti asa sa vi si sa imi gatesti... Ma faci sa trec de la un semntiment la altul si asta ma doboara efectiv... Sunt om, cat crezi ca pot indura fara sa se observe?
Ofta si isi duse mana la frunte.
-In momentul asta as vrea sa te pocnesc atat de tare cu cana asta de cafea incat sa iti scot dintii, apoi sa iti bag degetele in ochi si sa te tund, habar nu am, chestii dubioase si macabre. In acelasi timp imi doresc al naibii de tare sa te sarut, iar ce ma sperie e ca orice as alege sa fac as regreta dupa. Esti un om minunat, Clayron, si imi pare rau ca nu pot sa iti fiu pe plac.
Ii zambi cu sinceritate. Ii mangaie obrazul, apoi se lasa spre el, lipindu-si fruntea de a lui si inchise ochii.
-Nu am mancat nimic de o saptamana si ceva. Miroase al naibii de bine ceea ce ai gatit tu. Nu am mai facut nici sex tot de atat de mult timp asa ca ori ma hranesti ori ma duci in dormitor.
Se departa de el si il privi rusinata, apoi rase usor.
-Glumesc, vreau doar sa mananc...

Râse scurt și se retrase. O lovii ușor peste pulpă cu palma, batând-o în semn de încurajare. Se ridică și privii puțin debusolat dulapurile din bucătărie. Descoperi repede unde să pună vasele uscate, unde era gunoiul și unde ținea cănile și paharele însă nu îl interesase prea mult. Rememoră dulapurile și reuși cu chiu cu vai să-și dea seama. Își suflecă mânecile cămășii pânâ peste cot și reuși, ce-i drept, cu stângăcie să-i punâ în față o farfurie de paste italienești, cu creveți și sos de smântână și usturoi, nu foarte mult ți puțină zeamă de lămîie ălus ierburi.
Rămase cu ea în mână și  o privii cumva îngrijorat. Până la urmă îi puse farfuria în față
-Mă cam îngrijorează sincer, poate ar fi fost mai bine să-ți fac o supă ceva să nu ți se lipească de stomac. Ai un corp sensibil acum. zise în timp ce se așeză cu o cană caldă de cafea în mână pe scaunul de la celălalt capăt al mesei.

Erin ataca farfuria cu mancare imediat ce ii fusese pus ain fata, ignorand ceea ce spunea el legat de supe si alte lucruri, dar bucurandu-se ca isi facea griji pentru ea.  Manca de parca nu mai vazuse paste in viata ei.
-Doamne, sunt delicioase! exclama cu gura plina, apoi inghiti si incepu sa rada, ducandu-si mana la gura.
-Ce taranca sunt, am vorbit cu gura plina! Serios, sunt atat de bune! Ador crevetii, de unde ai stiut ca imi plac? Ador pestele in general, fructe de mare si blah blah.
Mai lua o gura, mancand ceva mai calma de data asta, mestecand cu atentie si scotand sunete de satisfactie datorita gustului delicios.
-Clayron, de unde ai invatat sa gatesti? Doamne, te-as pune sa o faci zilnic.
Ii zambi apoi continua sa manance, terminand farfuria si oftand extrem de satula. 
-Nu am mai mancat de atat de mult timp... O sa am dureri teribile de stomac, probabil.
Incepu sa rada, intinzandu-se dupa cana de cafea si luand o gura, apoi isi aprinse o tigare. Ii revenise stralucirea in ochi si parea mai vesela, mai sanatoasa. Faptul ca el era acolo o facea sa se simta vie.
-Deci, domnule profesor de istoria artei, avem in sfarsit o materie la care voi veni cu drag.
Ii facu cu ochiul si ii zambi.

Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de perete cu capul. Se întinse până la scrumieră și apoi o puse pe mijlocul mesei între, ei doi. Chicotii puțin când o văzu așa de plină de energie.
-Aparent, da. Poate de data asta ne înțelegem.
Zâmbii amabil și se încordă brusc. O pală ușoară de vânt îl lovi în plin și-l făcu să se înfioare. I se făcu pielea de găină și i se întăriră sfârcurile. Se scutură cât să scape de senzația aceea de înfrigurare apoi își puse mâinile pe cana de cafea pentru a se încălzi cu toate ca era aproape rece. Se puse mai bine în scaun, stând pe sfert întins, cu picioarele semiîndoite și crăcănate.

Erin trase din tigare si zambi catre el.
-Sunt sigura ca ne vom intelege.  Sti, ma gandeam sa ies mai pe seara sa ma plimb... Nu am mai ieist din camera de cateva zile...
Rase usor, apoi bau din cafea.
-Dar, in acelasi timp, as prefera sa nu ies. Nu sunt foarte sigura.
Scutura tigara lasand scrumul sa cada, apoi il privi parca hipnotizata.
-Cand ai de gand sa ma lamuresti?
Intrebarea veni iute, rece si sigura. I se schimba si privirea, devenind brusc foarte serioasa.
-Si te-as ruga sa nu dispari, sa nu tipi, sa nu faci scandal. Nu te intreb despre "Ea", te intreb despre data. Vreau un raspuns si il vreau acum. "Aproape ca m-a transformat"? spuse ea apasat, incercand sa-si aminteasca ceea ce citise. 
-Nu vreau minciuni, Clayron!

Tresări de parcă  ceară fierbinte ar fi picurat din tavan pe el.
-Te-am rugat făcu o pauză scurtă, răsuflând greoi, vizibil iritat, nu, te-am implorat să nu pui întrebări. Ai spus că nu ai să-mi pui, de ce îți încalci cuvîntul dat? Șii că nu suport chestia de genu ăsta. Apăsă repetat, tacicos țigara în scrumieră și se ridică. Se puse în fața ei și rânjii, dezvelindu-și dinții. Își trecu limba printe dinți, peste ei și apoi își linse cu poftă buzele, privindu-i atent gâtul. Parcă îi vedea pulsațiile prin piele. Își puse mâna pe peretele din spatele ei și se aplecă peste ea. Fără să vrea lovi nervos peretele cu podul palmei. Îi luă fața între degete și i-o ridică de așa natură încât să-l privească în ochi.
-De ce ești fetișa rea Erin și ții neapărat să strici momentele drăguțe? Mmm?