Fascinatie si delir

Se împinse în mâini și se ridică. clătinându-se pe picioare, încă. Se prinse de mânerul canapelei și se opri cu șoldul pe ea. Inspiră adânc aer în piept, gâfâia puțin din cauza greutăți propiului corpului.. Se întinse cu greu, oasele trosnindu-i ca parchetul înghețat. Zâmbii către Erin.
-Am nevoie doar de puțin somn și-am să fiu bine. Umm, uită-te te rog la înregistrări.
Zise sec și porni târându-și corpul câtre dormitor. Se trânti direct pe pat și simții cum ochelarii îi intră direct în piramida nazala, înjură printre dinți și îi dădu jos. Se trase în fund, aprinse o țigară, trase vreo patru fumuri o stinse și se culcă instantaneu.

Se aseza pe scaunul de la birou dupa ce mai facu cafea si merse în dormitor, asigurandu-se ca Clayron e bine. Incidentul o obosise teribil. Ofta si isi freca ochii. Privii cutia cu briose si zambi trist catre ea. Ceva ce trebuia sa fie o simpla surpriza se transformase intr -un fel de drama romantica ciudata, cu ceva horror in ea. Desfacu cutia si lua de acolo o briosa. Erau cu  vanilie si cu bucati de ciocolata înăuntru, deasupra fiind ornate cu o crema delicioasa si bombonele colorate din zahar. Manca jumătate din ea, simțind nevoia teribila de a manca ceva dulce, apoi o lasa pe un servetel si isi aprinse o tigare.
Ofta profund, gandindu-se la înregistrările de care Clayron ii vorbise. Ii era teama sa le asculte, fiind îngrijorată ca avea sa audă lucruri ce o puteau răni. Termina de fumat tigara, bau jumătate din cafea, manca ce mai rămăsese din briosa apoi facandu-si curaj porni înregistrarea, rămânând cu palmele pe birou ai cu ochii inchisi, ascultând.

