Fascinatie si delir

Sari in picioare observa cana Francescai si urmele de ruj, zambi macar stiind ca nu fusese singura cu fantoma minune si intra in biblioteca si studie printre carti, isi drese glasul putin mai calm si mai relaxat privind printre carti s controland atent fiecare raft cautand ceva in neregula.
- Erin, nu-ti face griji, nu ma deranjeaza ca ai ramas peste noapte la el, poate ii mai indulcesti ziua dupa ce plec, si legat de a doua chestie, eu iti pot zice atata timp cat Clayron decide ca te poate implica in subiect, altfel ma vad nevoit sa tac, cu parere de rau.
Gasi o carte in neregula si se intoarse cu ea in camera mare se puse langa fereastra si sufla usor peste carte si adulmeca aerul, incercand sa-si dea seama ce era in neregula si daca avea vreo implicatie de rau augur, adica fantomele sunt normale dar lui i-au afectat echipament la zeci de metri distanta aflat sub numeroase forme de protectie, si pana si cel direct de la locatie era protejat ca si cablul conector deci nimic de pe traseu nu putea fi afectat dar totusi fusese.

-Cum eu-s vampir, ea e medium și atrage toate căcaturile după ea. Nu e nimic aici în general. Stai cuminte pe canapea până termină nenea exorcistu vorbă-lungă.  Zise fără chef Clayron și-l urmă pe Ash.
-Nu cred că a vrut să facă rău. Avea destul timp până m-am trezit eu. Deși a avut ea ceva coșmaruri. îi zise lui Ash sprijinindu-se pe  tocul ușii plictisit.

Simti cum gatul i se usuca, cum inima incepe sa bata mai tare, cum capul ii bubuie. Isi duse palmele la tample si incerca sa vorbeasca, balbaindu-se putin.
-Ce... Nu.. Nu am dormit... Nu am... Dumnezeule, el stie despre noi? intreba in cele din urma aratand cu mana catre Ashcroft, renuntand la planul initial de a mintii caci clar ar fi aratat ca o proasta.
Se aseza brusc pe canapea, nedorind sa il supere pe Clayron, sprijinindu-si barbia in palma si privind bosumflata catre el.
-Bine, o sa stau cuminte.
"Vampiri, medium, fantome, exorcisti... Mai lipseste demonul prins intre lumi care a evadat si care vrea sa treaca de partea binelui si eventual zana padurilor." 
Ofta agitata, neavand stare. Cu toate ca credea absolut fiecare lucru spus de ei, nu ii venea sa creada ca fix ea se afla acolo sa le auda.
-Daca Francesca e in pericol si sunteti capabili totusi sa faceti ceva, ati face bine sa o faceti cum trebuie. Cred ca e singura fata de pe aici care m-a facut sa nu ma gandesc ca are un penis in loc de creier. In plus, inca nu am apucat sa ii cer scuze.
Ofta din nou, incepand sa traga de un fir de ata care se desprinsese din cusatura rochiei.

Ash rase, stia, de ceva vreme avusese suspiciunile lui ca a reusit cineva sa-i mai incalzeasca bolovanul ala din piept caruia ii zicea inima.
- Am gasit o singura chestie in neregula, cartea de aci, protosinaica legitima, o sa trebuiasca sa o imprumut, si da Erin, stiam, si da stiu ca el e vampir, eu sunt exorcist, deja ti-a zis, am 3 demoni ca aliati si un nefelim ca cel mai bun prieten, nu de alta dar daca-i zic de fata lui Clayron ca-l consider un bun prieten mi-e tare teama ca si-ar incalca promisiunea de a nu suge sange si m-ar face stafida, evident ma refer la gravitatea pedepsei pentru o asemenea impertinenta, si cu asta va las, tre sa verific aceasta carte si Clayron, trebuie sa decizi daca e o idee inteleapta sa nu informezi lumea din jurul tau cu privire la chestiile astea, acum ma refer la Erin, plus de asta Erin....am o trusa de cusut prin geaca daca o vrei.
Merse catre Erin si ii intinse trusa de cusut portabila, o cutie micuta de lemn, cat o tabachera in care depozitase cateva ace si trei culori de ata, maro alb si negru.
- Sper sa-ti fie de ajutor...dap...cu asta mi-am terminat vizita minune.....va las sa va reintoarceti la ce vorbeati inainte sa bat la usa, legat de zahar si miere Erin....tu cumva devii zaharul si mierea lui chit ca blegul domn "nemurici" nu-si da seama.
Se strecura inspre usa pe masura ce vorbea cu Erin dupa ce lasa trusa de cusut pa masa, inainte sa-si termine ideea deschise usa si lasandu-si doar capul inauntru cat facu pauza ca sa-si strecoare restul corpului in pozitie de fuga, de indata ce-si termina propozitia disparu pe usa inchizand-o bine in clanta.

