A walk on the Dark side.

Rase cand auzi de rani dar tacu si astepta sa vada ce avea de aratat Lee, un nephelim viu era destul de interesant dar unul cu o relicva era si mai interesant. Relicvele de genu erau o raritate, mai ales una de genul acela, ar fi trebuit sa nu poata penetra bariera dintre lumi insa o facuse cu o oarecare nonsalanta atroce, era deranjant dar nu problematic. Asculta tot ce avusese de zis Lee oarecum pierdut in ganduri se duse la un raft si lua o alta cutie, avea multe chestii dubioase dupa el, carti relicve, tot ce-l putea ajuta in operatiuni si inca niste chestii care doar ii placeau. Cand ii auzise gluma rase, era amuzat de faptul ca putea face din ceva aparent tragic o gluma buna, era ceva greu de realizat dar ce naiba avea un simt al umorului mai bolnav.
- Relicve de genu sunt mai multe, vaticanul avea una pe care am solicitat-o un maner de sabie, nu ma refer ca ii lipseste lama ci ca nu are lama, e doar manerul facut exact ca al unei katane cu tot ce-i trebuie ca sa fie un maner legitim dar nu exista canalul pentru lama doar un gol cilindric pe centru, in principiu merge ca Perdition a ta insa foloseste sange in stare bruta, nu-mi place sa o folosesc pentru ca datorita celor 3 demoni din mine ma vindec inainte sa ma afecteze destul de mult dar e destul de buna in situati de lupta corp la corp, la fel ca restu pe care le am e gandita sa atace doar enititatile straine corpului pe care-l ating....vaticanul are o colectie indescifrabila de astfel de unelte dar prea putini agenti capabili sa le foloseasca, eu am experimentat cu multe si cele pe care le-am putut folosi le-am pastrat. Singura belea cu ea e ca nu ai control pe lungimea lamei, adica mai ales eu nu am control pentru ca ma regenerz pe masura ce creste, ia jumatate din sangele posesorului pe post de lama, rata de regenerare e destul de rapida incat sa compenseze pentru jumatate din ce ia lama, sa nu crezi ca se cumuleaza abilitatile de vindecare, a si inca ceva, au un deficit major, raman mereu cicatrici, asta e un soi de "condamnare" a vindecarii prin energie demonica, raman cicatrici demonii mai parsivi se folosesc de ele sa tortureze mintea gazbei la mine se hranesc pur si simplu din ce produc oricum, adica nu e ca si cum mi-ar face rau ca sa se hraneasca, doar cand am nevoie sa ma folosesc de abilitatile lor retraiesc mental evenimente care produc emotiile necesare pentru a alimenta fiecare abilitate in parte in functie de fiinta posesoare, doar in cazul fugarului care face bile de foc si a partenerului LUI, le-am furat puterea, a da si fluturiciul ala de mai devreme, insa nu stiu exact din ce se hraneste ultima sau care e puterea partenerului LUI, sau hrana, ma rog, fiecare putere de-a mea e doar imprumutata, eu iau puterea si entitate o tin in suspensie pe un minim necesar de hrana cat sa nu se trezeasca destul in simtiri. E destul de greu sa mentii procesul asta calumea dar sincer vorbind decat sa-i dau LUI hrana si forta mai bine tin cateva lipitori nefaste in mine...nu e ca si cum nu pateam asta oricum la un momentdat insa decizia fiind a mea alta e situatia si altfel am control asupra a ceea ce se intampla.
Se uita la el si isi aminti ca zisese ceva despre un anume demon-form, dar nu asta il deranja ci faptul ca a gresit o expresie, demon-formul era problematic dar nu era ceva deranjant, era destul de simplu, se referea mai mult la manifestatia corporeala a puterii demonice mostenite, obtinerea acele forte era simpla. trebuia sa-si revoce umanitatea si apoi sa se lase prada fortei demonice si sa o subjuge prin vointa bruta, citise asta intr-un manuscris despre nephelimi, unul mai ambiguu si greu de tradus, tot nu era convins ca traducerea lui era mai buna ca cea pusa deja la dispozitie dar mai bine sa aiba doua versiuni de consultat, oricum nu avea de gand sa-i spuna aceasta ipoteza, era prea riscant sa incerce Lee asa ceva in momentul ala.
- Poti sa mi-o dai pe Perdition putin, vreau sa testez ratia de consum de sange pe care o are si cum functioneaza, sunt destul de curios cum va reactiona cand e folosita de altcineva inafara de gazda sa si mai ales altcineva inafara de un nephelim.

Lee se uitase cu indrazneala la el, nestiind cum va reactiona Perdition. O pusese pe biroul lui Ash si simtea ca incepe sa scape de sub control. Nu era pe cale sa explodeze sau ceva de genul, dar simtea ca Perdition isi pierdea din putere si, ca un organism autonom, incerca sa gaseasca ceva de unde sa-si ia puterea. Era nesigur daca Ash ar fi trebuit s-o ridice, dar vazand ca e experimentat, s-a decis sa-l lase sa incerce.
- Ai grija. Daca cumva simti ceva ciudat sau ca slabesti enorm de mult dintr-o data las-o jos. Nu spun ca e cazul sa se intample, dar se poate intampla.
Isi aprinsese o tigara si se uita la Ash, intrigat de ceea ce se va intampla.
Intre timp, incerca in continuare sa-si aminteasca ghicitoarea lui Death. 
"Trebuie sa-l intreb data viitoare la ce se referea... imi plac ghicitorile, dar ale tipului aluia sunt imposibile!"

Puse mana pe arma si isi concentra energia din brat la un minim de vitalitate, putea sa-si manipuleze enrgia usor dar nu-si aflase niciodata potentialul, s-ar putea ca arma sa dreneze din puterea demonica din el care-i clocotea in vene, nu trecuse destul de mult sa fie asimilata sau consumata. Simti ca era ciupit usor de palma, ca si cu relicva lui, insa diferenta era deosebit de mare, acum simtea forta de drenaj mai clar, era palpabila, se uita la arma si zambi, era destul de ok pentru o arma hibrid si pentru o relicva oximoronica, dar era placuta senzatia, se concentra pe forma lui preferata de arma, un bici, era una dintre pasiunikle sale, infasurt peste gatul inamicului si pe urma o pulsatie puternica si franta posesia, destul de rapid si curat insa entitatea ramanea legata de bici ca mai apoi sa o poata drena.
- Daca ma concentrz sa fac un bici in loc de spada ma intreb daca va merge.
Se concentra mai intens canalizand ceva mai multa forta in arma, forta lui vitala era oricum regenerata imediat, mentinea transferul prin palma mai mic decat rata la care se refacea, pentru un muritor era riscant sa depaseasca limitele de regenerare, adica nemuriciul putea sa se forteze, ca sa-si testeze intelegerea vroia sa mai adauge o sarcina mentala, sa-si forteze putin limitele.
- Zi-mi ghicitoare, poate ti-o descurc, am un noroc chior la descurcat ite alambicate.

