Fascinatie si delir

Dupa o saptamana in care nu il mai vazuse nici macar prin facultate si vorbise cu el doar la telefon de prea putine ori ca sa ii ajunga, Erin decise sa mearga la el pe neanuntate. Rochia lunga, neagra, ii acoperea  ghetele visinii. Pe umeri avea un pulover gros, din lana, ce ii tinea extrem de bine de cald, iar in mana tinea o cutie din carton, cu spirale rosii si aurii ca model, in care aranjase briose glazurate la care lucrase toata dupa-amiaza. Se folosi de asta ca pretext sa vina sa il viziteze. Ajuns in fata usii lui trase adanc aer in piept. Vru initial sa bata, dar se gandi sa incerce clanta. Inima ii batea al naibii de tare. Cand apasa pe ea incet ca sa nu faca zgomot si observa ca aceasta se deschide, incepu sa auda in urechi un zumzait enervant. Se simtea ca un criminal ce incerca sa realizeze crima perfecta. Deschise usa incet, lent, si  se strecura prin crapatura, tinand ochii inchisi. Inchise usa in urma ei si se lipi de ea, deschizand ochii brusc si ramanand inlemnita.
 Initial crezu ca i se pare. 
"Nu cred..."
Aproape ca scapa cutia din mana. Clipi de cateva ori. Isi tinu respiratie. Isi stranse mana libera in pumn.  Initial fu tentata sa plece, dar ceva in interiorul ei nu o lasa.
Pe jos, in fata semineului in care nu mai ardea focul, pe un maldar de carti si inconjurata de alte foi, imbracata doar cu tricoul lui Clayron, statea minunata Francesca. Asistenta cu bucle negre si frumoase dormea. Arata al naibii de dragut, iar acest lucru o infurie pe Erin pana in maduva oaselor. Ca toata scena sa fie completa, ca si cum ar fi scoasa pagina cu pagina dintr-un roman "Cei mai superbi oameni din lume", Clayron aparu in peisaj cu o cana de cafea in mana. Isi stapai cu greu instinctul de a nu sari pe el si sa il omoare, efectiv. Purtand doar pantalonii de pijama, aratand al dracu de bine, se duse spre asistenta lui si o ridica in brate, cu grija, cu calm, gentil, ducand-o spre dormitor.  
"Ori pleci acum, ori ai grija ce mama naibii ai de gand sa spui sau sa faci."
Erin inchise ochii si numara in gand pana la zece,  facand un exercitiu de respiratie pentru a se linisti. Se dezlipi de usa si merse incet spre birou. Lasa pe suprafata lui cutia cu briose si se sprijini cu soldul de el, scotandu-si o tigare din pachet pe care si-o aprinse linistita. Observa cana de cafea lasata pe coltul biroului de catre Clayron. Ii venea sa o ia si sa i-o arunce in cap.
Ramase in liniste, sprijinita de birou si asteptandu-l, funadu-si tigara si sperand ca totusi nu aveau de gand sa rupa patul impreuna in momentul acela. Era cuprinsa de furie si gelozie, dar macar nu simtea tristete.
"Mincinoasa mica! 'Nu este nimic intre mine si Clay.' Blah blah blah! "

Se scărpină pe lateralele capului nervos când închise ușa în urma lui. Îi era atât de cald de la nesomn și lipsa sângelui câ-i venea să sară în lac. Se panică puțin când auzi clincul clanței închise în ușă, se sperie că o trezii, știa că abea adormise de cel mult zece minute. Oftă prelung, amețit, abea aștepta să se întindă pe canapea. Își târșii pașii spre sufragerie cu o pernă în mână. Simțea că efectiv va pica din picioare. Ajuns la tocul ușii simții instantaneu miros de ceva dulce și pe Erin. Pentru o secundă credea că oboseala îl ajunse din urmă și că halucina.
-Eerin?
Șoptii din tocul ușii căutând-o cu privirea. Se întoarse cu greu spre ea, vedea în ceață când o văzu zâmbi larg.
-Hey, zise în cele din urmă bucuros în șoaptă. Aruncă perna pe canapea și se apropie de ea.