Privii perplex către Ash.
-Gură mare, prostie cât încape. Zâmbi ironic și dezgustat.
„Idiotu ăsta încă nu înțelege ce mișcă în jurul lui. Cum naiba a ajuns exorcist și nu a murit ?”
Își zise scârbit și se trânti pe canapea cu aceeași față acră, tipică lui. Se uită la Erin puțin jenat de situație.
-E idiot, nu gândește mult, dar predă bine auto-apărarea și ar, să zicem că știe să facă giumbuțliucul cu cititul în latină.
Zise scârbit în cele din urmă.

Pur si simplu incapabila sa mai spuna ceva, in primul rand pentru ca ii vorbise de demoni, in al doilea pentru ca scosese o trusa de cusut din geaca, Erin privi catre el cu un fel de zambet.
"Cine naibii cara cutii cu ace si ata dupa el? 
Il observa cum se indreapta pe usa, iar cand realiza ce spune ridic un deget acuzator spre el, vrand sa ii spuna ceva insa Ash plecase inainte ca ea sa apuce sa reactioneze.
"Ce Doamne iarta-ma a mai vrut sa insemne si asta? "
Se intoarse spre Clayron si ridica o spranceana acuzatoare.
-Nu-l face idiot, nu fi obraznic, il certa ea. Si de unde ma rog stie despre noi? Aveti momente de barfe ca intre barbati band un pahar de vin?
Chicoti usor, ducandu-se langa el si prinzandu-i obrajii in palme, sarutandu-l. Isi freca mai intai buzele de ale lui, apoi isi trecu limba pe crapatura dintre ele inainte sa adanceasca sarutul. Se desprinse insa repede.
-Ia spune-mi, chiar te indulcesc asa tare? intreba dand haotic din gene, apoi incepu sa rada.
-Iti jur ca sunt atat de confuza in legatura cu absolut tot ce ma inconjuara incat ma mir ca nu sunt in camasa de forta.

Clayron afișă o imitație de zâmbet, vizibil consternat. Se rezemă de tocul ușii cu umărul și-și încrucișp brațele peste piept. Mârâi ceva ce suna a înjurătură bolborosită printre buzele întredeschise. Nici el nu știa dacă se înfuriase sau doar se simții cel puțin călcat pe coadă. Față emana din toate unghiurile un dezgust profund. Peste chipul lui se așternu rapid grimasa sa acră, vizibil dezgustat. Buza de jos se lăsă ușor în jos, pronunțănd umfătura plină a buzelor, colțurile i se ridicară ușor,  expunând într=un mod amuzant, ridat cicatricea de pe obraz, iar ochii i se mijiră ușor, fixând un punct de pe ușa abea trântită în urma lui Ash.
-Mda, nu eram cu mult mai mare ca tine când am aflat de existența zânei măseluță.
O privii cu coada ochiului, fix pe Erin. O privire tulbure și analitică. 
-În orice caz, câinele ăla miroase de la o poștă dacă ceva se apropie de Francesca, fie și o undă de parfum necunoscută. E atât de entuziasmat de iubita captivă că nu mai știe ce înseamnă protejare. O să o aducă în lanțurile unui spital de „fericiți” dacă o ține tot așa.
Se dezlipii greoi de perete și se întoarse pe călcâie spre birou.

