A walk on the Dark side.

Era, aparent, o oarecare zi. Lee statea, tipic lui, pe banca, la umbra batranului stejar din mijlocul gradinii si isi savura berea. Era prima bere din ziua respectiva. El stia ca azi va fi o zi care va schimba totul. A simtit asta de dimineata. Era prima zi in care el a asteptat atat de mult pana sa bea prima gura de bere. Pana sa traga primul fum de tigara. Nu stia ce se va intampla si cand. Privea cum razele soarelui strapung fumul tigarii in timp ce isi savura berea. Pana si berea avea un gust ciudat. Pana si fumul se "comporta" ciudat. Lumea lui Lee se va schimba azi, dar nu in bine. Si el stia asta. Era pregatit.

- Ciudat stejarul acesta. Imi creeaza o stare foarte neplacuta si agitata... Desi, poate nu e de la el. Poate e de la altceva. Poate e chiar locul in sine. 

Lee mai serveste o gura de bere si termina tigara. Isi pune berea jos, langa piciorul drept, si aprinde o alta tigara.

Bep, bep.
„Nu, futu-ți, baterie de” aruncă căștiile peste foaia de desen. Își scutură capul nervoasă, în semn de negare față de situație în sine. O enerva teribil turnura zilei aceia, telefonul fără baterie, puținele materiale rămase intregi după ultima criză de „ajunge” și obsesia ciudată revenită dupa mulți ani de liniște. Mitul lui „Daphne ” a lui Michelangelo Bonarotti o izbii iar de dinaintea ochiilor. Aceeași imagine repetată iar și iar și nevoia de a desena. Și cât își detesta ea fiecare ieșira artistica.
Privii stejarul bătrân, încercând să înțeleagă de ce o duse cu gandul la acel mi stupid
„ Nu stejarul, nu măsa de spirit artistic nascut din coi m-au pocnit, ci el și obsesia lui cretină. Dracu”
Își mușcă degetul mare, smulgandu-și pielița de lângă unghie. Se oprii totuși înainte de a se rânii până la sânge. Parcă îl și vedea iesind pe după copac ca unul din capurile dintr-un joc stupid de lovit.
„Captivitatea asta...mă fut”
Se trântii în fund pe baza copacului și deschise sticluta de 200 de ml de Chivas regal de 45 de ani. Luă un shot. Iubea arsura aia ce ii dădea senzația că va muri de mațe lipite.
„Măcar atât profit să am și eu de pe urma lui cerber ăsta”

Scoate pachetul de tigari si se uita foarte dezamagit la el. Mai erau trei. Trei. Si-l cumparase chiar ieri! Ofteaza, scoate o tigara, o pune in gura si incepe sa caute bricheta. Intre timp, linistea din jur incepuse sa-l deranjeze asa ca a dat drumul incet la muzica pe telefon. Canta "A walk on the Dark Side" de la Moonspell, piesa lui preferata. A ramas un pic blocat si a oftat. Era incredibil cat de mult se regasea feeling-ul lui din momentul respectiv in ceea ce creea melodia. Era, probabil, cel mai usor mod de a explica prin ce trece el acum. 
Continua sa caute bricheta pentru cateva momente bune. O gaseste in buzunar si se ridica in picioare, miscand usor piciorul drept pentru a-i da accesul la adancurile buzunarului mai incet, varsand berea. Aprinde tigara.
Se aseaza la loc, da volumul un pic mai tare si isi intinde mana dupa berea lui:

- Cacat! Stiam eu ca trebuia sa tin nenorocita de bricheta in pachet!
Stia ca era inevitabil sa nu se intample asta. De dimineata Lee se afla intr-un lant de incidente defavorabile. Pataniile de dimineata, lipsa de tigari, feelingul si melodia si acum asta? Probabil ca era totul in mintea lui. Dar, tot in mintea lui, lucrurile nu erau o pura coincidenta. Totul era incalcit ca un sac plin de serpi.

„ Să nu-mi zici ca deja a răsărit din pământ pe aici luându-se dupa miros ca un drac obsesiv ce e”.

