BAR.

Înghiții în sec, fără să se mai poată controla un țipăt terifiat îi scăpă printre buze. Mugii de durere. Durerea era reală și totuși.
„Morții mămițicii tale de schizofrenie latentă!” își zise speriată. Puse mâna pe pieptul lui Lee și începu să se zbată din tot corpul, îl împinse nervoasă cu mâna în timp ce se încorda de spate izbindu-l cu pieptul ei și agitîndu-și picioarele în toate direcțiile în încercarea de a se elibera de el.
-Dă-mi drumul, luat-ar naiba! Sper să arzi!  SPER SĂ TE TREZEȘTI ĂN FIECARE DIMINEAȚA CU CEL PUȚIN UN LANȚ ÎNCINS IN JURUL GÂTULUI ĂLUIA INUTIL CARE TE AJUTĂ SĂ RESPIRI. NIMICULE!
Urlă efectiv din toți rărunchii.

Lee se dadu un pic in spate dupa ce a fost impins de parca nici nu simtii forta ei, ci doar voia sa-i creeze un pic de spatiu, dandu-i momentan drumul la mana.
- Daca urli si te agiti si faci pe toti dracii aici nu vei rezolva. Lanturile incinse nu m-au ucis atunci, nu ma vor ucide nici acum. Nu stiu daca ai auzit de nefilimi. Eu sunt un nefilim. Si sunt si nemuritor. Motivele pentru nemurirea mea sunt cu totul altele, dar da, nu cred ca ar ajuta doar un nenorocit de lant incins! spuse in timp ce se apropia de ea, ochii lui devenind tot mai rosii, simtind nevoia sa-i smulga inima si sa i-o imparta in doua in fata ei, incercand sa se controleze.

Răsufla tot aerul dintr=o singură expirație. Mâna îi pulsa de durere și tâmplele de furie. Trase cu mâna de rochie reușind să-și acopere parțial sânii. Cu cât el vorbea mai mult cu atât ea se cufunda mai tare în ideea unei halucinații bolnave. Probabil că era pe pat, acasă încercând să nu vomite alcoolul. Își zise inițial. Ura halucinațiile enervante pe care le avea de copil. Își simții sângele urcându-i în cap.
-La dracu să te duci cu mă-ta cu tot, mama mă-tii de halucinație! LA DRACU!
Urlă din toți rărunchii. Furia îi făcură ochii să-i iasă din orbite. Se prinse cu unghiile de încheieturi, unde avea venele și începu să apese tare pe ele, spărgând pielea.
-Asta se termină aici și acum. Lee, sper să te duci în mă-ta!
Zise arcuindu-și buzele nervoasă și trase tare până la al doilea strat de carne.

Lee se impinse usor in ea pana o lovise iar cu spatele de marginea barului si ii baga mana in par, prinzand-o de el, inrosiindu-si ochii in totalitate, cu mainile la fel, stralucind rosu/albastru din cauza puterii din el.
- ASCULTA AICI, MURITOARE NENOROCITA CE ESTI! DACA NU ERAM EU ACUM CATEVA ZILE LA NENOROCITUL TAU DE COPAC CU MICUL TAU DETECTIV PROBABIL CA UNUL DINTRE VOI SFARSEA MORT SAU CHIAR MAI RAU! spuse Lee cu o voce groasa, aproape demonica, apropiindu-si fata de a ei, impingandu-si corpul in al ei, care era blocat de bar.

Simții izbitura până în stomac, moment în care începu să tușească convulsiv. Se mușcă mai tare de rana anterioară din buză, sângele începând să i se prelingă. Ochii îi deveniră pe moment tulburi. Se apăsă cu unghiile mai tare în zona venelor, presându-și brațul în Lee, folosindu-l ca și punct de sprijin, ca un fel de masă.
„Trebuia să mă prind că Halucinez, ce naiba. Nu s=ar uita la mine.. Dacă mă arunc în uși până mor sau reușesc așa tot aia-i” câteva lacrimi începură să-i pice din ochi, însă în același timp se apucă să râdă isteric în fața lui,
-Lee? șușotii printre buzele sparte și uscate, du-te naibii! zâmbii disprețuitor și trase mai tare de piele.

Continua sa o tina de par, parca strangand din ce in ce mai mult, luase mana cu care ea incerca sa-si strapunga vena si o duse la umarul lui, apasand pe unghiile ei pana cand ii intra in carne si ii tasnii sange:
- Atat de fina. Atat de fragila. Atat de sensibila. ATAT DE INOFENSIVA!   aura din jurul lui devenea din ce in ce mai puternica iar el devenea din ce in ce mai demonic, mainile lui devenind din ce in ce mai grele si mai puternice pe masura ce ea continua sa ii aduca aminte de familia lui moarta. 
- Oameni inconstienti! urlase Lee de parca se zguduise camera, privindu-i sangele cum ii curge de la buza pana intre sani.