Oftand ingandurata si simtindu-se ciudat avand in vederea starea de spirit a lui Clayron. Erin se puse comod pe canapea afisand un zambet de forma si privind in gol. Nici macar nu se uita la el. I se derulau in cap gandurile acelea chinuitoare pe care nu le intelegea si singura explicatie ce parea logica si-o alunga, caci era mult prea exagerata avand in vedere circumstantele. Se mai gandi si la Francesca si la obsesia lui Ash fata de ea.
-Presupun ca o iubeste foarte mult. Pare un tip cu o inima uriasa. Nu stiu, zic si eu.
Dadu din umeri, apoi se sprijini de manerul canapelei cu cotul, tragandu-si picioarele sub ea.
-Sper ca obsesia asta sa nu il impinga la ai face rau fara sa isi dea seama.
Erin isi freca ochii, fiind fericita in sinea ei ca era nemacheata si se putea bucura de acest gest fara sa-si faca griji. Isi trecu degetele prin par incercand sa si-l descurce putin, apoi isi lasa mainile in poala. Isi masa parmele singura, incercand sa se mai linisteasca.

Clayron se contorsionă iar, parțial, din cauza unui ușor șoc nervos. Degetele i se blocară semi-încordate deasupra tastaturii. O privii tăios pe Erin, peste rama ochelariilor mari și negri. O țintui mai bine de câteva clipe cu privirea lui rece, ironică sau mai corect zis privirea lui de psihopat pe punctul de a ucide. Își trase ușor încheieturile de pe marginile biroului, scârșindu-l cu brățara ceasului. Âși ridică lent palmele, lipind la fel de încet și tacticos degetele, perfect drepte, pe diagonală dinaintea bărbii. Pe disnspatele palmelor un zâmbet larg, acru și disprețuitor i se lății peste buze, urâțindu-le, lăbărțând-le. Se aplecă mai tare peste birou, lăsându-și coatele pe blat apoi își încrucișă mâinile sub bărbie. Pufni ironic, dezvelindu-și dinții. 
-Inimă mare? Egoist, vrei să spui. 
Își împreună antebrațele, lipindu-le unule peste altele, apoi se împinse cu piciorul în podea. O privii la fel de fix pe Erin. În cele din urmă se semi-intoarse căte geamurile mari, din tavan până în podea, cu tot cu scaun. Privirea atât de nervoasă se relaxă, devenind ușor melancolică, tulburată.
-Mă tem că e puțin prea târziu.

Indrazni sa se uite la el fix pentru o secunda, dar regreta caci se simti brusc si mai tulburata. Clar era deranjat de ce ii spuna ea. Ofta, privindu-si mainile, studiindu-si unghiile, degetele,  incercand sa isi tina mintea ocuparata cu total alt ceva.
-Uneori dragostea duce la obsesie, la egoism... sopti cu capul plecat, teama citindu-i-se in glas. 
"Eu cred ca stiu cel mai bine..."
-Imi pare teribil de rau sa aud asta, sincera sa fiu. Adica, nu ca o indragesc eu prea tare, dar e o fata extrem de simpatica. Nu as vrea sa stiu ca a patit ceva.
"Si nu am fost eu aia care i-a provocat-o." ar fi vrut sa continue in gluma, avand in vedere conflictul lor initial, in speranta ca poate mai destinde atmosfera, dar isi dadu seama ca nu ar fi amuzat-o nici macar pe ea, asa ca tacu, muscandu-si buzele agitata. 
-Veti gasi voi o soluie sa indreptati lucrurile, nu? 
Ingrijorarea i se citea clar in glas.