Il  observa cu calm. Ii venea sa ii strapunga pieptul cu un tarusi infasurat in argint, sa vada daca legendele cu vampiri functionau cu adevarat. O enerva la culme zambetul lui. Stinse tigara intr-o scrumiera deja plina de pe birou, se departa de el si se apropie usor de Clayron.
-Oh, ce frumos, credeam ca o sa astept pana dimineata.
Glasul ii era ironic si plin de dezgust, la fel ca si zambetul si privirea. Fara sa gandeasca vre-o secunda consecintele isi ridica mana, plesnindu-l cu atat de multa forta incat simti ea insasi o usturime teribila in palma. Isi auzi propriile batai accelerate ale inimii.
-Am venit sa-ti aduc nenorocitele alea de briose. Incep sa regret ca nu am pus otrava in ele.

O privii buimac și nu reacționă inițial. Vocea ei îl izbii în tâmple și realiză ca ea vorbește tare. O prinse de mâna cu care îl lovi, având încă un oarecare poker face. Înstinctiv îi făcu semn să lase vocea mai jos.
-Erin ce naib..la naiba sunt nedormit de 48 de ore, nu te înțeleg. Vorbește rar, de ce te-ai supărat? își scutură capul buimac. Cu mâna liberă își ridică ochelarii și se frecă pe ploape și pe pungile de sub ochi.

Din bunul simt pe care il avea, lasa vocea mai jos, insa nu renunta nici la ironie, nici la dispretul pe care-l simtea si nici la nervi. Isi trase mana de parca doar sa il atinga era ceva ce el nu merita. Isi dadu ochii peste cap si isi puse mainile in solduri.
-48 de ore? Ma mir ca va mai tineti pe picioare. Macar ea ti-o suge fara sa comenteze inainte?
Isi musca buza inferioara abtinandu-se sa nu urle sau sa sara pe el in incerarea de a-l pune la pamant si a-l lua la bataie. Se inrosise  in obraji de furie, mainile ii tremurau de dorinta de a-l pocni, iar. Isi trecu degetele agitata prin par, aruncand catre el priviri plina de dezgust.
-Nu pot sa cred ca... Ah! Daca as reusi sa urasc, tu ai lua primul loc la capitolul asta in inima mea. Dar ce cacat zic? Nici macar ura  nu meriti... Asta ar insemna sa-mi pese! Si clar vreau sa nu imi mai pese. 
Ridicase din nou tonul fara sa isi dea seama, dar oricum putin ii pasa daca mimoza lui avea sa se trezeasca.
-Du-te si incalzeste-ti asistenta. Puteai totusi sa mai astepti si tu, naiba sa o ia, e minora din cate stiu. 
Se intoarse pe calcaie vrand sa plece. Era clar da odata iesita din apartamentul lui nu avea sa ii mai vorbeasca niciodata. Deja ii trecu prin cap ideea de a-si continua studiile in alta parte.

-O Doamne Erin! șoptii aproape țipat. O prinse de mână și o trase în brațele lui, strângând-o tare la piept, punându-și mâinile încrucișate peste peptul ei. Își lăsă capul greu pe umărul ei și rămase pironit o secundă, tăcut, apoi o întoarse cu fața spre el și o sărută tare apăsat pe buze.
-Ce naiba, nu fut minore! o sărută tare pe buze, iar ca să nu o lase să țipe, sau să zică orice altceva.
-Erin ce Dumnezeu, de ce crezi că mi-am tras-o cu ea? Defapt, ce zic, de ce crezi că fut orice mișcă? La naiba, n-am atins-o ! vorbi mai tare, apoi își drese vocea și vorbi iar. 
-Of vino încoa, o prinse de mână și o trase direct după el fără a-i da posibilitatea de a vorbi. Opri microfonul din programul de înregistrare.
-Poftim, ai înregistrat 48 de ore cu tot ce am făcut dacă nu mă crezi. Lucrez la Doctorat Erin. 
O trase direct la el în brațe pe scaun. Nu voia să-i dea voie să crâcnească. O strânse cu brațul lui puternic, peste mâini și șold iar cu cealaltă mâna puse mâna pe cana de cafea.
-În definitiv, de ce aș dormi pe canapea dacă aș face sex cu ea?