Înregistrarea era audio-video, pe birou zăceau 3 camere orientate la punct diferit așa că acopereau efectiv toată camera. Primul cadru era cu Francesca pe jos îmbrăcată elegant cum impunea slujba ei cu multe foi în mână, cadre cu cărat de cărți, câteva blablauri, dictări. Vreo cinci ore numai asta se întâmpla. Clyaron apărea pe cameră cu ochii efectiv ănfipți în monitor tastând de zori. Forte rare schimburi de replici. Dupa aproximativ patru ore de nefăcut nimic altceva, Francesca aruncă un pachet mototolit din malderul de foi și se ridică.
„-Mă fut pe ele! Alt subiect nu ai găsit și tu? ”
Clayron ridică o sprânceană, îl pocnise râsu.
„-Vrei o pauză?
-Vreau pe măsa, filosofia cultelor, ce naiba-ți veni măi virginică? Subiect mai debil și lung ca asta n-ai să vezi!
-Vorbea domnișoara „nu mă atinge” mironosiță cu chef zero de viață. Ce ți so urât?”
Francesca scoase destul de copilăros limba el și se trânti pe podea iar cu țigara în gura. Clayron se ridică de la birou și spuse că merge la magazin să cumpere țigări.
„Tare enervantă devi când aproape rămâi fără țigări și cafea, merg să cumpăr vrei și altceva? Poate niște dulciuri? Te porți de parcă ești la psm.
-Du-te dracu, Clay”
Se uitară unul la altul în tăcere apoi începură să râdă amandoi isteric în cor.
„-Zău că nu te las fără țigări. Hai că fug”
Clayron ieși din casa ușa auzindu-se foarte clar. Alte ore de nimic mai mult decât blablauri despre doctorat și cercetare. Pe la ora trei dimineața Francesca începu să se fâtâie de parcă o strângeau hainele. Se ridică de pe podea strigând evrika. Zise rapid ceva despre pietre de temelie.
„-Mmm, apropo știi cartea aia veche? Am putea să ne folosim de ea. Știi cum filosofia unor imbecili afectează concomitent mai multe zone, declanșeaza evenimente?
-Ești un mic geniu ți-am zis? Ah nu vrei să mergi acasa?
-Nu mersi, vreau sp terminăm ca să scap mai repede de tine!
-Uf, mironosițo
-Speriatule de dragoste.
-Ce?
-Oh haide Clay, ești un icebarg și ți-e frică să nu te topești. Fără supărare dar curajul tău a murit atunci cu ea, o știm amândoi. Nu îndrăzni să-mi faci spume la gură că nu mai suntem copi de grădi.
-No și ce propui?
-Las-o pe blondă să ajungă la tine. Ce mama naibii, nu toate femeile au curaj să distrugă zilnic o cămăsa cK. Sunt scumpe ca naiba și ți-e milă și să le atingi.”
Se sprijinii de birou obosită. Oftă prelung și-și ridică ochelarii frecându-se la ochi. Clayron rămăse căzut în scaun, privea în gol.
„-Ash ce face?
-Nu știu, încă psihotizează în absența mea. Mersi că mă lași să mă ascund aici.
-Ai vorbit cu el?
-Peretele din el, da. Nu înțelege să mă lase și pace. Ok, hai să nu vorbim de drame romantice. Virginică
-Știi că-s tot șefu tău nu?
-Și tocmai d-aia te pot da în judecată pentru rele tratamente mă față de mironosiță.
-Nu vrei tu să o sugi?
-Nu, încă nu mi-ai predat lecția asta!” Râserâ iar sincron. Mai lucrara pâna aproape de patru și jumătate, Clayron ațipii în fotoliu. Ea  se ridică și merse în biblioteca lui. Se auzii un țipăt și ea fugi în cameră. Își acoperii gura cu mana și privi speriată spre Clayron, se dădu lent în spate tremurând, un fel de dîră alburie trecu razant de aproape de ea, moment în care ea fugi iar și sări efectiv în poalele lui Clayron începând să plângă spasmotic. Albul deveni ceva asemănător unei forme de corp. Se postă lângă birou. Ea îl trase cămasă pe Clayron moment în care el tresări violent și albul dispăru. O prinse cu ambele mâini de trunchi și începu să o mângâie stângaci încercând să o calmeze.
„Gata, gata, shh. Ești obosită nu vrei să dormi?
-Nu, știi că mi-e frică. 
-Hai pe canapea atunci”
O ridică în brațe și se puseră pe canapea.
„-Ai uitat ceasul ăla handicapat.
-Iartă-mă, acuș îl opresc.
-Nu, stai cu mine! 
-dau drumu la muzică atunci”
Prinse mousul de pe canapea și porni un playst. Francesca statea ghemuită cu capul pe picioarele lui. Brusc începură să se audă gemete, deși imaginea îi arăta nemișcați, apoi vocea solistului de la rammștein.
„-No da mă fut pe ea schimb-o! O rămas în playst de la Helena?
-A, nu, nu am mai făcut nimic de genu
-De când ai cunoscut-o pe Erin nu? Vezi bre Fătălăule, ți-e frică să iubești.
-Te rog ne-am mai tras-o
-Când te-a lăsat ea cu blue balls, știu. Tot fătălău ești, serios de când a rămas la tine atunci n-ai mai atins altă tipă. 
-E complicat.
-Ești fricos
-Măcar eu nu stau treaz.
-Mai scutește-mă.
-Da scumpo și eu te iubesc.
-Da și eu pe tine, e bine să am prieteni, măcar unul.”
Zise în cele din urmă ea obosită. Ațipii. Clayron o duse în dormitor și se întoarse în sufragerie, se întinse pe canapea și aprinse o țigara. După ce fuma ațipi. La sapte dimineața fuse trezit de țipetele ei. Sări de pe canapea ca ars moment în care Francesca intră palidă în cameră.
„Ok, e cafea caldă, fă-ți un duș, te schimbi de la mine și mai vedem peormă da?”
Clayron luă cana ei de pe podea și se duse la bucătărie. Paloarea și oboseala se vedea clar pe chipurile lor. își trase nervos dintrodată cravata și apoi cămașa. O scutura nevrotic. Undeva pe fundal se auzea dușul. Își scoase cămașa și se lăsă greu pe canapea, oftând. Se duse la bucătărie doar în blugi apoi se întoarse cu cana ei și-o lăsă pe birou. Nu după mult timp fugi și el în baia mică și ieși deacolo în pantalonii de pijama. Mai schimbară câteva replici la care râseră amândoi apoi iar cercetări interminabile. Pana la aproape ora patru când Francesca adormi pe podea, în tricoul lui și pantaloni foarte scurți iar el se duse să-și ia cafea de la bucătărie. Apoi camerele o surprinseră pe Erin intrând în living.