Lee zambise in timp ce-l privea pe Ash. Pacat ca nu putea sa dezlantuie adevaratul potential al lui Perdition. Fiind o relicva de la nefilimi, cele doua jumatati ale puterii ei pot fi deblocate de puterea de demon respectiv cea de inger. El, avand ceva demoni pe acolo, putea sa-i foloseasca o parte din putere.
- Poti sa incerci s-o faci si bici, dar nu-i va placea.
Simtea cum Perdition comunica cu el. Arma era un fel de entitate autonoma legata de cel care este sigilat cu ea.

- Ghicitoarea suna ceva de genul: " Exista doua surori: Una da nastere celeilalte, iar in schimb, cealalta ii da nastere primei." Si atat. Nu a mai zis nimic. Pana si raspunsul cred ca este o nenorocita de ghicitoare.

Se uita la Perdition calm, vroia sa-i acorde incredere asa ca-si elimina complet blocajul energetic de pe mana, oricat de relicva era tot avea o viata proprie pe care el o respecta, sa-i limiteze acea viata prin a-i da energie cu taraita era neplacut, si oricat de puternica ar fi fost putea ajunge la o intelegere si cu Perdition, nu parea sa vrea sa faca vreun rau decat sa raneasca cei ce raneau pe alti pentru placere si distractie, asa parea sa se comporte Perdition.
- Arcanum sanctum libaeratis. Acum avem si niste energie de inger, un favor sa zicem primit sa vedem ce-ar putea face o arma nephelimica cu ambele puteri si vointa inascuta a mintii umane.
Arma preferata a lui Ash era un cutit dublu de brat, venea ca o manaeca cu doua lame una de fiecare parte si garda la nivelu cotului, isi canaliza energiile cumulate in acea forma si se concentra sa-i transmita lui Perdition acea imagine si sa o roage sa o materializeze, o tinu de asa natura incat sa poata materializa energia pe care i-o dadea si imaginea totodata.

Continua sa fumeze si se uita la Ash si la Perdition asteptand sa vada ce se intampla. E prima oara cand daduse peste cineva ca Ash, care putea sa-si canalizeze tot felul de energii. Era curios daca poate sa ajunga in punctul in care s-o dezlantuie pe Perdition cu adevarat sau doar o va materializa ca arma, si atat.
"La ce se referea calaretu' ala... pff... ma innebuneste chestia aia. Macar dac-ar fi ceva un pic mai concret!"
- Crezi ca aia e destul ca s-o poti controla pe Perdition?

Se uita la el sec si ii ranji. Nimeni nu putea intelege vointa lui cand venea vorba de fiinte supranaturale de orice natura, el nu era un maestru, era un prieten, o mana intinsa catre un straini al lumii acesteia, un asa zis usier ce-si punea la dispozitie cunostintele lumesti in schimbul unei farame de putere, nu cerea mult doar cat sa-si indeplineasca un scop, un schimb echitabil de informatii fara ascunzisuri.
- Tu nu stii cum lucrez eu, Perdition e speciala, are constiinta proprie si ii respect asta, ea e o straina a acestei lumi iar eu un strain al lumii ei insa ce pot eu sa-i ofer imi poate da si ea in schimb, informatii despre lumea celuilalt, eu nu supun pe nimeni, eu cer o colaborare echitabila, nimeni nu are dreptul de a supune nimic din jurul sau, adevarata putere e cea meritata nu cea subjugata acum daca-mi permiti sa-ti arat ce pot face cu adevarat chiar si pentru cateva clipe vei fi surprins ca nici tu nu o cunosti asa de bine.
Se opri pentru cateva secunde apoi inchise ochi si trase o gura de aer profunda.
- Arcanum sanctis septima seraph liberatis, arcanum demonae sixtus draconis liberatis. Secola spritae segras singularum.
Mana incepu sa-i pulseze in alb apoi in negru apoi in gri apoi se opri complet, in jurul lui Perdition se formula aceeasi energie in forma dorita de el.
- Asta e puterea mea reala, nu o pot folosi foarte mult-- tusi cand zise asta si tusi chiar sange apoi energia disparu -- demoni care-mi sunt aliati si liberi si ingerii carora le-am cerut ajutorul nu sunt de acord cu aceasta practica-- tusi din nou mai intens de data asta -- d-aia imi si face rau cand o folosesc dupa cum si vezi -- Isi desfacu palma si-i arata ca deja tusise sange -- Perdition nu trebuie controlata, trebuie sa-i ceri sa-ti ofere ajutorul, plus de asta nu am cum sa ii realizez adevaratul potential -- tusi inca o data si se incovoie de spate fara sa o scape pe Perdition din mana -- dar cat am facut acum e destul... Si cu asta iti inmanez prietena inapoi, nu stiu daca poata sa perceapa clar ce zic dar ii sunt recunoscator pentru ce mi-a aratat astazi.
Se indrepta spre Lee si o puse pe eprdition pe masa de langa el. Se aseza pe fotoliu si lua o dusca de gin tonic, il dregea mereu cand abuza de energiile pe care le avea la dispozitei.
- Si nu in ultimul rand, ghicitoarea, se poate referi la viata si moarte in sine, viata mai ales a oamenilor da nastere la moarte iar moartea da nastere la suflete ce vor renaste ca acest cerc sa se repete, asta e o posibilitate, alta mai ar fi existenta si inexistenta, totul era inexistent apoi a existat insa existenta e efemera redevenind inexistenta....si ultima dar nu cea din urma se mai putea referi si la Ouroboros sarpele ce-si inghite propria coada pentru a si-o recreste din nou. Chestii filozofice lumesti. Moartea le stie pentru ca a observat umanitatea destul, se putea foarte bine referi si la el insusi, ca fiinta el are in mana viata si moartea, seamana moarte si culege vietile pentru a semana moarte din nou si tot asa. Destul pentru azi, e o geanta sub masa pe care sunt cartile, daca vrei sa ma intrebi ceva acum da-i bice, nu-s chiar in apele mele dupa acel experiment, la naiba era sa si mor in pizda masii de treaba.