  Se încordă de spate încercând să se ghemuiască, ascunzându-se mai bine în umbra „marelui stejar”. Curiozitatea o împinse destul încât să privească in direcția sunetelor. Simții un fior rece pe șira spinării și se retrase totuși înapoi. Simții ca dă în tahicardie, momentana. Lovi sticla, închisă, și se sperie de clinchetul făcut. Sării ca arsa înjurand printre dinți de toți sfinții. Se gândi ca ultimele ei clipe de libertate se scurseră pe stix. Scăpă zippo-ul argintiu din mână , înjurandu-și spasmele, care se lovi de sticlă.
„Așa fâ mai mult zgomot. Tu-ți...de neîndemânatică Lizzie”

Tresare usor la auzul unor sunete subtile in timp ce fuma. Ridicase spranceana, tipic lui, si daduse volumul mai tare la muzica. Se pregatea ca acesta sa fie punctul culminant al zilei de azi. Stia ce ceva se va intampla. Credea ca e acum. Se ridicase incet de pe banca si se apropiase de trunchiul stejarului.

- Ce copac maret! gandi el. E impresionant cum un lucru neanimat poate fi atat de impunator!

Pasea incet catre sursa sunetelor ciudat, ajungand incet in partea opusa a locului in care statea el.
Dupa cativa pasi si o privire mirata, Lee se calmase. Fusese capturat de un suspans care ii facuse sangele sa fiarba in el. Credea ca e unul dintre momentele pentru care el s-a pregatit atat de intens.
Era... o fata. Dar nu oricare fata. Era o fata in care puteai sa simti panica. Era agitata.

- Uhm... salut? E totul ok?
Dupa care mai trage un fum din tigara.

Sunetul de pași, sau ce reprezentau ei-intr-un loc, genere pustiu- o făcură să-și stângă ochii. Aștepta momentul când avea să fie trasă de mână sau dracu știe ce surpriză nedorita.
„Totuși aș putea să” pipăii prin prejurul ei căutând sticla. Pentru prima dată avea de gând sa risipească bautura calitativ superioară și scumpă cât o chirie. Oftă prelung și strânse sticla între degetele ei lungi și strânse până la albire.
„Salut? Futu-ți”
Ceva nu era normal, nu era singură fugind de un fost veteran de război ce se credea posedat. Deschise ochii. Cu puțin timp înainte să-i spargă sticla in umăr reuși sa-i dea drumu pe jos, izbind-o de una dintre rădăcinile copacului.
-Um..ă..eu...

Lee ranjise. Nu din cauza unui plan malefic, ci din cauza ca era amuzat. Se uita la sticla de bautura. Gasea ceva interesant la ea. Nu stia exact ce, dar o studiase in detaliu.
Isi muta privirea pe fiinta din fata lui. Nu stia inca la ce sa se astepte. Nu stia cum sa reactioneze, ce sa zica, ce sa nu zica. Dar stia ca e pasnica. Stia ca nu va decurge totul la cine stie ce batalie fantastica pe care o avea el in minte la fiecare sunet ciudat. Nu. Stia ca ce se intampla acum reprezinta inca o intamplare ciudata din lantul intamplarilor din aceasta zi.
Se sprijina relaxat de trunchiul copacului, continuand sa fumeze tigara, privind-o pe fata in ochi:

- Uhm, tu... nu mai vad pe nimeni pe aici. E totul ok?
Spuse Lee privind-o prietenos pe fiinta umana din fata lui. Parea, pe putin, pierduta si panicata. Trebuia sa faca ceva sa se linisteasca.

Înghiții in sec. Pentru prima oară după mult timp nu știa cum să reacționeze. Poate pentru că in cele cateva luni în care simții ca se transformă intr-un copac, în ceva cu existență fizică dar fără nimic uman, se și obișnui ca altcineva să reacționeze pentru ea. Se lăsă in fund-se scurse mai degraba- lângă copac și privii in jos rușinată.
„Cred că am luat rabie sau ceva de la el de la atâtea mușcături pe gât”
 Privii foile arse pe colțuri. Își lua zippo-ul și se chinui cam 30 de secunde să-și aprindă o tigară.
-Îmi cer scuze. Deobicei, defapt, niciodata nu e cineva aici așadar m-am speriat din cauza zgomotelor.

Zambise. Scurt, dar zambise. Unele dintre putine momente in care Lee mai gasise motive sa zambeasca. Scosese o bere din geanta si a desfacut-o in timp ce incerca sa poarte dialogul. 
Lua o gura de bere, terminase tigara si dupa continua cu intrebarile.