Erin deschise ochii lent, urmărind cu calm si ascultând in liniste. Sari peste anumite parti care nu i se păreau interesante, pufni intr-un fel de ras la un schimb de replici de a-l lor, ramase complet socata la altele, iar la o anumita scena ramase complet blocata. Inițial crezând ca i se păruse, derula pentru a o revedea.
"Ori am înnebunit, ori încep sa vad fantome... " isi spuse in gand, oftând si oprind înregistrarea atunci cand se văzu pe ea intrând in peisaj. Isi aprise o tigare si trase din ea.  Nu era foarte sigură de ceea ce simtea. Era înspăimântată de faptul ca, presupuse ea, tocmai vazuse o fantoma. Era si fericita, caci vestea ca el nu se mai atiseae de nici o alta tipa o bucurase enorm, dar apoi schimbul acela de "te iubesc" dintre ei o făcuse sa se incrunte. Ofta. Prea multe sentimete aduate in sufletul ei se impleteau, iar ea nu realiza care era mai puternic. Stinse tigara si se puse cu capul pe birou. Se simtea al naibii de slăbită, de tulburata. Era si extrem de obosita si smintea ca adoarme. Avea oricum sa ii puna lui Clayron niste întrebări la care pana nu va primii răspuns nu se va lăsa. Trebuia sa se lamureasca cu atat de multe lucruri...

Când primele raze roșiatice de soare intrară în camera lui Clayron-care nu se așteptase să doarmă toată dupămasa și noaptea- acesta deschise ochi încet, clipind des. Uitase fereastra întredeschisă și umezeala boarei de dimineață îl lovi din plin. Se ridică în fund, încordat tot din pricina frigului de dimineață. Își mijii ochii cătînd să deslușească ceva prin cameră însă simțul vizual nu-l ajuta. Adulmecă cu vârful nasului, mirosea a „ea” moment în care își duse mâna la verighetă și o pipăi-exista- se chinui să deslușească peisajul, clar nu era în urmă cu un secol. Înghiți în sec când își amintii de asitenta ce dormise în pat. Apoi mirosul Erinei, o căută prin pat cu mâna. Destul de amețit se ridică din pat și își luă ochelarii. Își amintii pe frânturi ultimele ore cât stătuse treaz. Ieși din cameră și căută prin casă. Văzu câteva bucle blonde în sufragerie și mormăi un neața. Se duse la bucătărie și își turnă cafea în cana apoi se întoarse în sufragerie. Căscă des și lent cânt se aprpie de canapea.

Mai mult adormita decat treaza, Erin mormăi ceva de neînțeles. Abia reusise sa adoarma spre dimineata, caci o macinara mult prea multe gânduri. In primul rând se amuzase in sinea ei ca, atunci cand ea era indiferenta si rece, el fusese atat de blând si dragut. Ba chiar ii spusese "iubito". O mai macina si ceea ce-i spusese dupa. Ca o orbeste gelozia. Nu intelegea ce naibii ar fi trebuit sa observe. Se certase singura ca-l acuzase pe nedrept ca isi pierdea serile in pat cu Helena si Francesca, apoi isi aminti cu asistenta lui ii sugerase sa ii dea practic sansa de a-i ajunge in suflet. 
Cand in sfarsit adormise, cu capul pe birou, avea atatea teorii in cap incat ajunsese sa-si viseze viata in mii de ipostaze in viitor. Cand el intrase in sufragerie ea inca statea cu capul pe birou, jumate adormita.  Ii era teribil de greu sa se miste sau sa vorbeasca.