Lee dadu din cap si o luase pe Perdition de pe masa. Levitand, Perdition s-e pozitionase in spatele lui Lee, in zona cicatricilor si fuziona cu el. Lee nu stia care pe care nu intelege. Poate ca el pe Ash sau invers, deoarece, intr-un fel anume, ei doi aveau cunostinte foarte diferite in materie de demoni, nefilimi si alte arte de genul.
- Viata, moarte? Raspunsul e intre viata si moarte?
Lee trase un fum de tigara.
- Existenta si inexistenta? Aici ce poate fi? M-am gandit si la faptul ca una e Ziua si celaalta e Noaptea. Cand una dispare, apare celealalta, and so on. Sa zicem ca astea sunt raspunsurile. Sau macar unul dintre astea. Cum ma ajuta pe mine sa stiu asta? Unde pot cauta? Unde pot incepe? Ce sa caut mai exact?
Lee devenise din ce in ce mai pierdut in cauza asta. Acum ca, probabil, stia raspunsul, avea parerea ca parca stia mai putine decat inainte.
Lee isi intorsese sprivirea catre geam si mai trase un fum de tigara si ofta.

Ash statu ceva mai mult inainte sa-i raspunda avea nevoie de putin timp sa se reculeaga, obosise enorm, era doar a doua oara in viata cand incercase asa ceva si consecintele puteau fi severe, corpul uman nu e proiectat sa suporte asa de multa energie bruta simultan si apoi sa suporte fuziunea ei, energiile cerute nu erau normale si nici firesti sa fie la indemana lui, numai el le putea folosi asa, dar avantajul asta purta dupa sine un pericol enorm, el putea muri foarte usor, adica orice chestie daca nu se pregatea mental il putea demola complet pana in punctul nebuniei, se forta sa se mentina activ pentru a nu inebuni.
- Efemer, asta e raspunsul intre viata si moarte e ceva efemer, rapid si trecator, ce tu poate nu intelegi e ca si existenta ta ar fi fost la fel daca moartea nu ti-ar fi venit in ajutor, nu vreau sa te acuz de ceva de genul ingratitudinii insa se prea poate ca moartea crede ca tu inca nu intelegi acest lucru pe deplin si vrea sa te invete ce inseamna prin aceste ghicitori, sau poate tine de ce inseamna puterea ta reala, cea dincolo de existenta ta anormala, se filozofeaza de ani existnta nephelimilor, si cum pot trai dincolo de asta....la naiba am o carte cu studii adunate de la mai multi, ti-o dau acuma, cred ca vei vrea sa stii ce au aflat oamenii despre rasa ta, mai am si cateva compendii si alte chestii de genu daca le vrei........si o ultima chestie metoda mea de a lucra cu astfel de forte e doar a mea, vine cu un risc fatal la orice pas, dureri cronice la orice miscare si din pacate nici un remediu, nu am alternative, numai asa pot face ceva, e singurul mod in care eu pot avea sau dobandi putere, poate ne vom putea ajuta reciproc atunci cand vei incepe sa ai mai multa incredere in mine.
Isi aprinse o tigara si se uita pierdut in ganduri catre stejar.

Lee zambi si dadu din cap in semn ca e de acord cu sfatul lui de a ne ajuta.
Tragea scurt si rapid din tigara ca sa o termine. Voia sa iasa sa se plimbe. Probabil ca avea de gand sa caute acel magazin de care tot vorbea el si dupa sa se retraga la el in birou.
 - Voi sta si ma voi gandi la asta. Voi incerca sa-mi folosesc puterile ca sa imi dau seama... vom incerca sa ne ajutam sa vedem cum putem sa le dam de cap la toate. spuse el zambind, tragand ultimul fum din tigara.
- Eu voi pleca acum. Merg sa vad ce magazine mai sunt pe aici, ce pot sa-mi procur de acolo si dupa ma retrag la mine in birou sa vad ce e pe acolo si sa fac ordine in noile lucruri.
Lee intinsese mana catre Ash.
- Multumesc de ajutor si de sfaturile date. Voi incerca sa le ascult si voi studia ce mi-ai dat. Si, de asemenea, ai grija si de Francesca sa se faca bine, macar psihic sau/si spiritual, ca eu nu inteleg toate artele voastre ciudate.

Ii stranse mana si il tinu, simtea energiile lui cele doua energii care nu ar trebui sa fie in contact una cu cealata, nu-i dadu drumu la aman si stranse putin mai tare, se opri il privi si il trase spre el si-l lua in brate, oricat de rau parea simtea un fel de recunostinta fata de Lee, era primul om care nu-l pusese sub semnul intrebari decat atunci cand ceea ce facea si stia el ii erau necunoscute, asadar putea sa-l considere prieten, chiar unul bun, si in definitiv in genul asta de lukme unde demoni umbla liberi pe unde vor e nevoie de oameni pe care te poti baza, oameni, sau non-oameni in care pot avea incredere, il elibera din imbratisare si-l prinse de umeri.
- Singurul magazin in care nu dai faliment e al meu, camera cealalalta, adica cea din dreapta fata de camera principala, poti spune ca am luat 3 apartamente si tot am mai ramas cu destui bani cat sa ma plictisesc, imi place sa-mi tin lucrurile separat asa ca am si facut asta, proviziile in dreapta, si orice tine de mancare, bautura gatit e pe acolo, mai sunt cateva intr-un frigider aici, de unde am scos friptura, rezerve pentru serile lungi de cercetare, stupid dar eficient iti jur. Si inca ceva, in lumea asta tembela ai mai multe de invatat, lucrurile nu merg la fel de usor, ah da si cand mai dai de Moarte saluta-l din partea "sobolanului cenusiu care tot-timpu ma face sa fac vizite inutile", ne stim oarecum, nu prea ma place dar poti sa-i zici ca-mi pare rau, stiku ca m-a auzit de fiecare data insa chiar as vrea sa stie ca-i transmit asta, si legat de Alistar, daca are nevoie de un loc sa se relaxeze de a fugi, ii recomand subsolul, e o veche morga pentru studiile de medicina si anatomie acolo, pot sa-i pregatesc ceva sa aiba si el un corp "semi-permanent", la naiba doar imi va fi si mie prieten, e de treaba si scopul lui, ei bine cred ca pot sa ma incerd in cineva care a ajutat un paria sa scape si lupta in continuare sa faca iadul un loc mai "bun" daca se poate spune asa. Nu prea ma pot increde in multa lume dar sa fiu al naibii daca las oameni de incredere sa treaca pe langa mine fara sa-i ajut. Poate intr-o zi o sa te invat tehnica mea de a dobandi abilitati noi, tie ti-ar fi de mare ajutor, intre timp o sa mai studiez cateva chestii despre Perdition si rasa ta de simpatic. Acum du-te vezi ce-ti trebuie din magazin si cara-te sa-ti rezolvi terburile, nu mai am timp destul sa-ti povestesc ce mi-as dori sa-ti povestesc, deja am pierdut mai mult timp aberand decat zicandu-ti ceva real....efemere clipe sunt cele de bucurie caci odata consumate se revarsa intru altele aidoma.
Pasi prin camera strangand tot ce scosese din rafturi si adunand fiecare lucru lasat anapoda, termina repede de strans lucrurile si puse cartile in geanta pentru Lee, mai adauga cateva cutii cu alte artefacte utile lui si facu o lista rapida mazgalita pe o foaie, o puse si pe aceea in geanta si ii inmana geanta.
- Fugi la merinde pana nu ma supar si te pun sa iei dublu doar sa te vad cum te chinui cu geanta, ti-am facut o lista cu ce ti-am dat si care-ar fi ordinea de citit, si ce e relevant in fiecare dintre carti de studiat, te vei descurca, artefactele nu-s cine stie ce insa vreau sa incerci sa-ti folosesti individual fiecare tip de putere nu doar fuziunea, te va ajuta mult mai mult pe viitor, daca te bati cu demoni forta ta e deja la jumate cu fuziunea, evident la fel si la ingeri, de aia te ajuta mai mult sa stii si sa poti sa le folosesti separat, ce ti-am pus acolo sunt artefacte de canalizare pentru fiecare.