Facu ochii mari cand se simti trasa in bratele lui, vrand sa protesteze, sa se zbata, sa il loveasca, dar nici macar nu avu timp de reactie. Cand el o sarutase, ea stranse din dinti si din buze, fiindu-i frica sa nu adanceasca acel sarut. Simti sa i se rascoleste interiorul; de nervi, de greata, de gelozie. Vru sa tipe la el cand veni al doilea sarut. 
Se incrunta teribil la el, necrezand nici macar o secunda ce ii spunea, dar pana la urma nu mai conta oricum. Nu ii era nici iubit, nici sot nici nimic! Era doar tipul cu care facuse cel mai tare sex din univers. Il mai si iubea, dar asta probabil avea sa ii treaca cand avea sa gaseasca pe altul care sa o aduca macar la un orgasm intr-un an.
Acum aflata la el in brate, se zbatu usor pentru a se elibera din imbratisarea lui. Se indeparta putin de el, mergand u spatele, si intinzand un deget amenintator spre el.
-Sa nu indraznesti sa ma mai saruti. Ce spun, sa nu ma mai atingi macar! Nu faceti sex? Scuza-ma, trebuia sa-mi dau seama ca faceti prajituri, amandoi pe jumatate dezbracati! La dracu, Clayron, prajituri am facut eu! Si regret teribil ca ti le-am adus caci sunt delicioase! Si sti ceva? Am sa le iau inapoi defapt!
Nu tipa, vorbea soptit dar rastit si apasat. Isi sterse la un moment dat buzele cu dosul palmei, vrand parca sa inlature amintirea sarutului care nu o lasase sa vorbeasca. Stia clar ca geloziile ei il vor face sa o dea afara si sa nu o mai caute niciodata, iar cum nu era sigura pe ea ca poate pune capat la orice ar fi fost intre ei, conta pe el sa o faca. Macar asa avea o sansa cat de mica sa ajunga sa il uite.
-Si dracu sa te ia ca nu dormeai pe canapea cand am intrat aici, o duceai in nenorocitul ala de dormitor! Ahh!
Isi duse mainile in par si si-l stranse in pumni, exasperata de amintirile care o pocneau. Si-ar fi dorit sa planga ca sa se descarce, dar nu reusea.

Se ridică iar și îi luă cu grijă mâinile prinse în păr, i  le strânse ușor la pieptul lui și apoi le sărută ușor și atent, fiecare deget în parte, apoi podul palmei.
-Shh, ascultă-mă Erin. Zău ca nu există un minut liber din viața mea neînregistrat în ultimele patruzeci și opt de ore Of oftă aerul cald pe mâinile ei și apoi  trase ușor dar sigur fără a-i da voie să se opune înapoi în brațele lui și i le strânse tare pe spate și talie.
-Da, am dus-o să doarmă. Nu mi s-ar părea ok să doarmă semicapră pe covorul meu și pe documentație. La naiba, cum ai vrea să fiu? Nu am fost la transfuzii de o săptămână sunt nedormit. Mi-e cald de mor iar ea nu a venit cu haine de schimb, nu credeam că stăm două zile pe niște cercetări de mâna a treia.  Calmează-te iubito,
zise în cele din urmă și o strânse mai tare în brațele lui.

Ramase tacuta si incruntata, privind dezgustata cum el ii saruta mainile, vrand sa si le retraga, dar nu o facu.  Odata ajunsa, din nou, in bratele lui, se incorda complet, incercand insa in zadar sa se indeparteze. Simtea efectiv ca nu-l mai suporta.
-Chiar nu ma intereseaza ce ai facut tu sau inregistrat in ultimele cate ore vrei tu!
Simtea ca ii bubuie capul si dorea cu disperare sa plece. Fiecare por emana atata furie ca i se infierbantase tot corpul. O irita sa il auda vorbind despre ea si despre faptul ca-si petrecusera timpul impreuna si se pregati sa il atace din nou verbal, dar deschise gura si ramase blocata.
"Iubito? Erin, ce cacat, delirezi?"
Isi dadu capul pe spate, privindu-l cu ochii mariti de uimire. Nu stia ce sa mai spuna. Se incrunta de-odata si il impunse cu degetul in piept.
-Ce ai spus? il intreba apasat, rece.
Scutura din cap, fiind sigura ca totul era in capul ei, apoi il privi din nou.
-Si de ce, ma rog, te obosesti sa-mi dai atatea explicatii?  Si ce-mi spui mie de transfuziile tale? De ce nu i-ai baut ei sangele?