Lăsă cana de cafea pe birou și zâmbii scurt, leneș somnoros. Se duse în spatele scaunului și o sărută pe creștet pe Erin apoi o ridică ușor pe brațe cu grijă. O duse în dormitor și o așeză pe pat. O descălță și o înveli cu pilota lui pufoasă. O mai sărută o dată pe frunte înainte să iasă și să închidă ușa în urma sa.  Cât Erin dormi, se apucă să mai scrie, trecuse Helena pe la el să-i aducă niște materiale, ba chiar vorbiră la câteva țigări și o cafea. 
Ea vorbea, el scris cu ochii pe niște cărți vechi. Helena stătea picior peste picior pe scaunul de dinaintea biroului lui și-și bălăngănea piciorul vorbin despre noua ei achiziție de nouăsprezece cm. Clayron aprobă din când cu un mormăit neatent și mai scria ceva.
-Când te hotărăști? Nu pari prea fericită cu relații pasagere?
-Ai așh, când nu o să mai atrag idioți! Desigur.
-Draga mea tu te duci la ei. Deci, de aproape șase ani de când ne știm tot nu mi-ai zis, care e buba?
-Ei Clay, îți voi povestii altădată, am un curs de prins.
-Până nu o să infrunți buba aia nici că o să găsești altceva.
Zise Clayron și apăsă enter. Mai schimbă câteva cuvinte cu Helena apoi o conduse la ușă. Se lăsă sărutat pe obraz și el îi sărută ei mâna, cordialitatea lor apoi încuie ușa în urma ei.
Se simțea obosit, se lăsă greu pe canapea și își frecă fața cu ambele mâini răsuflând greu.

Se ghemui toata sub pătura, căzând intr-un somn adânc. Din pricina unor vise mai urate se tot trezi de cateva ori, insa adormi la fel de repede. La un moment dat i se păruse ca aude voci, imsa se gândi ca este din cauza ca era intre vis si realitate inca. Atunci cand se trezise de-a binelea, se întinse in tot patul, cascand si frecandu-si ochii. Se dezveli si se puse in fund pe marginea patului. Realiza ca era in camera lui Clayron si zambi. Merse la baie, iar dupa vre-o zece minute reveni si ea in sufragerie. Se spalase pe fata si i se stersese tot machiajul. Încercase sa-si pieptene parul cu degetele dar inca ii era  ciufulit. Era draguta asa naturala si cu parul usor încâlcit, abia trezita din somn.
-Hei...

Clayron stinse focul mâncării. 
-Hey, ți-e foame? întrebă calm, blând încă șoptind de parcă  îi era teamă să nu o deranjeze vocea lui. Luă o cana de pe raftul de sus și puse cafea în ea, apoi i-o întinse fetei. Se apropie de ea și o sărută pe obraz.
-Ai dormit bine? întrebă în cele din urmă vorbind mai aproape de un ton normal dar moderat.

Erin accepta cana si scoase un sunet de satisfactie cand el o saruta pe obraz.
-Multumesc, nu-mi este foame, abia m-am trezit. Si da, am dormit foarte bine. 
Se aseza pe scaun, luand o gura de cafea apoi lasa cana pe masa.
-A fost cineva aici cat am dormit? Mi s-a parut ca te aud vorbind cu cineva. 
Isi sprijini cotul pe masa si barbia in palma, privindu-l printre genele ei lungi si avand un zambet lenes pe chip.

Zâmbii obosit
-Da, a fost Helena. Mi-a adus niște materiale uitate la mine în birou ăh și să îmi zică de noua ei achiziție în materie de tipi. Nimic special. 
Zise în cele din urmă și se lipii de ea împingând-o cu șoldurile în masa. Își puse mâna peste obrazul ei cald și-l luă în palmă începând ă-l mângâie, o trase lent de obraz până ce fețele lor deveniră apropiate.