Lee il stransese in brate in acele cateva clipe si se dezlipise de el avand pe fata un zambet de recunostinta.
- Sigur, multumesc. Raman dator. Dupa ziua de azi, va sunt dator amandurora. Fie ca m-ati salvat sau nu, mi-ati aratat ce inseamna sa ai prieteni, cineva pe care te poti baza si ce inseamna "viata" asta jegoasa, daca eu ii pot spune asa. Ma voi duce sa iau cele ce trebuie si dupa ma retrag in birou. O zi faina~


Lee zambise si incet iesise pe usa, inchiindu-se la geaca, aprinzand ultima tigara care o avea in pachet inainte sa inchida usa. Tuseste usor, se scarpina la ceafa dintr-un oarecare motiv si lasa usa sa se inchida in timp ce el paseste afara din biroul lui Ash.
"Perdition, in sfarsit am aflat ce inseamna sa ai un prieten. Cel putin, am re- aflat asta dupa... nu stiu cati ani pierduti in deriva!"

Auzi sunetul unui pachet gol de tigari si retinand ce tigari fuma Lee le lua din sifonierul de tigari se strecura pe usa afara din camera si i le arunca fix in cap exact ca pe o mingie de oina.
- Daca te mai jenizi fata de mine o singura data jur ca voi folosi o mingie de oin pentru aruncarea de oina pe care am facut-o, ia-ti naibi tigarile ca ti-am zis deja ca ti le dau gratis, in pu...sunt pe hol nu?.....PUII MEI! Acuma fugi deaci zapacitule.
Se intoarse in camera la Francesca si se aseza pe pat langa ea, era surescitat dupa discutiile, la naiba de monologuri, cu Lee. Se calma si intinse mana catre Francesca sa-i mangaie parul.

Privii fix, în gol. Vedea o masă aformă transpunându-se peste stejar. Sălcile din apropiere începură se emane ceață și să se îndoaie fără doar și poate până la punctul de rupere. Auzii cuvinte, multe, fără sens, discuții fragmentate, sparte. Se înfioră toată la atingerea lui, însă nu o percepu ca atare ca atingerea nebunului cu probleme la tărtăcuță. Doar senzația de piele presată și de calm. Capul îi căzu ușor, pe o parte. in rest niciun mușchi, nici o reacție. Auzi o melodie tristă, ca un plânset. Începu să o îngâne fără a se auzii.
Țigara fumega a aproape stins, între degetele ei, după ce deja îi făcură câteva bășicuțe pe buricele degetelor și între degete. Scrumul era pe pat, unde ținea mâna, într-o formă compactă, tubulară, de parcă nu mai se atinsese de țigară de la primele două-trei fumuri.
Auzii țipete zglobii, de copi prinși în mijlocul unor pozne, apoi clopoței de vânt. Simții că se calmează. Un alt fragment de discuție și se pironii afară, în vânt dar nu îi era frig. Vedea o linie subțire, mâloasă, ca un pârâiaș aproape secat. O atinse, simții o căldură ciudată, lipitoare de parcă ar fi supt tot din ea. Mai simțise asta, când băieții începură să vorbească despre nu se știe ce artefacte și simții aceeași căldură în piept în plus auzii și o voce feminină, alto, dar nu o putea înțelege sau auzi clar măcar.
Lângă ea apăru cineva intr-un frac cu o culoare indescriptibilă aproape, în funcție de unghi era ba negru neantului ba stacojiu scorojit. Auzii ceva cuvinte dar nu înțelese prea mult. Parcă era pusă într-o bulă antifonată, sau aprope, prin care abea abea pătrundea sunetul.
 Se simții atinsă pe chip. Degete, reci, ca de cadavru. Tresăltă din toată ființa ei și se înfioră. Se dădu în spate și pică direct în mâl.
Auzii un simplu „înțelegi” și brusc rămase cu senzația ca avea nișcavai cuvinte cutremurătoare rămase în minte.
   Francescăi, ce plângea dincolo de sălcii, cât și cea rămasă pe pat începu a î se prelinge lacrimi mari, roșii de sânge ca cei suferind de arsuri, pe chip. Ochii aproape ieșiră din orbite dar se calmară, rămânând doar lacrimile de sânge. Ușor începu un firicel să i se prelingă din nas.