Ochii i se înroșiră în cele din urmă de la durere, iar aura lui Lee nu o ajuta, o lovise din plin în toată ființa ei. Tuși brusc sânge.
Se uită debusolată la el când simții usturimea din antebrațul distrus până aproape de venă. Urlă de durere brusc, tare. Se înfurie cumplit.
„Bine, deci nu îmi pot tăia venele în propiul meu cap, ok!”
-Îți meriți soarta și tu și familia ta!
Zise în cele din urmă zâmbind, abea mai putând resăirând. Se simțea la propiu strivită de ceva ce nu putea înțelege.
„Dacă tot mor din cauza schizoreniei, măcar să o fac cu stil, să nu las dubii”
-Să mă fut pe tine! Și pe tot ce însemni tu. Ce amuzant mi se pare, credeam că o halucinație de-a lui Ash mă va face să mă sinucid, da nu...trebuia să fie amabilul ăla bețiv. râse greoi, tușin puțin sânge.
-Hai bă, hai dă cu mine de pereți futu-ți fața aia a ta de monstru nefutut! Ardă-tear iadu!
„Mă întreb ce fac de fapt de mă doare așa tare?”

Isi muta mana de la parul ei la gat si o prinse de el, ridicand-o pana cand aproape o asezase pe bar, si ii daduse drumul dupa cateva momente sa cada pe bar. Isi implantase pumnii in dreapta si stanga ei in bar, si se apropiase de ea, cu ochii stralucind a rosu sangeriu, si o privii in ochi
- Crezi ca mi-ar fi foarte greu sa te rup in bucati ca si cum ai rupe o crenguta? 
Lee lasase un raget care o cutremura pe Francesca
- BETIV?! Alcoolul nu are nici un nenorocit de efect asupra mea! TU REALIZEZI MACAR CE SE INTAMPLA AICI? urla iar, zguduind usor locul.

Îngăimă ceva când el o ridicp, încercă să tragă cu disperare aer dar tot ce reuși fu să se înece în propiul sânge. Urlă când se simții trântită pe bar. Începu să râdă isteric într-un mod aproape sinistru.
Își ridică mâna pe chipul lui, trecu lent cu degetele peste fața lui mângâind ceea ce ei i se părea că aduce a om, sau ceea ce nu părea a fi o mutație. Rânjii, cu dinții plin de sânge apoi se chinui să se ridice suficient cât să ajungă cu fața lipită de fața ei.
-Speram să fie Ash. Ce trist e când nu ne putem controla mințiile sau corpurile. mugii de durere, țipând mai mult ca un animal apoi își lipii buzele de ale lui.
Se oprii câteva secunde rămând cu buzele însângerate lipite de ale lui.
-Îmi pare rău că am să urăsc cel mai amabil om de pe aici fix înainte să mor, sper să nu te bântui Lee. Închise ochii și se lăsă pe spate moale
Obosise deja, voia ca mintea ei dereglată să o facă să își înfigă naibii cuțitul în gât. Deschise ochii, turbați de furie, iar. Ura toată situația și în special propia-i minte.
-Hai fută-ți fața aia de distrus, tu cu mă-ta aia proastă de te-o născut. Hai fă ceva!

Lee realizase ca pe cat era de nervoasa pe atat era de pierduta in ceea ce zicea si gandea, asa ca progresiv revenise la forma normala, lasand toata furia, care deja se transformase in amuzament. Situatia devenise destul de hilara. Statea cu capul lipit de al ei, zambea, aproape de a rade:
- Tu realizezi ce vorbesti si ce se intampla pe aici, nu, Francesca?
Rase scurt ca un psihopat maniac.

Zâmbii scurt și încercă să înghită sângele din gură. Închise ochii și răsuflă obosită. Parcă tot trupul avea să-i explodeze, Rana de la mână o ustura și durea atât de tare încât îi dădură lacrimile de durere după scurtul moment de durere ascuțită.
-Da, sunt nebună, probabil m-am îmbătat ca ultima retardată dintr-un scuipat de vin și-acum mă sinucid lent dracu știe cum, pentru că a lovit schizofrenia. Simplu. Pff, și eu care chiar credeam că ai putea fi atras de mine. E amuzant că pot vorbi așa lejer cu tine, doar ești în capul meu. Mai trebuie să arunc cu înjurături idioate de care îmi e și jenă sau ai de gând să termini naibii o data? Ori? Mă apuc iar să mă iau de mămițica ta?
Îl sărută scurt pe buze apoi întoarse capul și tuși sânge iar.