Prinsa complet in gandurile ei, Erin incerca sa inteleaga anumite lucruri bazandu-se pe amintirile inregistrarii si discutiei ei cu Clayron din ziua anterioara. Ajunse, intr-un final, la niste concluzii pe care le gandise si inainte, dar le ignorase nevrand sa le accepte. 
"Nu a reactionat deloc nervos la felul in care m-am purtat, deci probabil ar trebui sa-l plesnesc mai des dupa ce-i aduc prajituri" , gandi amuzandu-se de propriile idei.
"A fost extraordinar de dragut, daca imi aduc eu bine aminte. Mult prea dragut. Poate pur si simplu a vrut sa urmeze sfatul Francescai de a 'ma lasa sa ajung la el'. Poate ca doar a incercat, caci apoi mi-a spus clar sa plec... Normal, oricine s-ar enerva daca ar incerca sa fie dragastos si celalalt i-ar da cu tigaile peste ochi. " 
"Acum inteleg si la ce se referise cu 'imi amintesti de ce nu voiam sa mai iubesc' si 'Gelozia te-a orbit'. Era clar ca se referea la ea, la Francesca, la draguta lui asistenta. Doar i-a si spus-o, nu?"
Trebuia sa recunoasca, pentru o secunda plina de multa fictiune si speranta, se gandise ca poate el voia sa zica "Normal ca te strig iubito, si normal ca mi-a venit cheful sa iubesc. Te-a  orbit gelozia atat de rau incat nu-ti dai seama ca despre tine e vorba?"
"Da, fix despre mine. E absurd numai sa gandesti asa ceva, Erin. Da, te simpatizeaza si ii pasa de tine, dar asta nu e dragoste. Da, stiu, dar el a spus ca pur si simplu nu vrea sa ma iubeasca, asta nu inseamna ca nu e posibil sa ajunga sa vrea candva... Adica a si spus... Ahh, inceteaza, firar mama ei de treaba! "
Se incrunta de-odata.  Nici macar nu realizase ca el era atat de aproape de ea. Nici nu auzise ce i-a spus.
-Aa.. Scuza-ma, ce ai spus? il intreba clipind de cateva ori, cand reveni cu picioarele pe pamant.

-Că brișoele alea au fost minunate, zise în cele din urmă nevrând să se repete. O mângâie ușor pe obraz și se aplecă peste ea sărutând-o apăsat. O ridică de fund pe masă, apoi se sprijinii cu mâinile de o parte și de o alta a mesei, lipindu-și pubisul de al ei. Îi eliberă ușor buzele, cât să tragă aer apoi și le lipii iar de ale ei, trăgându-i buza in înteriorul gurii ei, cu una din mâini începând să o mângâie de la pomete în jos, pe linia maxilarului spre gât.
-Ce vrei să vorbim? Zise în cele din urmă desprinzându-se de buzele ei.

Gemu ametita, prinzandu-se cu mainile de umerii lui, inchizand ochii si rasufland mai greu. Nu avea nevoie de mai mult ca sa simta ca e cuprinsa de o excitare enorma. Si cea mai mica atingere o innebunea. Scotand un sunet de prostest, unul mic si soptit, atunci cand el se desprinse de buzele ei, Erin deschise ohchii si il privi. Avea pupilele dilatate si obrajii inrositi, iar inima ii batea nebuneste.
-Ma bucur ca ti-au placut. Nu... Nu cred ca vreau sa vorbim despre ceva anume. Ce ar putea fi de discutat? intreba plimbandu-si palmele pe bratele lui, zambind dragastos.

Îi ridică bărbia între două degete și o privi direct în ochi.
-Iartă-mă, nu am dreptul să mă bag în viața ta.
O mai trase o dată spre el sărutând-o ușor, apăsat, mai mult cu vârful buzelor apoi se desprinse de ea. Se întoarse pe călcâie și intră în camera bibliotecii. Instinctiv aprinse lumina mijindu-și ochii stânga-dreapta din cauza becului. Era întradevăr mai rece în cameră, mai trist. Adulmecă puțin aerul glaciar și se zbârli. Se gândi la Francesca și la „halucinația” ei. Se lăsă pe genunchi și puse mâna pe podea căutând ceva parcă.

Ramasa singura in bucatarie, Erin ofta intristata. Incepu sa masoare incaperea cu pasi mici, fiind agitata, ingandurata. Trebuia sa vorbeasca cu el, sa ii puna totusi niste intrebari. Merse dupa el, oprindu-se in pragul usi.  Il privi curioasa, apoi isi drese glasul pentru a-i atrage atentia ca era acolo.
-Daca o iubesti, de ce nu esti cu ea? il intreba sprijinindu-se cu umarul de tocul usii. Glasul ii tremura usor. Ii fusese al naibii de greu sa puna intrebarea aceea.
"Ai prostul obicei de a te baga in cele mai nasoale lucruri."
-Si ce a fost cu "Nu am dreptul sa ma bag in viata ta" blah blah blah, il imita ea cu o voce haioasa, ridicand o sprinceana si privindu-l serioasa.