Nu realiză nici când se ploști în cameră, deschise cămașa sau își aprinse o țigară. Trase un fum vanilat apoi iși lăsă mâna peste  mânerul scaunului. Câteva bucâțele pâlâinde de cenușă zburară peste pieptul lui neacoperit și realiză și el că se juca cu nasturele de sub bust al cămășii. Cumva instinctiv încerca să ajungă la verigheta de sub haine. Se oprii și lăsă nasturele în pace, scos din gămălie pe un sfert. Oftă. Mai trase un fum. Privii când la geam când cu colțul ochiului la Erin. Nu înțelegea neapărat întrebarea ei. 
„Nu înțeleg eu multe” se posomorâ cu totul. Din reflex, își trecu limba peste buza de jos, acoperind și urmărind toată curba ei plină, apoi mușcă cu poftă din ea.
Începu să se bâtâie pe scaun, mișcându-l stânga-dreapta.
-Să îndrept ce? răspunse în cele din urmă pe un ton baritonal, trist, demoralizat dar la fel de tăios ca privirea pe care i-o aruncase nu cu mult timp în urmă.

Erin tresari, simtindu-se lovita din plin de vocea lui. Se cutremura usor, foindu-se pe canapea. Ii amortisera picioarele. Isi aranja rochia lunga si groasa si isi dadu parul dupa ureche.
-Problema asta cu obsesia lui Ash care a tarat-o pe francesca in belele, asa cum ai spus...
Vocea ii tremura ca naiba, inima ii batea extrem de repede. Isi impreuna bratele in jurul propriului corp. Simtii un piuit dureros in ureche, parca abia isi auzea propria voce.  Isi stranse palma in pumn, inchizand ochii  si oftand. Se simtea de-odata extrem de trista.
-Ar trebui sa plec...
Se ridica atat de brusc in picioare incat simti ca o ia ameteala. Nici acum nu indrazni sa priveasca spre el. Ii vorbi in soapta.
-Unde mi-e puloverul?

O urmării în tăcere cu privirea, tăioasă, cât se agita. Simțea iar cum i se urcă sângele în tample. Mârâii printre dinții strânși, atât de tare încât se măcinau dureros. Tensiunea emanată de el, ceva între furie absolută, dusă până la apogeul unor spume ce păreau că vor să0i iasă printre dinți și oboseală, gravă de om ocupat pentru vreo 50 de ani cu înmormântări, fără pauză nici de somn nici de wc. Nu resimții tremurul nervos care-l făcu să arunce de pe birou scrumiera de cristal, masivă ce izbită în perete se sparse zgomotos și la fel de zgomotos se trântiră cioburile pe podea.
-Mă, fut! Erin, poți să pleci dacă vrei, să rămâi sau să faci ce vrei tu!
Se răsti în cele din urmă la ea.  Tuși scurt, forțat din gât în încercarea de a-și restabili tonul. Respira rapid, frenetic. Pe sub lentile ochii i se injectară de la bază înspre iris și stăteau parcă să iasă din cap. Se ridică lent, tremurând. Își trecu palma mare peste ochi, pe sub ochelari.
-Dacă totuși,pronunță apăsat, mutilând fiecare silabă cu accente de nervozitate, te hotărăști să dai pe ușă afară atitudinea asta de...ah las-o baltă, merg să mă ...duc dracu, pardon, să-mi fac un nenorocit de duș.
Trecu pe lângă ea în rapid, pulsând a nervi. Lovi cu laterala labei piciorului o bucată mai mare de scrumieră aruncând-o înspre camera „problemă”

Toata atentia ei se indrepta spre el brusc. Mai intai se rasucise spre el, tresarind si ducandu-si mainile la buze, scotand un tipat micut  cand auzi scrumiera lovindu-se de perete. Se sperie atat de reactia lui cat si de faptul ca incepuse sa strige la ea. Incepu sa tremure usor, clipind des,  oprindu-se din a mai respira de frica sa nu il deranjeze si cu acest lucru. Nu ii intelegea absolut deloc reactia. Cand trecuse pe langa ea ar fi vrut sa il apuce de mana, dar ii era frica de vre-un refuz. Inchise ochii, rasufland intr-un suspin slab aerul pe care-l retinuse si isi stranse mainile in pumn in dreptul buzelor. Isi simtii inima bubuindu-i pana in tample. Avea impresia ca picioarele or sa ii cedeze. Nici nu stia ce sa faca sau sa puna.
-Nu inteleg cu ce te-am mai suparat acum...
Isi facu curaj sa vorbeasca, intorcandu-se spre el si intinzandu-se pentru a-l prinde de brat. Degetele ii tremurau pe bratul lui, vizibil. Il privea cu niste ochi mari care cereau o explicatie usor de inteles, clara, fara ocolisuri si cat se poate de sincera.