- Continua sa injuri ca sa te calmezi atunci, nebunia ta nu merita costul vietii tale.
Trecu cu mana peste mana ei ranita si ii vindeca rana, dupa care ii sterse sangele de la barba pana la baza gatului, uitandu-se in ochii ei, abtinandu-se de la ras, din nou.
- Nu stiu ce e in mintea ta, dar sunt mai mult ca sigur ca nu e cu nimic asemanator cu ce se intampla aici.

Ochii i se deschiseră larg, de mirare. Totul dispăru brusc, Durerea, totul, parcă timpul se derulase înapoi. Strânse ochii apoi îl privii pe Lee mirată. Își puse degetele pe fața lui, palpându-i fiecare trăsătură, fiecare por.
-Lee? nu își dădea seama dacă era real sau nu. Își mușca buza până la sânge, iar și își ridică mâna peste buză să verifice sângele de pe degete. Își trecu degetele peste limbă. Era real, real ca naiba.
-O doamne, îmi pare rău dacă...dacă am zis ceva...
Se înroșii toată la față și își acoperii fața cu ambele mâini. Abea când îi simții respirația pe palme realiză cât erau de aproape unul de celălalt. Întredeschise degetele și-l privii atent prin deschizătură.
-Umm...de ce suntem pe bar? întrebă iar pe o voce subțire, speriată aproape și destul de inocentă. Se înroși mai tare la față.

Incepuse sa rada copios pentru cateva momente, dupa care se uitase la ea
- Tu chiar nu-ti mai amintesti nimic din ce s-a intamplat de cand eu am intrat in bar pana acum?
Zambise si incepu sa-i mangaie umarul, dupa care o sterse de sangele ramas de dinainte pe barba si o privi in ochi, prietenos si calduros, dandu-si seama ca tot ce-a spus a fost din cauza nebuniei, ci nu cuvinte care voiau sa fie spuse.
- Nu ai spus nimic gresit, stai linistita, Francesca. Tu ti-ai revenit?

Se trase puțin spre lateral, vizibil surprinsă de atingerea lui. Își strânse mai tare mâna peste față, începând să semene tot mai tare cu un copil sfios. Mișcă stânga dreapta capul în semn că nu, apoi se opri și se încordă brusc.
-Îmi amintesc că beam vin și vorbeam cu Arnold uhm care a plecat, cred că deja e acasă și doarme și...Deschise iar degetele, lăsând să se vadă obrajii aprinși ca o văpaie.
-Cred că...că um, cred că am halucinat, nu cred că tu m-ai..um săr.. se blocă o secundă. Își amintea clar ultimele momente, bătaia, injuriile din capul ei. Se ruga să-i fi rămas doar în interiorul minții. Nu ar fi vrut în veci să rănească pe cineva, bine, poate doar pe Ash, dar atât.
Își mușcă tare buza apoi își puse mâinile pe fața lui, parcă încercând iar să distingă diferența între realitate și vis.
-Chiar nu am zis nimic?

Lee evitase pentru un moment si dupa dadu din cap ca nu.
- Ai bolborosit ceva chestii pe acolo ce ti-au venit tie in minte si cam atat. Si da, ne-am sarutat... daca tu vrei s-o numesti asa, da...
Continua sa o mangaie pe umar chiar daca ea se miscase, apropiindu-se un pic cu fata de a ei sa vada daca mai are sange, fixand privirea pe buzele ei.

Își ridică curioasă capul spre el, cercetându-l din priviri. Îș urmării atent cu ochii. Se concentră atât de tare pe chipul încât nu observă că se lipii cu fruntea de a lui. Gemu ușor de șoc și își puse mâna la piept, observa că era aproape goala în zona aia. Se înroși iar și rămase ca pironită locului.
-Îmi pare rău. zise în cele din urmă neștiind ce să zică mai mult. Înghiții în sec și-și duse mâna peste piept parcă vrând să se acopere.
-Ce-am zis? întrebă deodată fixându-l cu privirea direct în ochi. Se apropie mai tare de el, ajungând practic nas în nas cu el.