- Eu sunt Lee. Tu esti... ?
Lee simtea ca trebuia ca el sa preia conducerea in dialog, deoarece se vedea ca ea era in stare de soc.
- Cred ca ar fi mai usor sa dialogam daca ne stim numele, nu crezi? Cum nu vine nimeni pe aici? E chiar atat de neplacut locul?

-Francesca, fostă elevă la biologie, veșnic vizitator, odata la două-trei zile a cabinetului medical pentru migrene cronice. Oftă prelung și trase din țigară tare, transformând-o în rachetă. Spaima o puse la zid. Își lăsă privirea în pământ, de jenă. Nu obișnuia să fumeze în fața cadrelor didactice-fie ele provizorii și trecute- sau a personalului școlii și cu atât mai puțin să bea alcool. Nu suporta un  orice gest pe care l-ar fi considerat nerespectos, oricine, în fața oricareia dintre autoritățiile, chiar și la nivel metafric, prezente sau trecute din viața ei. Își lăsă coatele pe genunchi, astfel încât fumul ce se ridica să o acopere, să o învăluie de la tibie în sus. Orice perdea ușoară o calmă. Strânse gâtul sticluței între degetele ei lungi-rezultat al aniilor de pian- și luă o dușcă sănătoasă. Simții arsura până în stomac și agidul gastric lovind-o în capul pieptului și gât. Înghiții in sec și își scutură capul în încercarea de a alunga starea de rău.
Era complet ingrozită. Se întrebă cum acel șoarece scormonitor reușii să îi intre in minte, in tot sieșiul posibil. Să o facă prizonieră in propia minte și corp. Cum ajunse să se simta vinovată pentru fiecare gură de libertate furată.
„Poate pentru că eu și draga de Clarice, fie-i tărâna ușoară-Amin- l-am rănit mult prea tare”
 Își lăsă gâtul pe spate. Un fior rece îi trecu prin tot corpul și realiză ca adrenalina generată de frică se risipea, lent, moleșind-o, provocându-i înțepături în tâmple
„Cred că am început să ma îmbăt”
-Nu e un loc dubios, sau neplăcut dar e prea liniștit. Majoritatea preferă distracția in doi sau trei, depinde pe cine întrebăm sau sala de jocuri sau barul în timpul liber, nu mai vorbim de faptul că sunt ore deci oricum nu trebuia sa fie nimeni pe aici, cu atât mai mult trebuia să fie pustiu.

- Eu tot cred ca e ciudat. Tocmai din motivul acesta. Este prea linistit. Mult prea linistit. Ceva e putred aici. Simt asta. Inca nu sunt destul de familiarizat cu toata zona, istoria sau evenimentele din acest loc. Poate de aia mi se pare ciudat. Poate si din cauza ca eu prefer singuratatea.
O privea atent, oarecum amuzat de panica auto-indusa, si isi scoase berea din geanta. Era printre ultimele beri care le avea la el. Isi deschise doza si isi induce un sentiment de relaxare la auzul fasaitului dozei de bere. Bause o gura lunga, trase un fum si o privise pe Francesca prietenos.
- Stii, Francesca, nu trebuie sa fii atat de crispata. E ok sa bei. E ok sa fumezi. E ok sa ai vicii. Atata timp cat nu te controleaza ele pe tine. Fumeaza tigara normal si nu mai grabi bautul. Se vede pe tine ca nu esti ok. 
Mai luase o gura de bere si se uitase la telefon sa vada ceasul. Oprise melodia melodia ca sa trimita un mesaj unui vechi prieten de la facultatea de biologie. Se asezase si el jos, pe iarba, langa copac, la vreo 2 sau 3 metri de Francesca pentru a o acompania in fumatul tigarii.
- Lee. Doar Lee. Fara "Domnul" Lee. Fara "Profesor". Lee. Ceau, salut. Fara "Buna ziua." sau oricare alte forme cretine de adresare pe care voi studentii le aveti deobicei la inceput. Nu suntem comunisti, suntem oameni.