Ridică mâna spre ea în semn să tacă câteva clipe și mai trecu o singură dată cu mâna pe podea, iritat de ceva anume. Se ridică de pe podea și porni spre Erin, îi înconjură umerii cu brațul lui și închise lumina, trăgând-o pe Erin afară din încăpere.
-Pentru că nu e genu ăla de iubire, romantică. E iubire între prieteni buni, când îți pasă enorm de cineva dar nu vrei să-l fuți sau atingi altfel, dar totuși îl respecți enorm, vrei să-i fie bine și să ai grijă de el. Ce naiba Erin, trebui să-ți explic ca la copii mici? spuse iritat Clayron și se așeză pe canapea.
-Pentru că mi-ai cerut să terminăm cu iubărismele, d-aia. 

Erin se aseza langa el, zambind vinovata si privindu-si unghiile.
-Eu... Am crezut ca o iubesti.. Sti tu, nu doar ca prieteni. Scuze...
Trase aer in piept, expirandu-l treptat. Incepu sa se foiasca pe canapea, punandu-si picioarele sub ea, apoi le lasa jos. Se puse picior peste picior, apoi si le intinse in fata.
-Ti-am cerut asta pentru ca am crezut ca te deranjeaza sa te porti... asa... Nu voiam sa faci ceva ce nu iti place. Ti-am cerut si sa nu ma mai saruti si totusi ai facut-o. Nu ca m-a deranjat, spuneam doar ca nu ar trebui sa asculti mereu tampeniile pe care le cer.
Isi ridica privirea spre el, zambind bland.

Își sprijinii cotul de mânerul canapelei și degetele de frunte. Privii în gol câteva clipe și oftă. Ochii ăi redeveniră tulburi, absenți iar trăsăturile dulci pe care el tot fărtă dispăruseră treptat.
-Nu îmi displace, mă obosește. Nu partea cu sărutatul sau cu mici gesturi de atenție. Nu știu să fiu romantic Erin. Sunt un ins destul de instinctual. Mă obsește și neîncrederea ta sau faptul că ai prefera să crezi că sunt gata să te dau pe ușa afară în orice moment decât să încerc să mă apropiu de tine. Ți-am zis iubito cu un motiv.
Replică scurt și-și lăsă obosit gâtul pe spate.
-Nu îndrăznii să întrebi de ce, știi și tu.

Il asculta tacuta, inghitind in sec si neavand curajul sa se miste.
"Si imi e si frica sa imi imainez macar ca motivul e acela pe care-l doresc defapt, mi-as da ca proasta sperante idioate."
-Da, ca sa ma faci sa ma simt bine, sa ma calmez...
Scutura din cap, zambind dragastos catre el.
-Tocmai de aceea, nu vreau sa fi ceva ce nu iti face bine, ceva ce nu iti doresti, ceva ce te oboseste. Vreau sa fi tu, atat. Si da, stiu ca sunt enervanta cu frica mea ca o sa ma expediezi cat mai departe, dar nu ai cum sa ma judeci pentru asta, iar tu o sti.
Se intinse pe canapea, punandu-si capul pe piciorul lui. Ramase in liniste, nestiind ce sa ii mai spuna. Fiindu-i teama, mai bine spus, sa nu zica ceva gresit.

Își dădu nervos ochii peste cap
-Nu Erin, nu că să te calmez. Ți-am spus sincer așa.
Oftă prelung și începu să o mângâie pe păr.
-Nu mă obosește să fiu cu tine,  doar că tare îmi e să nu te rănesc, sunt la fel de capricios ca și tine și știi și tu asta. Nu pot să fiu mereu dulce ca un unicorn din vată pe băt cum îți dorești. 
Oftă prelung când auzi o bătaie în ușă.
-Cine și ce dracu vrea? Stai puțin scumpo o sărută pe frunte și se ridică de pe canapea.