Mâna îi zvâcni violent, mușchii încordându-se și decontractându-se rapid, de câteva ori. Abea se abținu să nu-și tragă mâna dintr-a ei. Reuși să-și cenzureze limbajul specifiv ce birjar când se enerva. O privii câteva secunde apoi își mută privirea. Se mușcă tare de buză. Simțea usturimea tipică nervozității pe gât, la fel și mușchii încordați. Știa clar că dacă avea să-i vorbească avea să țipe. Se opri locului și inspiră aer în piept. Trase tare, zgomotos.
Își puse mâna liberă peste a ei și o apăsă ușor, blând. Oftă printre buzele schimonosite și maltratare de furia lui brută. 
-Zău? Cu ce naiba mă puteai enerva? Cu atitudinea ta, Erin! Dacă mă apropii de cineva urli și pleci, dacă sunt distras te ridici și pleci. La naiba! Știi măcar ce vrei?
Își lăsă mâna iar pe lângă corp și oftă.
-Asta nu o să meargă.
Zise în cele din urmă cu parcă o ușoară urmă de regret. Pentru ea, pentru el, pentru efortul depus de el, naiba să o ia de treabă, nici el nu știa. Se îndepărtă de ea și-și puse mâinile pe piept, pe același nasture pe care-l tachinase neatent, de data asta desfăcându-l. Până în tocul ușii reușii să desfacă de tot cămașa, acesta atârnând destul de lălâie și transparentă pe lângă corpul lui, dând senzația de masivitate.
-Cel puțin nu așa. Nu pot ca doar eu să încerc Erin, oricât aș vrea. Nu pot să fiu nici Iisus, nici martir. Nu mai pot și nu vreau.
Aruncă din mers cămașa de pe el. Avea mușchii încordați pe tot spatele, cicatricile se pronunțară ferm pe spatele lui, schimbându-și poziția, puțin, atunci când pielea albă, nesănătos de albă, se mișca pe deasupra mușchiilor bolovănoși ai spatelor.
Bolborosii ceva, probabil câteva înjurături scurte când intră pe ușa dormitorului. Lăsase ușa deschisă.

Il privi cu tristete, venindu-i sa si planga, blestemandu-se ca niciodata nu a fost si nici nu va fi suficient de "femeie" de "buna" de "matura" sau oricum si-ar fi dorit el sa fie. 
-Nu vreau sa te deranjez sau sa te presez... Nu vreau sa iti stau pe cap atata timp cat ai ceva de rezolvat sau... Nu stiu, Clayron, nu vreau sa fiu exasperanta!
Inghiti in sec, privindu-l cum se indeparteaza, cum isi arunca camasa, admirandu-i mersul, trupul, spatele acela plin de semne pe care ea le iubea cu atat de multa pasiune. Scutura din cap, realizand ca nu era un oment bun in care sa il admire.
"La naiba, mereu e un moment bun sa il admir!"
-Dracu sa o ia de treaba, Clayron! Ce nu o sa mearga? Ce mama naibii incerci doar tu si eu nu? Ce dracu tot spui acolo?
Mergand dupa el in timp ce ii striga toate acele intrebari, se opri in pragul usii, asteptand un raspuns. Obrajii din palizi in urma sperieturii se facura rozalii. Avea mainile facute pumni pe langa corp, iar ochii ii straluceau intr-un gri-verzui. Era vizibil furioasa pe faptul ca nu reusea sa il inteleaga, iar el nu ii usura cu nimic situatia, iar buzele-i cazura prada dintilor ei.
-Vorbeste naibii deschis si spune-mi ca la prosti de dracu ai de zis, caci nu te inteleg!