-Cred că e ciudat doar pentru că suntem noi prea obișnuiți cu irelevanța grabită și zgomotoasă.
  Suflă fumul de țigară, dens și innecăcios intr-un tunel ce se deformă incet, devenind un nor albăstrui. Oftă prelung și se întoarse cu privirea spre el.
„Nu e niciun viciu mai tare ca cel care te face să te simți bine și vinovat. Viciul numit om Dracu sa-l pieptene!”
Clipii des, din genele lungi și lipite din cauza rimerului plâns și uscat.
Puse sticluța deoparte.
-Păcat că nu erai la fel de amabil și la ore, rebelule mascat in comunist.
Râse, ceva ce nu făcuse în ultimele luni

- Mi se pare ciudat cum o fiinta umana renunta la clipele de liniste si relaxare pentru niste clipe de agitatie.
Lasase si el sa scape un ras subtil si scurt dupa care a mai luat o gura de bere.
- E evident ca la ore nu pot sa fiu la fel de amabil. Nu cu toti. Si daca sunt cu unul, toti au dupa pretentia sa fiu la fel. In plus, nu mi se pare ca toti merita sa fie tratati la fel. Da, ca profesor nu ar trebuii sa fac discriminari, dar daca nu imi e demonstrat contrariul am tot dreptul s-o fac. Tu doar m-ai prins intr-o stare buna.
Se uitase din nou la ceas. Nu putea sa isi aminteasca la cat era cursul urmator. Sau laborator. Nici el nu stia. Putea sa se mai relaxeze si dupa sa se retraga in biroul lui sa continue munca.
Mai luase o gura de bere, inchizand ochii din cauza soarelui care-l orbea in timp ce ridica capul sa bea bere. Pana si soarele ii se parea neobisnuit. Lee incepea sa creada ca innebuneste. De fapt nici el nu stia ce simte cu adevarat.
"Ce dracu se intampla aici? Nu sunt beat ca sa pot spune ca totul ce se intampla este imaginar. Locul asta are o atmosfera.. aproape... demonica. E imposibil sa fie doar imaginatia mea. Refuz sa cred asta."

-Cred că așa suntem noi, pur și simplu. Fugim spre nimic pentru că mereu credem în mai mult. Sfântu mai mult.
 Înainte să observe suda țigară după țigară deja. Avea și ea senzația ca e urmarită, dar nu doar de el sau de Artis. Nu, ceva malevolent îi urmărea fiecare pas. Și da el putea fi agresiv, putea fi furios, putea chiar să o plesnească dar nu era malevolent.
Inspiră aer adânc în piept. Se aplecă peste foaia de desen. Privii iar foaia, curioasă
„De ce mitul ăsta!”

Ash aparu ca si cand fusese impins in spate de ceva mult mai puternic decat el, se izbi de copac si cazu in fund. Se uita in jur o vazu pe ea si fu iritat, intelegea mai bine ce se intampla nu-ik placea dar intelesese, din seara aceea EL se prinseses ca si-a pierdut partenerul si-si cautase altul, cu puterea partenerului LUI putea face fata insa nu la nesfarsit, cumva trebuia sa elimine dracovenia detasata si repede. Nu avea nici macar jumate din ce-i trebuia.
- Salut, daca nu crede-ti in demoni var rog luati-va talpasita, noapte buna.
Scoase din buzunare cutite de argint, macar putea creea un camp si bloca valurile de energie asa insa nu va fi indeajuns pentru victorie. Lansa doua inspre tufe cat sa le puna fix langa si mai apoi lua inca un set ca sa-l substituie pe cel aruncat.
- Sa-mi bag pula in bulanul LUI, are la dispozitie lachei prea puternici acuma, cine mai e si astaaaa.
I se pierdu vocea in pala de vant puternica dinspre tufisuri, da era cu adevarat inoportuna acea pala de vant, il destabiliza insa nu se dadu dintre tufisuri si cei doi din spatele sau, trebuia sa-i protejeze era datoria lui.

Lee decise sa ramana jos. Se uita cu curiozitate si mirare la tipul care tocmai venise sa-i spuna ca daca nu crede in demoni poate sa plece. Adevarul era ca, Lee stia, sau cel putin credea, ca nimeni nu stie ca el e un fel de Batman care vaneaza demoni in timpul liber.
Incetase din fumat. De cand tipul ciudat mentionase de demoni, Lee nu mai trasese fum din tigara deloc. Tigara ardea singura.
Lee nu voia sa spuna nimic. S-a decis sa faca pe tipul care nu stie ce se intampla. Cel putin pentru moment, pana afla cine e si misteriosul cutitar din fata lui.
- Huh? Cine e acel "asta" despre care tu ne vorbesti?
Lee tresare de la tigara. A ars singura pana la mucul tigarii. A ars. Asta era ce il deranja pe Lee in momentul asta. Cum dracu sa arda? Ar fi trebuit sa se stinga. Il luase fiorii pe sirea spinarii si schimba privirile intre Francesca si cutitar. Vedea ca ceva este la mijloc. Simtea.
Aici nimic nu era o coincidenta. Toate erau legate intre ele. Aici nu existau coincidente.