Isi puse mana pe obrazul ei si incepu s-o mangaie incet. Lee scapase o respiratie calda in momentul in care fruntile lor se lipira, mutandu-si privire de la buzele ei la ochii ei, zambind, prinzand-o usor de umar cu cealalta mana.
- Ceva... ceva prostii d-ale tale. Ce jigniri ti-au iesit pe gura. In mare parte chestii gen "du-te dracu", pe care le zice oricine altcineva la nervi. spuse, enervandu-se un pic iar din cauza celor auzite, dar calmandu-se eventual amintindu-si ca ce a spus ea era la nervi, si zambi iar, uitandu-se la ea, frecandu-si nasul un pic jucaus de al ei.

Se înroși mai tare la față când îl auzi. Apoi încercă să-i evite privirea. I se părea ciudat tot ce întâmpla în acel moment deși accepta bucuroasă toată acea mică atenție și îi răspunse prin a-l apăsa pe nas înapoi, destul de stângaci. Se înroși iar la față și pentru o secundă când încercă să se dea la o parte simții că se dezechilibrează și că va pica de pe bar. Se prinse rapid cu mâinile de umerii lui, scăpând un mic țipăt printre buze.
-Scu...scuze. Repetă iar.

- E ok, poti sa le tii acolo daca te ajuta la echilibru, spuse Lee, continuand sa-i mangaie obrajii.
Se uita la buza muscata de ea si dupa se uita in ochii ei. Schimba privirile destul de des. Vedea ca inca mai da sa curga putin sange si isi duse mana de pe umarul ei la gura ei, stergandu-i incet buza de jos, conturand-o cu degetul, curatand-o de sange.

Își presă calmă obrazul de palma lui și zâmbi calmă. Când el începu să-și plimbe mâna peste buzele ei, tremură ușor surprinsă neînțelegând prea multe. Îl cercetă curioasă cu privirea, aidoma unui copil mic care vede un fluture pentru prima data. Îi căută din ochi fața, buzele, coborâ pe gât apoi observă umărul cu urmele roși
-O doamne, zi-mi că nu sări ca arse, ciocnindu-se ușor cu fruntea de a lui. Începu fără să vrea să plângă tacit, doar cu câteva lacrimi surde.
-Îmi pare rău..

Lee incerca sa inteleaga de ce plange si ii puse mainile pe fata si ii sterse lacrimile, dupa care o privi in ochi
- Ca nu ce? Nu are de ce sa iti para rau, Francesca. Stai linistita. Ce s-a intamplat e de inteles, si crede-ma, nu mi-a afectat cu absolut nimic parerea mea despre tine, da? Nu e vina ta pentru ce s-a intamplat. spuse Lee, dupa care incepu sa ii mangaie obrajii cu mainile care se aflau pe fata ei, atingand usor colturile gurii.

Își lăsă iar chipul în mâinile lui. Nu putea să se abțină din a plânge. Ura toate momentele în care își pierdea luciditatea, ura momentele în care nu mai era ea și se bătea cu cealaltă ea și cu cealaltă ca apoi să le simtă pe amândouă în mintea ei. Se zgribuli pe corpul lui și își retrase mâna de pe umărul rănit puțin ca apoi să-l atingă iar cu vârful degetelor parcă încercând să se asigure că nu îl rănise cu adevărat. Îi sărută doar cu vârful buzelor unul dintre degete de pe colturile buzelor ei, consolator.
-Nu e despre ce crezi despre mine, e despre faptul că te-am rănit.

Simtul sarutului ii distrase privirea lui Lee catre buzele lui si atingerea ranii de pe umar il facura pe Lee sa isi aminteasca cum a inceput totul, cand ea incerca sa-si ia tigarile de pe bar si el se duse fortat la ea. Acum Lee isi amintise celelalte detalii... sanii ei erau dezgoliti. Lee ranjise oarecum si rase in interiorul lui cat de orbit de furie era, si se muscase usor de buza acum ca se gandise la sanii ei, pe care mai odinioare ii masa in palma ascultandu-i gemetele placuta.
- Nu m-ai ranit cu absolut nimic, spuse scurt si repede, dupa care se apropiase cu buzele lui de ale ei, atingandu-i-le, apasand tare, luand buza ei de jos intre ale lui vrand parca sa-i curete sangele ramas cu buzele lui.

Ochii i se măriră de surpriză instinat. Instinciv îl lovi în umărul pe care avea cealaltă mână, însă ușor din cauza șocului. Gemu ușor și încercă să se tragă în sus pe bar mai departe de el. În cele din urmă renunță și se lăsă moale în brațele lui. Închise ochii, iar mâna ce îl lovi ședea timid foarte ușor pe umărul lui, strângând farte ușor degetele din când în când. Îi apăsă buzele înapoi când avu ocazia.
Respiră alert din cauza sperieturii inițiale.