O strânse mai tare.
-Ți-am spus „Iubito” și pentru că eu nu beau sânge, credeam că ai înțeles asta.
Zise obosit în cele din urmă, parcă renunțând la explicații. Era extrem de obosit, abea de îl mai țineau picioarele.
-Of, zău că-mi amintești de ce nu voiam să mai iubesc. Cum să nu-ți explic?
Zise în cele din urmă și își ridică mâna peste creștetul ei, începând să se joace cu șuvițele ei de păr.
-Erin, dacă nu te interesa ce am făcut nu ai fi fost furioasă acum. Și ar trebui să-ți pese dacă nu vrei să pic pe jos și să mor într-o zi.
Minții puțin, știa că în cel mai rău caz ar turba și-ar ataca oameni până și-ar satisface foamea. El nu putea muri așa ușor.
-De ce ești așa furioasă?
Întrebă în cele din urmă și își ridică privirea cât să o prindă pe a ei. O fixă direct în ochi.

-In primul rand nu sunt iubita ta! Nu pot sa cred ca mi-am dorit candva sa fiu! ii sopti apasat, inca nervoasa.  
-In al doilea rand, minti! Sangele meu l-ai baut! Si nu, chiar nu imi pasa ce dracu ai facut tu sau de ce. Nici nu inteleg de ce mi-a pasat vre-odata! Si ma exaspereaza faptul ca in loc sa fi rau si nesuferit asa cum obisnuiai sa fi mereu, fix acum cand imi doresc sa nu te mai vad te porti asa!  Si ma bucur al naibii de tare ca fix eu sunt cea care-ti aminteste ca nu mai voiai sa iubesti! E al naibii de oribil sa o faci! E dezgustator, trist si te distruge! 
Inchise ochii si rasufla agitata. Incepu sa se zbata, incercand sa se elibereze din bratele lui, dar nu reusi.
-Sincer? As vrea sa te stiu mort! Probabil as da o petrecere. 
Se opri de-odata. Il privi fix in ochi.
-Stai putin... "De ce nu voiam sa mai iubesc"? Dar ce, brusc ti-a venit cheful? Pe cine, pe ea?
Facu semn cu capul catre usa dormitorului si reincepu sa se zbata in bratele lui.
-Da-mi drumul! Ah, te urasc!

O sărută brusc pe buze ca să o oprească din urlete.
-Ești așa oarbă Erin? Așa tare te orbește gelozia?
Întrebă în cele din urmă ispășit, obosit, nu mai avea forță să se lupte cu ea a mia oara. O eliberă din brațe și se lăsă să cadă în scaun obosit. Un firicel de sânge începu să i se prelingă sub nas. Oftă prelung și-și ridică mâna tremurândă între nas și buză și se șterse.
-Poftim poți să pleci, să-mi rupi gâtul să ce vrei tu. 
Zise și se lăsă molcom în scaunul de piele maronie. Își puse mâna peste nas încercând să oprească abundența cu care sângele ieșea din nasul lui. Imaginea din jur începu să se întunece, treptat, pulsând luminos din loc în loc. Mâncarea din stomac i se întoarse în gât pentu câteva clipe însă reuși să o dea înapoi.
„Drace”

Isi sterse din nou buzele du palma.
-Ti-am spus sa nu ma mai saruti!
"Asta e momentul tau, Erin. Acum iesi pe usa aia si totul se sfarseste aici. O sa treci peste si vei fi bine candva."
Dar cu toate astea se inmuie complet cand il vazu cazut in fotoliu, obosit, cu sangele care ii curgea din nas. Fara sa mai stea o secunda pe ganduri se repezi langa el, prinzandu-i fata in palme si mangaindu-i obrajii. Il privea ingrijorata. Se intinse spre cutia cu briose pe care zaceau cateva servetele de hartie, colorate si impachetate pe care le adusese cu ea. Lua unul si ii inlatura mainile, incepand sa ii stearga sangele. Simti cum furia o parasise din trup, insa nu voia sa arate ca s-a inmuiat.
-Nu sunt geloasa, sunt furioasa, Clayron. Si cum adica ma "orbeste gelozia''? Ce ar trebui sa mai observ? 
Ofta debusolata, realizand ca din nou toata dragostea pe care o simtea pentru el o invaluise treptate.