Ash scoase o punga de sare o lega de un cutit si scoase o funie apoi trasa un cerc in jur. Se uita la tip si incepu sa adulmece ca un caine inspre el, simtea ceva atipc si Artis ii zise ca e bine "protejat".
- EL e demonul cu care dobitocul de taicamiu a incheiat un pact, apoi a incalcat pactul si boul a fost posedat a masacrat intreaga familie si am reusit sa fiu singurul supravietuitor apoi am ajuns exorcist la vatican, mai mult de atat nu ai nevoie sa stii acum, e sa zicem ipotetic, rangurile nu merg asa, ceva de genul unui general, a avut un partener, l-am capturat in mine, si cu ceva vreme in urma ca sa obtina alt corp a incercat de doua ori sa o omoare pe ea, in cele din urma l-am consumat si i-am luat si puterile, nivelu 60 al vaticanului are carti despre cum poti face asta insa sunt sanse foarte mici de reusita, datorita faptului ca m-am indragostit de ea am avut noroc, a mers, acum EL are acoliti noi, nu-i stiu numele si nu-l pot afla ca sa-l subjug, ideea e ca daca va fi ucis sau distrus ne-am dus toti pe pula de negru, luuuuunga si intunecata, acum daca-am termina cu formalitatile tre sa ma ocupe de flegma asta atomica de aici care falfaie, poti sa ma ajuti bine, altfel nu-mi sta in cale.
Incepu sa rosteasca ceea ce suna a vraja de capturare si supunere, nu avea in intentie sa lase o putere asa mare sa poata reveni dar nici sa o distruga nu vroia, fiinta nu era vinovata de nimic decat ca fusese supusa de EL.
- Daca te pricepi la ceva de genu si incerci sa o distrugi te-as sfatui sa nu, EL se hraneste din moartea semenilor lui, cu cat mor mai multi cu atat va fi mai greu de batut, daca mor indeajuns de multi ei bine......nu cred ca vrei sa te lupti cu un echivalent a lui Belial.

Se ridică pe vârfurile picioarelor. Simții un val de aer cald izbind-o între ochi, se intoarse spre „opera artistică” lăsată semi arsă pe pământ. O văzu în flăcări, flăcări mari ce îi ardeau picioarele. Se sperie îngrioztior și încercă să-și lovească picioarele de pământ. să le frece între ele pentru a le oprii. Realiză în scurt timp câ desi, teoretic, arde până sub genunchi nu simte nimic. Se sprijinii de pom și rămase nemiscată, focul devenii fum. Un fum subtil, ca de tigaretă. Îl urmării cu privirea până in spatele cercului de sare. Imaginea ei începu să se distorsioneze iar, ca în seara aceea din pod. O durere ascuțită în tâmple o lovi și se simții iar ca și scufundată sub apă. Imaginea se deforma in valuri micuțe. Dintre pomi, acelasi glob transparent se transformă, se metamorfozâ în mai multe imagini amorfe. În cele din urmâ, dupa ce își mijii ochii-aproape copiind Asia- reuși să distingă un chip. Chipul femeii din lac..inghiții in sec și își scutură. agresiv capul. Totul dispăruse.
„Altă halucinație?” se lăsă în jos pe trunchi Senzația de greață, de amorțeala, de ace în membre revenii. Îl privii pe Ash. Și se prinse cu mâna de gât chinuindu-se să tragă aer din piept. Parcă era sufocată de fum și apă in concomitent.
-În..în sp..spate. începu să tușească convulsiv