Vazu cum incepu sa-i curga sange si in secunda doi sari pe usa, mai exact prin usa, numaru 7 era de data asta da nu-i pasa, ce era inca o usa de reparat.
- LEEEEE! AICI ACUM!
De la mantrele pe care le practicase invata cum sa-si faca vocea sa rezoneze pana la dumnezeu si inapoi, uneori se intreba daca dumnezeu ramasese fara timpane, de la o vreme ii parea ca asa ar fi situatia. Cotrobai prin camera de alaturi dupa niste sigilii, matanii sau orice de genu, nimic destul de solid, dar ce naiba putea fi destul de solid la reziduul a 7 seraphimi si 6 demani tranzitati printr-o arma care depasea nivelul arcanumurilor majore, nimic din ce avea el, sau era ceva, chiar puterea lui, dar trebuia sa i-o confere apoi sa o sigileze lasand activa doar partea de vindecare si protectie anti energii, putea face asta dar nu va fi usor, trebuia sa-si foloseasca toata puterea disponibila si sa mai ia nitica.
- Daca nu ai fi asa sensibila si secretoasa asta ar fi putut fi evita, la naiba, acum chiar e un joc riscant. In pula mea...medium, trebuia sa fii medium, mi-au murit 3 in brate pana acuma, nu mai adaug unu la lista de oameni care mi-au murit in brate, nu dupa 75 de copci.
Spuse totul dintr-o singura gura de aer, isi trase putin suflul si lua una dintre cartile in care consemnase mai mult de 100 de cercuri de consacratie divinatie si tot felul de cercuri pentru incantatii mai pmult decat oculte, nimic complet si concret, nu avea de unde sa le dezvolte perfect dar un randament de 90% era mai bun decat deloc. Incepu prin a-si lua pozitia de lotus la baza patului, merse mai departe la a-si deschide chackrele, o puse pe Artis sa fie comis voiajor pentru Lee, asteptand sa-l auda intrand in camera. Ajunse la a-si deschide complet chackrele, daca tot folosise ea mantre inseamna ca avea deja o sensibilitate si un nivel mediu de toleranta si acomodare la ele deci era singura varianta de folosit insa nu stia nimic de genu dar daca folosea mantrele si riturile galeze de mostenire a puterii poate ii putea transfera rezistenta sa intr-o oarecare masura si sa asimileze din mediu energiile reziduale lasate de experimentele de mai devreme, isi dadu seama ca Lee nu era imun la asa ceva, nici nu avea cum, mai ales ca in jur erau energii de tot felul daca folkosea un sigil de absorbtie era un pericol ridicol de mare sa-l suga de toata vitalitatea lui pana si pe Lee si ar fi reusit asa ceva sa-l "omoare" destul cat sa aiba nevoie sa-l tina la rece pana invie. Se concentra doar pe camera intensifica concentrarea si inchise totul in inelul sau de argint, putea sigila multe energii in el, adica era un inel masiv care nu fusese folosit si avea porti petnru cam toate energiile posibile, un artefact de purificare mai dubios dar bun, singurul risc e ca-l facea incapabil sa-si mai foloseasca puterile dobandite cat timp avea toate acele energii acumulate pentru ca nu avea control deloc asupra acelor puteri. Termina de rostit asa zisa incantatie de sigilare a energiilor si simti cum deja isi depasise limita, tusi sange din nou, iarasi prea mult stres dar el se regenera ea nu, nu avea cum sa se regenereze. Lee inca nu ajunsese, nu mai avea timp sa-l astepte sau sa astepte sa-si revina, se baza pe el sa-l ajute cand ajungea acolo, trebuia sa o ajute pe ea acum. Deschise ochii si se concentra pe ea, isi concentra toata forta nou acumulata in jurul ei si forta protilor de drenaj de pe inel sa ia energiile acumulate care o adusesera in starea aia, mai trebuia doar ritul de mostenire, incepu sa tuseasca intens, prea rau ca sa poata vorbi, lasa energia de vindecare din inel sa-si faca efectul cu toate ca stia ca-si va pierde cunostinta in mai putin de 2 minute, avea nevoie doar de un minut pentru ritul de mostenire, isi drese glasul, scuipa sangele din gura care i se acumulase de la tuse si incepu sa-l rosteasca, simtea deja ca slabeste, ca mintea ii pleca in deriva, ca era pe punctul de a-si pierde cunostinta insa se tinu zdravan, pentru ea putea si Lilith sa vina sa-i ofere cel mai bun sex ar fi ignorat-o pana cand Francesca era bine si milenii dupa, termina ritul la timp inainte sa-si piarda functiile motorii, se forta iar cu poarta de vindecare, ramasese cu doar un minut jumate. Astepta sa ajunga Lee, deja simtea ca revine tusea convulsiva de mai devreme, incepu sa isi tuseasca plamanii deja, asa se simtea, se duse la biroul de langa usa si scrise un biletel, ii auzi lui Lee pasii pe coridor, vroia sa faca misto de el putin, asa in glorie de moment, mai activa odata poarta de vindecare, doar 45 de secunde ramase, spera sa se miste Lee destul de repede.

In momentul in care mesajul de la Artis a ajuns, Lee isi aminti ca avea toate cele necesare vindecarii fizice a unei persoane  in geanta si incepu sa fuga catre biroul lui Ash, intorcandu-se din drum. Folosise si un pic din puterile lui de nefilim ca sa traverseze mai rapid zona, deoarece el se afla in partea opusa a cladirii. Dupa vreun minut de fuga si de folosit puteri, Lee ajunsese la biroul lui Ash si intra pe usa, aproape daramand-o, privind foarte alert catre Francesca si catre el. Ingenunchiase in fata Francescai si scosese bandajele din geanta, plus inca ceva lichide care ajutau la vindecarea fizica. Ii pusese un bandaj imbibat in acel lichid pe ochi si doua bucati de vata in narile nasului. O intinse pe spate si incepu sa-si foloseasca si el mini puterea lui de vindecare ca sa o ajute pe Francesca. 
Incepea sa simta cum toate acele trucuri folosite de Francesca cer mai multa putere folosita, asa ca incepu sa-si concentreze ambele forme de puteri. Ochii lui Lee se inrosira de la atata uzura de puteri si in jurul lui se simtea o aura de demon combinata cu una de inger. Trecu mult timp in care Lee nu-si mai folosise puterile asa. Dupa cateva momente ii schimba bandajele, acestea fiind pline de sange, sau macar o mare parte din ele insingerate, si pusese altele noi.

- Acum ce facem, Ash? Tu esti maestrul in chestiile astea. Mai mult decat vindecare fizica eu nu pot sa fac. ce facem?