Se încordă tot de spate, de parcă ar fi trecut printr-o calmare și-o enervare bruscă, în câteva secunde. Clicul metalic al curelei se auzi brusc. Se întoarse către ea, cu capătul metalic al curelei în mână, nasturele desfăcut și șlitul puțin de tot coborât, astfel încât banderola boxerului se vedea clar. Oftă prelung și-o măsură pe Erin din priviri, de sus până jos, nelăsând nici un por să scape de privirea lui tăioasă și atentă.
-Orice te supără, te bosumflează. Nu mă lua cu „să nu te exasperez” ai o afinitate pentru „plec” și-l folosești ca pe un bombardier.
Oftă nervos și lăsă  capul metalic din mână. Cureaua atârna deschisă pe deoparte și alta a prohabului lui.
-Nu o să am veșnic nervi să te opresc, știi și tu asta. Nu sunt, în futu-i paștele mă-sii de treabă amabil, romantic sau dezvolt emoții puternice. Îmi pasă de tine, în ce măsură nu știu, dar zău că-s sătul de nenorocitele astea de reacții, de parcă mă fură un succubus. Mama mă-sii de treabă Erin!
Răbufni în cele din urmă și-și puse mâinile în șolduri.

Incepand sa prinda o culoare mai accentuata in obraji, din total alt motiv decat nervii, Erin se fatai de pe un picior pe altul agitata, umezindu-si buzele cu limba si impreunandu-si mainile in san. Se uita spre tavan, incercand sa isi ia ochii de la pieptul lui dezgolit, de la felul in care cureaua desfacuta ii tradea usor de pantaloni, de la faptul ca pantalonii ii erau desfacuti... Cu toate ca o fascina, inca era furioasa.
-Ce mama naibii de treaba are un succubus cu faptul ca eu iti spun mereu ca plec? Ala nu ar trebui sa te seduca in vis sau asa ceva? Ce treaba are seductia cu nervii? Doamne, Clayron! Si de ce ma rog te deranjeaza in asa masura faptul ca iti spun ca vreau sa plec? Vrei sa raman?
Ultima intrebare i-o striga efectiv, privindu-l fix in ochi, incruntata. Isi musca interiorul obrazului si incepu sa isi infiga usor unghiile de la mana dreapta in bratul stang. 
-Si sa ma ia naiba, cine te-a obligat sa fi romantic sau sa ma opresti daca nu-ti doresti asta? Crezi ca pe mine nu ma exaspereaza faptul ca esti mereu incruntat si ma privesti de parca sunt un nimic? Normal in dracii ei de treaba ca vreau sa plec in astfel de situatii! Normal ca ma supar cand te vad langa alte persoane, mai ales cand le duci sa doarma in patul tau! Ce ai vrea, sa ma ofer sa fiu fata cu inelele sau cea care imprastia petalele de flori inaintea miresei?
Isi puse mainile in sold, aratand oarecum haios  si dragut asa rosie in obraji, imbufnata si incercand sa se pastreze serioasa si sa se abtina sa-l mai admire.

Mușchii zvâcniră iar pe tot corpul lui, făcându-l să se îndrepte brusc de spate, populsându-și șoldurile în față. Sângele circula rapid prin tot trupul lui, provocându-i de altfel o ușoară erecție. Își trecu brusc și lent mâinile prin semi-breton ciufulindu-l, apoi peste ochi și față. În cele din urmă își scoase ochelarii și-i aruncă nervos pe pat. Nu mai putu să-și înăbușe vocea și tonul violent.
-Dracu să mă ia! Despre asta vorbesc Erin, fix despre asta.  Dacă nu poți aprecia nimic, nu, nu vreau să stai. Pleacă naibii și suferă în masochismul tău în timp ce-ți imaginezi un măgar, un nenorocit de măgar ce le-o trage unor tipe cu picioare lungi. Asta e tot ce vezi în ochii ăi tăi turbați. Cel mai rău e că nici nu ești capabilă să vezi.
Vocea i se mai domoli spre final. Deschise atât de mult gura când se răsti la ea încât colțurile buzelor îl usturau de parcă erau gata să-i plesnească.
Intră pe ușa băii „matrimoniale” a dormitorului trântind-o în spatele lui. Se aplecă nervos peste chiuvetă, porțelanul scoțând un geamăt înfundat când pumnii lui masivi îl loviră. Porni apa câteva secunde, cât își privii ochii în oglindă. Oprii apa și răsuflă. Apoi se întoarse și redeschise ușa băii. Își drese iar vocea pentru a vorbi calm.
- E alegerea ta de acum în colo, poți să pleci sau nu. Dar eu nu mai vin după tine.
Zise și se întoarse în baie cu un aer de om cel puțin maltratat pe vremea închiziției.