Lee o vazuse pe Francesca si isi daduse seama ca starea ei nu e o gluma, dar in acelasi moment realizase ca tipu' cutitar pe care il avea in fata era cineva cu experienta in ceea ce se intampla aici. Fiind interesat de tipul de demon cu care au cei trei de aface, Lee nu reactiona ofensiv cu demonul. Era pasiv. Atat de pasiv incat poate ca tipu' vatican si Francesca incepeau sa-l creada un prost.
In momentul in care o vazuse pe Francesca in genunchi, Lee reactionase si a tras-o inspre el, sprijinind-o de trunchiul copacului. Uitandu-se in spate, feelingul unei prezente demonice devenea din ce in ce mai intes.
"In spate? Ce in spate? Unde? Ce vede ea si nu vad eu...?"
Incerca sa se controleze. Evita pe cat de mult sa nu fie evident, asa ca scana detaliile subtil. 
"Trebuie sa stiu cu ce ma pun aici. Nu pot sa fiu ofensiv cu demonul deoarece, sau asa zice cutitaru', nu este ca ceilalti demoni. Pot incerca pe cat de mult posibil sa stau intre "el" si Francesca, dar momentan asa e tot ce voi face. Da. Tipul pare ca se descurca."


- Deci, tu imi spui ca noi practic avem de aface cu unul dintre servitorii unui demon mai puternic? 
Se mai uita din cand in cand la Francesca.
- Daca e chiar asa, putem s-o ducem pe ea intr-o zona sigura. Putem sigila o camera. Are nevoie de odihna. Cel putin de odihna!

Se uita la tip siderat, ideea de sigiliu in cladirea aia era o catastrofa, nici macar el nu incercase, orice sigiliu era mai repede cutia pandorei decat protectie. Se uita in spate la copac, kintelese ce a vrut sa zic Francesca cu "in spate" aproape inaudibil, stia de stejar dar fiinta din el era pasnica si nondemonica.....insa nu va ramane pasnica la agresiuni demonice, tebuia sa-i scoata pe amandoi de acolo si avea doar o solutie, se sprijini cu un genunchi in pamant concentrand-si toata forta partenerul LUI pe care il lasase fara puteri dar inca in viata era capabil sa sigileze orice intr-un spatiu, prima sa tortura era claustrofobia si folosi exact asta pe demon insa nu-l putea localiza precis, nu din cercul de sare. Se uita spre tip si ii arunca o punga de sare si una dintre crucile de argint din "dotare".
- Daca stii de sigilii banuiesc ca ai tangenta cu domeniu asta, pot face un sigiliu sa tin demonul in loc cat sa plecam de aici dar o camera sigilata aici e o capcana a mortii, tot ce vei obtine e sa fii gasit in 10 secunde si masacrat, daca ai noroc, daca nu vei fi torturat pana inebunesti apoi devi robotel demonic clasa intai. Ramai in cerc si refal de indata ce ies, crucea aia punei-o Francescai in mana si nu o lasa sa-i dea drumu, in copac e o fiinta, e batrana deci nu s-a trezit inca insa daca se trezeste va demola tot pe o raza dsetul de mare, inainte de asta trebuie sa capturez demonul ala si sa-i iau puterile, cumva, nu stiu daca reusesc, de indata ce se opreste vantul asta fugi, etaju 5 camera din mijloc, usa fara clanta doar impinge cu umaru in ea se va deschide, e un loc destul de sigur, pori vedea pe geam unde sunt, acum fi gata sa refaci cercul.
Ash pasi in afara cercului stergand linisa si reluandu-si pozitia de mai devreme se concentra la fel, prin cate trecuse era neafectat de vant, dupa un minut intreg vantul se orise brusc si Ash cazu la paman lesinat. Acum subjuga dracovenia din nou, cum facuse cu primul partener al LUI. Avea deaface cu o fiinta mai putin inteligenta decat primul partener, rase la gandul ca tocmai EL isi coborase standardul si continua sa supuna fiinta draceasca. Nu percepea ce se intampla dar spera sa nu-i ia prea mult tipului sa aiba grija de Francesca, daca nu avea grija de ea cum ii spusese va mai avea loc o moarte accidentala cand se va trezi.