Lee continua sa isi concentreze puterile, "rugand-o" si pe Perdition sa il ajute in felul cum poate ea, acela fiind sa incerce sa-i opreasca sangerarile.

Se uita la Lee si se intreba daca e tembel, o secunda apuca sa se gandeasca la asta apoi il ridica de langa Francesca cu o miscare destul de violenta, energia pe care o devorase il face prea puternic dar ii si distrugea musci dupa cum isi dadu seama cand isi simti umarul sarind din articulatie, cotul dislcoandu-se si fiecare ligament din bratul sau facand plici, ca un mic cacatel dupa o scremere de 2 ore interminabile, aproape urla de durere dar se abtinu ca su nu-i provoace alte socuri mentale Francescai.
- Deabia am reusit sa drenez energiile din camera nu mai aduce altele, daca o fac din nou s-ar putea sa te "omor" -- gesticula niste ghilimele in aer cu mana pe care inca o putea folosi -- adica am un artefact care trage energiile din toata zona, ca sa-l pot folosi trebuie sa aleg minim trei tipuri de energie din camera, am ales demonica, de inger si inca o forma de energie care e reziduu de suferinta, acum daca folosesc artefactul din nou voi fi nevoit sa te tin o vreme in morga de la subsol ca sa nu te deteriorezi pana reinvii, plus nu-si permite nimeni sa lipsesti...am folosit si un ritualk de mostenire prin care i-am transferat o parte din abilitatile mele de vindecare si de rezistenta la energii nocive, stai putin mai trebuie sa mai folosesc o poarta acuma, pentru asimilare trebuie minim trei porti dar la folosirea unei energii am nevoie doar de o poarta. Ok pot folosi ceva de genu -- se concentra si o lumina verde spirala in jurul corpului sau si incepu sa tuseasca iar ca un tractor diesel fara toba -- da, bun acum energiile tale de vindecare in conjunctie cu abilitatea mea ar trebui sa-i confere ei forta de autovindecare, partea de la mine, si de la tine ar trebui sa inchida ranile in cam 5 minute, o sa am nevoie sa te asiguri ca e ok dupa acele cinici minute cat voi lesina si eu aici, deja sunt aproape de limita de luciditate a inelului asta, are tendinta de a fute foarte rau la cap posesorul, eu rezist mai mult datorita tolerantei mele dar acum te rog sa ma scuzi, voi face amor cu aceasta minunata podea, ai rabdare sa-mi termin partida si vobim dupa.
Terminand de vorbit pica cu fata direct in podea spargandu-si nasul, incepu sa respire pe gura ca sa nu se inece cu propriul sange, acum percepea totul din afara corpului si urmarea desfasurarea evenimentelor.

Lee chicotase un pic de felul cum Ash imbratisase podeaua si continua sa-si concentreze puterile asupra Francescai, inchizand ochii, trecand parca intr-o stare de neexistenta materiala, in care nu mai simtea, auzea sau vedea nimic si pur si simplu se concentra. Dupa cateva momente, deschisese ochii, vazand-o pe Francesca, parca ranile isi revenisera.
- Hai, Francesca. Hai ca poti. Dac-ai fost in stare sa faci cine stie ce mantra p-acolo sa ne salveze de demonul ala cretin, poti s-o faci.
Lee simtea cum aura din jurul sau creste si parca se simtea mai bine, retraind acele sentimente in care puterile lui erau folosite fara grija ca poate cineva sau ceva afla de ascunsa lui natura si osa inceapa sa il judece. O atinsese usor pe Francesca peste ochi si dupa cateva minute ii dadu bandajele jos si zambi, vazand ca sangerarea se oprise, dar el continua totusi cu canalizarea puterii vindecatoare inspre ea.

„-Î?i plac animalele? noul ap?rut, un tip pe la vreo patruzeci ?i cinci de ani, într-un frac mai ponosit decât permite timpul a spune, se l?s? pe vine în râul  boreal. Apa îl izbea peste glezne ?i degete. Ciudatul consta în schimb?rile pe care fiecare val colorat aduce o alt? lumin? asupra chipului lui. Francesca îl privii câteva secunde, încercând s?-i în?eleag? vorbele. Îl privii în t?cere câteva clipe apoi, incon?tient, se apropie cu pa?i mici ?i calmi de el. Toat? teama ?i curiozitatea se risipir? brusc. Ca un fulg de z?pad? picat prea devreme pe un p?mânt prea cald. R?sufl? printre buze, lini?tit?.
-Presupun, c? îmi plac, se a?ez? pe una dintre pietrele mari, de la mal ce ie?eau din pârâia?, strândându-?i mâinile ?i picioarele la piept. Trupul ei ?tia cumva, instinctiv, ca cel pu?in pentru moment nu trebuie s? ating? apa viu colorat?. Urm?rii cu aten?ie valurile f?r? direc?ie, fiecare pe traiectoria lui personal?. Ca un fel de vals f?r? direc?ie de mi?care.
-Nu cred c? e posibil s?-?i plac? o fiin??, nu e un obiect s?-?i plac?. Cred c? po?i simpatiza, iubii, în?elege ... î?i prinse palmele între ele deasupra rotulelor. Privii câteva secunde cerul, albicios ?i dens. Parc? toat? culoarea s-ar fi scurs în interiorul pârâia?ului. Tres?rii u?or când un val se sparse de piatr? ?i întrep?trunse materialul ?osetei. Zâmbii scurt ?i privii la str?inul curios.
-Dar via?a? b?rbatul se ridic? ?i î?i scutur? degetele umede, creend un alt soi de unde ?i direc?ii în valuri.
-Umm ...se strânse mai tare. Se încord? din adâncul fiin?ei ?i tres?ri cu totul când îi auzii întrebarea. Î?i mu?c? buza inferioar?, smulgînd câteva pieli?e uscate de pe mijlocul ei.
„Nu cred, nu ?tiu. ” întredeschise gura, sco?ând aer printre buze, greoi.
-P?i...depinde sincer as spu...