O îndepărtă de el, împingând-o foarte ușor în umăr.
-Gândește și singură. Ok, ai nevoie să fiu rău ? Bine! Nu vreau să te mai văd! Se ridică amețit de pe scaun și-și presă pumnul pe nas. Voia să ajungă la baie dar nu reuși căzu pur și simplu într-un genunchi lângă canapea și începu să gâfâie. Privii disperat ușa camere, își dorea să o strige pe brunetă să vină să-i pună o perfuzie sau măcar să aibă forță să se târească până la bucătărie să dea o pungă pe gât. Strânse ochii și își luă verigheta între degete, o strânse tare în mâini. 
„Nu o pot lua razna. Dacă se oprește nenorocita asta de inimă”
Mușchii îl dureau cumplit, parcă urmau să se rupă. Câteva lacrimi amestecate cu transpirație îi căzură de pe chip. Se ghemui pe jos, cu coatele în pardosea și începu să tușească convulsiv.

Infuriata la culme, chiar vru sa plece, dar cand il vazu cazand langa canapea scoase un tipat de  spaima. Isi duse mainile la gura apoi se duse langa el, lasandu-se in genunchi in fata lui. Ii cuprinse obrajii in palme.
-Clayron, uita-te la mine! Clayron...
Disperarea si frica sa nu cumva sa pateasca el ceva i se citea in glas. Tremura toata, de spaima, de neputinta. 
-Te rog, vorbeste cu mine... Te simti rau din cauza... sangelui... nu?  Nu putem merge la spital?
Isi lipi fruntea de a lui cat ii vorbi, apoi ii saruta fruntea. Ii ridica chipul spre ea. Il saruta usor pe buze. Ochii ei se umplura treptat de lacrimi.
-Spune-mi naibii ce ai nevoie! Clayron!

O privii pe Erin cu niște chi tulburi de om muribund. Zâmbii scurt, fad și își ridică mâna peste chipul, mângâindu-i nasul și obrazul cu calm.
-Voi...fi umm, gemu de durere, gâfâind cu greu. Fiecare cuvînt ăi era sugrumat de un spasm puternic de durere,bine, dar tu trebuie să ieși de aici. reuși să articuleze înainte să i se dea ochii peste cap, doar un sfert din pupilă îi rămase încă pe glob și se prăbuși cu totul pe jos, respirația i se opri câteva secunde.
 Francesca ieși din cameră cu tricoul lui și pantalonii ei scurți, negri cam de o palmă până sub fund. Avea ochii roșii și plini de cearcăne. Țipătul lui Erin o trezi deabinelea. Intră cu capul în cameră și privii înfiorată scena. Fugi spre bucătărie și trânti ușa frigiderului de perete scoase rapid pungile cu sânge de la rece și tuburile, din sertat luă  o branulă steril și un cuțit. Înjură printre dinți când se lovi în picior. Fugi în sufragerie.
-O să fie bine, urlă, se tăie pe încheietură și o împinse pe Erin la o parte, își înfipse mâna între buzele lui picurând sângele pe limba lui. Nu avea voie să i se oprească inima. Rupse cu dinții punga de la branulă.
-Bagă tubu în punga de sânge, repede.

-Nu, nu plec...  reusi sa ii sopteasca inainte sa il vada complet inconstient, fiind si ea cuprinsa in totalitate de panica.
"Dumnezeule, nu!" 
Nici nu o auzise pe asistenta lui, nu o vazuse, nu realiza defapt ce naibii se intampla. Totul parea ca se intampla mult prea repede. Avea ochii inlacrimati si incerca diesparata sa isi dea seama ce ar trebuii sa faca, problema era ca nu prea reusea sa gandeasca in situatii de panica si ramasese complet blocata. Cand Francesca o dadu de langa el, se simti aproape aruncata, dezechilibrandu-se, privind socata toata scena.  
-Tu... tu stiai? o intreba imediat ce executa ordinul pe care ea i-l daduse, mecanic. 
"Te rog, nu murii... Nu ai cum sa mori! Nu acum, nici niciodata..."
Isi duse mana in dreptul inimii, suspinand, apoi isi sterse lacrimile in incercarea de a se calma, dar un alt val de lacrimi le urmara pe primele.