Trase un fum gros din jurul gâtului. Își vedea mâinile acoperite de un fum roșiatic-gros. Părea ca se topește. Închise ochii, știa ca iar halucinează,
„mama ei de schizorenie latentă”. Își strânse mâinile până ce unghiile i se infipseră în palme. Durerea o ajuta mereu să-și revină, din orice. Tusea o făcu să tresalte, își puse pumnii încleștați la gură. Un firicel de sânge începu să-i curgă de sub unghii.
„ Cum era aia?”
Duse una dintre mâini la buzunarul gecii de blugi și scoase un șirag, ca cel de mătănii dar fără cruce. Își amintii o mantră ce o liniștea mereu, mereu, o ajuta să se concentreze. Să facă imaginile de ceară, mereu schimbătoare să dispară.
- OM BUHR, BHUVA, SWAHA OM TAT SAVITUR VARENYAM BHARGO DEVASYA DHEEMAHI
DHIYO YONAHA PRACHODAYAT. recită sacadat prin tuse. Știa că cică purifică, că cere ajutorul, că face multe. O spuse până ce simții că poate respira iar.
-PLEACA! privii înărăt. Brusc simții un calm absolut inlauntrul ei.

In momentul in care-l vazu pe tip ca iese afara din cerc, Lee refacu sigiliul si ii daduse crucea Francescai. Se uita foarte atent si-l studia pe tip. In momentul in care el lesinase, Lee incepu sa-l priveasca cu curiozitate, dandu-si seama ca nu e un oarecare vanator. Mai ales ca spusese de Vatican. Stia ca tipul ce se afla orizontal, cu fata-n pamant, are puteri mari. Dar nu stia daca-i va provoca probleme sau nu. Tocmai de aia Lee ramanea pasiv. Putea sa intervina. Daca era slab demonul, dupa cum spusese el, ce mai era inca o captura. Ce mai era inca un demon pus cu "botu pe labe?" pentru unul care a scapat din lanturile lor. Nu prezenta nici cea mai mica problema, din descrierea facuta. 
Lee ingenuchiase langa Francesca si o tinea cu mana de umar, fiind atenta la ea sa nu dea drumu crucii si in acelasi timp analiza stejarul.
"Stiam ca ceva e putred aici. Locul asta e o sursa de putere. Cel putin asa o vad eu. Daca ceea ce este IN stejar este cu adevarat asa de puternica, reprezinta o sursa mare de putere. Orice poate fi consumat, daca esti destul de puternic ca sa consumi. Asa merg lucrurile aici. Nu e o coincidenta ca aici am dat de Francesca. Nu e o coincidenta ca misteriosul student al vaticanului este in locul asta. Ce altceva ar face cineva  de la vatican aici?"
Dupa ce-si pusese ordine in ganduri, Lee o privise pe Francesca.
"Nici ea nu e un oarecare. O mantra? Interesant. Aici nimic nu este ceea ce pare."
Lee ingenunchiase langa Francesca, si punandu-i mana pe umeri si crucea-n maini, ii spusese:
- Indiferent ce auzi sa nu te misti de aici. Nu da drumul crucii din mana. Suntem aici si vom avea grija de tine.
"Cred ca, dupa azi, e timpul sa imi contactez un vechi prieten. Of, dac-ar stii toti de aici cu cine "lucrez" eu. E mai bine sa nu afle... Voi vorbi cu el cat de repede pot. Trebuie sa stie despre ce e vorba. Trebuie sa stie cum poti tortura un demon de rang mai mic ca sa scoti de la el ce trebuie... ", ofteaza, "... nu cred ca ar reactiona nici unul dintre ei bine daca ar stii adevarul despre mine si el. Din cauza lui am reusit sa scap. Daca vrea sa preia conducerea, trebuie sa se ridice impotriva alor lui. Dar, din nou, nu poti avea incredere totala in nimeni. Desigur ca voi omite unele detalii."