-Ce porc?rie, nu te pot întreba asta. Dac? iube?ti, a?a cum insinuezi un anim?lu?, diferen?a mai exact, dac? în?elegi un lucru ca asta e imposibil s? nu-?i plac? via?a. Nu te gr?bi s? r?spunzi când nici tu nu e?ti sigur?. o întrerupse b?rbatul, pe un ton autoritat. O sfredelii cu privirea-rece, t?ioas? ?i nep?s?toare întrucâtva. Î?i scoase jobenul lung ?i l?s? câteva ?uvi?e ro?i la vedere. P?rul mediu spre lung c?zu slinos pe umerii lui.
-Nu m? întreba ce nu te intereseaz?, înghi?ii în sec ?i se l?s? în patru labe, cu fa?a aproape de ap?. Voia s? ating? culorile, sim?ea nevoia s? le ating? de parc? ar fi fost într-o trans? ciudat?, îns? o durere surd? ?i ustur?toare o oprii. Privii în sus, str?inul ciudat, se uita la ea, de sus. P?rea gigantic. Cu mâna ridicat? în scârb?.
-Esti moart??
-Nu...
-Nu atinge apa atunci.  Lise îl privii atent, curioas?. Nu în?elegea. R?maser? în t?cere privind unul la cel?lalt. Câtiva stropi de ap? o lovir? peste braji, ochi ?i frunte. Sim?ii un tremur u?or în tot trupul. Sim?ii iar amor?eala ciudat? de mai devreme. Niciun mu?chi nu se mai încorda, nici m?c?r cel ocular, iar imaginea devenea difuz?. Parc? realitatea se împ?r?ea în miliarde de buc??ele ovale, din sticle. Privea vitrine ninse de timp ?i împopo?onate de evenimente lovite de inexisten??.
Î?i scutur?, pe cât putu, gâtul.
-Tu, dintre to?i ar trebui s? în?elegi prismele, mai ales cea în care e?ti. Poate a?a vei vedea
Sim?ii o usturime ciudat?, o arsur? sub ochi. O durere f?r? durere, sim?ea presiunea, c?ldura dar nu o durea, nu cum ar fi trebuit. Nu se t?v?lea de durere, p?rea un fel de presiune surd? de parc? nu ar fi avut capilare în piele.
 Vitrinele, devenir? tot mai multe, mai dese, mai curate mai peste tot.
Calmul se transform? brusc într-un tremur, team?, fric?, disperare. Privii str?inul cu ochii mari.
-Nu vreau s? plec...apuc? b?rbatul de mâna înm?nu?at? în piele verde ?i se chinuii s? se ?in? de ea îns? parc? avea o funie groas? prins? de fiecare por, de fiecare celul? ?i cineva tr?gea brutal de ele, tr?gând-o ?i totu?i ea era pe loc. ?i ea ?i str?inul, doar peisajul disp?rea lent.
-Ne vedem noi. b?rbatul vorbi încet ?i se întoarse cu spatele la ea, nedându-i drumul la mân? totu?i. O privii cu coada ochiului ?i pentru prima data Lise realiz? culoarea aurie a ochiilor lui. Se strânse mai tare de mâna lui ?i suspin?”
   Câteva lacrimi normale, amestecate cu sânge i se sparser? de obraji. Zguduitul puternic al trupului se lini?tii par?ial, disipându-se încet încet, ca o und? de sunet absorbit? treptat de un material izofon, gros. Înghi?ii în sec. Sim?ea, iar, aerul ce p?rea ca disp?ruse sub salcii. Era rece, violent ?i totu?i se sim?ea blocat? ca într-o cutie de plexi gros ?i murdar. Clipii des încercând s? vad? dincolo de cea?a dinaintea ochiilor ei. Icnii scurt. Î?i simtea corpul de parc? ar fi fost în rigor mortis. În?epenit, incontrolabil. Încle?t? degetele pe pat ?i le descle?t?, parc? asigurându-se c? înc? are control asupra lui. Se sim?ea de câteva clipe amaterial?. Î?i ridic? mâinile ?i privii atent, fiecare buc??ic? de piele, parc? asigurându-se c? este trupul ei. Senza?ia aia de „nu ea” o recuprinse. Sim?ea nevoia de a urla din to?i r?runchii. Se control?, cu greu, l?sând s? ias? un ?ip?t u?or urmat de gemete înveninate, îmbibate în miros de disperare. Se scutur? ame?it? ?i privii în jur. Se uit? în jur ?i parc? ceva se schimbase, era ciudat-mai ciudat decât trupul lui Ash împr??tiat pe podea sau ca o asa zis? form? a doctorului. Sim?ii c? ame?e?te iar ame?eala fu acompaniat? de un bubuit de Matrioska în tâmple. Vitrinele erau acolo,lâng? cei doi, fiecare ar?tând pove?ti simultan, diferite, ca un album de familie. Plus luminile, lumini ciudate, ovale ?i mulate pe trupurile lor. Lumini ce dansau ?i jucau pe scena teatrului timpului, în elipsa trecutului, prezentului ?i viitorului.
Se îndoi cu totul ?i se prinse de cap cu mâinile, înfigându-?i degetele lungi ?i albe în p?r. Mugii de durerea provocat? de ea îns??i. R?sufla greu printre lacrimi/
-Înnebunesc....strânse din din?i când pronunt? ultimele litere, acestea continuând s? se aud? în mugetul prelung ?i disperat.

Observa cum reactiona ea si nu reusi sa inteleaga nimic, era clar doar un lucru, ceva dincolo de puterea lui de intelegere avea loc, ceva ce nu citise niciodata in nici o carte, iar nivelele mai adanci ale vaticanuli aveau doar artefacte dubioase care nu fusesera inca studiate destul de atent incat sa poata sa li se gaseasca un capatai.
"nu e doar un medium, depaseste cu mult realitatea intelegerii tale Ash, si pe a mea dealtfel, nu am inteles nici eu nimic din mintea ei, conexiunea noastra e stranie, pot cateodata vedea, ca mai devreme, locurile pe care le vede, pot auzi ganduri dar ce e si mai straniu e ca acum primesc evenimentele ca si cand le-as trai eu, dar doar secvente scurte, am simtit caldura linistitoare a raului Styx, nu inteleg de ce ea a vazut raul, nu inteleg de ce si-a revenit dupa ce l-a vazut, nimic nu ar trebui. daca e doar uman, sa-si revina"
"artis, stim amandoi ca nu e nimic simplu legat de ea"
"intradevar, insa aceasta complexitate este dincolo de noi, putem doar privi momentan"
"Privim si nimic mai mult pana cand vom relua locul lumesc si vom pricepe clar ce se intampla"

Lee o auzise pe Francesca murmurand ceva si se oprise pentru a se uita la ea, apucand-o cu o mana de fata, privind-o-n ochi:
- Francesca, ramai cu mine. Esti bine. Vei fi bine. Hai, concentreaza-te si ridica-te de aici. Haide. Lupta-te.
Isi mutase mana pe fruntea ei si continua sa se concentreze asupra Francescai, incercand s-o motiveze sa se ridice, facand cuvintele spuse de el sa "rezoneze" in mintea ei, sperand sa o poata distrage si sa ii forteze trezirea si revenirea ei. Stia foarte bine ca nici Ash nu e in cea mai buna stare, dar miza pe faptul ca el fiind atat de bun la ceea ce face nu are nevoie de o alta interventie pentru a isi reveni. In momentul in care Lee ii atinse fruntea Francescai si incepu sa se concentreze, parca auzea, soptind, anumite cuvinte care ori le spunea ea, ori erau in mintea ei, care Lee o vedea ca pe un mozaic care nu are absolut nici un sens.