Zambi plina de fericire.
-Cred ca m-as plictisi de tine daca ai fi mereu plin de zahar si miere, ii spuse ea inainte ca bataia in usa sa se auda. Se ridica in capul oaselor, dandu-si parul care-i venise in ochi dupa ureche si aranjandu-si rochia. 
"Scumpo..." ii rasuna in gand apelativul, ametind-o complet. 
Il privi cum se ridica, avand un zambet larg si prostesc pe chip. Intr-un fel se bucura ca cineva le intrerupsese discutia, caci se simtea din ce in ce mai debusolata, iar explicatiile pe care si le gasea ii pareau mult prea fanteziste asa ca incerca sa le alunge.

Ash deja batea cam cat de tare putea, nu era prima oara cand aparatura lui de monitorizare o lua razna dar era prima oara cand o inregistrare aparuse creeata mai tarziu de ora efectiva la care a avut loc, nu era firesc sa para in calculator decalata dar a acuzat o greseala de sistem si dupa doua ore de verificat si reverificat a constatat ca nu e o eroare, o fantoma a trecut prin camera vecina, prin camera lui Clayron apoi a reaparut in camera urmatoare, ceva era grav in neregula si trebuia sa afle daca stia ceva Clayron.
Batu intratat de tare incat aproape darama usa, era prea agitat sa-si controleze forta...se uita la usa deschizandu-se si pasi inauntru strecurandu-se mai mult si o inchise repejor la loc.
- Ok o sa fiu succint, fantoma, a tecut pe aici, mi-a futut inregistrarile, stii ceva?
Isi scoase o tigara o aprinse si merse catre canapea si scruma imediat ce gasi scrumiera din zona.
- Salut Erin, nu prea vizitezi multe cursuri, nu-i bai, Ashcroft, profu de autoaparare...nefamiliar banuiesc.

Îi puse mâna peste buze și-l privii furios.
-Cap sec! mârâi printre dinți și se dădu din ușă închizând-o, se răsuci pe călcâie închizând ușa în urma lui. Se apropie de biroul lui și își luă cana de cafea de pe birou, luând o gură strașnică și amară.
Privii descumpănit la cana Francescăi, cu urmele ei de ruj roșu pe buză și cafeaua rece zăcând acolo. Oftă prelung
„Cum tocmai tu te-ai pricopsit cu omu fanfară nu știu”
-Bibliotecă, după ea s-a dus.

Erin privi catre cei doi initial indiferenta, dar facu ochii mari cand auzi cuvantul "fantoma". Se incrunta sceptica, amintindu-si de faptul ca si ea fusese suta la suta sigura ca vazuse asa ceva pe inregistrarile la care Clayron o rugase sa se uite. Se cutremura toata, privind ba la Clayron ba la barbatul care abia venise. Habar nu avea cine era, iar faptul ca ii spusese pe nume o facu sa tresara usor.
-Aaa... Da... Nu prea suport sa stau inchisa intr-o sala cu atatia ciudati care mai mult ca sigur gandesc lucruri oribile despre mine, dar totusi imi adreseaza complimente si apeleaza la mine sa fac pe psiholoaga doar cand au nevoie, deci da, nu prea frecventez cursurile si exact, habar nu am cine esti. Sau ma rog, nu aveam pana acum. Imi pare bine sa te cunosc.
Ii zambi calm, vorbindu-i sincer, dar nu ii dadu prea multa importanta. Il privi pe Clayron, cerand din priviri un raspuns, insa nu se putu abtine si intreba de-odata:
-Ce e cu biblioteca? Tin sa iti amintesc, Clayron, ca am intrat acolo sa iau ceva sa citesc, in caz ca ai uitat, cand am ramas prima data... 
Se opri, privind catre Ashcroft.  Nu spusese el oare ca este profesor? Deci nu prea era indicat sa dea din casa cum ca isi petrecuse vre-o seara cu Clayron. Si totusi o gasise in apartamentul lui, intr-o ipostaza decenta, ce-i drept, dar...
-Care e faza cu fantoma si biblioteca? 
Era mai mult intrigata decat speriata. Curioasa din fire si atrasa de mica de orice tinea de "lumea de dincolo" asa cum obisnuia sa spuna in copilarie, Erin voia cu nerabdare sa afle despre ce era vorba.