Infuriata si mai tare de reactia lui, Erin sa pastra pe pozitii, abtinandu-se sa nu dea frau liber lacrimilor. Se simtise oarecum jignita. Tresari cand el trantise usa baii, ramanand ca o statuie, iar cand ii vorbise a doua oara calm se incrunta si merse dupa el, pasind apasat si cu pumnii stransi.
-Esti un prost daca tu crezi ca nu am apreciat nimic din ce ai facut! Si ce dracu ar trebui sa vad?  
Se sprijini de tocul usii, postandu-se acolo cu privirea serioasa. Se rastise la el, iar acum simtea ca o ustura gatul si inghiti de cateva ori, numara in gand in incercarea de a se calma. Isi freca ochii agitata pentru a nu plange si respira cu greu.
"Sa o ia naibii de treaba, Erin! trebuia sa stai acasa si sa nu te mai apuci tu sa faci briose glazurate! Futule mama lor de briose!"

Oftă prelung. Inițial se blocă, cu ultimul crac al pantaloniilor în mână, într-o poziție chircită, se dezmeticii rapid însă și trase și restul de pantalon afară. Înjură printre dinți. Femeia asta chiar nu înțelegea când o conversație ar trebui să se termine sau când ar trebui să gândească singură.
„Oh, da futu-i mama mă-sii de treabă!”
-Că gelozia și nesiguranța ta nu vor face decât să mă convingă să încui ușa în spatele tău, când ieși pe ea. Ceea ce și voi face. Acum, chiar vreau să intru în nenorocita aia de cadă.
Zise în cele din urmă și se întoarse cu spatele la ea, punându-și mâna pe boxeri într-un mod cel puțin sugestiv.

Erin tranti usa in spatele ei, inchizand-o si sprijinindu-se de ea. Isi incrucisa mainile in piept si trase de cateva ori aer in plamani, privind oriunde altundeva numai la el nu.
"Nu puteai sa fi ramas macar pe jumatate imbracat? Drace, acum abia mai stiu sa respir da sa scot o propozitie normala."
-Nu ai decat sa te speli, te-am mai vazut gol.  
Inghiti in sec, oftand usor caci si-ar fi dorit sa-l imbratiseze, sa-l sarute, orice alt ceva decat sa se certe cu el, dar se mentinu serioasa.
-Sti ceva? Daca atat de mult te enervez si atat de tare te deranjeaza geloziile mele, de ce nu m-ai dat afara de cand m-ai vazut? De ce te-ai mai chinui sa ma faci sa ma uit la acele inregistrari ca sa ma faci sa inteleg ca nu ai facut nimic cu Francesca, ba chiar sa aflu ca defapt de cand am ramas la tine atunci tu nu i-ai mai tras-o  nici uneia? Daca vrei pe bune sa plec, nu ai decat sa ma dai afara pe sus, eu de aici singura nu ies!
Batu usor cu piciorul in podea, privind catre el rosie in obraji, in ochii ei citindu-se teama ca nu cumva el sa faca exact asta : sa o dea afara fara ezitare.