Forta mantrei reverbera dincolo de cercul de sare si lovi ca un munte in capul fiintei din Ash, nu se astepta sa fie asa de puternica ea, fata cere nu "credea" in demoni, inca inconstient chicoti si incepu sa-si revina in simtiri, manipularea curentilor de aer era o putere buna de avut, putea respinge atacuri mai usor, trebuia doar sa-si exerseze skillul nou dobandit. Se impinse in pamant cu un singur brat si degaja un curent de aer prin palma propulsandu-se in pozitie de drepti, se uita in jur, vazu varza de frunze care era acolo si se gandi ca e o idee buna sa incerce sa o stranga, isi misca usor mainile foarte lent creeand curenti calzi si lenti de aer care sa puna frunzele la locul lor, intr-o movila mica si draguta care sa nu deranjeze pe nimeni prea mult. Rezolva cu asta apoi se intoarse spre tipul care-l ajutase, pasi peste cercul de sare fara probleme si se duse la Francesca, era mai ingrijorat decat o arata, o mangaie usor pe cap apoi o invalui intr-o briza calda si plina de dragoste si o lua in brate sprijinidu-se doar in varful piciorului, se uita urat spre tip si o stranse tare in brate.
- TU BIROUL MEU ACUM. Daca incerci ceava trucuri dubioase nu-ti promit ca apuci sa ma atingi, am trei aliati demonici si daca-ai avut sa vrei sa ai idee agrsive la adresa mea, i-ati gandu de la asta, doar atat iti spun, ai pana ajungem la mine sa-mi explici ce stii cine esti si dupa cum imi spune Artis, cine e acest el care te-a salvat. Inca ceva, nu-s un student al vaticanului, sunt singurul agent caruia ii e permis sa calatoreasca solo in misiuni, SINGURUL. -- vocea lui se schimba pe un ton mieros dar si caustic -- Acum binevoiesti sa purcedem spre a ne ingriji de femeia pe care o iubesc sau doresti sa ajungi prada pentru pui de drac? Oricare varianta alegi, pana nu vorbesti nu vei scapa de suspiciunile mele.
Ii zambi cu o privire plina de indoiala si-si cree o bila de foc cu care-si aprinse tigara.
- Inca ceva daca vrei tigari sunt magazin de reduceri de 90%, am buget de 5000 de euro pe zi de la vatican, nu inteleg de ce ma platesc dementii asa de mult dar mie-mi convine, am futut toata economia astora de aci. Auzi tu sa vinzi studentilor cu adaos comercial de 600%, si speri sa ramai in afaceri?
Intoarse spatele si pleca spre internat sperand ca noul lui prieten il va urma, il considera deja prieten pentru ajutorul oferit dar nu putea avea deplina incredere in el, state pregatit cu incantatia de exorcizare a sufletelor umane, legumizarea mai eficienta decat tv-ul si presa.

Continuă să miște între degete șiragul șoptind mantra. Se simții slâbită. din ce în ce mai slăbită. Dintre degete îi scăpă șiragul, pe abdomen. Își lăsă mâna grea peste ele și le strânse ușor. Imaginile de mai devreme începură să o urmărească. Fiecare pas făcut de el, aducea după sine o noua schimbare de peisaj. Era într-o piață cu pavaj pietruit cu mulți oameni triști. Câteva femei, cu umbreluțe de soare, negre, de înmormântare își ridicară capetele spre ei, urmârindu-i. Câteva se tânguiră sonor. Strânse ochii și își  mișcă gâtul înspre exteriorul brațului lui Ash. Piața dispăru. Era o pădură, apoi un munte, apoi un cimitir, apoi se simții pe marginea unui lac. Se sperie când un chip, bine definit se apropie de fața. Simții apoi brațe subțiri de femeie trâgand-o de glezne. Tresării, așa cum putu ea printr-un spam minor. Strânse ochii și începu să zică „Om namah shyvaya” tot doar cu vârful buzelor. Un fior de spaimă âi trecu pe șir spinării înainte să adoarmă

Lee isi mai aprinsese o tigara, isi stranse lucrurile si-l urma pe tipul de la vatican. Incepea sa ii se para si mai ciudat faptul ca un detectiv de la vatican e aici, ci nu un student. In special demonul Artis. Lee ranjise usor si-l urmarise incet pe tip catre biroul lui.
"Un demon care citeste mintile, eh? Vad ca fiecare persoana de pe aici are cate ceva. Ce vezi si ce spun e doar varful icebergului. Chestia asta e mult mai adanca. Extrem de adanca. Cred c-am facut bine c-am venit aici."
Pe drum:
- Cred ca micul tau prieten ti-a spus deja destule despre mine., ranjeste, Nu-mi prea place sa se joace cineva cu mintile mele. ii spusese prieteneste si dupa zambise scurt, continuand sa-l urmareasca, gandindu-se la intamplarea de azi, mantrele Francescai si stejarul.
"Sigur azi mi-a scapat ceva. Sunt foarte sigur. Sunt sigur ca am vazut lucruri. Poate ca mi-au stat chiar in fata, dar nu eram destul de atent sa le bag in seama sau pur si simplu nu am vrut."
Lee mai trase un fum de tigara.