Retrase mâna din gura lui și se forță cu greu să-i tragă trupul masiv pe o parte să-ș așeze cu fața în sus. Rana îi pulsa și o ustura. Înfipse branula, cu multă teamă din cauza tremurului provocat de oboseală și din cauza tăieturii, în venă și o astupă cu degetele, îi era îngrozitor de teamă că avea să-i bage o bulă de aer în venă. Conectă punga de sânge la branulă și o ținu atârnată cu o mână iar cu cealaltă presă branula.
-Ok. ține asta puțin ridicată și apasă pe branulă te rog.
Înghiții în sec și încercă să-și amintească exact unde era ariciul pentru ținere fixă. După ce văzu ca Erin se descurcă se ridică în fugă și căută ariciul, îl luă în grabă și se întoarse, Prinse pe venî pese branulă ariciul apoi se opri să vadă dacă îi mai bâtea inima.
-Să mă fut! se urcă pe abdomenul lui și începu să lovească cu pumnii în pieptul lui, oprindu-se ca să plmeze doar. Repetă gestul de câteva ori apoi se opri să asculte. Răsuflă ușurată în scurt timp și se ridică. Își prinse mâna în tricoul alb presând pe rana ce curgea abundent. Se trânti amețită pe pat.
-Când se termină punga așteaptă cinsprezece minute și dacă nu se trezește pune-i alta, știi cum?
Zise în cele din urmă și se ridică. Se duse în grabă la bucătărie și își lua cana de cafea, o umplu luă câteva guri apoi își aprinse o țigară din mers și se întoarse în sufragerie.
-L-ai supărat cumva?

Facuse tot ce ii ceruse fara ca macar sa schiteze vre-un gest. Era inca al naibii de speriata si privi catre Francesca derutata, apoi catre trupul lui Clayron.
-Da... Nu, nu stiu ce ar trebui sa fac, sa ma ia naiba! Si da, l-am suparat cu gura mea mare si ideile mele idioate! De ce naibii mi-am dorit sa nu-l mai vad cand defapt il... 
Se opri brusc, inghitind in sec, realizand ca, din nou, vorbea prea mult. Ofta si isi sterse lacrimile, ghemuindu-se pe podea cu picioarele la piept.
-O sa-si revina, nu? O sa se trezeasca si o  sa fie bine, nu e asa? O sa fie din nou persoana nesuferita si enervanta care ma face sa vreau sa-l plesnesc no stop...
Isi lipi fruntea de genunchi, clatinandu-se usor in fata si in spate, suspinand.

Luă o gură de cafea pe care o înghiții zgomotos din cauza mușchiilor tensionați și leneși și mai trase un fum de țigară.
-Da, o să fie bine, nu e prima dată când se extenuează și ajunge aici. Ai numărul unui anume Lee pe birou, dacă peste o oră când se termină perfuzia  și maxim un sfert de oră de la terminarea ei sună-l, deși nu cred că va fi cazul. Nu i s-a oprit prea mult inima.
Oftă prelung și obosit apoi se scărpină pe cap cu unghia.
-Termin asta și merg acasă, am nevoie să dorm. Ah zi că-i fur una din perechile de pantaloni aduse de la curățătorie. Nu-s în stare să mă-n-țopesc.
Stinse țigara și se ridică. Puse perfuzia pe un fel de stativ și dispăru în cameră, nu dură mult și o salută pe erin în tracăt apoi dispăru pe ușă

Si-ar fi dorit sa strige dupa ea, sa o prinda de mana, sa nu o lase sa plece. Ramasa singura se inspaimanta si mai tare.  Se ridica in picioare si merse spre birou, cautand numarul de care ii spusese Francesca. Cand il gasi stranse foaia in pumn, sa fie sigura ca nu o pierde. Se reintoarse pe podea, langa Clayron. Ii mangaie obrazul cu grija.
-Clayron, ma auzi? il intreba soptit, incercand sa se abtina sa nu planga.
-Te rog sa iti revi, bine? Te rog...
Isi puse capul pe pieptul lui, ramanand asa, plangand in liniste. Nu ii venea sa creada ca Francesca o lasase singura. Nu stia ce sa faca. In astfel de situatii putea sa si lesine. Iar acel Lee despre care ii vorbise nici macar nu stia cine e sau daca ii va raspunde in caz de ceva. Incepu sa se roage in minte ca el sa se trezeasca cat mai repede. Regreta acum fiecare cuvant urat pe care i-l spusese.