Se oprii brusc, cu genunchii puși sprijiniți de marginea căzii. Începu să râdă, destul de isteric. Își trecu mâna prin semi breton
„Capricioasă, zău”
Se dezbrăcă, puțin jenat de situație și intră în cadă. Tâmplele îi pulsau nervoase ca naiba de tari. Dădu drumul la duș și se întoarse cu spatele la ea. Era conștient că nu e un tip prea rușinos, defel, însă nu se simțea comfortabil punând o doamnă să-i privească penisul, atârnând sau fundul. Oftă prelung și lăsă apa caldă să-i pice peste cap și umeri. Nu-i mai spuse nimic aproap zece minute, apoi dădu apa mai încet.
-Am vrut să le vezi ca să deschizi ochii. Poate era mult, mult mai simplu să te dau pur și simplu afară după prima partidă, dar nu am vrut. La naiba blondo, știi și tu că am stat peste douăzeci de ani căsătorit, cu cinci futaiuri toți anii și nu am ridicat fusta alteia iar tu nu încetezi să mă vezi în poziția de măgar în călduri!

Extrem de tentata initial sa il priveasca, Erin se sprijini totusi cu umarul de usa si privi in pamant, nedorind sa se benocleze ca o idioata proasta la el ca la un exponat de muzeu, cu toate ca adora fiecare trasatura a trupului lui. Ofta prelung si statu in liniste ascultand apa cum curge pe trupul lui. Tresari cand ii auzi vocea, muscandu-si buzele si inchizand ochii strans.
-Stiu asta, Clayron, dar la naiba, chiar si tu mi-ai spus sa nu indraznesc sa ma compar cu ea! Ea era de o mie de ori mai buna decat mine, pe ea o iubeai si inca o iubesti! Normal ca...
Se opri, amintindu-si cat de mult il deranja sa o auda vorbind despre "ea".  Simti cum ameteste usor. Puse mana pe clanta. Se gandi ca poate mai bine chiar pleca. In fond alerga dupa ceva ce nici macar nu exista, deci avea sa isi consume energia degeaba.
-Pana la urma eu nu sunt decat o...
Inghiti in sec. In cap ii reveni scena dintre ei doi in care el o jignise atat de rau. Se cutremura, amintindu-si fiecare cuvant urat. Nu au fost multe, probabil doua sau trei, dar extrem de dureroase. Nu fu in stare sa rosteasca nici macar unul. Isi freca ochii stergandu-si lacrimile inainte ca ele sa apuce sa alunece de pe genele ei. Totusi zambi.
-Sti ceva, Clayron? Imi e mila de tine, jur! Credeam ca eu sunt cea prinsa intr-o poveste trista, dar tu esti mai rau decat mine...  Si sti ce este si mai trist? Ca nu iti doresti sa iesi din  starea asta.
Ii vorbise cu tristete si putin dezgust, privindu-l fix in ochi, sfidatoare.

Îi simții privirea în ceafă si, fără să-și dea seama de ce înghiții în sec. Duse, pe bâjbâite mâna după unul din prosoapele agățate lângp cadă. Îl trase peste șolduri. Îi auzi foarte clar fiecare cuvânt, clar de parcă o vibrație puternică se lovi de marginea firavă a unui pahar de sticlă și oftă prelung. Simții o ușoară durere în capul pieptului când percepu intonația. Înțelesese ce vruse, cumva ea să spună.
Se întoarse spre lent, înnodându-și prosopul în față. Oftă preung. Se duse sufletului dușul lui de calmare.
-Nu, nu te poți compara cu ea...
Zise în cele din urmă hotărât, ochii verzi sclipiră brusc. Trecu în liniște pe lângă ea și se puse pe patul dublu, king size, așezat pe mijlocul camerei.
-Ea era vestul și tu esti westul. Nu o lua ca pe ceva rău. Dar, nu poți compara doua persoane atât de diferite.
Își lăsă mâinile pe spate, moleșit. Se înfuriase câteva clipe ea când îi simții privirea, când ea crezuse că avea dreptul să vorbească despre singurătatea lui.
-Nu am din ce să ies Erin. zise scurt și își închise leneș, obosit ochii.