Î?i desp?r?ii degetele, l?sându-?i loc pentru a privii. Lumina era puternic?, deranjându-i ochii, f?cându-i s? se contracte dureros. Privii în jur, imagini mâloase ce p?reau s? se resoarb? undeva în vid, disp?rând ca o halucina?ie. Înghi?ii în sec ?i se mai îndrept? de spate.
„S? m? trezesc? Da, visez! Visez...!” Deschise ochii complet ?i privii buimac? în jur. Amor?eala nu disp?ruse, bonus îns? sim?ea furnic?turi pe tot trupul. Se cutrmur? spasmotic, încercând s? se dezmor?easc?.
-DA...AI DREPTATE! Trebuie s? m? trezesc, s? m? trezesc!! S? M? TREZESC! tonul ?optit, calm, aproape absent se transform? rapid într-o ?ip?tur? dezaxat? urmat? de râs isteric. Se zguduia din toat? fiin?a ei râzand, meschin. Se prinse cu mâinile de sub bust iar picioarele i se mi?cau incontrolabil din cauza râsului. C?zu pe spate râzand, ame?it? de la lipsa de oxigen. Trântii scrumiera ?i absolut tot ce fuse pe pat sp?rgând tot în jur. Url? râzand!
-DA, DA! S? M? TREZESC NAIBII ODATA! url? practic în râs înainte s? se opreasc? brusc, scotând aer din pl?mâni hâr?âit. R?mase f?r? vlag?, întins? cu ochii fix în tavan.
-Ce co?mar aberant, zise ?i mai trase o data aer în piept, gâtul h?r?âindu-i. Pieptul se umfl? tare, apoi se l?s? lent în jos. R?mase acolo, într-o stare semicataleptic?.

Lee se uita la Francesca oarecum mirat si speriat in acelas timp si inceta din a isi mai concentra toata puterea. Isi ascunsese semi forma de nefilim si ingenunchiase langa Francesca, prinzand-o iar de fata:
- Sper ca nu ti-ai lovit/rupt/nenorocit nimic prin mica ta escapada din pat.
O mangaiase usor de vreo 2-3 ori pe obraji dupa care isi stransese toate cele necesare si le puse inapoi in geanta. Nu stia daca e bine sau nu sa incerce sa o ridice usor in pat, dar Lee incerca s-o motiveze sa vrea sa se ridice in pat, deoarece era mai bine decat pe jos.
- Hai, Francesca. Usor si incet. Hai in pat, sa stai acolo ca e mai comod. Asa, sprijina-te de mine, de pat si incet incet, ridica-te cu ajutorul meu in el.

Îl împinse încet cu palma în mijlocul cotului, îndep?rtându-i mâna. Mi?c?ri molatice, lipsite de fort?, vlag?. Zâmbetul isteric, turbat îi r?mase în?epenit pe buze de?i avea privirea calm? ca o proasp?t sedat?.
-Nu, nu! E minunat aici, e r?coare. M? reg?sesc în talme?-balme?u depresiv de Bacovia ?i acum sunt în cavoul lui.
Râse scurt, mai mult ca un pufnet. Se gândi la ceva ?i privirea i se schimb?, cumva curioas?. P?rea c? vrea s? se joace. Îl prinse de mâna abea împins? ?i îl trase, sau se trase, spre el, cu for?a r?mas? în corp.
-Dac? tot e un vis urât în care, singura parte frumoas?, e ca pihopatul ?la e lat acolo...se sprijinii în bra?ul lui apoi, dezechilibrându-se se prinse de c?ma?a lui, parc? era cel pu?in beat? moart?. Se s?lt? pe vârfuri ?i-?i lipii buzele de ale lui, tare, cu ele închise îns? nu a?tept? mult ?i îi trase buza inferioar? cu buzele ei între ale ei ?i le supse u?or, apoi mai tare pân? ce î?i f?cu loc s? p?trund? în gura lui cu limba, tare încordat?. O l?s? moale câteva secunde cât s? ?i-o sprijine de a lui apoi îi prinse iar limba cu a ei, ap?sândui-o în jos ?i împingândui-o u?or spre înapoi, f?cu asta câteva secunde înainte s?-i trag? iar buza inferioar? între buzele ei, spre interior ?i s?-l mu?te u?or de interiorul buzei lui inferioare. Se desprinse brusc de el, cl?tinându-se pe picioare, ame?it? ?i f?r? aer. Nu dur? mult înainte s? o cuprind? o stare pregnant? de somnolen??

Lee ramase surprins si se blocase cateva momente cu privirea fixata pe Francesca. Ramasese in genunchi si se uita la el socat de ceea ce s-a inamplat. Nu stia cum sa reactioneze. Poate ca nu voia s reactioneze nici cum. Nu stia daca ii placuse sau nu. Nici macar nu mai bagase de seama ca Ash statea scandura lipita de podea. Pentru cateva momente parca retraia secundele alea intr-o bucla infinita, pana cand ii venise sa stranute. Era ciudat. Nu stia ce sau cum ii venise sa stranute, dar o facu intr-un fel mare. Se uitase dupa iar la Francesca, nestiind cum sa reactioneze si dupa isi daduse seama ca tovarasul Ash era inca cu molari infipti in podea. Vazand-o pe Francesca ca e ok, se apropiase usor de Ash sa vada daca inca mai respira. Vazand ca el e ok, isi indreptase atentia iar catre visatoare:
- ... eu.. uhm, cred ca..  tusise usor, e nevoie sa stai intinsa in pat. Te rog. E spre binele tau. 
Lee se ridicase si isi aprinse o tigara, neputand sa scoata imaginile acelor cateva secunde din mintea lui