OOC:Peste o ora și jumătate
BIC: 
Simții accea arsură nesuferită pe gât care-l râcâia în fiecare dimineața din cauza deshidratării. Deschise ochii larg și încercă, din act reflex să se întindă, însă se simții înțepenit și mâna îi pulsa enervant de dureros. Își întoarse lent capul, către stânga și apoi către dreapta amețind fiind. Tuși sec,  se propti în mâna liberă și se ridică cu greu. Se simțea cel puțin derutat. Își trecu mâna peste față încercând să își provoace o amintire, treptat îi reveni în minte Erin, căreia îi și simțea mirosul și dimineațta.
-Eerin? îngăimă răgușit, nu reușea să o gasească din privire. Își puse mâna pe perfuzie și trase tare de ea, smulgând-o rapid. Își presă degetele pe venă.

Tocmai intra in sufragerie cu o cana de cafea in mana cand il auzi pronuntandu-i numele. Scapa cana dintre degete si isi duse mainile la buze exclamand fericita. Alerga spre el si se puse in genunchi, nepasandu-i de cafeaua de pe jos. Il privi cu ochii plini de lacrimi. Voia sa il atinga dar ii era frica.
-Te-ai trezit... Am crezut ca... Dumnezeule!
Intinse mana spre el, atingandu-i obrazul, apoi se incolaci cu bratele in jurul gatului lui. Se lipi de el, strangandu-l in brate, sarutandu-i obrajii, fruntea, tamplele, nasul, gura. Ii depunea sarut dupa sarut.
-Te iubesc, Doamne cat te iubesc! Nu imi pasa ca tu nu o faci, nu ma intereseaza decat sa fi bine, in viata, sa continui sa ma tachinezi si sa ma enervezi, apoi sa ma saruti si sa faci dragoste cu mine!  Imi pare atat de rau pentru tot ce am spus azi... Nu vreau sa scap de tine, te iubesc mult prea mult.
Vorbea fara incetare, spunand tot ceea ce gandea in acel moment. Statuse langa el asteptand sa se trezeasca, cu numarul lui Lee in mana si cu ochii atintiti pe pieptul lui Clayron sa vada daca respira. Acum ca se trezise se linisti brusc, plangand de fericire.

Scânci scurt de durere. Aproape rigor mortisul în care intră îi dezaxa destul de rău mușchii. Zâmbi obosit. Își ridică mâna pe spatele ei și o strânse, cu greu, la pieptul lui,
-Bună și ție. zise în cele din urmă dregându-și vocea obosit. Își trecu încet și sacadat mâna pe spatele ei încercând să o liniștească.
-Mmm, miroase a cafea, mai e? zise mai în glumă mai în serios. Nu știa cum să răspundă la reacția ei. Se mulțumii să o strângă la piept. O sărută scurt pe frunte.
Regenerarea rapidă reîntră rapid în joc începând să vindece gaura provocată de branulă, mușchii încordați și durerile de spate provocate de podea.
„Oare știe că dintre noi doi, ea era singura în pericol?”  O privii curios câteva secunde, apoi își întoarse privirea debusolată prin cameră.

-Nu, dar merg si iti fac imediat, ii spuse ramanand insa lipita de el.
Nu isi dorea sa se desprinda de el nici in ruptul capului. Nu voia decat sa stea im bratele lui pentru eternitate. 
-M-ai speriat teribil de rau... Daca nu era Francesca aici probabil ca ai fi murit din cauza ca eu habar nu aveam ce sa fac. 
Ii prinse obrajii in palme si isi apasa buzele pe ale lui. Il saruta bland, nevrand sa il oboseasca sau sa il deranjeze.
-Hai in pat. Cred ca ar trebui sa te intinzi. Am sa iti aduc cafeaua in camera.
Il  privi dragastoasa, plina de fericire. Se desprinse usor de el, dar nu complet, privindu-l.